PSIHODIAGNOZA LA VARSTELE MICI SI FOARTE MICI

PSIHODIAGNOZA LA VARSTELE MICI SI FOARTE MICI

In istoria testarii psihologice o serie de autori au abordat dintr-o perspectiva longitudinala masurarea dezvoltarii diferitelor aptitudini intelectuale: W.Stern, H.Wallon. J.Piaget, A.Gesell, F.Goodenough. Aceste metode longitudinale se dezvolta dupa anul 1925 o data cu studiile lui Terman. Subiectii sai vor fi retestati de Thorndike dupa 20 de ani pentru a studia factorii de intervenTie. Diferite alte echipe de cercetare, dupa 1950, studiaza in maniera longitudinala, incercand o modelare sistematica a dezvoltarii in condiTii de cercetare continua.

R. Zazzo considera ca studiul longitudinal nu este o metoda, ci o metodologie i include doua tehnici: tehnica de grup si tehnica individuala, care cuprind tehnici de observare, chestionare, teste aplicate in funcTie de un orar longitudinal. El evidenTiaza astfel corelaTia dintre modificarile condiTiilor socio-economice si culturale ale familiei si efectele lor asupra dezvoltarii psihice a copiilor. Aspectele pozitive ale acestor studii sunt urmatoarele: permit un diagnostic funcTional prin introducerea dimensiunii temporale si permit evidenTierea unor aspecte foarte complexe ale dinamicii dezvoltarii conduitelor elaborate. Dar metodele longitudinale nu sunt omnipotente.

TESTELE TIP SCREENING (TRIERE):

TESTUL SCREENING DENVER

Scopul testelor de tip screening este de a identifica copiii ce prezinta riscuri in dezvoltarea psiho-comportamentala, sau chiar anumite handicapuri. Scopul depistarii este posibilitatea de a construi programe speciale de intervenTie educaTional-terapeutica. Testarea screening se realizeaza de obicei la nivelul comunitaTii, selectand copiii care necesita evaluari extensive suplimentare pentru precizarea necesitaTilor de intervenTie educaTional-terapeutica.

Caracteristicile testelor de tip screening prezinta urmatoarele aspecte deosebite: etalonare pe baza unui esantion reprezentativ; un caracter multidimensional; usurinTa si rapiditate in dezvoltare; au instrucTiuni de aplicare foarte clare; fidelitate si validitate inalte; sisteme simple de scorare. Aspectele de baza ale informaTiilor testarii de tip screening (triere): mai mult decat o singura sursa de informaTii; informaTii privind auzul, vazul si, in general, dezvoltarea psihomotorie; informaTii de la parinTi sau de la cei care ingrijesc copilul; informaTii recoltate prin sursa directa.

Utilitate si organizare

Testele tip screening sunt utilizate de obicei in cadrul unui program comprehensiv de evaluare si masurare a copiilor. Un astfel de program (N.Peterson, 1987) poate include ca activitaTi:

Examinarea pediatrica;

Istoria dezvoltarii copilului - interviul parinTilor, chestionare sau liste de control;

Date privind probleme speciale - de la parinTi sau persoane care au in grija copilul;

Evaluarea statutului general al dezvoltarii copilului - obTinute printr-un test screening;

Revizuirea dezvoltarii in patru domenii: statutul fizic, dezvoltarea psihologica, statutul familial, statutul socio-economic.

Organizarea unei astfel de testari se poate face: la domiciliul copilului, cu ajutorul unor unitaTi mobile, in cadrul unor unitaTi educaTionale (cresa, gradiniTa) sau in cadrul unor centre specializate.

Recomandari privind comportamentul examinatorului: sensibilitate pentru preocuparile si grijile parinTilor; familiarizarea cu copilul; monitorizarea influenTelor datorate interrelaTiilor copil - cel care il are in grija; monitorizarea condiTiilor fizice ale locului de testare; verificarea starii de sanatate fizica; atenTia trebuie focalizata nu numai pe ariile dezvoltarii (motorii, cognitive, comunicaTionale etc.), ci si pe interacTiunea dintre acestea.

Testul screening Denver

Proba urmareste evidenTierea achiziTiilor de dezvoltare si este introdusa si experimentata in Romania de echipa condusa de N. Mitrofan, in 1993-1994.

Originea ideilor testarii este in Tabelele de dezvoltare Gessel. Testul cuprinde 105 itemi de 4 tipuri: comportamentul social; comportamentul de adaptare; comportamentul verbal; comportamentul motor. Pentru fiecare domeniu sunt diferenTiate comportamentele principale care definesc domeniul respectiv si care au o evoluTie progresiva cu varsta.

Utilizeaza materiale precum: ghem de lana rosie, jucarie pentru sugari zornaitoare, 8 cuburi colorate, sticla transparenta, clopoTel, minge tenis, creion, stafide, coli de hartie. Rezultatele conduc la conturarea unui scor care poate fi considerat: normal, suspect, anormal, instabil. Se recomanda repetarea testarii la intervale de 6 luni pana la varsta de 2 ani, la interval de 1 an pana la varsta de 5 ani.

Componentele celor 4 domenii pentru aprecierea dezvoltarii neuropsihice sunt:

Comportamentul motor: motricitate in decubit dorsal (cap, trunchi, membre); motricitate in decubit ventral; poziTie sezand, posturi de echilibru; ortostatism, mers, alergare; control, vertical, deplasare pe verticala (urcat-coborat scari); motricitatea fina a mainii.

Comportamentul cognitiv: receptivitate generala la stimuli; percepTia si reprezentarea; memoria verbala (recunoastere, denumire de magini); activitatea de construcTie; activitatea de reproducere grafica; caracteristici calitative de varsta.

Comportamentul verbal: gangurit (vocale, consoane); pronunTia de silabe; limbajul pasiv; limbajul activ; structura gramaticala a limbajului vorbit.

Comportamentul socio-afectiv: diferenTierea reacTiilor afective; imitaTia si comunicativitatea afectiva; activitatea de joc cu copiii si adulTii; manifestari de independenTa (preferinTe active, opoziTie) ti autoservirea (deprinderi de hranire, imbracare, igiena).

Metoda permite aprecierea gradului de dezvoltare atat global, cat si pe componente si ofera capacitatea de a urmari in dinamica dezvoltarea. Dinamica se manifesta atat prin atingerea cotei normale a varstei, cat si prin surprinderea avansurilor sau retardului faTa de V.Cr. ApariTia retardului atrage atenTia asupra necesitaTii cunoasterii cauzelor care au determinat situaTia, pentru a gasi modalitaTile individuale de ameliorare si recuperare care sa asigure normalitatea.

