PSIHICUL UMAN

Psihicul ca forma a vietii de relatie

Toate organismele vii exista in virtutea legitatii, adaptarii, ele exercita functii de semnalizare - de mediere a reactiilor si comportamentelor vitale, prin informatii obtinute la diferite niveluri (iritabilitate, excitabilitate, sensibilitate, inteligenta senzomotorie, reflexivitate, etc.).

Relatiile de semnalizare fac parte din sfera vietii de relatie, in absenta lor, existenta organismului este pusa in pericol.

Psihicul reprezinta una din formele vietii de relatie, cand organismul reactioneaza prin sensibilitate, inteligenta, reflexivitate - numai in relatie cu ceva, omul aude, vede, elaboreaza ganduri, face miscari (ex. deprivarea senzoriala: Bexton, Heron si Scott 1954 in laboratorul lui Hebb).

Psihicul nu exista si nu functioneaza normal decat in relatie cu exteriorul, lumea obiectelor fiind expresia directa, nemijlocita a vietii de relatie a individului.

Psihicul ca fenomen inseparabil de structurile materiale, cuantice si energetice

Raportat la substratul sau material, psihicul apare ca avand origine materiala, ca provenind din materie, dar ca neidentificandu-se cu ea, ca fiind un produs, un rezultat al materiei superior organizate.

Destructurarea sau suspendarea functiilor creierului odata cu distrugerea organelor de simt, a unor parti din creier sau in urma unor traume cerebrale demonstreaza legatura indestructibila dintre psihic si creier.

Legatura dintre psihic si creier a fost demonstrata prin atatea argumente incat nimeni nu o mai contesta.

Modelul interactionist - sistemic (M.Golu 1984) - "creierul apare si se dezvolta ca organ al psihicului, iar psihicul este functia lui, creierul si psihicul nu sunt entitati corelate dinafara, ci formeaza o unitate evolutiv-dinamica, creierul nu poate genera psihic in virtutea organizarii sale centrale si activismului sau bioenergetic. (.) specializarea sa in acest sens facandu-se prin conectarea cu fluxurile informationale si cu prelucrarea lor."

Psihicul ca forma ideal-subiectiva si constructiva a realitatii

Modul de fiintare al psihicului este:

imaginea - ca proces primar;

constructorul generalizat-abstract - ca produs secundar;

trairea - ca vibratie a intregului organism;

efortul, incordarea - ca mobilizare a resurselor neuropsihice.

Psihicul ca fenomen conditionat si determinat social-istoric

Evolutia omului - prin excelenta o fiinta sociala - se realizeaza nu de la sine, ci prin intermediul mijloacelor materiale (unelte, obiectele cu care interactioneaza), dar si a mijloacelor spirituale (semne, simboluri, cuvinte).

Societatea ii furnizeaza insa nu doar mijloacele ci si continuturile cu care acesta va opera.

Omul isi apropie subiectiv nu numai realitatea fizica ci si realitatea sociala, istoria unui individ izolat neputand fi rupta de istoria celor care ii sunt contemporani.

Comportamentul individual este impregnat de obiceiuri, traditii, mentalitati, prejudecati ca si de ceea ce s-ar putea numi "spiritul vremii", al epocii.