Dimensiuni ale inteligentei emotionale

Dimensiuni ale inteligentei emotionale

Inainte de a defini termenul de inteligenta emotionala caracteristicile sale erau definite prin termeni precum "caracter", "personalitate", "abilitati fine" sau "maturitate". Emotiile ne conduc viata; uneori scapa de sub control si nu avem dispozitia necesara sa le controlam. Multe persoane nu traiesc viata fiind infirmi emotional, nefiind capabili sa inteleaga complet si/sau sa exprime ceea ce simt. Zona emotionala nu reprezinta un subiect tabu. Felul in care emotiile noastre functioneaza reprezinta o stiinta in adevartul sens al cuvantului. Inteligenta emotionala implica un proces indelung de dezvoltare personala continua si readucerea emotiilor in adevartul lor loc in viata noastra de zi cu zi.

La intrebarea daca "Este inteligenta emotionala o predictie mai buna pentru succes decat abilitatile tehnice si intelectuale?". D.Goleman a raspuns cu un studiu in care a aplicat 15 chei de competenta managerilor. Patru dintre acestea erau legate de abilitati tehnice si intelectuale, unde restul ar putea fi privite ca si componente emotionale. Rezultatul a indicat ca 67% din abilitatile care duceau la performante a fost competente emotionale. Se poate trage concluzia ca aceste competente emotionale sunt de doua ori mai importante decat abilitatile tehenice sau intelectuale. Totusi, doar o singura abilitate tehnica a facut diferenta intre cei cu ganduri inalte si managerii obisnuiti: gandirea de ansamblu.

In partea pozitiva, managementul inteligent al emotiilor dificile pare sa ajute corpul in lupta impotriva bolilor. Medicii au fost invatati ca sistemul imunitar si creierul sunt organe complet separate si de aceea au desconsiderat impactul emotiilor. Noua stiinta despre imunitate neruopsihica    arata ca sunt legaturi biochimice intre creier - in special centrii emotionali- si sistemul imunitar, deschizand astfel calea catre explicarea modului in care emotiile afecteaza sanatatea. Emotiile functioneaza ca semnale, atragand atentia asupra zonelor care necesita examinare si dezvoltare.

CONSTIENTIZAREA INTELIGENTEI EMOTINALE

Estimarea gradului de constinetizare al EQ reprezinta totalitatea evaluarilor, interpretarilor, impresiilor legate de propria persoana, de cei din jur si de diverse situatii. Aceste estimari sunt in mare masura determinate de mediul familial, experimente anterioare, sistemele de convingeri si valori si iau forma unui dialog interior. Estimarea gradului de constientizare al inteligentei emotionale ajuta la intelegerea modului in care dialogul interior influenteaza sentimentele, actiunile si reactiile, acestea putand fi schimbate in functie de diverse situatii. Cateva indicatii pentru constientizarea    modului in care se fac estimarile:

folosirea de propozitii care incep cu "eu cred";

folosind constient declaratia "eu cred" , ne ajuta sa clarificam si sa recunoastem ca suntem responsabili pentru propriile estimari;

angajarea in dialoguri si analize interioare;

constientizarea mesajului pe care ni-l transmite inconstientul; alegerea unui moment al zilei pentru a purta un dialog interior;

analizarea interactiunilor pe care le avem cu ceilalti;

analizarea determinarilor ce au influentat estimarile sau perceptiile pe care le-am avut in urma intalnirilor cu colegul, profesorul, prietenul;

interogarea celorlalti despre propriile opinii referitoare la diverse evenimente, situatii la care am participat.

Este mai important sa tinem minte evaluarile si estimarile facute decat comportamentele celorlalti sau evenimentele care au cauzat anumite reactii. Interesul pe care il atribuim persoanelor si evenimentelor sunt cele care determina sentimentele si comportamentul nostru. Facand aceasta distinctie, ne asuma toata responsabilitatea pentru propriile succese sau insuccese. Este importnant sa intelegem ca sentimentele, gandurile, estimarile nu sunt constante, ele oscileaza datorita noilor informatii si situatii cu care venim in contact.

