PRINCIPALELE PROCESE PSIHOLOGICE CARE APAR ÎN GRUPURILE PSIHOTERAPEUTICE

PRINCIPALELE PROCESE PSIHOLOGICE CARE APAR ÎN GRUPURILE PSIHOTERAPEUTICE

În dinamica psihologica a grupului terapeutic s-au delimitat peste 200 de procese de grup, sistematizate in functie de factori intelectuali, emotionali sau actionali implicati in aparitia lor. Aceste procese pot fi delimitate numai din punct de vedere teoretic, intrucat in practica, ele sunt corelate interdependente, intre ele existand in plus similaritati, interferente si mutualitati. Printre cele mai importante procese psihologice care se dezvolta in grupurile terapeutice, influentand evolutia starii psihice a pacientilor mentionam:

universalizarea;

coeziunea;

identificarea;

transferul;

presiunea grupului;

ventilatia;

catharsis-ul;

abreactia;

intelectualizarea;

testarea realitatii.

1. Universalizarea

- consta in recunoasterea pacientului ca in grup nu este singurul cu probleme emotionale, ca si alti membri prezinta probleme intrucatva similare. Constatarea faptului ca fragilizarea sa nu este unica actioneaza ca un element tranchilizant si gratificant pentru pacient.

2. Coeziunea

- este procesul care valorizeaza grupul, conferind membrilor sai sentimentul apartenentei la grup.

La randul sau, grupul, prin nivelul sau de toleranta, ofera membrilor un sentiment de securitate si apartenenta. Un grup este considerat coeziv cand fiecare membru al sau este acceptat si suportiv, prezentand in acelasi timp relatii semnificative cu ceilalti.

3. Identificarea

- consta in adaptarea prin imitare constienta sau inconstienta a atitudinilor, comportamentelor si valorilor modelului, respectiv a terapeutului.

Fiecare pacient are mai multe modele de identificare si incearca sa se identifice atat cu terapeutul, cat si cu un membru mai proeminent al grupului. Identificarea are o puternica influenta asupra dezvoltarii personalitatii pacientului, care urmeaza linia modelului.

Tocmai de aceea, trebuie sa se manifeste atentie fata de identificarile cu modelele negative, care in grup sunt antiterapeutice si anticoezive.

4. Transferul

În mod obisnuit, transferul este vertical (intre pacient si terapeut) sau fata de cineva inalt investit, dar in psihoterapia de grup poate exista si transfer orizontal (intre pacienti). Transferul este considerat ca un atasament inconstient sau constient ale unor sentimente si atitudini ale pacientului fata de o persoana semnificativa pentru el. De cele mai multe ori, transferul este pozitiv, dar poate fi intalnit si transferul negativ, care in grup este mai rapid dezvoltat si mai usor exprimat.

5. Presiunea grupului

În functie de acreditarea si valorizarea celorlalti membri ai grupului, fiecare pacient din grup este susceptibil sa-si modifice gandirea, sentimentele si conduita. Exista clinicieni care supraestimeaza aceste influente modificatoare ce se exercita asupra individului prin presiunea grupului. De fapt, in grup, un pacient este intotdeauna motivat de intaririle primite din partea terapeutului si a membrilor grupului, fapt ce-i asigura acceptarea si adoptarea noului model comportamental propus.

6. Ventilatia si catharsis-ul

Sunt fenomene psihice inrudite, care apar atat in cadrul terapiei individuale, cat si de grup. Ventilatia consta in exprimarea deschisa a unor ganduri intime, in timp ce catharsis-ul are in vedere evocarea unor sentimente si afecte care pot fi atasate gandurilor ventilate.

Ventilatia este intotdeauna stimulata in cadrul psihoterapiei intrucat permite ameliorarea anxietatii si a sentimentelor de culpabilitate, permite furnizarea membrilor grupului a unor date asupra starii pacientului si stimularea asociatiilor la ceilalti membri ai grupului, intrucat exprimarea emotiei unuia stimuleaza constientizarea unei stari emotionale secundare la alt pacient al grupului, prin asa-numitul fenomen de contagiune emotional.

7. Abreactia

fenomen inrudit cu catharsis-ul, consta in retrairea evenimentelor trecute si a emotiilor asociate lor. Întrucat pacientul este capabil sa recunoasca relatia dintre atitudinile irationale actuale si starile emotionale trecute, abreactia presupune un anumit grad de intelegere si constientizare a tulburarilor emotionale.

Cu toate ca provoaca aceste tulburari, abreactia reprezinta o experienta terapeutica majora. Tocmai de aceea, prin anumite procedee, terapeutul trebuie sa incurajeze acest proces in mod oportun, si anume, numai atunci cand pacientul este bine integrat in grup si cand grupul este capabil de a oferi pacientului suportul necesar pentru abreactie.

Daca aceste conditii nu sunt indeplinite si mai ales, daca abreactia nu este bine plasata in timp, provocarea ei poate determina o decompensare psihica.

8. Intelectualizarea

fenomen psihic mai complex si mai elaborat, implica o cunoastere constienta despre sine si despre ceilalti, ca si o experienta de viata variata raspunzatoare de functionarea psihica actuala. Cu alte cuvinte, pacientul trebuie sa inteleaga cum se relationeaza "acum si aici" si sa fie constient de tranzactiile curente pe care le realizeaza la nivel interpersonal in cadrul grupului.

9. Testarea realitatii

Este definita in mod succint drept capacitatea de evaluare obiectiva a lumii. Cu alte cuvinte, pentru o corecta testare a realitatii, cel in cauza trebuie sa fie constient de sine si de ceilalti, asa cum sunt ei.

Spre deosebire de psihoterapia individuala, psihoterapia de grup permite observarea comportamentului interpersonal direct in situatia de grup, unde realitatea sociala a pacientului poate fi mai bine inteleasa.