SCALE DE DEZVOLTARE: SCALELE BAYLEY PENTRU DEZVOLTAREA COPILULUI, SCALA DE DEZVOLTARE PSIHOMOTORIE IN PRIMA COPILARIE, BRUNET - LEZINE

In timp ce testele de tip screening sunt raportate la norme, testele de masurare a dezvoltarii presupun compararea achiziTiilor psiho-comportamentale ale copilului cu obiectivele instrucTionale.

Daca, la primele, raspunsul si performanTa sunt raportate la un etalon, in cazul testelor de dezvoltare, fara a se exclude posibilitatea de a crea norme, acestea de regula, nu sunt standardizate in baza unui criteriu naTional. Obiectivele instrucTionale - ca si criterii - pot fi diferite de la un instrument la altul, de la o comunitate educaTionala la alta.

In urma testarii se propune un program de acTiune, de intervenTie, de recuperare, de compensare a deficienTelor constatate. Manualele la unele scale indica si tipuri de activitaTi ce se pot folosi - astfel ca putem considera de fapt ca avem de-a face nu doar cu o simpla activitate de testare, ci cu un sistem complex de evaluare si planificare a acTiunilor de intervenTie corectiv-constructiva. Sistemul se aplica pe grupuri mari de copii si presupune cooperarea mai multor persoane si specialitaTi: psihologi, parinTi, cadre didactice, terapeuTi. Scopul testarii porneste de la concepTia ca depistarea timpurie a unor deficienTe ale copilului determina luarea unor masuri imediate de tratament educaTional si terapeutic - recuperator, prevenind instalarea unor abateri grave. Depistarea nivelului real de dezvoltare a copilului, precum si depistarea cauzelor unor deficienTe pot conduce la adecvarea masurilor de intervenTie.

Pasii unui astfel de program complex includ (G. L. Cohen, J. L. Spenciner, 1994):

trierea - depistarea copiilor din comunitatea data care se situeaza in afara nivelelor normale ale dezvoltarii psiho-comportamentale;

determinarea nevoilor de servicii educaTionale speciale - prin instrumente specializate se precizeaza disabilitaTile sau nivelul de intarziere in dezvoltare;

planificarea unui program de acTiune educaTionala si terapeutica incluzand masurarea deprinderilor si achiziTiilor si stabilirea nivelului la care poate incepe intervenTia, utilizand instrumente psihodiagnostice raportate la criterii) teste de masurare a dezvoltarii), liste de control, observaTii;

monitorizarea progresului, prin verificarea si testarea repetata, si, la nevoie, introducerea unor modificari ale diferitelor componente ale programului;

evaluarea programului.

Testarea copilului mic, impune anumite cerinTe psihologului care aplica testele precum: alegerea mijloacelor de testare corespunzatoare; pregatirea in domeniul masurarii copiilor; experienTa practica; organizarea materialelor; revederea itemilor testului si delimitarea secTiunilor de interes in testarea respectiva; stabilirea si menTinerea raportului cu subiectul testat (este unul dintre cele mai semnificative aspecte si cere rabdare, familiarizarea anterioara a copilului pentru a se simTi confortabil, utilizarea unor jucarii adecvate); flexibilitate comportamentala.

Psihologul trebuie sa Tina seama de: conduita obisnuita a copilului (nu se programeaza sedinTa imediat dupa-amiaza, cand de obicei copilul doarme); motivaTia copilului faTa de materialele testului si chiar faTa de persoana care il examineaza; problemele de sanatate; specificul instalarii oboselii; timpul de reacTie diferit al diferiTilor copii; reacTiile de respingere posibile. Programul include aspecte care intereseaza parinTii, iar psihologul trebuie sa fie constient si sa manifeste toleranTa si inTelegere pentru nivelul de anxietate al membrilor familiei legat de dezvoltarea copilului si rezultatul testului; el trebuie sa acorde timp suficient pentru comunicare informaTiei si sa aprecieze nivelul diferit de implicare a membrilor familiei in procesul de crestere, educare si masurare a copilului.

Un prim grup de instrumente s-au constituit cu scopul masurarii condiTiei psihice a nou-nascutului astfel: masurarea comportamentului copilului nascut inainte de termen, scala de masurare a comportamentului neo-natal, masurarea neurologica a copilului, chestionar pentru comportamentul copilului. Exemple: Testul L. Dubowitz i V. Dubovitz, 1981, Scala B.T. Brazelton, 1973.

Un alt grup de instrumente a fost construit pentru copiii prescolari, atat pentru cei foarte mici, intre 0 si 3 ani, pentru evaluarea achiziTiilor din invaTarea timpurie, cat si pentru cei intre 3 si 6-7 ani, cand achiziTiile in plan psiho-comportamental se realizeaza in cadrul si prin socializare in cadrul unor instituTii prescolare sau scolare. Ca tip de teste, Carolina Currriculum, pentru copiii foarte mici cu nevoi speciale; Carolina Curriculum, pentru prescolari cu nevoi speciale, Testul AEPS, 1992, care corespunde unui program complex numit Sistem de Evaluare, Masurare si Programare pentru copiii foarte mici.

Scalele Bayley pentru dezvoltarea copilului

Testul este publicat in 1969 si revizuit in 1993, fiind dedicat masurarii dezvoltarii copiilor pe direcTia cognitiv-mentala si cea motorie. Este dedicat copiilor intre 1 luna si 42 de luni.

Cuprinde mai multe scale cu obiective specifice: scala mentala, scala motorie, scala de evaluare a comportamentului. Scala mentala este dedicata masurarii unor abilitaTi precum: achiziTii senzorial-perceptuale, achiziTionarea constanTei obiectului, memorarea, invaTarea si rezolvarea de probleme, vocalizarea si comunicarea verbala, evidenTa timpurie a gandirii abstracte, habituarea, reprezentarea mentala, limbajul complex si formarea conceptului matematic. Scala motrica masoara: nivelul controlului corporal, coordonarea musculara, controlul motric fin al mainilor si degetelor, miscarea dinamica, praxis-ul dinamic, imitarea posturala. Scala de evaluare a comportamentului, 30 itemi, cuprinde evaluari ale atenTiei, orientarii, reglarii emoTionale si calitaTii motricitaTi Itemii sunt aranjaTi in ordinea varstelor, respectiv varsta la care 50 % din copiii testaTi reusesc la un anume item. Pentru fiecare item sunt indicate varsta Tinta si limitele de varsta intre care este reusit, de la 5% pana la 95% dintre copiii testaTi. Examinatorul trebuie sa determine varsta de baza si varsta plafon a copilului. Varsta de baza se determina prin numarul itemilor succesivi la care reuseste copilul (10 succesivi); varsta plafon, dupa numarul de itemi la care esueaza (10 succesivi).

