ATENTIA - SPECIFICUL ATENTIEI UMANE

ATENTIA

I. SPECIFICUL ATENTIEI UMANE

Atentia desemneaza acea particularitate a constiintei de a fi orientata sau concentrata asupra a ceva anume. Aceasta particularitate se dezvolta pe scara varstelor, ea atingand parametri superiori odata cu dezvoltarea cognitiva si formarea aptitudinilor. Abordarea fenomenului atentiei trebuie facuta in contextul mai larg al psihologiei personalitatii si al dezvoltarii treptate a acesteia. Ca efect al orientarii selective si a concentrarii activitatii psihice asupra anumitor obiecte, fenomene, evenimente etc., acestea vor aparea pe un prim plan al constiintei, rezultand o cunoastere, o percepere si o intelegere a lor mai precisa in comparatie cu celelate aspecte ale realitatii care vor trece pe un plan secund, corespunzator fondului perceptiv. O atentie slaba duce la omisiuni in receptarea stimulilor, situatiilor, la erori, la confuzii in decodarea sensurilor sau semnificatiilor intrebarilor sau a raspunsurilor verbale din cadrul unui dialog etc. In plan subiectiv, atentia se manifesta ca o stare de tensiune derivata din procesul de concentrare a activitatii psihice asupra unui aspect din realitate sau asupra propriilor ganduri si sentimente. In plan obiectiv, atentia se concentreaza, pe de o parte, cu ajutorul actelelor psiho -senzoriale propriu -zise care exprima orientarea receptorilor spre anumiti stimuli (orientarea capului, a corpului, fenomenul de convergenta a globilor oculari, cresterea tonusului muscular, etc), iar pe de alta parte prin activarea, prin selectarea aspectelor informationale, intelectuale in vederea indeplinirii obiecticvelor, scopurilor fixate la un moment dat.

Atentia nu dispune de un continut reflectoriu propriu, de un continut informational specific pentru ca ea nu confera semnificatie evenimentelor realitatii, asa cum se petrec lucrurile in cadrul proceselor cognitive superioare, dar este implicata ca un factor dinamogen si selectiv in intreaga activitate psihica. Trebuie subliniat faptul ca atentia nu si-ar putea indeplini acest rol de a realiza orientarea si concentrarea personalitatii asupra anumitor aspecte ale realitatii daca nu ar avea un puternic substrat motivational. Se observa ca persoanele reactioneaza selectiv la modificarile ambiantei, in conformitate cu interesele, aspiratiile, trebuintele, dorintele sale. Se constata ca ceea ce ne intereseaza, ceea ce corespunde dorintelor si sentimentelor noastre, ne retine cu usurinta atentia. Atentia mai este definita si ca un mod de organizare a activitatii psiho -fiziologice proprii, constand in ierarhizarea intr-un anumit fel a trebuintelor si aspiratiilor proprii, unele din acestea fiind promovate la un moment dat, iar altele retinute pentru alte activitati sau momente existentiale. Atentia poate fi privita prin urmare ca un proces de identificare si focalizare a activitatii psihice asupra a ceva anume, iar pe de alta parte ca un proces de distragere fata de alte fapte, evenimente care nu au legatura cu ceea ce ne preocupa la momentul respectiv.

Activitatii de atentie ii sunt caracteristice actele de filtraj (adica sensibilizarea noastra fata de anumite fapte, situatii si desensibilizarea concomitenta fata de altele care nu au importanta in momentul respectiv . Aceasta activitate selectiva, discriminativa a atentiei in raport cu situatiile si evenimentele realitatii este determinata de o serie de motive si scopuri, dar faptele de viata arata ca si alti factori psihologici cum sunt -dispozitiile afective, atitudinile omului in viata si activitate, nivelul inzestrarii aptitudinale a persoanei -pot influenta activitatea de selectie a atentiei. Tot mai multi psihologici considera astazi atentia ca una din manifestarile interesului. Astfel, McDougall spune ca "interesul este atentia in stare latenta, iar atentia interes in actiune."Alexandru Rosca spune acelasi lucru: interesul este tendinta de a fi atras, absorbit de catre o experienta si de a o continua, in timp ce aversiunea este tendinta de a o evita. Relatia dintre interes -atentie este bilaterala: astfel, interesul mobilizeaza atentia, intensifica orientarea si mareste receptivitatea fata de tot ceea ce este legat de obiectul interesului nostru, dar si atentia poate contribui la sporirea interesului. Astfel, pe masura ce suntem atenti si cunoastem mai bine un lucru, un fenomen, capatam un interes tot mai mare pentru respectivele obiecte, fenomene etc.

