PROPRIETATILE SI CLASIFICAREA MECANISMELOR AFECTIVITATII

PROPRIETATILE SI CLASIFICAREA MECANISMELOR AFECTIVITATII

CLASIFICARE

Afectiunile sunt concomitent traire si expresie, stare si actiune(conduita), concentrate, dar si un suvoi foarte flexibil. De cele mai multe ori s-a recurs la un criteriu simplu ce a dus la o dihotomizare a mecanismelor afectivitatii(durata, etc.). Este necesar sa luam in considerare mai multe criterii concomitent in clasificarea mecanismelor afectivitatii.

SUGESTII

1. Furnizata de notele definitorii ale mecanismelor(Pavelcu-curs 5): unele sunt intrinseci pentru toate fenomenele psihice, altele ofera o deschidere pentru gruparea acestora, ultimele trei se refera la forta, stabilitatea sau instabilitatea, durata.
2. Pavelcu a elaborat campul trairilor psihice cu cele 3 axe polare.

Utilizam un criteriu ce ia in considerare pe de o parte gradul de constientizare a trairilor afective ce rezulta din relatia ce se stabileste intre scoarta si subscoarta, si pe de alta parte nivelul acelor forme si structuri motivationale satisfacute sau nesatisfacute ce genereaza starile afective.

• Trairile afective primare(1) - nota lor distinctiva este ca sunt predominante de activitate structurala subcorticala, mai putin constientizata, efectele produse sunt foarte intense, dezorganizate.
• Trairile afective complexe(2) - echilibrare intre functionalitatea corticala si subcorticala; gradul de constientizare este mai mare. Efectele acestor stari afective vor fi mai putin organizate.
• Trairile afective superioare(3) - predomina activitatea scoartei cerebrale, se afla sub controlul rationalitatii; gradul de generalizare este cel mai inalt.

(1) Trairile afective primare - in ordinea complexitatii lor sunt:

• Tonul afectiv al senzatiei - rezonanta afectiva pe care o produc o serie de fenomene de natura cognitiva. O serie de caracteristici, insusiri ale obiectului(marime, culoare) au nu doar o valoare cognitiva, ci si una afectiva, generand intrarea in functiune a unor mecanisme de natura afectiva. Tonul afectiv al senzatiilor este un acompaniament al tuturor mecanismelor psihice de ordin cognitiv; nu este prea bine constientizat de individ.
• Afectivitatea de provenienta organica - generata de cele 2 stari existentiale ale individului, de echilibru sau dezechilibru: sanatate sau boala fizica sau psihica. Ea intra in functiune cand o serie de organe se ciocnesc in functionalitatea lor, rezultand dezechilibre. Cercetarile au evidentiat ca exista o coloratura specifica a acestor trairi afective in functie de organul afectat, de boala individului. De exemplu cardiopatiile creeaza o stare de alarma afectiva, tulburarile gastro-intestinale produc moleseala, hepatita produce stari euforice.
• Forma tipica a trairilor afective primare o constituie afectele, care sunt fenomene afective simple, primitive, impulsive, cu manifestari violente de scurta durata(cu o aparitie brusca, cu o manifestare impetuoasa; ex.: mania, frica, groaza, spaima). O caracteristica a afectelor o reprezinta faptul ca desi au suportat influente socio-culturale sunt foarte apropiate de biologic. Sunt insotite de o expresivitate foarte bogata ce se manifesta direct, instantaneu. Atat afectul cat si exteriorizarea sa este mai putin controlata de individ. Gradul de constientizare este foarte scazut. Afectele nu scapa total controlului constient, prin intermediul angajarii in alte activitati.

