Problematica grupurilor sociale

Problematica grupurilor sociale

Atat psihologia sociala, cat si politologia si antropologia se preocupa de identificarea si cercetarea componentelor societatii umane si a relatiilor dintre acestea.

Societatea globala se compune dintr-un ansamblu de formatiuni sociale, intelese ca retele de indivizi care au in comun modele culturale sau subculturale, pe baza carora se dezvolta procese de relativa uniformizare, de distribuire de statute, roluri si functii, precum si orientarea selectiva in raport cu problemele generale ale societatii.

Principalele tipuri de formatiuni sociale sunt: grupurile, colectivitatile si organizatiile.

Grupurile - formatiuni sociale in care indivizii interactioneaza direct, pe baza unor reguli acceptate si se recunosc ca membri ai unor entitati distincte, intr-un anumit moment si loc.

Colectivitatile - au la baza, de asemenea, recunoasterea unor norme si principii comune, dar nu presupun interactiuni directe intre membri (ex.: etniile, rit-urile religioase).

Organizatiile - formatiuni deliberat constituite in vederea atingerii unui anumit scop, prin folosirea explicita a unor strategii de decizie si control.

In calitatea lor de cadre naturale ale formarii si manifestarii fiintei umane, grupurile constituie verigile esentiale ale sistemului social global, realizand legatura necesara intre individual si social, adica dintre planul existentei psihoindividuale si cel al existentei macrosociale.

Definitie, caracterizare generala, modele

Diferentierea calitativa a grupurilor se realizeaza cel mai simplu in functie de:

numarul membrilor care le compun

tipurile de interactiuni care se dezvolta intre membri.

Din acest punct de vedere, se deosebesc conceptual si metodologic 3 tipuri de grupuri:

grupuri primare - microgrupuri cu numar relativ mic de membri

grupuri secundare - mai multe grupuri primare

grupuri tertiare - multimile.

Fiecare manifesta o fenomenologie psihosociala specifica unor forme distincte ale realitatii sociale aflate in stransa interdependenta. Asadar, microgrupurile sunt sisteme dinamice care asigura un prim nivel de integrare in cadrul sistemului social general, in care institutiile si organizatiile vor constitui nivele superioare de structurare a vietii psihosociale.

Caracteristicile esentiale ale microgrupurilor sociale:

un numar redus de membri - facand posibila o perceptie interpersonala directa si reciproca,

ce sta la baza dezvoltarii unui sistem complex de interactiuni afective, informationale, de influenta sau actionale. Numarul ideal de membri - 20-30, dincolo de care interactiuni directe "fata in fata" nu sunt posibile.

relatii afective intime si nemijlocite - apar sub forma de: simpatie, antipatie sau indiferenta sociometrica; pe fundalul acestui tip de interactiuni se desfasoara procese si fenomene psihosociale de grup.

o stransa interdependenta a membrilor, nascuta in contextul actiunilor comune, bazate pe solidaritate si coeziune de grup.

diferentierea rolurilor intre membrii grupului; din acest punct de vedere grupul apare ca un sistem de distribuire a rolurilor, astfel incat functiile sale constitutive sa fie indeplinite optim.

existenta unor scopuri si valori comune, premise ale dezvoltarii sistemului relational intre membrii grupului.

Desi relevante, aceste caracteristici nu asigura baza corecta a unei definitii operationale a microgrupului, pentru ca nu toate caracteristicile sunt in mod normal prezente in acelasi grup, datorita diversitatii tipologiei grupurilor si fazelor distincte pe care acestea le parcurg. Drept urmare, pentru definire se pleaca de la rolul structurant pe care il are sarcina in constituirea grupurilor ca sisteme dinamice si de la functia psihologica a constiintei apartenentei la grup corelativ cu transformarea sentimentului de "eu" in acela de "noi".

Din aceasta optica, microgrupurile reprezinta sisteme interactionale dinamice, formate dintr-un numar relativ mic de membri (2-30), avand urmatoarele caracteristici:

1. membrii participa constant si nemijlocit la realizarea unei sarcini comune, impuse sau adoptate prin consens;
2. membrii grupului interactioneaza direct pe tot parcursul realizarii sarcinii pe baza unor valori, modele si norme comportamentale, actionale si atitudinale impuse si/sau adoptate de grup;
3. membrii au constiinta apartenentei la grup si se recunosc reciproc ca membri ai acestuia (au aceeasi identitate sociala interiorizata permanent sau temporar, formal sau informal)
4. dezvolta relatii stabile si nonintamplatoare intre membrii sai, conditionate nemijlocit de tipul de activitate desfasurata in comun, deci de tipul de sarcina asumata.