Cunoasterea implicarii diferitilor factori motivationali si de personalitate in activitatea de atentie este deosebit de necesara pentru ca, numai pe baza acestei cunoasteri vom putea intelege urmatoarele aspecte:

De de in conditii egale de stimulare externa oamenii se manifesta diferit sub raportul concentrarii atentiei;

De ce atentia unora dintre noi este atrasa de o categorie de obiecte, fenomene , situatii iar a altora de o alta categorie;

De ce intensitatea si semnificatia diversilor stimuli din realitate variaza de la un individ la altul. (Aceste trei aspecte pot fi intalnite ca subiecte de exam! )

Atentia are o desfasurare procesuala, incepe de cele mai multe ori ca o reactie innascuta de orientare, angajeaza apoi atitudini si stari de expectanta pentru a se implini prin acte de atentie operanta (propriu -zisa). In dezvoltarea sa, atentia trece de la forme simple, neelaborate, cum ar fi atentia involuntara care are la baza reflexul innascut de orientare, la forme complexe, formate pe baza unor achizitii sau invatari specific umane, forme care exprima orientarea constiintei, voit selectiva a vietii spihice. Elaborarea formelor superioare ale atentiei se realizeaza treptat pe scara varstelor, in stransa legatura cu insasi dezvoltarea activitatii intelectuale, afective si volitive.

II.FUNCTIILE ATENTIEI

Faptul ca atentia joaca un rol important in derularea vietii si activitatii umane este demonstrata de functiile pe care aceasta le exercita. Mihai Golu (Fundamentele Psihologiei, p.439) sintetizeaza urmatoarele functii principale ale atentiei:

Functia de explorare si baleaj in campul perceptiv extern -care are ca rezultat identificarea stimulul semnificativ in situatia curenta;

Functia de explorare si scanare a repertoriului memoriei de lunga durata -care se activeaza in momentul in care se doreste a fi reactualizate unele informatii stocate, necesare rezolvarii problemelor actuale;

Functia de accentuare a contrastelor -functie evidenta in sarcina de a delimita obiectul de fondul perceptiv sau cel al invatarii;

Functia de filtrare -selectie -care are un rol fundamental, de exemplu, in procesul formarii notiunilor, cand trebuie delimitate si activate trasaturile esentiale, generale si eludarea celor secundare;

Functia de orientare -directionare -care se manifesta ori de cate ori traseul, parcursul ales in rezolvarea situatiilor prezente se dovedeste a fi ineficient, manifestandu-se ca un corolar al plasticitatii in gandire, imaginatie;

Functia de potentare, de canalizare si sustinere a activitatii pe tot parcursul pana la atingerea scopului propus (mai ales in activitatile de lunga durata, unde consumul neuro -psihic este intens);

Functia de avertizare si de alerta, care se concretizeaza in momentele de accentuare a vigilentei, prudentei si discernamantul in situatii imprevizibile sau critice.

III. CALITATILE ATENTIEI

Cele mai importante calitati ale atentiei relevate de cercetatorii domeniul sunt:

Volumul atentiei exprima numarul caracterelor separate pe care un subiect le poate detecta simultan la un moment dat. Ca metoda de studiu a acestei calitati s-a utilizat tahiposcopul, ajungandu-se la concluzia ca volumul atentiei este de 7+2 elemente separate (Miller este cel care propune acest rezultat).Valoarea concreta a acestui numar este in functie de subiectul observator si de caracteristicile elementelor reperate. Daca se trece de la elementele separate, la cele compuse, numarul lor devine mult mai mare; astfel, putem retine 5, 6 grupari a cate trei litere etc. Marimea volumului atentiei este influentat si de familiaritatea stimulilor, semnificatia acestora, intensitatea fizica sau psihica a acestora.

Concentrarea atentiei exprima gradul de activare selectiva si intensitatea asociata la nivelul proceselor constiente (se constata o activare intensa a centrilor nervosi asociati proceselor psihice). Concentrarea poate avea valori diferite de la un subiect la altul, sau chiar la nivelul aceluiasi subiect in momente diferite. La fel, ea este in raport direct proportional cu natura stimulului supus atentiei noastre (vezi relatia atentie -motivatie!) In conditiile normalitatii psihice, concentrarea atentiei cunoaste trei grade: slaba, medie si inalta. In domeniul psihopatologiei, intalnim doua extreme: fixitatea atentiei -asa cum se manifesta in cazul bolnavilor de schizofrenie si difuzitatea atentiei -caracteristica deficientilor mintali, psihoticilor, depresivilor etc. Profunzimea concentrarii atentiei poate fi apreciata dupa rezistenta la factorii perturbatori, distractivi: cu cat frecventa si intensitatea acestora la care atentia poate rezista sunt mai mari, cu atat concentrarea este mai profunda. Analiza concentrarii atentiei trebuie sa aiba in vedere, pe de o parte, caracteristicile de varsta -se stie ca aceste calitati trebuie educate pe parcursul existentei - acest aspect trebuie avut in vedere atat in elaborarea programului didactic, cat si in stabilirea profilului activitatii in diferite domenii de munca, iar pe de alta parte, caracteristicile specifice fiecarei personalitati in parte.

