Notiuni de semiologie a memoriei si psihopatologia functiilor mnezice

Notiuni de semiologie a memoriei si

psihopatologia functiilor mnezice

Proces psihic al orientarii retrospective realizat prin intiparire (fixare), pastrare (conservare) si evocare (reactualizare), memoria oglindeste experienta anterioara si constituie rezervorul g=ndirii si imaginatiei, suportul fortei cognitive a insului.

Lange afirma ca viata psihica a omului fara memorie constituie doar un ghem de impresiuni senzitive, adica un prezent fara trecut, dar si fara viitor.

Participind la retinerea si reactualizarea imaginilor senzoriale, si a continuturilor ideative (avind o manifestare predominant senzoriala sau predominant abstracta), memoria asigura si exprima unitatea celor doua modalitati de cunoastere (senzoriala si ideativa).

Insuficient discutata in psihopatologie este insa posibilitatea reactualizarii unor stari afective si "trairi' (care in isterie de exemplu, pot fi de o mare forta si vivacitate), ca si slabirea posibilitatilor de evocare in timpul unor emotii negative, fapt ce exprima participarea memoriei in desfasurarea proceselor afective. Implicatiile memoriei in senzorialitate, ideatie si afectivitate confera acestui proces psihic caracterul de functie.

Putem afirma ca functiile memoriei fac legatura intre ceea ce a fost perceput, g=ndit si trait, asigura continuitatea si consecventa constiintei. Ea realizeaza sub aspect longitudinal (ontogenetic), dar si (la un moment dat) in sectiune transversala, caracterul unitar al insului, fiind aceea care confera stabilitatea personalitatii sale.

Dezvoltarea ontogenetic a functiilor memoriei.

In primul an de viata memoria are un caracter pregnant involuntar, copilul put=nd retine figura persoanelor apropiate si a obiectelor folosite, recunoaste vocea mamei, a membrilor familiei etc. Manifestarea unor gusturi si preferinte este o ilustrare de conservare mnezica a unor aspecte din experienta sa concret-senzoriala. Spre sfirsitul primului an de viata, se dezvolta procesul reproducerii, manifestat prin imitarea unor cuvinte, gesturi, posturi.

In prima copilarie, intre 1-3 ani, se dezvolta mult procesul retinerii, al pastrarii, acesta fiind de citeva saptamani pentru virsta de 1 an si de citeva luni pentru virsta de 3 ani. Memoria copilului in aceasta perioada, facilitata de dezvoltarea limbajului, se distinge printr-un puternic caracter afectogen, forta sa mnezica fiind in legatura directa cu incarcarea afectiva si semnificatia care o are pentru copil situatia sau obiectul de memorat.

In a II-a copilarie, intre 3 si 7 ani, activitatea ludica (de joc) impune functiei mnezice un caracter voluntar; jocul obliga pe copil nu numai sa fixeze si sa retina, ci si sa recunoasca si mai ales sa reproduca experienta cistigata in anumite momente impuse de exigenta situatiei si sarcinile ludice. Se dezvolta acum efortul de a-si aminti, fapt ce realizeaza legatura functiilor mnezice cu cele volitionale, ca si integrarea mai activa a memoriei in ansamblul vietii psihice a copilului. Tot acum se dezvolta posibilitatea retinerii sonoritatii si ritmului, se adopta si se pastreaza mai usor conduita, realiz=ndu-se in aceasta perioada, memoria sociala (J. Delay).

In a III-a copilarie, memorarea pastreaza inca un caracter concret senzorial, este putin selectiva (se opreste inca asupra elementelor nesemnificative) si fragmentara, "de scurta respiratie' (Ursula Schiopu).

Necesitatea dezvoltarii sarcinilor procesului instructiv-educativ dezvolta aspectul volitional al memorarii. In aceasta privinta trebuie facuta distinctia intre memorare si activitatea de invatare (notiuni frecvent confundate), ultima av=nd o sfera mult mai larga, ea cuprinde pe linga memorare si alte procese ca observatia, atentia, gandirea, imaginatia etc.