Din punct de vedere fenomenologic, microgrupul reprezinta o dimensiune distincta a realitatii sociale, cu proprietati, functii si legi specifice. Grupul este o structura integrativa, in care calitatile ansamblului sunt noi si diferite fata de simpla insumare a calitatilor partilor componente. Grupul se diferentiaza de mediu prin trasarea unor granite simbolice intre care se vor elabora norme, reprezentari, atitudini, ideologii si simboluri comune, in paralel cu formarea tendintelor de autocreditare pozitiva a propriului grup in defavoarea altora cu care vine in contact.

Pentru explicarea proprietatilor fundamentale ale microgrupului s-au creat modele teoretice

care stau la baza dinamicii de grup:

1. Modelul cvasimecanic - considera ca grupul este ca o masina generatoare de interactiuni,

clasificate in raport cu functiile pe care le indeplinesc. Interactiunile ar urma legi stabile si universale, o actiune producand intotdeauna acelasi efect, ceea ce face posibila predictia comportamentului de grup in situatii tipice, indiferent de determinarile sociale, de personalitatea membrilor si de tipul particular al sarcinii grupului. Aceasta conceptie releva caracterul legic si regularitatile proceselor interactionale in grupurile sociale, omitand insa factori ce tin de subiectivitatea membrilor grupului si de mediul socio-cultural intern si extern in care ei interactioneaza. De aceea modelul este apt sa explice dinamica grupului in conditii de variabilitate a mediului.

2. Modelul organic - grupul este considerat un organism biologic, care parcurge in evolutia sa o serie de etape specifice: formare, crestere, maturizare, dezintegrare, care marcheaza diferente calitative la nivelul proceselor si fenomenelor subiacente ca si al mecanismelor de adaptare la mediul extern.

Dubla orientare a grupului spre interior si exterior implica existenta a doua categorii de scopuri, legate de autorealizare si autoconservare. Modelul este mai complex decat cel cvasimecanic, permitand intelegerea factorilor care determina schimbarea si dezvoltarea grupului.

Modelul conflictual - prezinta grupul ca sistem in care coordonarea partilor implica o limitare reciproca a gradelor de libertate, fapt care determina aparitia sistematica si necesara a unor conflicte interpozitionale. Asadar, conflictul este experienta esentiala a grupului, iar raspunsul la conflict determina o noua stare a sistemului. Grupurile se raporteaza conflictual la ele insele si la mediul exterior, rezolvarea disensiunilor interne constituind premisele esentiale ale dezvoltarii. Supravietuirea grupului este conditionata de echilibrul realizat intre membrii grupului aflati pe trepte diferite ale structurii puterii si ale structurilor socio-afective. Schimbarea este rezultatul acordului intre interesele si dorintele aflate in joc, acord obtinut in urma unei confruntari active intre membrii grupului. Modelul omite posibilitatea realizarii schimbarii prin consens, ca si prevalenta factorilor de coeziune grupala asupra celor divergenti.

Modelul "de echilibru" - interpreteaza grupul ca un sistem aflat in echilibru, in care orice factor perturbator intern sau extern va fi contracarat de forte opuse, care vor asigura mentinerea starii anterioare perturbarii. Pe aceasta baza se poate interpreta o serie de fenomene psihosociale din cadrul microgrupului: echilibrul cognitiv, echivalenta schimburilor interpersonale, disonanta cognitiva etc. Modelul este util numai in anumite subsisteme ale grupurilor si pe perioade limitate, ignorand contradictiile dialectice care presupun dinamica grupului.

Modelul psihanalitic - accentueaza relatiile afective dintre membrii grupului din perspectiva psihanalizei, uneori reducand chiar mecanismele psihosociale ale grupului la modelele freudiene ale familiei, in care rolul determinant il au relatiile parinti-copii si relatiile intre frati. Modelul are valoarea sa in descifrarea mecanismelor inconstiente prin care se structureaza relatiile afective in cadrul grupului, dar ignora determinanta de ordin functional si cultural.

Modelul interactist (Bales) - are o preponderenta empirista si artificiala, plecand de la inregistrarea tuturor tipurilor de interactiuni care au loc intre membrii unui grup in contextul unei activitati determinante, continuand apoi cu o analiza de continut cu baze teoretice. Acest model simplifica mult problematica afectiva si motivationala a functionarii grupurilor, impunand o coroborare cu alte modele teoretice.

