PERSONALITATEA

Conceptul de personalitate

Ipostazele personalitatii

Ralph Linton in "Fundamentul cultural al personalitatii" - 1945 afirma ca:

Personalitatea este o realitate psihologica, este o preocupare la fel de veche ca specia umana.

Conceptul modern de personalitate si studierea procesului de formare al personalitatii sunt fenomene recente, mai noi chiar decat studiul despre cultura si societate. S-au evidentiat doua consecinte strans legate intre ele:

necesitatea de a diferentia personalitatea ca realitate psihologica de personalitate in calitate de concept;

necesitatea delimitarii conceptuale.

Deci, ca realitate:

personalitatea reprezinta:

totalitatea psihologica ce caracterizeaza si individualizeaza un om;

omul viu, concret, empiric, pasional, rational, deci

omul asa cum este el resimtit in afara noastra sau in propria noastra fiinta.

personalitatea este:

"obiectul ultim si prin urmare cel mai complex al psihologiei";

inglobeaza aproape toata psihologia pentru ca nu exista experienta psihica, denumita prin diferite concepte, care sa nu fie integrata in personalitate;

nu exista nici o teorie, nici o conceptie care sa nu se raporteze, intr-o forma sau alta la teoria si conceptia personalitatii.

Dar:

Aceasta nu inseamna ca personalitatea are un scop anexionist, ca vrea sa-si subordoneze toate celelalte ramuri ale psihologiei.

Dimpotriva:

Trebuie sa atraga atentia celui care studiaza psihologia personalitatii ca nu trebuie sa ignore sau sa neglijeze celelalte domenii ale psihologiei.   

Personalitatea, atat ca (1.) cat si ca (2.) ocupa un loc central in psihologie.

Delimitari conceptuale

Conceptul de individ - individul reprezinta totalitatea insusirilor biologice (ereditare sau dobandite) care asigura adaptarea la mediul naturala caracterul indivizibil al individului.

Caracteristici esentiale:

este un produs in intregime determinat biologic;

este un reprezentant al speciei (indiferent, animala sau vegetala);

este o notiune aplicabila tuturor organismelor, fara conotatii descriptive sau evaluative.

Conceptul de individualitate - in decursul existentei individului, insusirile biologice se specializeaza, se ierarhizeaza, capatand unele note distinctive, originale. Individul cu organizarea sa specifica, diferentiata, irepetabila si ireductibila.

Conceptul de persoana - persoana este corespondentul in plan social a individului in palan biologic. Persoana este individul uman, ca entitate concreta, intr-un cadru relational dat, asa cum este perceput de cei din jur, adica, ansamblul insusirilor psihice care asigura adaptarea la mediul social-istoric.

Conceptul de personalitate - asa cum organizarea structural-functionala a individului se diferentiaza si se specializeaza in timp, tot asa si ansamblul insusirilor psihice ale persoanei suporta de-a lungul timpului un proces de structurare in urma caruia nu numai ca se diferentiaza intre ele dar se si valorizeaza, devenind unice. Deci, personalitatea este o persoana + o nota de valoare, organizarea superioara a persoanei.

Conceptul de personaj - exista 2 acceptiuni ale conceptului de personaj:

manifestare in afara, in comportament a persoanei si personalitatii, ca exteriorizare a lor, ca desfasurare a potentialului activitatii psihice, a excesului de energie, a excitabilitatii si emotivitatii;

persoana in rol, omul interpretat cu rol social.

3. Tipuri de definitii ale personalitatii

Definitiile personalitatii sunt numeroase si chiar contradictorii.

G.Altport a stabilit, prin analiza comparativa, 3 tipuri de definitii:

Definitii prin efect extern.

Criteriu: modul de manifestare a personalitatii in afara, in exterior:

Definitie: "Personalitatea este suma totala a efectului produs de un individ asupra societatii, adica, ceea ce cred altii despre tine".

Definitii prin structura interna.

Criteriu: modul de manifestare interna a personalitatii.

Definitie: "Personalitatea reprezinta organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic".

Definitii pozitiviste.

Criteriu: complexitatea personalitatii si imposibilitatea explorarii ei ca structura.

Definitie: "Personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvata a comportamentului unei persoane in toate detaliile sale, pe care omul de stiinta o poate da la un moment dat".

"Personalitatea este o structura complexa implicand un ansamblu de substructuri si functionand sistemic". Astfel, personalitatea devine un sistem hiper-complex, probabilist, dinamic, deschis.

Sistem bio-psiho-socio-cultural cu 3 principale substructuri, laturi, dimensiuni:

temperament - latura dinamic-energetica;

aptitudini - latura instrumentala a personalitatii:

caracter - latura rezolutiv-productiva a personalitatii.