Scala de dezvoltare psihomotorie in prima copilarie, Brunet-Lezine. Scala a fost creata de O.Brunet si I. Lezine. Scala este tradusa si utilizata in Romania.

Bateria este formata din 10 probe pentru fiecare etapa de varsta, dintre care 6 sunt considerate ca teste ce pun copilul in condiTii experimentale controlabile in prezenTa unui material usor de procurat. Intrebarile incluse faciliteaza primul contact si dau posibilitatea de consemnare a condiTiilor sociale si afective in care se dezvolta copilul.

Testele sunt foarte utile parinTilor pentru a ordona si direcTiona observaTiile cu privire la copilul mic, pentru ca servesc ca introducere in problematica primei varste, pentru ca determina surprinderea gradului de influenTa a mediului. Autoarele considera semnificativa covariaTia dintre coeficientul intelectual al parinTilor, Q.I., si coeficientul de dezvoltare, Q.D., al copiilor.

Testele sunt grupate in 4 categorii astfel: P, control postural si motricitate; C, coordonare vizual-motorie sau conduita de adaptare faTa de obiecte; L, limbajul; S, relaTiile sociale si personale. Gruparea se realizeaza in funcTie de diferite etape de varsta pentru dezvoltarea psihica. Pana la 1 an sunt de interes controlul postural si motricitatea, P. Dupa un an si jumatate se vor nota si acestea, dar accentul se pune pe caracteristicile achiziTiilor verbale, L, si posibilitaTile de manipulare a obiectelor, O.

Examinarea se desfasoara prin intrebari si experimente. Durata este de aproximativ 20 minute pentru copiii intre 4 si 12 luni, 30 minute, pentru cei peste 12 luni pana la 4 ani.

De exemplu, acTiunile pentru luna a 12-a se refera la urmatoarele comportamente: merge daca este Tinut de maini; prinde un al treilea cub privind la cele doua pe care le Tine deja; arunca un cub in cea ca; imita zgomotul lingurii pe care o loveste de farfurie; repune cubul in locul lui pe planeta; incepe sa mazgaleasca dupa demonstraTie. Itemii: stand in picioare se apleaca pentru a ridica o jucarie; spune, legate, trei cuvinte; da obiectul la cerere sau la indicaTia prin gest; repeta actele care au provocat rasul.

Pentru luna a 24-a, acTiunile cerute sunt: la cerere, da cu piciorul mingii; construieste un turn din 6 cuburi; incearca sa indoaie o hartie data; imita o trasatura; pune trei piese pe planeta; numeste sau arata 4 imagini. Itemii: urca si coboara singur scara; face propoziTii din mai multe cuvinte; se numeste prin prenume; ajuta la aranjarea lucrurilor sale.

Intrebarile determina si surprinderea gradului de influenTa a mediului; foarte devreme, presupun celes doua autoare, se coreleaza coeficientul intelectual al parinTilor cu coeficientul de dezvoltare al copiilor lor.

Se pot urmari ritmul dezvoltarii psihice i nivelul Q.D., coeficientului de dezvoltare, incepand de la 4 luni . Q.D rezulta din V.D./V.Cr. x 10 (VD reprezinta varsta de dezvoltare, V.Cr. varsta cronologica). Probele destinate perioadei de la na tere pan a la 4 luni, sunt doar o indicaTie generala asupra bunului mers al dezvoltarii combinate cu examenul neurologic. Incepand cu varsta de 4 luni notarea se realizeaza astfel: se acorda 3 zile pentru itemii reu iTi la nivelele 4,5,6,7,8,9 i 10 luni; 18 zile la 30 de luni. Pentru calcularea V.Cr., lunile sunt considerate ca avand 30 de zile, iar anul 360.

TESTELE DE INTELIGENTA PENTRU PRESCOLARI SI SCOLARI MICI: SCALA DE DEZVOLTARE INTELECTUALA BINET - SIMON, SCALA DE INTELIGENTA STANFORD - BINET, SCALA DE INTELIGENA PENTRU COPIII PRESCOLARI SI SCOLARII MICI, W.P.P.S.I., TESTUL NONVERBAL DE INTELIGENTA GENERALA DEARBORN,

Masurarea inteligenTei la prescolari si scolari mici include o serie de teste de inteligenTa precum: Scala de inteligenTa pentru copii mici Cattell, 1940, revizuita in 1980; Bateria Kaufman pentru masurarea copiilor, 1983; Scalele McCarthy pentru abilitaTile copiilor, 1972; Scale pentru diferenTierea abilitaTilor, construite de C.D.Elliot, 1990; ScnteligenTa Stanford-Binet, 1986; Scala de inteligenTa Weschler pentru prescolari si scolari mici, D.Wechsler, 1967, revizuit 1989.

Scala de dezvoltare intelectuala Binet - Simon

Scala de dezvoltare Binet - Simon a fost revazuta si adaptata in limba romana de Stefanescu-Goanga.

Atitudinea examinatorului faTa de subiect trebuie sa fie in linii generale urmatoarea: faTa de copiii mici o atitudine de joc, faTa de copiii mai mari, desteptarea amorului propriu si a tendinTei de emulaTie, faTa de cei mai mari si de adulTi, o atitudine franca, prin explicarea rostului examinarii. BineinTeles, totul adaptat de la caz la caz, tinand seama de felul in care priveste subiectul examinarea.

Pentru examinare se pot utiliza orele obisnuite de lucru. Copilul sa nu fie luat de la orele sau activitaTile care l-ar interesa mai mult decat testul, de exemplu, sa fie examinat in timp ce colegii sai se joaca sau au ore distractive etc. De asemenea, sa nu i se ia timpul liber daca se observa ca renunTa greu la el. Se va evita examinarea copilului prea obosit de joc, de munca, lipsit de odihna sau de somn, si a copiilor bolnavi, indispusi, convalescenTi etc.

Durata examinarii nu trebuie sa treaca de anumite limite in timp. Terman face urmatoarele recomandari:

Pentru copiii de la 3-5 ani dureaza 25-30 minute; 6-8 ani, 30-40minute; 9-12 ani, 40-50 minute; 13-15 ani, 50-60 minute; pentru adulTi, 60-90 minute.

Daca examinarea nu s-a terminat in acest interval de timp, desi este recomandabil ca examinarea sa se faca intr-o singura sedinTa, o intrerupem si continuam alta data sau facem o pauza de cca. 10 minute in care copilul este lasat sa se joace sau sa se plimbe pe afara.

Cand se examineaz a copii de scoala, sa li se recomande sa nu comunice celorlalTi elevi probele la care au fost supusi; pentru a exclude de la inceput orice posibilitate de ajutorare mutuala este recomandabil sa fie examinaTi mai intai copiii ceva mai puTin inteligenTi, care, chiar daca ar vrea, ar fi de puTin ajutor pentru colegii lor mai inteligenTi.