Modelul structural-functional - concepe grupul ca pe un sistem cu granite bine definite, urmarind atingerea unui scop si a carui supravietuire are, in general, un caracter dificil. Membrii indeplinesc functii diferentiate, legate de asigurarea supravietuirii grupului si de realizarea sarcinii, ceea ce explica distribuirea statutelor si rolurilor in grup. Unele functii ale membrilor se conditioneaza reciproc, realizand echilibrul necesar mentinerii sistemului si realizarii sarcinii. Cand echilibrul nu se realizeaza, grupul are dificultati in desfasurarea activitatilor si uneori nu supravietuieste. Modelul este important pentru ca demonstreaza rolul invatarii in structurarea si evolutia sistemului si evidentiaza legatura dintre motivatia individuala si mentinerea grupului ca sistem. Dezintegrarea grupului apare consecinta fireasca, obiectiva, a neechilibrului intern al acestuia. Totusi, accentuand necesitatea supravietuirii si omitand conditiile dezvoltarii, modelul are o tenta conservatoare.

8. Modelul cresterii cibernetice - considera grupul ca sistem de prelucrare a informatiei, cu

posibilitati potentiale de autoreglare si autodezvoltare. Urmarind atat supravietuirea cat si dezvoltarea, modelul vizeaza si strategii implicite de dezvoltare pe baza a trei categorii de feed-back-uri:

feed-back-ul urmaririi si realizarii scopurilor (reorientarea activitatii membrilor in functie de scopuri si rezultatele acestora)

feed-back-ul organizarii si restructurarii interne (se realizeaza in raport cu compatibilitatea intre normele si valorile grupului si cele ale spatiului socio-cultural)

feed-back-ul realizat de constiinta de sine a grupului ca sistem, la acest nivel membrii actionand ca agenti ai constiintei de grup. Datorita acestor mecanisme, membrii grupului isi formeaza un sistem de reprezentari si simboluri prin care se raporteaza la relatiile interpersonale din grup, iar procesele psihosociale dezvoltate in acest context genereaza reglari continue in planurile vietii de grup, asigurand atat echilibrul cat si evolutia sistemului.

Modelul este foarte complex, dar are si minusuri: accentueaza autoreglarea, invatarea si dezvoltarea, ignorand partial aspectul psihologic al constituirii raporturilor intra- si intergrupale, in favoarea aspectelor formale, organizationale.

Sintetizand informatiile, putem spune ca microgrupurile reprezinta sisteme interactionale dinamice, bazate pe autoreglare, dezvoltare si adaptare la mediu.

Caracteristici ale microgrupului:

1. intre elementele sistemului (membrii grupului), se dezvolta relatii directe, nonintamplatoare si relativ stabile, ele constituind structurile psihosociale de grup (socio-afective, de comunicare, de influenta, motivationale, normativ-axiologice si de realizare a sarcinilor)
2. in urma dezvoltarii structurilor sale, microgrupul capata calitati si functii noi, ce nu se reduc la simpla insumare a calitatilor partilor componente.
3. grupurile sunt sisteme vectorizate teleologic, scopurile comune ale membrilor avand rol structurant pentru intreaga viata si activitate de grup.
4. datorita complexitatii structurilor sale, grupul dezvolta mecanisme psihosociale de autoreglare interna si externa, mecanisme care asigura coeziunea, stabilitatea si eficienta activitatilor comune, pe fondul invatarii si dezvoltarii.
5. microgrupurile reprezinta subsisteme in sistemul social global, ceea ce conditioneaza dezvoltarea unor relatii de coordonare si subordonare structurala si functionala cu alte subsisteme sociale (persoane, grupuri, organizatii, institutii)
6. in calitate de subsisteme, microgrupurile mentin relatii complexe cu mediul extern (relatii de natura substantiala, energetica, informationala, psihosociala).
7. avand caracter dinamic, grupurile parcurg etape si procese evolutive de formare, dezvoltare, manifestare activa si destructurare, alcatuind astfel istoria grupului.
8. procesele psihosociale specifice microgrupurilor implica interactiunea complexa a factorilor de natura axiologica, cognitiva, afectiva si motivationala, pe fondul influentei socio-culturale a mediului extern.
9. in cadrul grupului actioneaza legi probabiliste, cu diferite grade de generalitate, valabile pentru anumite categorii de sisteme sau pentru toate categoriile, precum si legi specifice subsistemelor componente.

Modelul cibernetic are valoare metodologica si operationala, permitand analize pertinente

pentru oricare caz particular intalnit in practica.

