LEADERSHIP-UL;CARACTERIZAREA PSIHOSOCIALA A ACTIVITATII DE CONDUCERE IN CADRUL MICROGRUPURILOR SOCIALE;LIDERUL SI PERFORMANTA IN GRUP;FUNCTIILE LIDERULUI

Leadership-ul

Planificarea, coordonarea si controlul activitatilor reprezinta una dintre cele mai importante componente ale vietii de grup, aceasta fiind strans legata de procesele de influenta si distribuire a puterii intre membri Problematica leadership-ului, a liderului si stilului de conducere a suscitat un numar considerabil de cercetari teoretice si experimentale, fiind una dintre temele centrale ale psihosociologiei grupurilor sociale (48; 88; 130; 168 s.a.). Insa, pe fondul acestor cercetari extrem de diversificate se observa si lipsa unei conceptii metodologice riguroase, suficient de coerenta in aspectele ei generale, care sa permita integrarea rezultatelor cercetarilor intr-o conceptie teoretica unitara si eficienta din punct de vedere operational. Aflandu-ne in fata unui volum considerabil de date experimentale, obtinute in conditii conceptuale si metodologice foarte diferite, acestea au un caracter fragmentar, fiind necesara o selectie atenta a acelora care prezinta o suficienta relevanta practica.

Prin leadership se intelege ansamblul relatiilor intra- si intergrupale prin intermediul carora o persoana sau un grup de persoane influenteaza comportamentul de grup, dirijeaza, supravegheaza si controleaza activitatile, asigurand mentinerea grupului ca sistem organizat.

Implicit, leadership-ul vizeaza procesele si fenomenele psihosociale legate de exercitarea functiilor de conducere si control in cadrul microgrupurilor sociale, acestea implicand trei aspecte esentiale:

(a) Aspectul functional, referitor la rolul pe care il are actul conducerii in desfasurarea activitatilor, realizarea sarcinii si mentinerea grupului ca sistem, precum si la conditiile in care aceasta functie se poate realiza ca urmare a unui ansamblu structurat de influente psihosociale interne si externe.

(b) Aspectul relational, prin care se evidentiaza raporturile interindividuale dintre lider, persoana centrala si ceilalti membri ai grupului in contextul exercitarii functiilor legate de conducere si control.

(c) Aspectul aptitudinal, referitor la capacitatile si calitatile psihoindividuale ale celor implicati in exercitarea conducerii, coordonarii si controlului, atat in ceea ce priveste activitatea de realizare a sarcinii, cat si celelalte activitati psihosociale conexe (mentinerea echilibrului intern, rezolvarea conflictelor, asigurarea coeziunii grupului, dezvoltarea relatiilor cu alte grupuri, rezolvarea problemelor membrilor etc.).

Elementul esential al leadership-ului il reprezinta "persoana centrala", inteleasa in sensul dat de S. Freud acestui termen, ca "individul in jurul caruia un grup se cristalizeaza, si cu care ceilalti membri se identifica" (84). De cele mai multe ori persoana centrala se identifica cu liderul grupului, desi nu in mod necesar. In urma cercetarilor noastre rezulta ca de cele mai multe ori avem de-a face cu situatii mult mai complexe, constand fie in existenta a doi lideri complementari ("specialistul tehnic al sarcinii" si "specialistul in probleme socioafective"), fie existenta unui "nucleu de influenta si control', in care mai multe persoane centrale exercita conducerea si controlul vietii si activitatii de grup (48, 146; 95, 216). In toate cazurile referitoare la grupurile formale, se manifesta fenomenul dedublarii structurii de influenta centrala in doua componente: una preponderent formala, cealalta preponderent informala, ceea ce conduce la aparitia unei situatii de concurenta, complementaritate sau conflict dintre cele doua structuri, respectiv intre cei doi lideri.

Problematica liderului trebuie abordata dintr-o tripla perspectiva: a) statutul formal si informal pe care il detine in structura de putere a grupului si organizatiei (institutiei) din care face partea b} liderul ca persoana, avand o anumita personalitate si un set determinat de aptitudini psihosociale, intelectuale si profesionale; c) stilul de conducere, inteles ca o structura relationala specifica, prin intermediul careia se coordoneaza si se controleaza activitatea grupului, in conditiile unui anumit lider, a unui anumit grup, cu o anumita sarcina si intr-o situatie sociala determinata.

In baza consideratiilor teoretice privind interactiunea nivelurilor structurii sociale (v. 48, 55), trebuie remarcat faptul ca particularitatile relatiei de conducere nu deriva univoc din specificul interactiunilor intragrupale; multe dintre atributele si trasaturile leadership-ului rezulta din natura influentelor socioculturale externe, in special a celor tinand de o anumita "cultura organizationala", precum si din particularitatile organizatiei sau institutiei din care face parte grupul respectiv. Tipul organizatiei, structurile ierarhice ale acesteia, modul de exercitare a autoritatii de catre nivelurile ierarhice superioare, natura mecanismelor de "delegare a puterii" s.a. vor influenta intr-o masura considerabila comportamentul real al liderului aflat in situatia de conducere. In consecinta, apreciem ca stilul de conducere adoptat de lider va reflecta intr-un mod sintetic atat determinarile de ordin exterior, cat si particularitatile personalitatii liderului si cele ale structurii grupului ca atare (sintalitatea acestuia).

Fara a reduce leadership-ul la stilul de conducere, numeroase cercetari evidentiaza deosebita valoare operationala a acestui concept, care reflecta sintetic o dimensiune centrala a vietii de grup.