Tehnica examinarii

Prima condiTie pentru examinarea obiectiva este respectarea riguroasa a normelor si instrucTiunilor date pentru fiecare test in parte. Tonul in care sunt date instrucTiunile si atitudinea examinatorului trebuie sa fie cat mai naturale, dar nu se admite nici o abatere de la instrucTiuni. Totdeauna se va utiliza testul complet, nu ne vom bizui niciodata pe memorie, desi este necesar ca instrucTiunile sa fie cunoscute pe de rost.

Materialul care se utilizeaza pentru examinare trebuie sa fie dinainte pregatit in ordinea in care va fi aplicat. In felul acesta se economiseste timp, iar pe de alta parte, subiectul nu este lasat sa astepte, ceea ce ar produce o scadere a atenTiei si a interesului pentru test.

Fisa de cotare trebuie sa fie Tinuta la o anumita distanTa de subiect pentru a nu se vedea ce se scrie acolo, iar consemnarea rezultatelor sa se efectueze cat mai repede si pe cat posibil fara a atrage atenTia subiectului. In timpul examinarii vor fi consemnate numai datele absolut necesare, raspunsul intreg nu va fi decat in cazul in care nu se poate decide imediat asupra cotarii pozitive sau negative a raspunsului. In astfel de cazuri, stabilirea cotei se va face numai dupa terminarea examinarii, pentru a nu face copilul sa astepte.

In timpul examinarii urmarim atent miscarile copilului si comportamentul sau, dar nu-l privim prea insistent sau drept in ochi, pentru a nu-l intimida.

Examinatorul trebuie sa fie calm, sa nu fie grabit si sa nu faca miscari inutile. Daca un copil se incapaTaneaza si nu vrea sa raspunda, il reexaminam peste o saptamana, fara sa mai amintim de examinarea anterioara. Este recomandabil ca aceasta a doua examinare sa fie facuta de un alt examinator.

Cand un subiect este prea increzut si are o atitudine de persiflare a testelor, parandu-i-se prea usoare, ii dam cateva teste grele, la care esecul sa fie evident pentru subiect.

Stabilirea nivelului mintal

In mod obisnuit, examinarea poate incepe cu un an sau doi sub etatea cronologica a subiectului, afara de cazurile cand este evidenta o stare de inapoiere sau debilitate mintala, in care cazuri examinarea va incepe cu un an sau doi sub varsta mintal a presupusa. Daca insa subiectul nu rezolva chiar numai un singur test de la etatea cu care am inceput, ne coboram la testele de la etatea mintala imediat inferioara, sau, daca este nevoie, ne coboram si mai mult pana ajungem la etatea la care subiectul rezolva toate testele. In sus continuam cu examinarea pana la etatea la care subiectul nu mai rezolva nici un test; peste aceasta etapa nu mai continuam.

Cand un test revine la varstele urmatoare sub o forma mai grea continuam cu acest test pana la etatea la care subiectul nu-l mai poate rezolva. Exemplu: daca un copil rezolva toate testele de la etatea de 5 ani, trei teste de la etatea de 6 ani, doua teste de la etatea de 7 ani si un test de la etatea de 8 ani, etatea sa mintala va fi de 6 ani mintali, caci la cei 5 ani de baza am adaugat cele 6 teste rezolvate la celelalte varste si care au fiecare o valoare de cate doua luni mintale.

Cunoscand etatea mintala si pe cea cronologica a persoanei examinate putem stabili coeficientul de inteligenTa, care se obTine imparTind etatea mintala prin etatea cronologica si inmulTind rezultatul cu 100.

Intrucat inteligenTa inceteaza a se mai dezvolta, in medie generala, peste etatea de 15 ani, pentru toTi subiecTii care trec de aceasta varsta se va utiliza in calcul valoarea coeficientului de inteligenTa - etatea cronologica de 15 ani - care este etatea mintala a omului adult. Prin urmare, daca un subiect oarecare de 40 de ani etate cronologica are etatea mintala de 7 ani, el este inapoiat in ceea ce priveste inteligenTa nu cu 33 de ani, ci numai cu 8 ani mintali.

Coeficientul de inteligenTa il vom obTine imparTind etatea mintala prin cea cronologica si inmulTind cu 100. Pentru a vedea ce valori trebuie sa acordam diferiTilor coeficienTi, dam clasificarea de mai jos.

Q.I. i categoriile diagnostice tradiTionale:

0-22 IdioTi

23-49 Imbecili

50-69 Moroni

70-79 MarginiTi

80-89Prosti

90-109Normali

110-119 DestepTi

Aplicarea testelor se va face conform indicaTiilor date in capitolul "Instruc Tiuni speciale". Examinatorul se va Tine in mod riguros de aceste instrucTiuni pe care este bine sa le cunoasca pe de rost pentru a inlatura caracterul de artificialitate si rigiditate al examinarii si pentru a o face cat mai expeditiva. Pentru aceasta este necesar ca orice examinator, inainte de a face o examinare cu scop de diagnoza exacta a nivelului mintal, sa examineze cca 20-30 de subiecTi in scop de exerciTiu.Rezolvarea data de subiect fiecarui test va fi consemnata in fisa de cotare, utilizandu-se semnele de + si - si, numai in cazul in care reusita sau nereusita unui test nu poate fi apreciata imediat, se va nota raspunsul intreg care va fi apreciat + sau - la sfarsitul examinarii.

Pentru fiecare varst a este dat si un test alternativ. Acest test se va utiliza numai in cazul in care unul din testele de la acea etate, din motive tehnice sau din alte motive, nu a putut fi aplicat in condiTii satisfacatoare, deci se va inlocui cu un alt test bine aplicat, dar pe care subiectul nu l-a putut rezolva.

Observarea conduitei in timpul examinarii

Scopul testelor individuale verbale, ale caror instrucTiuni de intrebuinTare le dam aici, este sa masoare gradul de dezvoltare a inteligenTei. In cursul examinarii, un observator atent poate sa adune date foarte utile cu privire la trasaturi sociale, de temperament si de caracter. Asa, de exemplu, se poate vedea daca subiectul este timid sau indrazneT, daca ii place sa stea de vorba (sociabilitate), daca lucreaza constiincios sau nu, daca persevereaza sau renunTa usor la o proba care i se pare grea etc.

Din acest motiv se anexeaza la scala, in afara de fisa de cotare a nivelului mental, si o fisa de observare a conduitei, de trasaturi sociale, de temperament si caracter, care pot fi observate in timpul examinarii. Pentru fiecare intrebare din fisa, privitoare la cate o trasatura, se dau raspunsuri posibile dintre care examinatorul alege pe aceea care crede ca se potriveste mai bine persoanei examinate.