In psihopatologie functia mnezica cunoaste alta sistematizare decit in psihologia generala. Psihopatologia distinge o "memorie imediata' in care reproducerea sau recunoasterea unui material are loc intr-o perioada, ce nu depaseste 10 sec. de la prezentarea lui. In "memoria recenta' reproducerea sau recunoasterea materialului are loc dupa un interval ce depaseste 10 sec. de la prezentarea lui, `n sfirsit, "memoria evenimentelor indepartate' se refera la evenimentele traite de la inceputul vietii pina in perioada prezenta.

In legatura cu primele amintiri mentionam faptul ca desi functia, mnezic incepe sa se manifeste in jurul varstei de 6 luni, totusi prima copilarie (perioada dinaintea virstei de 3 ani) nu lasa amintiri, intrucit in perioada respectiva, desi se fixeaza impresii, copilul mic nu are posibilitatea unei evocari ordonate, cronologice si de constructie logica a unei istorii a evenimentelor sale traite. De aceea asupra perioadei primei copilarii el nu pastreaza decit reminiscente de imagini. Uneori insa evenimentele atunci fixate se pot manifesta in situatii patologice prin asa-numita "memorie autistica'.

Memorarea, in special in forma ei voluntara, este un act de sinteza psihica, actul memorarii presupunind o actiune, de participare activa a subiectului in cauza.

Numai o intensa si deplina participare a subiectului care transforma imaginea traita intr-o judecata asupra imaginii, realizeaza legatura intre memorie si gindire pe fundalul constientei si confera memoriei caracterul de proces cognitiv.

Tulburarile de memorie se inscriu in conceptul general de dismnezii al carui prefix "dis' semnifica o tulburare generala, nespecifica si pot fi sistematizate sub aspect clinic in :

dismnezii cantitative, care includ:

hipomneziile;

amneziile;

hipermneziile

dismnezii calitative (paramnezii), care includ:

tulburari ale sintezei mnezice imediate (sentimentul de straniu, false recunoasteri) ;

tulburari ale rememorarii trecutului (confabulatie, ecmnezie, anecforie, pseudoreminiscente, etc).

I. Dismnezii cantitative (hipomnezii, amnezii, hipermnezii)

Hipomnezia semnifica scaderea de diferite grade a fortei mnezice. Spre deosebire de J. Delay, L. Michaux care ignora hipomneziile redindu-le sub notiunea de amnezie, Kurt Schneider considera ca termenul de amnezie (uitare totala) este inadecvat, intrucit "anularea totala a unor urme de memorie nu exista decit in imaginatia romancierilor'.

Hipomneziile, frecvent intilnite in viata curenta ca in stari de surmenaj, stari nevrotice, datorita unui deficit prosexic (de atentie) pot fi regasite si in patologia psihiatrica, in stari de insuficienta dezvoltare cognitiva (oligofrenii, stari de involutie etc).

Hipermneziile sunt tulburari cantitative ale functiei mnezice, caracterizate printr-o exagerare a evocarilor care apar multiple, tumultoase si cu o marcata tendinta involuntara indepartind subiectul de preocuparile principale impuse de conjunctura prezenta. Exista hipermnezii si la oamenii normali, legate de momente deosebite cu continut afectiv negativ (anxiogen) sau pozitiv (bucurii mari, reusite etc).

Totusi, aceasta evocare exagerata apare de obicei intr-o serie de afectiuni psihice caracterizate printr-o ingustare marcata a cimpului preocuparilor asa cum se intimpla in psihopatia paranoica sau in paranoia. Acesti bolnavi pot exprima uneori o hipermnezie selectiv denumit si de "sector", care vizeaz cu precdere datele corespunztoare preocuprii lor delirante; ei pot retine o serie de detalii si elemente inutile care ins pentru delirul lor capt semnificatie revelatoare; astfel, sunt preocupati de cifrele care reprezint numrul vagonului, al trenului sau a biletului cu care cltoresc, de tot ce fac celelalte persoane din compartimentul in care se afl sau in compartimentele vecine etc, date pe care ulterior le relateaz eu cea mai mare precizie, d=ndu-le o semnificatie, eronat, dar foarte strins legat de preocuprile lor patologice, ca de exemplu in cazul comportrii unei persoane asupra creia isi desvolt atentia delirului de gelozie.