INTRARI (xi) STARI INTERNE (zk) IESIRI (yj

Resurse - umane    procese, structuri si - produse materiale

- materiale fenomene psihosociale (sarcina) - informationale de grup - informatii

Influentele externe - relatii externe

- influente asupra

mediului etc.

Pornind de la relatia generala: se pot determina conditiile fizice si psihosociale necesare pentru atingerea anumitor obiective, se pot anticipa comportamentele si performantele grupului. Se parcurg cu necesitate cateva etape:

a.        analiza si identificarea parametrilor marimilor de intrare: componenta umana a grupului, cadrul formal in care activeaza, resursele materiale, energetice si informationale de care dispune, conditiile fizice in care activeaza grupul si influentele primite din exterior etc.;

b.       evidentierea exigentelor proiectate ale marimilor de iesire: parametrii de performanta (cantitatea si calitatea produselor, productivitatea etc.), influentele asupra mediului, relatiile cu alte elemente ale sistemului social etc.

c.        determinarea parametrilor starilor interne care pot asigura sau nu realizarea obiectivelor: tipul leadership-ului, distribuirea rolurilor intre membrii grupului, modalitatile de realizare a autoreglarilor interne etc.

Parcurgand aceste etape, pe modelul existent, se poate realiza o analiza eficienta a tipului de grup, a conditiilor de functionare a grupului, a tipului de sarcina pe care grupul o poate indeplini, a relatiilor din grup si a performantelor acestuia.

Caracteristicile generale ale grupurilor

Tipul grupului - se stabileste in functie de modul de formare, numarul de membri, relatiile dintre acestia, natura activitatilor desfasurate etc.

Marimea - numarul de membri ce compun grupul, influentand performanta, creativitatea, intimitatea relatiilor interpersonale

Compozitia - reflecta caracteristicile psihosociale ale membrilor grupului sub aspectul varstei, sexului, etniei, nivelului de instructie, starii civile, statutului profesional etc.

Structura - modul de configurare a relatiilor interpersonale dintre membri (relatiile socio-afective, de comunicare, de influenta, de coordonare, de control etc.)

Sarcina - obiectivul ce trebuie realizat (componenta obiectiva si una subiectiva)

Coeziunea - fortele care mentin unitatea grupului si circumscrierea limitelor sale, fiind rezultanta a relatiilor intra- si extragrupale, caracteristicile psihosociale ale membrilor, natura sarcinii, contextul de desfasurare a activitatii etc.

Nivelul de integrare - expresia gradului de maturitate a relatiilor psihosociale, gradul de elaborare a normelor si valorilor comune, a identificarii membrilor cu grupul, a participarii la viata colectiva, a constiintei de grup (colective).

Vechimea grupului - timpul scurs de la momentul constituirii sale. Corelat cu nivelul de integrare si performanta, exprima viteza de maturizare si structurare a grupului.

Eficienta - exprima sintetic parametrii calitativi si cantitativi de realizare a sarcinii, dar si pe cei de mentinere a grupului si de satisfacere a trebuintelor membrilor sai.

Fiecare dintre aceste caracteristici este conditionata de celelalte, dar si de ansamblul proceselor si fenomenelor psihosociale de grup. Deci, la nivelul grupului actioneaza un sistem de determinari structurale, in care fiecare factori poate fi succesiv sau simultan, cauza, conditie sau efect.

Dinamica si functiile psihosociale ale microgrupurilor

In cadrul teoriei structural-functionale asupra grupurilor sociale (Parsons, Bales si Shils), se evidentiaza doua dintre principalele dimensiuni ale oricarei structuri sociale: dinamica si functiile in cadrul sistemului supraordonat. In sens general:

Dinamica reprezinta ansamblul fortelor care actioneaza in cadrul grupului ca rezultat al interactiunii si desfasurarea in timp a diferitelor tipuri de procese psihosociale: socio-afective, motivationale, cognitiv-evaluative, de comunicatie, influenta si realizare a sarcinii.

In sens particular (Kurt Lewin) defineste dinamica drept ansamblul metodelor psihosociale prin intermediul carora grupul poate fi folosit ca instrument de interventie formativa asupra persoanelor si organizatiilor sociale. Ambele definitii accepta faptul ca prin cunoasterea mecanismelor si proceselor psihosociale specifice microgrupurilor, acestea se pot utiliza pentru a exercita influente asupra unor persoane, grupuri sau organizatii in scop terapeutic sau pentru optimizarea unor aspecte ale activitatii formatiunilor respective.