Temperamentul

Dinamica - ne furnizeaza informatii cu privire la cat de:

iute lenta

mobila - rigida

accelerata domoala

uniforma neuniforma

este conduita individului.

Energetica - ne arata care este cantitatea de energie de care dispune un individ si mai ales modul in care aceasta este consumata.

Temperamentul este una din laturile personalitatii care se exprima cel mai pregnant in conduita si comportament, prin miscari, reactii afective, vorbire, etc.

Tipologii temperamentale substantiale

Criteriu: substante existente in corpul omenesc - lichide sau solide.

Hipocrate si Galenius numesc aceste substante umori (sange, limfa, bila galbena, bila neagra): sangvin, flegmatic, melancolic, coleric.

*** cercul tipologiilor***

Probleme generale ale temperamentului:

Care este natura psihica a temperamentului?

R: natura afectivo (se ia in calcul emotivitatea) - reactiva (stimul-raspuns)

Ce exprima temperamentul din personalitate

R: forma ei de manifestare, nu continutul pentru ca prin el insusi temperamental nu genereaza nici continuturi psihice , nici performante, nu el este cel care confera valoare omului. Pe unul si acelasi temperament pot fi formate caractere diferite (iar acelasi caracter poate fi format pe temperamente diferite). Nimeni nu este bun sau rau, cinstit sau incorect prin temperament.

Temperamentul este innascut sau dobandit?

Cvasiunanimitatea psihologilor considera temperamental ca fiind innascut. Temperamental reprezinta manifestarea tipului de a.n.s. in sfera vietii psihice. Totusi, intre tipul de a.n.s. si temperament nu exista o identitate De ce A.n.s. are o sfera mai larga, manifestarea sa in planul vietii fiziologice (ex. de    neidentitate, echilibrul, dexteritatea, mobilitatea).

Aptitudinile

Definitii:

a) definirea aptitudinilor prin opozitie cu capacitatile:

Aptitudinea este substratul congenital al unei capacitati, preexistand acesteia din urma, care va depinde de dezvoltarea naturala a aptitudinilor, de educatie, eventual, si de exercitiu. Numai capacitatea poate fi obiectul unei aprecieri directe, aptitudinea fiind o virtualitate. Capacitatea este aptitudinea + castigul ei in cantitate si calitate, venit prin exercitiu.

b) definirea aptitudinilor prin raportarea la finalitatea functionarii lor:

Finalitatea aptitudinilor o reprezinta obtinerea unui randament superior mediei, intr-un anume domeniu de activitate.

c) definirea aptitudinilor prin sesizarea continutului lor specific

Aptitudinile reprezinta un complex de procese si insusiri psihice individuale structurate intr-un mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activitati (ex. a merge, a manca sunt aptitudini? Nu!).

Asadar, pentru ca o insusire psihica sa fie aptitudine, trebuie sa satisfaca o serie de cerinte:

sa fie individuala, diferentiatoare in planul randamentului activitatii;

sa asigure efectiv finalitatea activitatii;

sa contribuie la realizarea unui nivel calitativ superior al activitatii;

sa dispuna de un mare grad de operationalitate si eficienta.

Forma calitativ superioara a aptitudinilor complexe este talentul. Acesta este dobandit sau innascut

In procesul formarii aptitudinilor, conteaza nu ereditatea sau mediul cat calitatea acestora.

Laturii instrumentale a personalitatii i-au fost incadrate subsistemele rezolutiv-productiv (inteligenta) si transformativ-constructiv (creativitatea).

In mod evident, inteligenta si creativitatea sunt aptitudini insa, in acelasi timp, ele sunt mai mult decat simple componente ce merita a fi abordate, psihologic, separat, la randul lor ca sisteme.

Inteligenta reprezinta un sistem complex de operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionare a celor mai diverse sarcini si situatii problematice; se au in vedere aici, operatii si abilitati ca: adaptarea, generalizarea si deductia, corelarea si integrarea, anticiparea, compararea rapida a variantelor actionale si selectarea celei optime.

Caracteristici fundamentale:

capacitatea de a solutiona situatii noi;

rapiditatea, supletea, mobilitatea, flexibilitatea ei;

adaptabilitatea si flexibilitatea.

Creativitatea a devenit concept central in psihologie, pe fondul "foamei" de creativitate in solutionarea unor probleme.

Unii psihologi formuleaza definitii prin asimilarea creativitatii cu alte fenomene psihice (capacitati, inteligenta, rezolvarea de probleme, etc.)