Hipermnezia poate fi intalnita insa si la unii oligofreni, `n formele usoare si mijlocii de oligefrenii (debilitata mintal, imbecilitate) memoria are o adevrat functie compensatorie , ea subliniind insuficienta dezveltrii proceselor cognitive superioare: inteligenta si gindirea. La aceste categorii de oligofrenii, memoria poate inmagazina o cantitate impresionant de date - cum este cazul calculatorilor fenomenali - care reusesc s execute mintal operatii aritmetice de inmultire, imprtire etc. cu trei si chiar patru cifre sau persoanele care sunt capabile s retin dup o singur lectur zeci si sute de versuri pe dinafar. Hipermnezia observat este bazat pe o memorizare mecanic; oligofrenii pot reproduce cu o precizie surprinztoare materialul insusit, in schimb este dificil, dac nu chiar imposibil de a-l folosi pentru ei in mod creator in alte configuratii fat de cele insusite.

Pot de asemenea ocaziona hipermnezii consecutive, starile febrile, narcoza cu eter, cloroform, barbiturice, socurile insulinice, starile hipnotice. Tot astfel diferite toxice si in special substantele psihodisleptice sau psihedelice au proprietatea de a releva, "de a face manifest psihicul', putind in acelasi timp sa determine hipermnezii. Aspectul oneiroid al acestor stari, determina pe membrii asa-numitelor "grupuri de gindire' sau de "fumatori de opiu' sa declare ca cele, mai mici evenimente ale tineretii, scenele uitate din primii ani de viata reapar acum reinsufletite, ceea ce le creeaza impresia ca traiesc "un secol' intr-o noapte.

Aceste reminiscente hipermnezice au fost considerate rezultatul unor conditii negative, hipermneziile (in special oneiroide) ilustr=nd un deficit grav al functiei integrative a memoriei intrucit :

se sterge linia de demarcatie intre trecut si prezent, trecutului nemaifiind recunoscut ca atare, ci trait ca prezent sub o infatisare halucinatorie;

nu exista nici o selectie, nici un triaj in evocarea amintirilor care inunda constiinta, evenimentele banale ca si cele esentiale pentru ins, fiind prezente pe acelasi plan si cu aceiasi amplitudine.

Ori uitarea care se exercita in primul rand asupra evenimentelor si aspectelor nesemnificative ale vietii (si eventual asupra evenimentelor dezagreabile afectiv-negative), este un veritabil cenzor al memoriei. Fara acest element de cenzura exercitat prin uitare, memoria, in desfsurarea ei continu si neselectiva ar fi inutilizabila sub aspect social.

Forma cea mai tipic de hipermnezie este oferit de manie. Bolnavul maniacal are o usurint mare in a fixa repede si a evoca promt fenomenele, ceea ee trezeste in anturaj falsa impresie a unei bune functionri mnezice. Examin=nd mai atent hipermnezia `n sindromul maniacal (cu ajutorul bateriei de teste), se observ c ea este auperficial, capricioas si dezorientat. Este adevrat c viteza de asimilare creste, dar in schimb scade filtrul selectiv al materialului insusit, iar evocarea, de asemenea are o expunere imp=nzit de detalii inutile, de improvizatii,toate sczind calitatea si sistematizarea necesar unei prezentri ordonate, logice si fidele contextului general al evenimentelor reproduse.

Psihopatologia cunoaste situatia desemnata sub conceptul de mentism in care subiectul devine un veritabil spectator al desfasurarii incoercibile si tumultuoase a ideilor si amintirilor sale. Acesti bolnavi sunt incapabili de a rememora, intrucit orice efort prosexic de fixare a atentiei este impiedicat de derularea cu aspect caleidoscopic a unor imagini pe ecranul constiintei.

Ca forma suprema de hipermnezie, in care forta evocarilor atinge maximum, poate fi considerata viziunea retrospectiva (memoria panoramic) traita de bolnavi in timpul unor stari confuzionale, psihogene, in momentul marilor paroxisme anxioase, in unele stari halucinatorii sau in crize de epilepsie temporala. In toate aceste situatii, ca si in cele de pericol existential iminent, persoanele respective au impresia ca revad si retraiesc in citeva momente intreaga lor viata.