CONSTIENTIZAREA INFORMATIILOR SENZORIALE

Prin simturi se primesc informatii despre situatii, evenimente si persoanele din jur. Este important sa se faca diferenta intre informatiile senzoriale si estimari. Destul de des perceptiile sunt filtrate si transformate de estimarile noastre. Cu cat creste gradul de constientizare cu atat mai mare este abilitatea de a lua in considerare procesul de filtrare si se poate face distinctia dintre senzorial si estimare. Fiind capabili sa ne controlam simturile, putem monitoriza, clarifica si schimba estimarile de cate ori este necesar.

CONSTIENTIZAREA SENTIMENTELOR

Emotiile sunt raspunsuri spontane interpretarilor si evaluarilor facute. Ele furnizeaza informatii importante care ne pot ajuta sa intelegem ce facem si de ce procedam astfel. Constientizarea sentimentelor unei anumite persoane nu este intotdeauna un lucru usor. Uneori avem parte de sentimente negative precum furia, tristetea si resentimentele. Experimentarea unor astfel de sentimente poate reprezenta o experienta neplacuta si, in consecinta, incercam sa le suprimam, ignoram, negam sau rationalizam. Suprimand sau ignorand emotiile se elimina oportunitatea de a le analiza. Recunoscandu-le si analizandu-le devenim capabili sa le facem fata, sa mergem mai departe. Constientizarea sentimentelor necesita o permanenta analiza practica.

TINEREA UNUI JURNAL AL SENTIMENTELOR

Se pot face notatii zilnice care sa urmareasca:

• evenimente semnificative ce au avut loc;
• ce emotii au aparut?
• ce factori le-au cauzat?
• care au fost reactiile si comportamentul?
• ce efecte au avut asupra celorlalti?

Acest jurnal este util in a vedea emotiile experimentate dar si in a observa frecventa lor. Prin aceasta metoda se constientizeaza si emotiile care nu au fost experimentate. Prin reamintirea si analizarea unei situatii negative sau dureroase se pot gasi modalitati de reactie in astfel de cazuri. Printr-o astfel de analiza se determina in mod deliberat o privire alternativa asupra respectivului sentiment, iar el va parea mai putin amenintator. Emotiile care cauzeaza de obicei disconfort sunt cele din care se pot trage cele mai multe concluzii.

Constientizarea intentiilor - intentiile, de obicei, se refera la dorinte imediate. Cand devenim cu adevarat constienti de toate intentiile putem lua cele mai bune decizii si influenta cursul unei anumite actiuni.

Constientizarea actiunilor - actiunile sunt de multe ori indici extrem de pretiosi ai atitudinii si sentimentelor noastre. Modul in care vorbim, limbajul corporal si comportamentul nonverbal sunt indicatori ai emotiilor mascate. Este important sa incepem sa analizam si sa monitorizam actiunile celorlalti pentru a descoperii sabloanele tipice pe care le utilizeaza in anumite situatii. Astfel, prin constientizarea lor putem schimba cursul actiunilor.

IMAGINEA PROPRIE

Cheia succesului sau realizarea scopurilor propuse reprezinta o imagine de sine pozitiva. Potrivit rezultatelor studiilor de cercetare, persoanele care nu isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce li se intampla rareori experimenteaza succesul. Cand cineva nu detine controlul acesta devine victima. Victimizarea implica controlul unor forte exterioare. Imaginea proprie poate contribui la starea de persecutare in viata si poate determina limitele implinirii personale si contureaza ceea ce putem devenii. Crearea unei imagini de sine pozitive largeste, totodata, orizonturile. Imaginea de sine determina, in ultima instanta, succesul sau esecul personal; determina nu numai reusita ci si gradul de fericire.

Imaginea de sine are multiple implicatii in dezvoltarea personala si in punerea in valoare a potentialului; reprezinta o insumare a sentimentelor. Esecurile, succesele, talentele, dorintele - trecute si viitoare - sunt raportate la propria noastra imagine. Insumarea caracteristicilor care descriu cine suntem sunt cele care ne determina sa reactionam cu sentimente de fericire si multumire sau de tristete si de durere. Autodeceptia reprezinta o strategie de a ne proteja parerea despre propria persoana prin negarea slabiciunilor si negarea realitatii.