(2) Mecanisme afective complexe - presupun o anumita echilibrare:

• Emotiile curente - au o manifestare de scurta durata, o intensitate destul de mare. Specific lor este faptul ca sunt provocate de o serie de caracteristici ale obiectului cu care subiectul actioneaza si ca ele au un caracter situativ. Desfasurarea lor este contradictorie, tumultoasa sau calma. De asemenea, acestea se caracterizeaza prin faptul ca sunt orientate destul de bine spre un obiect. Sunt mult mai variate, diferentiate ca afectele, in numar foarte mare; ex.: bucuria, tristetea, simpatia sau antipatia, etc. Se manifesta mai rafinat in conduita individului in functie de o serie de tipare socio-culturale.
• Emotiile superioare - se diferentiaza de primele deoarece sunt legate de o activitate desfasurata de individ. De aceea, gruparea lor se realizeaza in functie de activitatile in interiorul carora se dezvolta: activitati interne - emotii interne, activitati estetice - emotii estetice. Coincidenta dintre modul lor de manifestare si solicitari duce la cristalizarea lor. Conflictul dintre asteptarile subiectului si caracterul inedit al situatiei genereaza socul emotional. Deoarece emotiile constituie punctul de varf(?) al acestor grupe de mecanisme afective, s-au formulat cateva probleme.

Problematica emotiilor este foarte variata:

1. natura emotiilor - explicatiile furnizate de autori au fost foarte diverse. 2 puncte de vedere cu o anumita constanta:

a) punctul de vedere intelectualist sustinut de Herbal, care considera ca imaginile, reprezentarile sunt cele din care izvoraste intreaga viata psihica a individului. El considera ca afectivitatea este un rezultat al ciocnirii reprezentarilor.

b) punctul de vedere organicist dezvoltat de Wundt. El considera emotiile ca fiind modificari in interiorul persoanei, caracterizate printr-o serie de efecte imediate insotite de consecinte imediate ce actioneaza prin feed-back asupra miscarilor sufletului. El a imaginat 2 metode de stimulare ale afectivitatii

→ metoda expresionista

→ metoda introspectionista

Aceste puncte de vedere au fost depasite de o interpretare cognitivista mai tarziu.

2. problema studierii situatiilor emotionante ce genereaza, declanseaza trairi, stari afective. Situatiile emotionale apar atunci cand au o anumita functionalitate: posibilitatile actuale de adaptare a individului si caracteristicile starii motivationale a individului. Acestea doua ar trebui sa se afle intr-un echilibru si nu apar stari emotionale, cand el este perturbat apar emotiile.

a) cercetarile au constatat ca un prim factor il constituie insuficientele posibilitati actuale de adaptare ale individului. Emotia se produce atunci cand individul nu stie sa elaboreze un comportament adecvat. Exista 3 situatii tipice:

noutatea - situatie cu care individul se confrunta atunci cand elaboreaza o serie de realitati reactionale. Pe masura ce situatia se repeta, gradul de noutate scade si se diminueaza starea emotionala traita de individ.

insolit - o situatie noua, repetata in care nu exista raspunsuri bune pe care individul sa le utilizeze. Ex.: pentru orice om un zgomot puternic duce la stari emotionale.

situatii de surpriza - Janet spunea de surpriza ca reprezinta marea cauza a emotiei.

b) excesul de motivatie genereaza emotiile(supramotivarea). Dupa actiune, excesul de motivatie face ca unii sa se bucure, altii sa se intristeze. Excesul de motivatie contribuie in procesul social, el apare prin frustrare. Rezulta 2 motivatii, veche si noua ce se ciocnesc si se genereaza stari emotionale sunt si situatii conflictuale, de exces de motivatie, simultane si incompatibile.

Dispozitii afective - stari difuze cu o intensitate variabila, cu o durabilitate relativa. Individul nu constientizeaza cauzele generarii dispozitiilor, de unde rezulta posibilitatile individului de control sunt mai limitate. Daca se permanentizeaza devin trairi de caracter. De exemplu, firile taciturne, inchise, blazate provin din repetarea dispozitiilor negative.

intra 2 forme: sentimentele si pasiunile. Specific acestora este ca ele sunt centrate pe persoana.

Sentimentele sunt mecanisme afective intense, de lunga durata, relativ stabile, specific umane, instrumente socio-culturale caracterizate prin stabilitate si generalitate. Datorita acestor caracteristici sentimentele se transforma in atitudini afective interne,o persistenta foarte indelungata a atitudinilor afective, chiar in ciuda unor situatii contradictorii in care ele functioneaza. Sentimentul este o formatiune psihica foarte complexa, deoarece imbina elemente de natura motivationala, volitiva, trasaturi de personalitate ce se regasesc imprimate intr-o forma sau alta. Sentimentele se nasc din emotii, nu orice emotie se poate converti in sentiment, ci doar cele ce se repeta, au o anumita durabilitate, cele ce rezista la actiunea unor factori perturbatori, destructivi.