Amneziile in sens strict semnifica pierderea totala a capacitatii mnezice, prabusirea fortei mnezice.

Ransehburg (1921) are meritul de a fi facut sistematizarea (inca actuala) conform celor doua directii de destructurare mnezica luind ca punct de referinta debutul bolii :

a) amnezii de fixare (anterograde);

b) amnezii de evocare (retrograde).

Amneziile anterograde se refera la evenimentele traite dupa debutul bolii, fiind datorate mai ales scaderii capacitatii de fixare a imaginilor si evenimentelor noi, fapt pentru care mai poarta numele de amnezii de fixare. Ele se caracterizeaza prin incapacitatea insului de a reda un eveniment trait recent, in timp ce amintirile anterior fixate sunt relativ bine conservate, putind fi inca redate.

Contrastul frapant intre imposibilitatea de fixare a evenimentelor prezentului si conservarea celor din trecut a fost evidentiata initial de Korsakov, prin prezentarea unui bolnav care descria foarte bine si cu atita relief calatoriile sale incit atragea admiratia oricui, dar in acelasi timp el uita complet ca repeta aceeasi povestire pentru a zecea oara intr-o singura ora. Un alt bolnav reda excelent scrierile literare pe care le-a creat inaintea bolii, dar in privinta nuvelei pe care o incepuse inainte de a se imbolnavi, el isi amintea perfect inceputul dar nu putea sa-si faca o idee despre modul in care o terminase.

Conceptul de amnezie de fixare aduce in discutie implicatiile atentiei si observatiei in procesul memorarii si mai ales al fixarii prezentului. In aceasta problema sunt frecvent confundate doua notiuni distincte : fixarea unei impresii (perceperea sau inregistrarea ei) si actul memorarii, care implica asimilarea noii impresii in ansamblul personalitatii insului, sau, cu alte cuvinte, actul constructiei prezentului.

Fixarea este un act senzorial elementar, in timp ce memorarea este un act intelectual care presupune un nivel mai inalt de organizare a vietii psihice. Veritabila amnezie de fixare depaseste deci conditia unei insuficiente mobilizari prosexice int=lnindu-se in situatii caracterizate printr-o perturbare a organizarii psihice.

Uitarea mai accentuata a faptelor mai recente poate fi explicata printr-o mai mare complexitate a amintirilor recente si prin incarcarea afectiva a acestor amintiri. Trecutul apropiat este mai greu de manipulat pentru ca evenimentele sale sunt intricate in multiple aspecte relationale pe care timpul (relativ scurt) nu le-a ordonat si sistematizat. In acest sens amintirile mai indepartate sunt dimpotriva mai bine ordonate, logic sistematizate, definitiv parca separate si `n plus, cu cit evenimentele sunt mai indepartate, cu atit ele au fost frecvent evocate, astfel incit evocarea lor actuala a devenit o obisnuinta si o repetare cvasimecanica incomparabil mai simplu de realizat decit trecutul mai apropiat, mai complex si mai putin automatizat.

Amnezia de fixare se intilneste in: stari de confuzie mentala, sindrom Korsakov de etiologie alcoolica, infectioasa sau traumatica, presbiofrenie, psihoza maniaco-depresiva, stari reactive, stari nevrotice si in reactii psihogene.

b) Amneziile retrograde (de evocare) sunt amneziile in care tulburarea memoriei se intinde progresiv spre trecut, intr-un sens retrograd, dinaintea debutului bolii pina in copilarie, capatind astfel caracterul unei amnezii retrograde progresive. In aceste situatii destructurarea functiilor psihice nu este atat de accentuata incit sa impiedice orice fixare sau memorare. Deseori insa amneziei retrograde i se, supraadauga caracterul anterograd, realizind o progresivitate anterograda, deci amnezia anteroretrograda, care priveste atit evenimentele de dupa debutul bolii, cat si pe cele dinaintea debutului acesteia.

J. Delay compara memoria cu un jurnal intim scris in timpul existentei insului, dar caietele prezentate de amnezici, spune autorul, sunt prost intretinute. Unii au smuls ultimele pagini si continua sa le rupa de la sf=rsit spre inceputul caietului : sunt amneziile progresive. Ele se intilnese in stari de involutie. in care slabirea functiei mnezice se exercita initial si mai accentuat asupra evenimentelor recente, in timp ce cu cat ne indreptam spre trecut, amintirea faptelor traite este tot mai bine conservata.