Exemplul de asumare a responsabilitatilor in caz de succes si negarea in caz de esec.

Intr-o relatie buna se fac urmatoarele afirmatii: "sunt foarte atent"; "incerc sa rezolv", "am sa lucrez la ea";

Intr-o relatie negativa se fac urmatoarele afirmatii: "el niciodata nu asculta", "ea este atat de iritanta", "el intotdeauna vrea numai cum stie el", "ea este atat de neprevazuta".

De multe ori ne concentram numai asupra caracteristicilor si trasaturilor bune. Avem tendinta de a ne supraestima propriile puteri si importanta. De multe ori adoptam atitudinea "eu sunt bine, tu nu", umflandu-ne imaginea si diminuandu-i pe ceilalti. Conceptia ca ceilalti ar trebui sa se schimbe nu eu - de exemplu: - in cadrul unui cuplu ne asteptam de multe ori ca partenerul sa se schimbe nu noi; - inventarea de scuze pentru esecul nostru; - studentii de multe ori au ca scuza pentru slaba lor pregatire academica petrecerile, socializarile, bautura etc. Aceste scuze le permit sa-si mentina imaginea despre ei, ca fiind capabili de rezultate bune, daca ar fi incercat.

Cu aceste trei strategii demonstram ca avem dreptate sau ca suntem superiori si ceilalti au gresit sau sunt slabi. Ultima strategie ne permite sa ne acoperim slabiciunile, asa incat sa ne putem simtii superiori.

AUTOMOTIVAREA

Oamenii, in general, au o perceptie personala despre viata, care le influenteaza motivatia. Ei pot sa aiba o referinta interna sau externa. Referinta este definita ca asteptarile generalizate ale unui individ cu privire la fortele care determina rasplata sau pedeapsa. Indivizii care au o referinta interna vad evenimentele ca rezultat al actiunilor proprii. Cei cu referinta externa vad evenimentele ca desfasurandu-se sub controlul unor factori exteri precum norocul. O persoana cu o referinta exterioara atribuie esecul unei anumite actiuni unor factori pe care nu-i poate controla. Modul in care interpreteaza astfel de evenimente are o influenta majora asupra starii psihice. Daca persoanele simt ca nu au control asupra ceea ce urmeaza sa se intample, scade posibilitatea ca ei sa cauta solutii pentru problemele lor. Referinta este un concept cu un efect semnificativ in viata de zi cu zi. O persoana cu referinta interna considera ca propriile actiuni nu influenteaza evenimentele urmatoare. Persoanele cu referinta externa sunt predispuse sa sufere de pe urma depresiilor si a altor predispozitii. Cele cu referinta interna sunt predispuse sa se confrunte cu diverse incercari si sa le depaseasca cu succes.    Cu toate ca actiunile pot sa nu influenteze evenimentele ce urmeaza, convingerea ca acest lucru este adevarat ofera acestor persoane o abordare pozitiva si pro activa fata de viata.

BARIERELE INTELIGENTEI EMOTIONALE

Sunt anumite bariere in calea controlului eficient al emotiilor. Scopul inteligentei emotionale este intelegerea emotiilor si invatarea modului in care sa le gestionam. Sunt trei zone care trebuie intelese si gestionate: propria persoana, persoanele din jur si barierele care ar putea sa ne impiedice sa scoatem ce avem mai bun din noi. Toate cele trei aspecte se leaga intre ele, dar se diferentiaza doua zone particulare: managementul stresului si managementul furiei. Aceste bariere, nu numai ca ne impiedica sa ne utilizam emotiile mai bine, dar au si un efect negativ asupra functiilor intelectuale. Daca reusim sa ne controlam stresul si furia vom reusii sa ne imbunatatim semnificativ calitatea vietii.

CONTROLUL EMOTIILOR

Autocontrolul emotional nu inseamna ca toate sentimentele ar trebui negate si reprimate. Autocontrolul emotional nu este un control totalitar. Exista costuri mentale si fizice negative pentru un astfel de control totalitar al emotiilor care ar putea pune la risc gandirea si performantele intelectuale si care utlerior poate duce la tensiuni puternice.

