DEFINITII SI ACCEPTIUNI ALE ERGOTERAPIEI

DEFINITII SI ACCEPTIUNI ALE ERGOTERAPIEI

Recuperarea (DEX, 1974) este prezentata ca o activitate complexa medicala, educationala si socioprofesionala prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatilor functionale reduse sau pierdute de catre o persoana in urma unei boli congenitale sau dobandite sau a unor traumatisme precum si dezvoltarea mecanismelor compensatorii si de adaptare la viata activa prin asigurarea independentei economice si sociale.

Caracterul terapeutic al muncii este recunoscut si mentionat de numerosi specialisti in lucrarile carora, Activitatea este recomandata ca metoda de tratament. Ergoterapia este destinata sa destepte interesul subiectilor pentru diverse activitati.

ERGOTERAPIA in viziunea lui Popescu Al. are la baza semnificatia intrinseca a muncii remunerate in procesul de reinsertie profesionala si sociala a subiectului.

Se urmareste trezirea interesului pentru munca si formarea unor stereotipuri dinamice pentru ca ulterior prin intermediul unei activitati productive sa se ajunga la o recuperare sociala.

L. PIERQUIN arata ca programul ergoterapeutic nu trebuie restrans numai la munca creatoare de bunuri materiale ci trebuie extins si la activitatile distractive, culturale, figurative. Este o "metoda de tratament pentru afectiunile fizice si mentale prescrisa de medici si aplicata de specialisti folosind munca sau oricare alta forma de ocupatie in vederea corijarii tulburarilor functionale." Popescu Al. (1993)

In acceptia anglo-saxona -ocupatia terapeutica cuprinde o sfera mai larga, ce include terapia prin munca, alaturi de alte tipuri de terapii.

ERGOTERAPIA difera dupa categoria de deficiente. Spre exemplu:

pentru deficientii motori se rezuma la reeducarea musculara.

- pentru deficientul mintal ergoterapia urmareste formarea sentimentului de utilitate sociala, de autovalorizare, de trezire a sentimentului de incredere in sine, de stabilirea unor contacte sociale in cadrul activitatilor de atelier, productie industriala sau agricola.

ERGOTERAPIA, dupa Al. Popescu    are 2 acceptiuni:

1. In sens larg- sinonima cu terapia prin munca ca metoda in cadrul terapiei ocupationale.

Cuprinde formarea si educarea gesturilor de baza ale mainii, dezvoltarea capacitatilor normale de baza ale miscarii, precizie, forta, coordonare, viteza de executie, organizarea activitatilor de formare a abilitatilor manuale generale.

Educatia terapeutica a abilitatilor motorii este inclusa direct in procesul de recuperare, in cel de abilitare manuala, indeletniciri practice, lucrari practice prevazute in planul de invatamant al scolii speciale sau inclusive.

La activitatile de atelier este necesar sa se realizeze simultan aceste obiective ca si in cazul scolilor speciale profesionale sau claselor pentru deficienti din scolile profesionale obisnuite.

2. In sens restrans- este un procedeu de recuperare ce se desfasoara in cadrul atelierelor sau unitatilor productive specializate din cadrul spitalelor si institutiilor de asistenta sociala, scoli profesionale speciale, scoli speciale si, camine de batrani).

Ergoterapia este conceputa ca o educatie functionala ce urmareste INVATAREA UNOR ACTIVITATI DE MUNCA punand accentul pe formarea abilitatilor manuale incluzand in sfera sa de actiune    toate cazurile de la insuficienta motrica si gestuala pana la debilitate motrica prezenta la deficientii mintal.

IN ACCEPTIUNEA ROMANEASCA (Popescu Al., 1993) ergoterapia este orice activitate fizica, in particular de munca manuala cu rol educativ si recreativ indicata si dirijata de medic in scop terapeutic si de readaptare. Este o metoda de tratament prin munca ce se poate desfasura in unitatile de asistenta sociala si sanitare pentru recuperarea totala sau partiala a unor bolnavi cronici sau cu deficiente precum si pentru prevenirea proceselor degenerative la batrani. Se observa ca autorul mentionat analizeaza domeniul ergoterapiei preponderent din perspectiva medicala.

ERGOTERAPIA este o forma distincta in cadrul terapiilor institutionale, este o metoda de:

1) ASISTENTA MEDICALA

2) PROTECTIE SOCIALA

Are drept OBIECTIVE:

a.                  - ameliorarea si recuperarea starii de sanatate.

b.                 - protectie sociala si beneficii economice in subsidiar.

Ergoterapia, spre deosebire de terapia ocupationala, se poate desfasura pe baza de autofinantare este de parere Popescu Al.

Scopurile Ergoterapiei se refera la:

1.- stimularea increderii in sine a bolnavilor si deficientilor si dezvoltarea fireasca a personalitatii lor;

organizarea unor programe de miscari dirijate in conditii de lucru;

evaluarea capacitatilor si inclinatiilor restante ale subiectilor;

corelarea recuperarii medicale cu cea profesionala;

5.- reinsertia rapida a subiectului in viata sociala, economica si profesionala (neincrederea in performanta profesionala duce la instalarea de complexe de inferioritate determinand in unele situatii refuzul de incadrare in viata profesionala);

6.- inlaturarea starii de dependenta a subiectului care se exprima prin intampinarea unor dificultati majore de relationare si actiune.

INTERVENTIA TERAPEUTULUI trebuie sa se axeze pe urmatoarele directii:

1.- punerea la dispozitia subiectului a unor dispozitive tehnice auxiliare;

2.- instruirea anturajului subiectului;

3.- amenajarea corespunzatoare a mediului inconjurator al subiectului.