Personologia: H. Murray

Personologia: H. Murray

Murray foloseste fenomenul de personologie pentru a denumi preocuparea sistematica a psihologiei dedicata personalitatii. El sugereaza ca termenul de personalitate este un construct ipotetic ce ajuta la intelegerea comportamentului. Principiile personologiei se refera la:

dependenta proceselor mentale si a comportamentului de procesele neurofiziologice;

orientarea actiunii spre reducerea tensiunii dar si spre amplificarea, spre cresterea tensiunii;

dezvoltarea continua pe tot parcursul vietii a personalitatii;

dificultatea descrierii personalitatii dat fiind dinamismul sau;

unicitatea fiecarei persoane.

Cea mai importanta contributie a lui Murray asupra teoriei personalitatii este folosirea conceptului de nevoi pentru explicarea motivatiei si directiei comportamentului. Munca lui de mari proportii asupra motivatiei, care formeaza esenta teoriei sale cu privire la personalitate, a generat una dintre cele mai elaborate si vaste clasificari a nevoilor in psihologie. El a derivat conceptul de nevoi nu de la experienta personala sau intuitie, sau de la studierea unor cazuri de pacienti cu tulburari emotionale, ci de la studiul intensiv al oamenilor normali.

Nevoile pot lua nastere fie din procesele interne, ca foamea sau setea,    fie din evenimente din mediu. Nevoile dau nastere la un nivel de tensiune pe care organismul tinde sa-l reduca prin actiune. Ele energizeaza si orienteaza comportamentul in directia adecvata.

Cercetarea lui Murray l-a facut sa formuleze o lista cu 20 de nevoi. De atunci, au fost facute cateva modificari; lucrarea de fata prezinta nevoile majore din sistem. Nu fiecare persoana are toate aceste nevoi. Unii oameni pot experimenta toate nevoile in timpul unei vieti, iar altii nu vor experimenta niciodata unele din ele; unele au caracter prioritar, altele sunt mai reduse la aceeasi persoana. Ordinea se poate schimba pe parcursul vietii. Unele nevoi sunt in concordanta cu alte nevoi, iar unele sunt in opozitie cu altele. Nevoile se grupeaza in primare si secundare in functie de geneza lor si in reactive sau proactive in functie de relatia obiectele.

Prezentam in continuare nevoile din sistemul lui Murray: dominare, cedare, autonomie, agresiune, umilire, realizare, sex, sensibilitate, manifestare, distractie, afiliere, respingere, ajutorare, ingrijire, a evita umilirea, aparare, opunere, ferirea de rau, ordine, intelegere.

Murray a divizat personalitatea in trei parti folosind termenii Freudieni Id, Super Ego, Ego, dar conceptele lui nu sunt ceea ce Freud si-a imaginat. La fel ca si Freud, Murray a sugerat ca Idul este depozit al tuturor tendintelor impulsive innascute, asigura energia si directia comportamentului si este preocupat de motivare. Idul contine impulsuri primitive amorale si dorinte lascive pe care si Freud le-a descris.

Puterea sau intensitatea Idului variaza intre indivizi. De aceea, problema controlului si directionarea fortelor Idului nu este aceeasi pentru toti oamenii, pentru ca unii din noi avem energia Idului mai mare si trebuie sa facem fata, sa existam cu ea. Murray accentueaza importanta influentelor sociale asupra personalitatii. In acord cu Freud, el a definit SuperEgoul ca si internalizarea normelor si valorilor culturale, dupa ale caror reguli ajungem sa evaluam si sa judecam comportamentul nostru si a celorlalti. Substanta Superegoului este impusa copiilor la o varsta frageda de catre parinti si alte figuri autoritare.

Alti factori care modeleaza SuperEgoul sunt grupurile, mitologia si literatura. Astfel, Murray a deviat de la ideile freudiene permitand, facand loc influentelor modelatoare ale factorilor de mediu, dincolo de interactiunea parinte-copil. Conform lui Murray, SuperEgoul nu este cristalizat definitiv la varsta de 5 ani, ci continua sa se dezvolte pe parcursul vietii, reflectand o mai mare complexitate a experientelor noastre, pe masura ce imbatranim. Pentru ca Idul contine atat forte bune cat si rele, SuperEgoul nu este intr-un conflict constant cu acesta. Fortele bune nu trebuie sa fie ascunse, inabusite. SuperEgoul trebuie sa incerce sa contrazica doar impulsurile neacceptate social. De asemenea, el functioneaza si pentru a determina cand, unde si cum o nevoie acceptata poate fi exprimata si satisfacuta.

In timp, SuperEgoul se dezvolta pana ajunge Ego ideal care ne asigura teluri pe o raza mare de actiune, scopuri pentru care sa ne luptam.

Murray extinde formularea Ego-ului lui Freud, propunandu-i functia de organizator al comportamentului. Astfel, Ego-ul este mult mai activ, nu mai este servitorul Idului. Egoul constient, planifica cursul actiunii, si functioneaza nu numai sa inabuseasca placerea, ci de asemenea si s-o hraneasca organizand si directionand expresia impulsurilor acceptate ale Idului.

Egoul este arbitrul intre Id si SuperEgo poate sa accepte si sa ajute, poate, de asemenea, integra aceste doua aspecte ale personalitatii asa incat, ceea ce dorim noi sa facem (Id) este in armonie cu ce crede societatea ca ar trebui sa facem (SuperEgo). Exista in sistemul lui Murray si conditii favorizante pentru aparitia conflictul intre Id si Super Ego.

Un Ego puternic poate media efectiv intre cele doua, dar un Ego slab paraseste, lasa personalitatea pe campul de lupta. Spre deosebire de Freud, totusi, Murray nu a crezut ca acest conflict este inevitabil.

Intrebari de verificare

1. Care sunt principiile personologiei?

2. Cum se structureaza personalitatea in conceptia lui Murray?