Inteligenta emotionala implica o politica in care persoanele au dreptul la alegere in functie de cum isi exprima propriile sentimente. Doua din cele mai importante abilitati sunt:

• cum sa faci fata presiunii si frustrarilor emotionale;
• cum sa manipulezi impulsurile agresive.

Acestea doua reprezinta nucleul inteligentei emotionale.

ASERTIVITATEA

Ca si ascultarea si empatia, asertivitatea este o aptitudine ce poate fi dezvoltata. Respectarea spatiului privat al unei persoane inseamna, nu doar perceperea si respectarea distantei, ci si o distantare emotionala adecvata. Asertivitatea sustine drepturile, protejeaza spatiul personal si exprima punctul de vedere, nevoile si sentimentele intr-un mod potrivit, onest si direct. Persoanele asertive isi indeplinesc nevoile proprii fara a afecta nevoile celorlalti. Aceste persoane cauta sa-si imbunatateasca relatiile cu ceilalti, sa mentina respectul reciproc si sa-si apere propriile interese dar si ale celor din jur. Comportamentul asertiv duce la multumire, control si stima de sine.

Exprimarea directa nu inseamna a spune primul lucru care ne trece prin minte ci reprezinta o exprimare increzatoare si controlata la timpul potrivit si corespunzator situatiei. Asertivitatea nu este o modalitate de manipulare sau de inducere in eroare a celorlalti cu scopul de a obtine ce ne dorim; ea nu suprima drepturile sau demnitatea altei persoane. Asertivitatea presupune o anumita stabilitate fata de persoanele din jur si considerentul ca si ele au aceleasi drepturi.

SUPORTUL EMOTIONAL

Suportul emotional este un termen relativ vag. El este mai de graba ceea ce simtim decat ceea ce putem descrie in cuvinte. Suportul emotional nu este acelasi lucru pentru toata lumea. Aspecte ce caracterizeaza suportul emotional:

• respectul;
• loialitatea;
• toleranta;
• atitudinea pozitiva;
• empatia;
• flexibilitatea.

Intr-o anumita prelungire a suportului emotional se afla comportamentul non verbal al unei relatii. Cum mesajul nu vine doar prin cuvinte, suportul emotional este mai mult o atitudine decat ceea ce exprima o persoana. Carl Rogers a formulat expresia de "atitudine pozitiva neconditionata".

ABILITATILE SOCIALE

Abilitatile sociale sau interpersonale bine dezvoltate duc la o buna intelegere cu oamenii. Cu toate acestea, este important sa avem in vedere ca un om, care multumeste pe toate lumea si incearca sa traiasca dupa asteptarile celorlalti, risca sa isi piarda propria identitate.

Acceptarea celorlalti este necesara pentru a avea bune abilitati sociale. In general, cand ceilalti nu sunt acceptati, acesta este un indicativ al unei supergeneralizari. Caracterisiticile membrilor unui grup sunt extrapolate tuturor membrilor grupului. Aceste caracterisitici pot fi pozitive sau negative - de multe ori propriul grup are calitati pozitive, iar alte grupuri doar calitati negative. Potrivit teoriei binare a sociologului francez Levi - Straus ne cunoastem doar propria cultura sau pe noi insine cand intalnim o alta cultura sau o persoana diferita. Daca noi ne cunoastem comparandu-ne cu alte persoane de ce nu-i acceptam si pe ceilalti? Motivul este acela ca facem judecati de valoare in functie de diferentele care le observam. De exemplu "sunt mai puternic deci sunt mai bun". Este important sa intelegem ca, a fi diferit, nu implica a fi mai bun sau mai rau, ci pur si simplu diferit. Ar trebui sa invatam sa ne vedem pe noi insine in alte persoane. Asa invatam sa-i acceptam pe ceilalti si pe noi insine si sa ne folosim talentul si abilitatile pentru a face fata situatiei, fara a-i judeca pe altii sau pe noi, ci incercand sa avem o atitudine potrivita pentru a rezolva situatia.