Amnezia are un caracter progresiv dar nu atit de la prezent spre trecut, cit mai ales de la complex spre simplu, de la cognitiv prin afectiv la senzorial motor. Astfel diminu si dispar achizitiile cognitive, saraceste bogatia vietii afective, forta ei de modulare si nuantare si in sfirsit variabilitatea mimico-pantomimica.

Cuvintele sunt uitate intr-o ordine progresiva ca si cum ar respecta anumite reguli gramaticale: initial numele proprii, apoi numele comune, adjectivele si in sfirsit verbele, ca si cum aceste categorii gramaticale ar fi integrate in straturi suprapuse, atinse progresiv de leziune.

Acest model al destrueturarii mnezice nu urmeaza o ierarhie anatomica (intrucit indiferent de localizarea leziunii cerebrale si de etiologic, aceasta ordine a disparitiei cuvintelor se pastreaza), ci o ierarhie psihologica, explicata de J. Delay prin asa-numita "lege a disolutiei memoriei', conform careia disolutia ce realizeaza amnezia merge intotdeauna de la complex la mai simplu. Astfel sunt uitate initial numele proprii, intrucit este mai complexa reamintirea numelor proprii decit a celor comune, a celor comune decit a adjectivelor, iar a adjectivelor decit a verbelor.

Limbajul rational este uitat inaintea celui emotional, exclamatiile, injuriile, interjectiile fiind mai bine retinute decit restul cuvintelor si mai putin bine retinute decit expresiile mimicopantomimice care dispar in cazuri deosebit de grave, ordinea deteriorarii limbajului fiind inversa fata de constructia naturala a limbajului sub aspect ontogenetic si social istoric (limbajul mimico-pantomimic apare primul in evolutia filo si ontogenetica; de asemenea limbajul emotional in ordine filo si ontogenetica, apare inaintea limbajului ideilor, forma cea mai complexa a comunicarii).

Revenind la metafora lui Delay, alti insi pot avea in aparenta un jurnal mai corect, dar cu unele pagini albe. Exista o lacuna in evocarea trecutului lor, exprimata clinic prin amnezia lacunara. Aici nu se poate citi nimic, intrucit evident nu a fost scris nimic, desi este foarte greu sa presupunem ca nu s-a inregistrat nimic. In orice caz amnezia lacunara reprezinta un hiatus mnezic (temporar) in viata insului, inregistrat de obicei in starile grave de modificari ale luciditatii constiintei. Ea se intilneste cu ocazia unor stari confuzionale (indiferent de etiologie), traumatisme cranio-oerebrale, echivalente epileptice sau stari crepusculare, stari de betie patologica sau chiar de betie profunda pe care si-o provoaca insul normal.

Unii autori impart amneziile lacunare in : amnezii totale (in care bolnavul nu-si aminteste nimic din cele intimplate) si amnezii partiale (in care bolnavul isi aduce aminte vag si partial), acestea din urma sunt de fapt hipomnezii. De obicei in aceste cazuri este vorba nu de o pierdere a capacitatii de inregistrare, ci o imposibilitate de descifrare si reproducere constienta a unor evenimente traite in perioada de stare.

Alte forme de amnezii.

Amnezia tardiva sau intarziata (Sptamnesie), este legata de o tulburare de constienta, dar spre deosebire de amnezia lacunara, lacuna mnezica asupra perioadei confuzionale, nu se instaleaza imediat consecutiv acesteia (moment despre care bolnavul isi poate aminti inca), ci treptat si numai dupa o anumita perioada. Acest tip de amnezie, descris in epilepsie si in stari confuzionale de unii autori este contestat de altii.