Scala de inteligenTa Stanford - Binet

Se adreseaza mai multor nivele de varsta si are ca obiective: masurarea inteligenTei generale - globale prin prezentarea unei largi varietaTi de sarcini de dificultate crescanda. Se adreseaza varstelor cuprinse intre 2 si 23 ani. ConTine 15 subteste centrate pe 4 arii largi de activitate intelectuala:

RaTionamentul verbal, care include teste de vocabular (reamintirea unor cuvinte expresive si inTelegerea verbala), inTelegere (inTelegerea verbala, dezvoltarea vocabularului, exprimarea verbala, cunostinTe sociale, informaTii actuale), absurditaTi (percepTia vizuala, informaTii factuale, discriminare, exprimare verbala, atenTie, experienTa sociala) si relaTii verbale (dezvoltarea vocabularului, forma conceptului, discriminarea, raTionamentul inductiv, exprimarea verbala, discriminarea detaliilor esenTiale).

RaTionamentul cantitativ, care include teste de tip: cantitativ (reflecta experienTa cu numerele, deprinderile de calcul, cunoasterea conceptelor si procedurilor matematice), serii de numere (raTionamentul logic, concentrarea, conceptele matematice si de calcul, raTionamentul inductiv), construirea egalitaTilor (cunoasterea conceptelor si procedurilor matematice, raTionamentul inductiv, logica, flexibilitatea, incercarea si eroarea).

RaTionamentul abstract-vizual, care include analiza structurii (abilitate-motorie, vizualizare spaTiala, analiza structurii, vizualizare spaTiala, coordonare vizual-motorie), copierea (reprezentare vizuala, percepTie, abilitate vizual-motorie, coordonare mana - ochi), matrici (atenTia, concentrarea, percepTia vizuala, analiza vizuala, vizualizarea spaTiala, raTionamentul inductiv), indoirea si taiatul hartiei (abilitate spaTiala, percepTie si analiza vizuala, raTionament inductiv).

Memoria de scurta durata, care include memorarea margelelor (memoria de scurta durata, percepTia formelor, reprezentarea vizuala, memoria vizuala, discriminarea, agerimea pentru detalii), memoria pentru propoziTii (memoria auditiva de scurta durata, inTelegerea verbala, concentrarea, atenTia), memoria pentru cifre (memoria auditiva), memoria obiectelor (inTelegerea vizuala, atenTia, concentrarea, memoria vizuala).

Se stabilesc doua nivele: nivelul bazal, respectiv varsta la care copilul reuseste la toTi itemii si, nivelul plafon, varsta la care copilul esueaza la toTi itemii. Exista forme prescurtate pentru scopuri de triere. Pentru copiii cu dizabilitaTi si pentru cei cu retard mental, examinarea se face in condiTii speciale, recomandate de cercetarile lui Delany si Hopkins, 1987.

Scala de inteligenTa pentru copiii prescolari si colarii mici, W.P.P.S.I.

Bateriile Wechsler s-au nascut din nevoia pe care o resimTea autorul, in calitatea sa de psiholog sef al clinicii Bellevue din New York, de a dispune de un instrument de masurare a deteriorarii intelectuale produse in cazul maladiilor psihice. Scara de tip Binet-Simon nu era utila in aceasta situaTie, conceptul de varsta mintala pe care se baza aceasta neputand oferi un bun fundament pentru comparaTii ce depasesc nivelul diferenTelor in dezvoltare.

Rezultatul s-a concretizat, in 1939, intr-o prima varianta, conceputa pentru adolescenTi si adulTi, cunoscuta sub numele de Wechsler-Bellevue. In 1949 apare o extensie a scarii pentru varste mai mici, denumita Scara Wechsler pentru copii (Wechsler Intelligence Scale for Children WISC). In 1955, Wechsler, revizuind scara pentru adulTi, o va numi WAIS (Wechsler Adults Intelligence Scale), iar in 1967, prin extinderea probelor la varsta de 4-6 ½ ani, apare si scara pentru prescolari WPPSI (Wechsler Preschool and Primary Scale for Intelligence). Munca de perfecTionare a testelor va continua, concretizandu-se prin revizuirea, in 1974, a scarii pentru copii (WISC-R) si, foarte recent, printr-o noua revizuire a scarii pentru adulTi (WAIS R). Testul cuprinde, la fel ca celelalte forme pentru copii mai mari si adulTi, doua categorii de teste, verbale si de performanTa.

Testele verbale masoara deprinderile verbale prin 6 probe de: informaTii, vocabular, aritmetica, similitudini, inTelegere, propoziTii. In varianta revizuita s-a adaugat si proba "cuiele animalului", care nu participa la calcularea coeficienTilor de inteligenTa.

Testele de performanTa urmaresc evaluarea deprinderilor vizual - spaTiale prin 5 tipuri de probe: casa animalului, completare imagini, labirint, desen geometric, testul de cuburi.

Scorarea necesita reguli speciale, acordandu-se si puncte bonus in anumite situaTii timpul total in general este intre 15 si 30 de minute. Se obTin: un coeficient de inteligenTa verbala, Q.V., un coeficient de inteligenTa practica, Q.P., si un coeficient de inteligenTa generala, Q.I., prin transformarea scorurilor brute la teste in scorurile standard oferite de manual (Media este 100, deviaTia standard 15; valoarea minima 41, valoarea maxima 160, nivelele avand aceleasi semnificaTii ca pentru adulTi, respectiv: peste 130, coeficient deosebit de inalt; 120-129, superior; 110-119, peste medie; 90-109, mediu; 80-89, sub medie; 70-79, de limita, marginal; sub 69, deficienTa mentala.

Sunt importante in cazul ambelor teste experimentele care au determinat valorile inalte de fidelitate (fidelitate test - retest, coeficient de stabilitate) si validitate (validitate predictiva, validitate concurenta) a acestor probe. De asemenea, s-au asigurat reprezentativitatea loturilor pentru standardizare si, respectiv, restandardizarea testelor. Caracteriticile psihometrice ale acestor instrumente le asigura un grad inalt de obiectivitate si valabilitate in interpretarea datelor.

ConstrucTia testului comparativ cu alte probe de varsta mentala

DiferenTa principala intre bateriile Wechsler si cele precedente consta in renunTarea completa la conceptul de varsta mintala si folosirea definiTiei statistice a normalului, aprecierea nivelului intelectual al copilului facandu-se in baza compararii rezultatului sau cu deviaTia standard si media statistica a rezultatelor altor copii de aceeasi varsta.