INCREDEREA

Increderea este o resursa emotionala care porneste de la un sentiment de valorizare proprie. Cand avem incredere in noi si putem extinde aceasta incredere si la ceilalti primind in schimb incredere, aceasta devine liantul care uneste relatiile si asigura un dialog onest. Increderea depinde, in special, de contactul emotional cu cealalta persoana. De asemenea, increderea influenteaza semnificativ moralul si spiritul de echipa. Intr-o cultura de incredere la nivel inalt, membrii unei echipe sunt capabili sa manifeste sentimente, diferente si sa dezbata un conflict intr-o maniera constructiva.

EMPATIA

Empatie vine de la cuvantul german "einfulling" care literar inseamna "simtire interioara". Empatia este abilitatea de a simtii sentimentele cuiva, de a vedea lumea prin ochii lui si de a comunica aceasta intelegere persoanei la acelasi nivel. Empatie inseamna a asculta atat cu inima cat si cu capul si implica experimentarea sentimentelor celorlalti, pastrandu-se distanta si identitatea fiecaruia. O persoana empatica va raspunde corect la durerea sufleteasca a celui de alaturi fara a fi deranjata sau afectata de aceasta. Emotiile celeilalte persoane sunt simtite si intelese, dar nu se pierde abilitatea de a face distinctia intre sentimentele proprii si cele ale partenerului de conversatie. Empatia este un concept dificil de descris, deoarece, unele din componentele sale par sa se contrazica intre ele. Empatia implica o identificare indeaproape cu cealalta persoana, dar care nu duce la afectarea identitatii. Identificarea excesiva implica simpatie si nu empatie. Empatia poate fi descrisa ca o implicata detasata in raport cu o alta persoana si cu sentimentele acesteia. Empatia poate fi descrisa prin:

• mentinerea unui grad de separare fata de cealalta persoana. Persoana empatica trebuie sa simta sentimentele celeilalte persoane si sa dezvolte o intelegere aprofundata a acestora.
• empatia inseamna intelegerea situatiei care duce la exprimarea sentimentelor si acceptarea lor, chiar daca am raspunde diferit intr-o situatie similara.
• facilitarea verbala a comunicarii printr-un limbaj in rezonanta cu sentimentele celeilalte persoane.

Persoana empatica raspunde sentimentelor celeilalte persoane cu aceiasi intensitate.

Empatia este o atitudine apropiata celei cu care experimentam si ii acceptam pe ceilalti. Modul in care empatizam se realizeaza cu ajutorul limbajului non verbal si prin modul in care noi ascultam si raspundem. Steven Stephen Covey spune ca o persoana empatica este precum "translatorul credincios". Translatorul nu poate sa-si spuna propriile idei, nu poate sa spuna ceea ce crede el ca ar trebui sa spuna, el trebuie sa spuna exact ceea ce, cealalta persoana a spus in alta limba. Ascultatorul empatic trebuie sa se concentreze asupra vorbitorului si sa exprime gandurile lui in cuvinte care sa reflecte starea acestuia.

Exista mai multe stiluri de ascultare si, de asemenea, exista diverse tipuri de ascultare care se potrivesc unor situatii diferite. Persoanele care lucreaza cu copii mici admit ca au invatat sa asculte cu jumatate de ureche. Uneori conversatiile precum cele din cafenele, de la petreceri si din situatii similare nu necesita toata atentia celui care asculta. Important este sa ascultam si cu o ureche secundara, adica, in timp ce ascultam continutul, sa percepem si sentimentele si sa ne punem si intrebarea: "aceasta persoana oare incearca sa-mi spuna cu totul altceva?". Modurile de variatie ale ascultarii se pot clasifica astfel:

• ascultare in timpul liber de tipul unei conversatii la o cafea;
• ascultare informationala, atentia concentrata pe fapte, figuri si specificatii;
• ascultare stilistica, atentia concentrata la modul de exprimare mai de graba, decat la cuvinte;
• ascultare tehnica - discutie interactiva din campul proproiu de expertiza;
• ascultare empatica - ascultarea si intelegerea persoanei care vorbeste ca si cum am fi in locul ei;
• ignorarea sau simpularea interesului aratat.