Amnezia electiva sau tematica. Alti dismnezici au sters pasaje care se refera la anumite evenimente sau persoane, astfel incit pe alocuri caietul a devenit nelizibil. Este amnezia electiva sau tematica a carei veridicitate clinica este pusa sub semnul intrebarii de catre Delay. In aceste situatii se apreciaza ca amintirile au fost bine constituite si fixate, dar rememorarea lor voluntara devine imposibila. Aceste amintiri nu sunt distruse, ci doar "voalate", putind fi constientizate intr-o evocare involuntara sau prin mijloace de investigatie psihologica. Evenimentele si situatiile respective au fost uitate, intrucit trairea lor a fost acompaniata de o stare afectiv-negativa, aceste amnezii fiind susceptibile de a dispare odata cu schimbarea imprejurarilor care au produs starea afectiv-negativa; din acest motiv astfel de amnezii au mai fost denumite psihogene sau afectogene, iar pentru ca se refera la un aspect singular al evenimentelor traite (situatii, nume proprii, formule chimice, limbi straine) mai poarta denumirea de amnezii tematice.

Din acest exemplu reiese caracterul specific al acestor amnezii si anume electivitatea care se adreseaza intotdeauna unei teme legate de preocuparile intense afectiv-negative ale insului.

Spre deosebire de amnezia lacunara care consta in uitarea unei sectiuni (temporare), amnezia electiva este uitarea unui anumit continut.

II. Dismneziile calitative sau paramneziile

Paramneziile (termen introdus de Kraepelin) sunt amintiri deformate, false, neconcordante cu realitatea, fie sub aspectul desfasurarii lor cronologice, fie sub aspectul lipsei de legatura cu realitatea obiectiva traita in prezent sau in trecut de bolnav.

Tulburarile sintezei mnezice imediate. Prin analogie cu iluziile din cadrul tulburarilor de perceptie in cazul iluziilor de memorie este vorba de evocari eronate ale unor fenomene sau actiuni, traite in realitate de bolnav, dar care nu sunt incadrate in timpul si spatiul real in care ele s-au petrecut sau nu sunt recunoscute de bolnav ca traite sau netraite.

In grupa asa-ziselor iluzii de memorie pot fi incadrate urmatoarele manifestari clinice :

1. Criptomnezia si instrainarea amintirilor.Criptomnezia consta in nerecunoasterea, ca fiind strain, a unui material literar, artistic, muzical sau stiintific, pe care bolnavul 1-a citit sau auzit in realitate, dar pe care, in mod iluzoriu, il considera ca este al lui propriu. Aceasta iluzie de memorie trebuie deosebita de plagiat, in ultima fiind vorba de o actiune constienta intreprinsa in virtutea unui anumit scop.

Criptomnezia ar putea fi socotita ca expresie a scaderii fortei discriminatorii intre evenimentele personale si cele straine, intre evenimentele traite si cele auzite, citite sau petrecute in vis. Situatia inversa, in care bolnavul considera ca evenimentele traite sunt doar citite, auzite sau vazute, poarta denumirea de "instrainarea amintirilor'.

Criptomnezia se intilneste mai frecvent in schizofrenie si delirurile sistematizate (paranoia si parafrenia), cit si in unele demente traumatice (senile, arteriosclerotice etc).

De altfel, in general in unele psihoze, ideile delirante pot fi legate de o falsificare a amintirilor in functie de starea tunica dominanta (sub imperiul sentimentului de culpabilitate la depresivi sau al supraestimam la maniacali).

Ca o varianta a criptomneziei este falsa identificare sau falsa recunoastere descrisa de Wigan (1880) sub numele de "dubla constiinta'. Ea consta in a recunoaste, ceea ce de fapt bolnavul nu recunoaste. Falsa identificare este deci o iluzie sau "o halucinatie a prezentului', rod al jocului dintre prezent si trecut, dintre perceptie si reprezentare. Ea se intilneste in stari de surmenaj, stari de obnubilare a constientei, in stari maniacale, schizofrenii ete. Opusul ei este asa-zisa "iluzie de nerecunoastere', in care bolnavul crede ca recunoaste persoane pe care nu le-a cunoscut si nu este sigur ca recunoaste persoane pe care le-a cunoscut. Pe aceeasi linie de tulburari se inscriu paramneziile de reduplicare (Pick) fiind caracterizate prin dedublarea perpetua a obiectelor si situatiilor traite. Astfel bolnavul descris de Pick sustinea ca a mai fost tratat intr-o clinica identica, de un medic care semana leit cu cel de acum etc. in aceste situatii nu se realizeaza o continuitate intre amintire si trairea actuala, adica impresiile actuale nu sunt confruntate cu amintirile.