Wechsler reproseaza mai multe deficienTe conceptului de varsta mintala, incepand cu faptul ca, dupa 13 ani, el nu- i mai gaseste acoperire in realitate, diferenTele intre indivizii din aceeasi grupa de varsta prezentand variaTii mult mai mari decat diferenTele intre performanTele medii la grupe de varsta apropiate.

Conceptul de varsta mintala devine ambiguu si la analogia cu alte masuratori pentru alte aspecte ale cresterii si dezvoltarii copilului. Ca si V.M., ele pot deveni etalon pentru nivele definite ale dezvoltarii, putand gasi varste de dezvoltare pentru funcTii fiziologice sau cresterea corporala. si in acest caz, vom gasi adesea curbe de dezvoltare foarte diferite la copii diferiTi, titlul de "varsta de dezvoltare" nefiind in fapt decat un concept abstract, neavand decat o acoperire relativa in realitate.

Mai intervine si o alta deficienTa majora, de data asta de ordin teoretic. Varsta mintala ajunge sa capete un inTeles suplimentar de nivel specific delimitat, de "cantitate" precisa de inteligenTa. Or, argumenteaza Wechsler, nivelul si caracterul performanTelor unor copii de 4, 6, si 10 ani, avand aceeasi varst a mintala la testul Binet-Simon: 6 ani, nu sunt identice.

Aceste limite deriva din concepTia asupra inteligenTei ca aptitudine specifica, fie ea si de un inalt grad de generalitate. Wechsler porneste in structurarea testelor sale de la conceperea inteligenTei ca parte a personalitaTii globale, capacitate complexa a subiectului uman de a gandi raTional, de a acTiona cu scop si de a relaTiona adecvat cu mediul sau. InteligenTa este astfel in acelasi timp energie mentala, aptitudinala, dar si capacitatea subiectului de a o utiliza, ceea ce implica alTi factori aptitudinali, dar si o puternica impregnare motivaTionala, variabile diferite ale personalitaTii in ansamblu. ConcepTia sa se reflecta in structura bateriilor, compuse din doua serii de teste, cele verbale masurand mai mult factorii intelectivi, cele neverbale - factorii nonintelectivi in principal. Structurate in acest mod, bateriile permit calcularea atat parTiala, cat si globala a coeficientului intelectual, putand obTine un Q.I. verbal si un Q.I. de performanTa (nonverbal) sau un Q.I. total, prin insumarea rezultatelor la cele doua serii de teste.

Vom dispune in acest mod de o descriere mult mai nuanTata a subiectului, a punctelor sale forte si a celor slabe, rezultatul putand fi folosit nu numai pentru a eticheta pur si simplu copilul, ci si pentru a iniTia un demers terapeutic compensator sau ca sprijin important in procesul educativ recuperator.

Avantaje si limite ale testului

Avantajele folosirii sale sunt deosebit de importante, ceea ce a facut ca el sa devina principalul instrument de masurare a inteligenTei in toate Tarile in care a patruns.

Testul realizeaza o buna diferenTiere in cadrul normalitaTii si separa net copiii cu retard intelectual de cei normali, permiTand de asemenea un diagnostic optim pentru categoria "celor care invaTa incet", punctand problemele specifice emoTionale si perceptive ce contribuie la dificultaTile scolare ale acestor copii.

PrezenTa unor subteste foarte clare, verbale si nonverbale, favorizeaza in egala masura testarea copiilor orbi, surzi sau handicapaTi fizic si permite folosirea doar a unor subteste, ceea ce da posibilitatea de a nu supune copiii defavorizaTi cultural, subtestelor penalizatoare. Se pot folosi si probe prescurtate, desi Wechsler nu admite acest procedeu.

Structurarea subtestelor ajuta la prevenirea sau ameliorarea frustrarii, menTinand un nivel motiva Tional ridicat, influenTa factorilor negativi, ca oboseala si esecul, fiind relativ slaba.

Avantajele unui Q.I. bazat pe scor standardizat statistic si nu pe varsta mintala au fost recunoscute chiar de autorii testului Stanford-Binet, (cea mai raspandita varianta a testului Binet din America), care ulterior au adoptat si ei formula exprimarii rezultatelor prin Q.I. si nu pe varsta mintala, aplicand, la revizuirea testului lor, formule de corecTie statistica notelor.

Principalele limite ale testului deriva, in primul rand, din limitarea esantionului de standardizare, dar nu numai.

Desi, in general, testul are o buna corelaTie cu alte teste de inteligenTa folosite pe scara larga (0, 81 cu Stanford-Binet), totusi, numarul de cazuri aflate la extreme este destul de mic, asa incat el devine aplicabil in special intre 8-13,14 ani, iar copiii supradotaTi obTin intotdeauna scoruri mult mai mici (daca la Stanford-Binet obTin Q.I. 160, la WISC R-140).

Se resimte, de asemenea, absenTa unei forme alternative, esenTiala in retestare, de aceea testul nu se aplica din nou decat la un interval de minimum 6 luni, unii autori indicand chiar un an de pauza minima.

Rezultatele pot fi influenTate de unii factori exteriori, mai ales ca probele includ si factori nonintelectivi in rezolvare; de aceea autorul indica multa grija in atitudinea si comportamentul examinatorului, in alegerea locului si momentului testarii, asigurarea unor condiTii optime de lucru, stabilirea unor bune relaTii de cooperare.

Testul nonverbal de inteligenTa generala Dearborn

Descrierea testului

Testul nonverbal de inteligenTa generala, creat de W. F. Dearborn, urmareste surprinderea individului in toata complexitatea sa si a fost creat pentru copii normali si deficienTi intre 8 -11 ani.

Cel mai important lucru este sa creezi un test cu care sa poTi clasifica copiii in grupe cat mai omogene, scria Dearborn in 1928. AfirmaTia este valabila si astazi. Intrucat copiii nu au zestre ereditara egala, nu au condiTii de dezvoltare identice, ei nu ating acelasi nivel de dezvoltare a diverselor capacitaTi. Nu se poate crea o instrucTie adecvata pentru fiecare copil, dar se poate realiza o instrucTie diferenTiata, pe grupe omogene.

In aceasta viziune trebuie inTeleasa stradania lui Dearborn de a elabora o suita de probe nonverbale, care vizeaza investigarea capacitaTilor intelectuale. Majoritatea acestora sunt simple si nu presupun cunostinTe scolare. Sunt situaTii intalnite in viaTa, acumulate in cadrul experienTei dobandite de individ.

Aplicarea testului implica utilizarea creionului si inTelegerea unor indicaTii verbale simple. Testul este constituit din 17 probe independente. Realizarea unora reclama abilitaTi motorii sau perceptivo-motorii; realizarea altora implica judecata i abilitaTi de adaptare; altele fac apel la cunostinTele anterioare; altele cer experienTe de viata.