Toate aceste forme de ascultare au rolul lor, dar, in general, exista tendinta de a pica in anumite tipare. Cand apare un astfel de stereotip, stilul de ascultare poate fi inadecvat anumitor situatii. Destul de des reusim sa nu fim suficient de empatici precum cere conjunctura.

Empatia constituie una dintre dimensiunile semnificative ale inteligentei emotionale. S. Marcus (1997) o defineste ca fiind ' un fenomen psihic de retraire a starilor, gandurilor si actiunilor celuilalt, dobandit prin transpunerea psihologica a eului intr-un model obiectiv de comportament uman, permitand intelegerea modului in care celalalt interpreteaza lumea'.
Empatia se construieste pe deschiderea spre sentimentele celorlalti, pe abilitatea de a citi informatiile primite pe cale nonverbala. S.Marcus apreciaza ca punctul nodal al conceptului empatic il reprezinta conduita retrairii starilor, gandurilor, actiunilor celuilalt de catre propria persoana prin intermediul unui proces de transpunere substitutiva in psihologia partenerului. Empatia este realizata prin transpunerea imaginativ-ideativa in sistemul de referinta al altuia - respectiv preluarea modului de a gandi si de a realiza rolul social - si transpunerea emotionala, actiunea de activare a unei experiente, de substituire in trairile lui mentionate prin identificarea afectiva a partenerului, preluarea starii lui de spirit. S. Marcus a sistematizat ipostazele sub care se prezinta empatia :

- fenomen psihic;

- proces psihic;

- produs psihic - concretizat in retrairea gandurilor, emotiilor, actiunilor celorlalti;

- insusire psihica - trasatura de personalitate, aptitudine a individului;

- construct multidimensional de personalitate.

Empatia ca dimensiune a inteligentei emotionale se manifesta in special sub forma unei trasaturi de personalitate. Trasaturile definitorii ale stilului empatic de personalitate constau in capacitatea de transpunere in psihologia modelului extern (al altei persoane) sau de proiectie atitudinal-afectiva imbinata cu perceperea realitatii din perspectiva acestui model extern, ca si cum ar fi cealalta persoana. Persoanele cu un inalt nivel al empatiei imbina experienta afectiva cu flexibilitatea in planul cognitiv. Persoanele inalt empatice sunt altruiste, generoase, tind sa acorde ajutor persoanelor care le inconjoara, au un comportament prosocial bine conturat, sunt bine adaptate social si, in general, putin anxioase.

APATIA

Apatia poate fi descrisa ca o lipsa de interes pentru sentimentele altei persoane. Persoana apatica nu se implica, nici nu doreste sa devina implicata sau sa imparta succesele cu alta persoana. In societatea moderna, un anumit grad de apatie este necesar pentru supravietuirea fizica si mentala. Daca relationam empatic cu toate persoanele, circuitele noastre interpersonale se vor supra-incarca si energia cumulata va refula. Aceasta ne poate afecta relatiile in mod nedorit.

NEUTRALITATEA

Neutralitatea este lipsa de interes si grija pentru alta persoana. O atitudine de lipsa de grija poate face pe cealalta persoana sa intre in defensiva si sa devina necomunicativa. De exemplu, o atitudine neutra si o lipsa de interes din partea unui manager este transmisa de multe ori angajatilor, datorita tenditei generale de a se ferii de emotii. Multi se simt amenintati de propriile emotii dar si de sentimentele altora, solutia fiind de a le ignora. In consecinta, ceilalti devin confuzi, incerti si tensionati. Intr-o astfel de situatie, atitudinea neutra face dificila comunicarea.

SIMPATIA

Simpatia poate fi descrisa ca o implicare mai profunda fata de cealalta persoana. Ea este definita ca manifestandu-se prin "sentimente pentru cealalta persoana" si nu prin "sentimente alaturi de cealalta persoana" ca in cazul empatiei. Prin super-identificarea cu celalalt, persoana isi pierde propria identitate si, in consecinta, nu mai poate acorda asistenta. O persoana caracterizata de simpatie poate devenii coplesita de compasiune, iar persoana care trebuie sustinuta poate fi cuprinsa de un sentiment de disconfort.