Tulburarile rememorarii trecutului sau allomneziile constituie o alta grupa de modificari calitative ale memoriei. Ele sunt falsificari mnezice retrospective sau reproduceri ale unor evenimente reale din trecut pe care bolnavul le situeaza in mod fals in prezentul trait. Amintim ca aceasta impartire a paramneziilor in tulburari ale sintezei mnezice imediate si allomnezii este destul de artificiala, deoarece foarte frecvent tulburarile de memorie a evenimentelor recente se intrica cu tulburarile rememorarii trecutului. Utilizind totusi aceasta tentativa de sistematizare, in cadrul allomneziilor descriem pseudoreminiscentele, confabulatiile, eemnezia si aneeforia.

1. Pseudoreminiscentele constau in reproducerea unor evenimente reale din trecutul bolnavului, pe care acesta le traieste ca evenimente prezente. In astfel de cazuri, bolnavul amesteca' frinturi ale evenimentelor din trecut cu ceea ce el traieste in prezent, iluzia de memorie constind in nerecunoasterea timpului si spatiului ,in care s-a produs actiunea respectiva.

2. Confabulatiile (Pick) sau halucinatiile de memorie se manifesta prin reproducerea unor evenimente imaginare (pe care bolnavul nu le-a trait) el fabulind asupra trecutului cu convingerea ca il evoca. Bolnavul nu spune adevarul, dar nici nu minte, pentru ca nu stie ca minte; el este in afara adevarului, dar si a falsului. Fabulatia se situeaza intre minciuna si adevar, intrucit bolnavul desi convins ca este sincer, ignora adevarul. Putem afirma de aceea, ca fabulatia este sora inconstienta a minciunii. Confabulatiile au fost denumite halucinatii de memorie prin analogie cu perceptia fara obiect care defineste halucinatia (in cazul confabulatiei, reproducerea unor amintiri ireale, netraite de bolnav).

In sindromul Korsakov, unde confabulatiile se intilnesc frecvent atit timp cit bolnavul inca mai priveste citusi de putin critic starea sa (pastrind partial constiinta tulburarilor de memorie), el umple golurile mnezice cu evenimente ireale, imaginare, mai ales atunci cind este solicitat sa relateze din antecedentele sale. Atunci cind bolnavul umple golurile unor amintiri pierdute cu evenimente verosimile, dar netraite in realitate este vorba de confabulatii mnestice, iar cind acestia relateaza evenimente fantastice pe care le insereaza intre evenimente reale traite (de exemplu o bolnava afirma ca a zburat cu trenul la o inaltime de citiva metri deasupra pamintului) este vorba de confabulatii fantastice. In sfirsit atunci cind confabulatiile apar sub forma unor scene asemanatoare celor de vis ("greve ale copiilor', "mase de oameni cu capetele taiate', "convoaie de sicrie' etc.) fenomenele sunt cunoscute sub denumirea de confabulatii onirice. Atit bogatia confabulatiilor, cit si gradul de neconcordanta ou verosimilul (aspectul fantastic sau oniric) sunt intr-o relationare directa cu scaderea pragului constiintei, cu diminuarea capacitatii de intelegere critica si in general cu scaderea intelectului si regresiunea personalitatii.

De aceea nu sunt recunoscute confabulatiile la oligofreni, la care nu se dezvolta functiile sociale ale memoriei decit partial, spre deosebire de demente, unde aceste functii regreseaza concomitent cu gindirea sau preced regresiunea gindirii, intelectului si in general a personalitatii.

3. Ecmnezia reprezinta o tulburare mai globala de memorie in care pacientul confunda trecutul cu prezentul. Este vorba de intoarcerea intregii personalitati la perioade demult traite de bolnav. Astfel bolnavii senili, de mult pensionati, traiesc in prezent perioade trecute din viata lor profesionala, sau se considera tineri, adolescenti, femeile dindu-si numele de fata. Bolnavii retraiesc (activ) in prezent scene, episoade ale unor perioade indepartate.