Stabilitatea atentiei exprima durata in care aceasta se poate mentine la un nivel optim (optimumul trebuie analizat in functie de specificul activitatii si de natura psihologica a subiectului!) Stabilitatea se poate educa si dezvolta prin exercitiu, prin angajarea subiectului in activitati, crescand treptat durata acestora si fiind motivat corespunzator. Dar, calitatea stabilitatii atentiei este direct dependenta de stuctura temperamentala a subiectilor (pentru cele patru tipuri temperamentale fundamentale -sangvin, coleric, flegmatic, melancolic- trebuie propuse si aplicate activitati particularizate, in functie de natura subiectului pentru atingerea performantei in domeniul stabilitatii atentiei). Stabilitatea si concentrarea atentiei reprezinta calitati deosebit de importante in diverite domenii de activitate, astfel, in majoritatea testorilor psihologice pentru diferite profesiuni, sunt introduse teste care vizeaza tocmai aspectele amintite anterior).

Mobilitatea reprezinta calitatea atentiei de a se comuta rapid, la nivel optim de concentrare, de la un stimul la altul, pastrand totodata coerenta asupra activitatii desfasurate. Mobilitatea se deosebeste si se opune fluctuatiei, oscilatiei care reprezinta o trasatura negativa a atentiei. In timp ce mobilitatea este solicitata de desfasurarea normala a activitatii, oscilatia se produce spontan si impotriva cerintelor obiective ale activitatii; daca mobilitatea presupune mentinerea nivelului optim al concentrarii, oscilatia afecteaza concentrarea si se traduce ca scadere semnificativa a acesteia. Cherry si Taylor au demonstrat ca durata necesara comutarii atentiei de la un stimul la altul este de minumum 1/6 secunde.

IV. FORMELE ATENTIEI

In clasificarea atentiei sunt utilizate de obicei urmatoarele doua criterii:

a)      In functie de orientarea principala a atentiei:

Atentia interna: indica o orientare si concentrare asupra starilor si a gandurilor proprii. In cazul acestei forme intervine introspectia, meditatia si reflectia interioara, intr-un cuvant procese de autoactivare.

Atentia externa : este determinata de stimulii situati in exteriorul persoanei, stimuli aflati in mediul ambiant. Aceasta forma a atentiei are un rol important in intelegerea si explicarea fenomenelor din mediul ambiant. De obiecei, aceasta forma a atentiei este activata atunci cand stimulii care actioneaza sunt semnificativi pentru o persoana sau atunci cand intensitatea stimulilor este foarte mare.

b)      Cea mai raspandita clasificare a atentiei este data de criteriul participarii mai mult sau mai putin voite, intentionate:

Mobilizarea atentiei poate fi spontana ca urmare a aspectelor unor stimuli noi in campul perceptiv al persoanei. In aceasta situatie se activeaza atentia involuntara care are la baza mecanismul reflexului innascut de orientare -atentie fara scop stabilit in mod voluntar si fara participarea proceselor cognitive ( vezi I. P. Pavlov!)

Cand mobilizarea se produce intentionat, cu un efort anume de a fi atent vorbim de atentia voluntara. Aceasta forma a atentiei se caracterizeaza prin existenta unui scop constient si a unui efort de vointa indreptat spre indeplinirea scopului respectiv. Spre deosebire de atentia involuntara, care este determinata de obicei de factorii existenti in mediul perceptiv, atentia voluntara apare ca rezultat al motivatiei interne, subiective a persoanei, ca expresie a interesului, aspiratiei, trebuintelor biologice sau spirituale ale acesteia.

Atentia bazata pe deprinderea de a fi atent a fost denumita postvoluntara. Caracteristic acestei forme de atentie este faptul ca in realizarea unui anumit tip de activitate, nu mai sunt necesare la un moment dat eforturi de vointa, ca urmare a faptului ca in incercarile anterioare a respectivei activitati s-a obtinut un fond de deprinderi, de experinte si de reusite care fac ca respectiva activitate sa ne atraga prin ea insati si sa o efectuam cu placere fara sa mai fie nevoi de efort voluntar.

O alta forma a atentiei este cea denumita preventiva /expectativa care nu constituie altceva decat starea de pregatire, asteptare mai mult sau mai putin permanenta pentru anumiti stimuli. De exemplu, tanara mama este intr-o permanenta stare de expectativa, asteptand semnalele de la nou -nascut la care trebuie sa reactioneze prompt. Aceasta stare de asteptare, de usoara incordare are darul de a mobiliza si pregati organizarea pentru o buna receptare a situatiilor si evenimentelor noi care vor aparea.

Intre formele de atentie involuntara, voluntara si postvoluntara exista un proces de intrepatrundere si influenta reciproca, fiecare din ele putand trece, in anumite conditii una in cealalta. (Somnul si visele vor fi dezbatute in cadrul seminariilor!)

V. BIBLIOGRAFIE

Cosmovici, A., Psihologie generala, Ed. Polirom, Iasi, 1996;

Freud, S., Introducere in psihanaliza. Prelegeri de psihanaliza. Psihopatologia vietii cotidiene, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980;

Golu, M., Bazele neurofiziologice ale psihicului, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1982;

Popovici, L., Foisoreanu, V., Visul, Ed. Universul, Bucuresti, 1994;

Ribot, Th., Atentia si patologia ei, Ed. IRI, Bucuresti, 2000;

Richard, J., L'attention, P. U. F., Paris, 1980;

Zlate, M., Introducere in psihologie, Ed. Sansa, Bucuresti, 1996.