Trecem in revista succint probele:

Proba nr. 1: se cere copilului sa deseneze o alta "cutie" (patrat) asemanatoare cu cea desenata pe foaia de raspuns. In "cutie" trebuie sa puna o "minge" (cerc), la fel cu cea desenata pe foaie.

Proba nr. 2: se cere copilului sa gaseasca desenul unui baiat care fuge (este desenat in test foarte schematic) si apoi sa deseneze si el un alt baiat care sa alerge dupa primul; si se cere sa deseneze o alta pisica, ce alearga dupa prima.

Proba nr. 3: se cere copilului sa identifice trei obiecte (ceas, cheie, briceag), sa Tina minte si sa execute in jurul acestora (sau in imediata lor apropiere) trei desene simple (patrat, cerc, cruce).

Proba nr. 4: se cere copilului sa inconjoare cu un cerc numarul care arata varsta lui.

Proba nr. 5: se cere copilului sa deseneze un mar (ca acela dat in test) si sa-l taie cu o linie in doua parTi egale.

Proba nr. 6: se cere copilului sa aprecieze care este obiectul cel mai greu si care este cel mai usor, din cele trei obiecte date.

Proba nr. 7: se cere subiectului sa traseze o linie pe drumul cel mai scurt dintre cele doua care sunt desenate.

Proba nr. 8: se cere subiectului sa numere bilele desenate in test, sa le imparta in jumatate si sa scrie alaturi numarul corespunzator.

Proba nr. 9: se cere subiectului sa reproduca acelasi numar de bastonase, asa cum este dat in test. Apoi subiectul trebuie sa numere bastonasele pe care le-a desenat si sa scrie alaturi numarul corespunzator.

Proba nr. 10: se cere copilului sa deseneze un romb, care este dat in test. (Aceasta sarcina poate fi efectuata de un copil de 7 ani, spune Dearborn).

Proba nr. 11: se cere copilului sa deseneze mana dreapta (in test este data mana stanga). Alaturi trebuie sa scrie numarul total al degetelor celor doua maini.

Proba nr. 12: se cere copilului sa deseneze o stea. (Acest doua teste sunt, de obicei, trecute de un copil de 7 ani, dupa opinia lui Dearborn). Proba nr. 13: se cere copilului sa identifice moneda de 10 lei. Apoi sa gaseasca in desen toate cercurile care au aceeasi marime cu piesa de 10lei, in care sa deseneze cate o linie; si se cere apoi sa identifice piesa de 50 lei si sa gaseasca, in desen, toate cercurile care au aceeasi marime cu piesa de 50 lei; in fiecare cerc sa deseneze cate doua linii. In continuare subiectul trebuie sa numere cercurile de marimea piesei de 10 lei, pe cele de marimea piesei de 50 lei si sa calculeze suma totala. Numerele gasite se scriu in cele trei cadre date de test.

Proba nr. 14: se cere subiectului sa identifice si sa insemneze (cu un cerc si, respectiv, cu o cruce) cele mai scumpe si cele mai ieftine marci postale.

Proba nr. 15: se cere subiectului sa gaseasca un obiect pierdut intr-un parc (proba vizeaza capacitatea adaptativa).

Proba nr. 16: se cere subiectului sa identifice orele, la ceasurile desenate, si sa deseneze acele unor ceasornice, care sa indice anumite ore.

Proba nr. 17: se cere subiectului sa stabileasca numerele corespunzatoare - conform modelului dat - care sa indice ce face fiecare personaj (proba de substituire). Este singura proba care se efectueaza in timp - limita.

Din descrierea probelor reiese faptul ca acestea cresc in dificultate (desi sunt diferite), adresandu-se unor capacitaTi variate. Testul lui Dearborn a fost etalonat pe populaTia infantila romaneasca de G. C. Bontila.

Tehnica de aplicare a probelor

Testul acesta se aplica colectiv, la copilul normal; la deficientul mintal se recomanda aplicarea individuala sau in grupuri de 3-4 copii, astfel incat examinatorul sa poata urmari desfasurarea aplicarii lui.

Noua Scala metrica de inteligenTa: N.O.E.M.I.

R. Zazzo, desi in cunostinTa de raspandirea si succesul scarilor americane, opteaza pentru valorificarea testului original Binet-Simon, intreprinzand o activitate de ameliorare si reactualizare a acestuia prin experimentari succesive, cuprinzand trei etape.

Prima etapa

Rectificarea grafica a testului Binet-Simon (1946) Tinand seama si de rezultatele tezei de doctorat susTinute in 1926 de Lucie-Renee Bonnisautoare a cunoscutelor "curbe de dezvoltare intelectuala". Pe baza acestora, R. Zazzo constata ca notaTia Binet-Simon apare ca fiind indulgenta, ea inregistrand decalaje de pana la un an intre media dezvoltarii copiilor si varstele mintale inscrise in scara metrica. Reetalonarea scarii i-a aparut ca o necesitate, realizata, de altminteri, in anul 1949.

A doua etapa

Reconstruirea experimentala a scarii in colaborare cu Michel Gillyi Mina Verba-Rad (1961-1963). Au fost eliminate unele probe, care s-au dovedit, in cursul etalonarii din 1949, ca avand slaba valoare genetica. Au fost conservaTi 28 dintre itemii scarii vechi, unul singur suportand unele modificari. De asemenea, au fost introduse probe noi, imprumutate din alte teste. Cronologic, s-au derulat urmatoarele acTiuni:

primul trimestru al anului scolar 1960-1961 a fost consacrat cercetarilor si studierii noilor probe pentru a le completa pe cele din testul original;

testul provizoriu a fost experimentat pe un grup de baieTi de 9, 10, 12, 14 ani in anul colar 1960-1961; acest prim sondaj a permis sa se precizeze consemnele de aplicare si cotare si de a se aprecia valoarea genetica a diferitelor probe;

etalonul propriu-zis a fost lucrat in cursul anului scolar 1961- 1962 si 1962-1963 pe grupe de baieTi si fete de 8, 9, 10, 12, 14 ani.

A treia etapa

Construirea formei definitive a noii scari metrice de inteligenTa

(N.O.E.M.I.), 1966. Probarea, pe baza experimentelor anterioare, a validitaTii testului. Definirea domeniului de aplicare, a tehnicii de lucru si a interpretarii testului. (Prezentarea completa este realizata in lucrarea:

Nouvelle echelle metrique de l'intelligence, Librairie Armand Colin, Editions Bourrelier, 1966).