Guilford: creativitatea rezolvarea problemelor

Creativitatea a devenit unul dintre cele mai fascinante probleme, depasind cu mult sfera psihologiei si patrunzand in cele mai diverse specialitati. Asa au fost create premisele abordarii diversificate ale creativitatii (multilaterale) deci a intelegerii adecvate si profunde, pe de o parte.

Pe de alta parte, aceasta a atras imprecizia termenilor utilizati si daca vreti, pulverizarea creativitatii intr-o multitudine de aspecte, adesea contradictorii.

Privita dintr-o perspectiva mai ingusta si sumara si adica specific psihologica, creativitatea are 4 acceptiuni importante. Astfel avem creativitatea ca:

produs - creativitatea face parte din categoria produselor psihice creatoare prin noutate, originalitate, valoare si aplicabilitate vasta.

proces - vizeaza caracterul fazic, ea nu se produce instantaneu, necesita parcurgerea unor etape distincte (pregatirea, incubatia, iluminarea, verificarea).

potentialitate general umana - intrebarea: exista oameni necreatori Nu! Sub forma latenta, virtuala, creativitatea este aptitudine general umana.

dimensiune complexa a personalitatii - integrarea in sine, intreaga personalitate si activitate psihica, la randul ei se subsemneaza si se integreaza organic in structura personalitatii devenind una dintre cele mai complexe dimensiuni ale personalitatii.

Caracterul

Caracterul este responsabil de felul in care oamenii interactioneaza unii cu altii in cadrul societatii. Este "modul" de a fi al omului.

Caracterul este structura psihica complexa, prin intermediul careia se finalizeaza cerintele externe si, in functie de care se elaboreaza reactiile de raspuns.

Caracterul a mai fost denumit si profilul psiho-moral, evaluat in principal dupa:

unitate

consistenta

stabilitate.

Caracterul este configuratia sau structura psihica individuala, relativ stabila si definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa deoarece pune in contact individul cu realitatea, facilitandu-i stabilirea reactiilor, orientarea si comportarea potrivit specificului sau individual.

In sens larg, caracterul este schema de organizare a profilului psiho-moral, general al persoanei, considerata prin prisma unor norme si criterii etice, valorice (impuse si/sau acceptate la un moment dat de societate, sau nu.).

In sens restrictiv, caracterul poate fi definit in termeni de atitudini si trasaturi, deci: ca ansamblu inchegat de actiuni si trasaturi care determina o modalitate relativ stabila, constanta, de orientare si raportare a subiectului la cei din jur, la sine insusi, la activitatea desfasurata, la insasi societate, ca realitate socio-umana globala.

Atitudinile

Nu orice reactie imediata este o atitudine, ci doar orientarea constienta, deliberata, sustinuta de o functie interpretativa, valorizatoare, justificativa.

Aptitudinea este intemeiata pe convingeri puternice ale subiectului, un fel de dispozitie latenta.

Atitudinea se exprima cel mai adesea in comportament prin intermediul trasaturilor de caracter (modestia, demnitatea, siguranta de sine, etc.).

Trasaturile de caracter reprezinta seturi de acte comportamentale covariante sau particularitati psihice ce fac parte integranta din structura personalitatii. Dar: orice trasatura comportamentala este trasatura de caracter Nu! Trasatura de caracter trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:

esentiale, definitorii pentru om;

stabilizate, durabile;

coerente;

asociate cu o valoare morala;

specifice si unice, deoarece trec prin istoria vietii individului.

Devenirea personalitatii

Omul nu se naste cu personalitate ci devine personalitate!

La nastere, el este candidat pentru obtinerea acestui atribut.

K.Lewin distinge 3 niveluri de structurare a personalitatii:

nivelul structurilor primare - insuficiente diferentiale, fara conexiuni interne intre elementele componente;

nivelul structurilor semi-dezvoltate - diferentierea interna a elementelor componente si specifice fiecarui subsistem;

nivelul structurilor dezvoltate - individualizarea subsistemelor    psihice ale personalitatii (cognitive, volitionale, etc.)

Asadar, omul devine personalitate atunci cand:

devine cunoscut de lume, de altii, de sine;

isi elaboreaza un sistem propriu, personal de reprezentari, conceptii, motive, scopuri, atitudini, convingeri, in raport cu lumea si cu sine;

desfasoara activitati socialmente utile si recunoscute;

emite, sustine si argumenteaza judecati de valoare intemeiate;

creeaza valori sociale;

are un profil moral bine conturat si coerent;

si-a format capacitatea de control si autocontrol;

se integreaza in societate armonios si util;

stie sa se puna in valoare, sa se faca cunoscut de altii;

10. poate fi luat de model pentru formarea altor personalitati.