Strans legata de dinamica este si notiunea de functii ale grupurilor, ce deriva din tripla lor calitate de: mediu natural si imediat al existentei individului, veriga de legatura dintre individual si social, element de baza al diferitelor tipuri de structuri si formatiuni sociale. In consecinta, functiile microgrupurilor se vor manifesta pe 4 directii principale:

realizarea sarcinii corespunzatoare unor criterii optime de grup sau sociale.

satisfacerea trebuintelor psihologice ale membrilor grupului si rezolvarea problemelor acestora

asigurarea si mentinerea coeziunii, coerentei si limitelor grupului

reglementarea raporturilor dintre grup si alte grupuri, organizatii si institutii sociale.

Clasificarea microgrupurilor

Exista o diversitate tipologica, de aici dificultati de identificare a criteriilor de clasificare.

1. In functie de caracteristicile relatiilor dintre membri:

grupuri primare (de contact "fata in fata")

grupuri secundare (relatii indirecte, prin "releu")

Membrii ce fac legatura intre subgrupurile unui grup secundar reprezinta puncte de articulatie, fiecare avand grad de conexitate dat de numarul de relatii in care sunt implicati.

2. Dupa modul de formare:

grupuri naturale - se nasc spontan, datorita conditiilor ce determina dezvoltarea de relatii stabile intre viitorii membri. Exista aici patru categorii - Cooley - familia, grupul de joc al copiilor, grupul de vecinatate, comunitatea de batrani)

grupuri artificiale - formate in urma unui proiect stiintific, organizatoric sau de utilitate practica (grupurile de laborator, cele care formeaza organizatiile sau institutiile, grupurile de decizie, de dezbatere, de rezolvare a unei probleme, terapeutice etc.)

3. In functie de natura activitatii desfasurate (tipul sarcinii):

grupuri scolare

grupuri de munca

grupuri de creatie

grupuri militare

grupuri sportive

grupuri de discutie

grupuri de petrecere a timpului liber etc.

Intre ele exista diferente esentiale in dinamica, coeziune, leadership etc.

4. In functie de existenta cadrului institutional-normativ:

grupuri formale (institutionale)

grupuri informale (spontane)

5. In functie de raporturile intre membri si grupuri:

grupuri de apartenenta - membrii le apartin in mod natural sau prin activitatea pe care o desfasoara in mod curent. Participarea poate fi efectiva, dar nu neaparat si psihologica (de adaptare a valorilor, ideilor si atitudinilor grupului). Uneori apartenenta poate fi fictiva (imaginata), alteori pur formala (fara adeziune subiectiva).

grupuri de referinta - grupurile de la care se imprumuta valorile, normele si atitudinile considerate de referinta prin prestigiul de care se bucura

grupuri de presiune - cele care pot exercita influenta semnificativa asupra persoanelor, grupurilor sau institutiilor, datorita pozitiei, prestigiului sau puterii pe care o detin, pe baza resurselor de care dispun (informationale, economice, politice, profesionale, ideologice sau religioase)

D. Anzieu si J. Y. Martin propun o clasificare dupa numarul membrilor, tipul de relatii, stabilitatea relatiilor interpersonale, durata existentei grupurilor, obiectivele explicite sau implicite.

multimea - numar mare de membri, relatii interindividuale foarte slabe, instabila, predispusa la contagiune afectiva, durata redusa de existenta, dominata de pulsiuni latente si credinte, fara o constiinta clara a scopurilor

banda - numar mic de membri, grad redus de structurare, durata relativ scurta de existenta, sustinere reciproca a membrilor pentru atingerea unor scopuri conjuncturale, cu mijloace para- sau antisociale.

gruparea - numar mare sau mijlociu de membri, grad mediu de structurare, relatii umane superficiale, suport pentru idei, atitudini sau convingeri individuale, pe fondul unei rezistente pasive sau a unor actiuni limitate

grupul primar - numar redus de membri, grad inalt de structurare, relatii interpersonale intime, constiinta clara a scopurilor, durata mare de existenta, influenta mare asupra membrilor pe fondul actiunii comune sistematice

grupul secundar - numar mijlociu sau mare de membri, foarte inalt grad de structurare, durata medie sau mare de existenta, pe fondul unei activitati organizate, relatii intre membri functionale in special, constiinta relativ clara a scopurilor si mijloacelor de realizare a acestora.

Identificarea corecta a tipului de grup are importanta operationala deosebita pentru ca

multe particularitati structurale, functionale si de dinamica depind direct de acest parametru.