Aceasta intoarcee la perioadele din trecut se intalneste mai ales in dementa senila in cadrul asa

zisului delir senil.

4. Anecforia reprezinta o stare mai usoara de tulburare a memoriei care poate fi intilnita atit in starile de surmenaj, cit si in unele forme si stari predementiale si dementiale reprezentind posibilitatea reproducerii unor amintiri pe care pacientul le credea uitate. Reproducerea este posibila daca se sugereaza sau se reaminteste pacientului unul sau mai multe elemente ale acelor evenimente. Aceasta reproducere anecforica ar putea fi plastic comparata cu ridicarea unui "val' care acoperea amintirile respective.

Metode de investigatie psihologica a memoriei

Investigatia psihologica a memoriei nu poate fi facuta decit pe baza unei corecte desfasurari a functiei prosexice. Intr-adevar, chiar in conditii de sanatate, fara buna intentie, fara un efort prosexic si volitional, functia mnezica nu poate fi investigata. Date fiind aceste conditii mult mai greu de obtinut in situatii patologice, rezultatele investigatiilor paraclinice vor avea un caracter relativ. Probabil din aceleasi motive, majoritatea autorilor considera ca orice tulburare mnezica semnalata nu trebuie luata in consideratie decit daca este integrata intr-un sindrom patologic; orice amnezie izolata fara alte simptome clinice, trebuie sa atraga intotdeauna atentia asupra unei eventuale simulatii. Datorita faptului ca testele zise "de memorie' masoara in realitate aspecte psihice variate (ele avind strinse corelatii nu numai cu testele de inteligenta, ci si cu cantitatea cunostintelor achizitionate), cercetatorii tind s renunte la probele clasice de memorie.

Intrucit insa clinicienii cer probe care sa exploreze functia mnezica, pentru a respecta rigorile mai sus-amintite se pstreaz o serie de teste "de memorie".

metoda Vieregge in care persoana de investigat repeta unele cifre ce le-a pronuntat examinatorul; se cere repetarea cifrelor dupa un minut (petrecut in liniste), si inca o repetare dupa un alt minut, in care s-a incercat distragerea atentiei prin conversatie sau printr-un mijloc oarecare. Un adult sanatos poate repeta dupa primul minut 6-8 cifre si dupa al doilea 5-6 cifre.

ramine inca uzuala proba oraselor, in care se dau bolnavului 6-10 nume de orase si i se atrage atentia ca trebuie sa le retina ; dupa ce i se distrage timp de un minut atentia, el este solicitat sa le reproduca. Importanta si de neinlocuit pentru examenul uzual este urmarirea relatarilor bolnavului in legatura cu istoria existentei sale.

metoda Bernstein predominant vizuala, cuprinde doua grupuri de figuri desenate in profil: in primul rind sunt noua figuri, iar in al doilea 25 figuri, intre care sunt cuprinse si primele 9,: Prima grupare se prezinta subiectului timp de 30', dupa care i se infatiseaza a doua grupare din care este pus sa recunoasca primele 9 contemplate anterior.

testul cel mai complet de investigatie a potentialului mnezic este scala Wechsler pentru memorie : "Wechsler Memory Scale' (W.M.S.), care cuprinde mai multe probe : de informatie generala, de orientare, de "control mental' (repetarea alfabetului sau numararea in sens invers), memorarea unui paragraf, memorarea imediata a cifrelor, memorarea perechilor de cuvinte s.a.

memoria de fixare se examineaz clinic citind c=teva paragrafe dintr-o carte sau se foloseste proba cutiei (Bollet) cu zece obiecte uzuale, despre care se intreab peste zece minute.

controlul bagajului mnestic se face in functie de scolaritate pe baza unei verificri a cunostintelor generale Tabla inmultirii ca si celelalte operatii matematice pot fi de asemenea utilizate, ele baz=ndu-se in mare parte pe memorie.

J.Barbizet a propus prezentarea in fata subiectului a unei scurte naratiuni (Povestea leului) urm=nd a controla precizia reproducerii sale imediate si apoi la un interval de c=teva zile. Dealtfel, orice expunere dup un film, un roman, un eveniment istoric sau personaj cunoscut poate servi drept baz informativ la o examinare general a memoriei.