Domeniul de aplicare

Instrumentul permite urmarirea dezvoltarii mintale a copiilor, fete si baieTi, de la varsta de 3 ani pana la varsta de 14 ani: scala N.O.E.M.I. este eficienta in stabilirea nivelelor de inteligenTa superioara, normala si intarziata, de la 3 ani pana la varstele de sfarsit ale copilariei, fara a schimba pe parcurs instrumentul de masurare. Raspunde cu succes cerinTei de apreciere a inteligenTei globale in dezvoltare. Atunci cand se formuleaza alte nevoi, cum ar fi aprecierea analitica, de fineTe a inteligenTei, examinarea psihologica trebuie sa fie suplimentata utilizand alte teste de inteligenTa, adecvate scopului.

Tehnica de lucru cu N.O.E.M.I.

A. Recomandari generale. Examinatorul trebuie sa fie bine familiarizat cu instrucTiunile testului inainte de a trece la aplicarea lui; aceasta pentru ca instrucTiunile pe care le da subiectului sa fie formulate cu usurinTa si naturaleTe, fara ezitari. Trebuie sa cunoasca, de asemenea, criteriile de cotare pentru a aprecia rapid raspunsurile copilului. Pentru o buna aplicare a testului este indispensabil sa se lucreze intr-o incapere linistita si bine luminata. Materialul de lucru trebuie sa fie la indemana pentru a evita pierderea de timp.

Atitudinea subiectului in situaTia de examen depinzand de modul in care a fost stabilit primul contact cu examinatorul, acesta trebuie sa primeasca copilul cu bunavoinTa si amabilitate: o conversaTie de cateva minute, pe un ton prietenesc, este deseori indispensabila pentru a risipi sentimentul de jena si teama.

Pentru a obTine de la subiect cel mai bun randament si a realiza astfel o apreciere exacta a posibilitaTilor sale, acesta trebuie sa fie motivat, mobilizat si sa i se menTina atenTia pe toata durata examenului. Acest lucru este dificil de obTinut cu copii de varsta mica si cu cei instabili.

Examinatorul trebuie sa se adapteze la aceste situaTii cu supleTe si inventivitate. In mod deosebit, el trebuie sa gaseasca o cale de a urma indicaTiile de comportament, reusind totodata sa nu modifice formularea instrucTiunilor la probe. In general, consemnele probelor nu exclud intervenTiile si stimularile examinatorului. Se va putea, de exemplu:

sa se repete intrebarile atunci cand natura subtestului nu o interzice, asa cum se intampla la probele de asemanari, fapte diverse, fraze absurde;

sa se invite subiectul sa raspunda sau sa-si continue raspunsul,

prin stimulari neutre: "continua", "merge", "merge", "continua", "bine, continua";

sa se insiste pentru a preciza un raspuns neclar, cu formule ca:"explica-mi inca o data", "ce vrei sa spui prin aceasta?"Aceste intervenTii nu trebuie in nici un caz sa sugereze raspunsul. Se va evita folosirea aprobarilor atunci cand ele sunt susceptibile de a intreTine un tip de raspuns, cum ar fi, in cazul "gravuri" menTinerea enumerarii sau a descrierii.

In general, nu trebuie niciodata sa se dezaprobe un raspuns. Orice intervenTie trebuie astfel facuta incat sa nu modifice ceea ce este esenTial in proba. Pentru a raspunde acestei sarcini, examinatorul trebuie sa asimileze foarte bine semnificaTia psihologica a fiecarui subtest.

B. Desfasurarea examenului. Pentru a evita prelungirea duratei examinarii, aplicarea N.O.E.M.I. se va face in doi timpi:

Timpul 1. Sondajul - in care se folosesc unele subteste ce se leaga fiecare de mai multe nivele de reusita. Permite sa se determine nivelul scarii de la care se poate continua examenul.

Sondajul cuprinde 3 parTi:

Probe comune tuturor varstelor (indicate in foaia de nivel prin sublinierea numarului de ordine). Acestea sunt: memorie de cifre, gravuri, logica verbala.

Probe usoare (indicate in foaia de nivel printr-o steluTa). Acestea sunt: numararea a 4 jetoane, numararea a 13 jetoane, 9 puncte din care 3 duble.

Probe grele (indicate in foaia de nivel prin 2 steluTe). Acestea sunt: asemanari, vocabular.

Examenul psihologic incepe cu "probele comune", trecandu-le rezultatele pe foaia de nivel.

Dupa terminarea "probelor comune" se trece la "probele usoare" sau la "probele grele" potrivit cu rezultatele obTinute de subiect pana in acest moment, respectand urmatoarele condiTii:

daca itemii primei parTi din sondaj sunt reusiTi pana la itemul 32 inclusiv (memorie de 5 cifre, directe), se va trece la "probe dificile";

daca exista mai multe esecuri pana la itemul 32 se continua sondajul prin "probele usoare" si apoi "probele dificile".

Timpul 2. Examenul propriu-zis

Dupa trecerea rezultatelor obTinute in cadrul sondajului pe foile de nivel, se procedeaza in urmatorul mod:

Se aplica, mai intai, itemii din secvenTa de varsta la care s-a inregistrat primul esec la sondaj si se continua catre varstele inferioare pana la reusita tuturor itemilor dintr-o secvenTa de varsta. Se continua, dupa aceea, cu varstele superioare, urmand ordinea itemilor si oprind examenul dupa 8 esecuri consecutive. Din materialul testului fac parte: manualul testului, fisele de examinare, fisele de nivel de varsta, setul de planse; 2 cutii identice ca aspect exterior, dar cantarind 3 g si 15 g, obiecte obisnuite precum: cheie, cuTit, monede de valori diferite.

Calculul varstei mentale se face utilizand raportul obisnuit V.M. (in luni)/V.Cr. (in luni) x 100, pana la varsta cronologica de 15 ani (180 luni). Pentru subiecTii mai mari se ia in calcul aceasta varst a maxima la numitor. In diferenTierea rezultatului se iau in consideraTie: stilul raspunsului (promptitudine, lentoare, bogaTia enunTurilor); prezenTa unor factori specifici (reusitele sau esecurile elective ale debililor mintal sau ale copiilor cu tulburari de lectura). Aceste informaTii sunt prezentate pe foaia de nivel. Itemii mai frecvent reusiTi de debilii mintal comparativ cu normalii la varste mintale egale sunt semnalaTi prin D+; iar cei la care esueaza cel mai frecvent copiii cu tulburari de lectura prin L-; comportamentul copilului in timpul probei (in special la copiii de varsta mica sau la cei inhibaTi, blocaTi se vor obTine dispersii slabe in masura in care acestia resimt disconfort, putandu-se refugia in asa-numita conduita de esec; comportamentul examinatorului se poate evidenTia prin faptul ca, de regula, debutanTii obTin cel mai frecvent dispersii foarte slabe sau foarte puternice).