In literatura beletristica a fost studiata dinamica sentimentelor. Se constata ca un sentiment trece prin 3 mari faze:

1. faza de constituire - asistam la aparitia unor configuratii emotionale ca intr-un proces de cristalizare;
2. faza de maturizare - intervine o dezvoltare plenara a lui;
3. faza de decristalizare - sentimentul se diminueaza, poate chiar disparea, aceasta datorandu-se fie satietatii, fie altor situatii ce apar in decursul vietii individului, situatii cu care se confrunta acesta, deziluzii, etc. Toate acestea contribuie la cenzura sentimentelor.

S-a incercat o clasificare a sentimentelor in literatura psihologica.

Unul dintre criteriile cel mai frecvent utilizat este natura emotiilor: sentimente interne, estetice, morale.

O alta clasificare porneste de la nivelul de dezvoltare al acestor sentimente. Din acest punct de vedere ele sunt impartite in 2 mari grupe:

1. sentimente bazale, fundamentale, in interiorul carora se desprind 3 tipuri de sentimente:

sentimente de bucurie si tristete, ce exprima polaritatea intregii vieti afective(la baza);

sentimentul de sine - ce decurge din atitudinea fata de propria persoana a individului (amorul propriu, stare de inferioritate, etc.)

sentimente de dragoste si ura - apar din atitudinea fata de altii.

2. sentimente superioare legate de situatia omului de a fi in lume. Ele apar in fata ambiguitatii destinului. Sunt 2 foarte importante: angoasa si speranta, care sunt sentimente complexe, decisive, deoarece angajeaza personalitatea in totalitatea ei, cu experientele ei, cu dorintele ei, cu intreaga fiinta spirituala a omului.

Intre aceste sentimente exista o foarte stransa interactiune cu sens. Aceasta consecventa de sens se exprima in "lumea lui DA" si "lumea lui NU" - placerea atrage dupa sine bucuria ce incita dragostea si speranta(sfera lui DA). Durerea duce la tristete, ce inclina spre ura(sfera disperarii, sfera lui NU).

Ambivalenta sentimentelor - oamenii sunt cuprinsi de sentimente duble, polare, cu valente contradictorii ce apartin ambelor sfere. Aceste sentimente apar dintr-un fel de amalgam a tendintelor. El plonjeaza intr-o stare insuportabila, culminand cu angoasa.

Pasiunile sunt sentimente generalizate, cu o orientare foarte clara, un mare grad de intentionalitate, stabilitate, antrenand mai mult si mai profund ca sentimentele intreaga personalitate a omului. Pasiunile reprezinta o maniera originala a constiintei de a trai legatura cu lumea. Pasiunile au 3 componente fundamentale:

1. ele presupun o reorganizare a intregii personalitatii sub controlul unei tendinte dominante exclusiviste. Numai tendintele profunde care sunt legate de obiecte materiale, de parteneri sexuali devin pasiuni. Desi ele sunt exclusive, nu devin idei fixe, obsesive. Se considera ca obsesiile sunt inhibitoare, astenice, pe cand pasiunile sunt active si voluntare.
2. idealizarea obiectului - acesta este transformat intr-un cult, transfigurat. Aurul - Dumnezeu pentru un bazar. Drama pasionatului o reprezinta dialogul dintre un individ si o prezenta spirituala cvasimistica, deoarece aurul devine pentru cei pasionati un fel de fiinta.
3. opozitia traita de individ intre primele 2 componente.

Aceste 3 componente intretin raporturile foarte stranse intre ele. Al doilea il poate vatama pe primul(cazul sentimentelor religioase). Primul le poate acoperi pe celelalte doua(diferite forme de avaritie). Al treilea dupa forta sa declanseaza procese compensatoare de idealizare superioara si o disociere in interiorul subiectului.