Procesele familiei

Procesele familiei

In cadrul familiei au loc numeroase procese si fenomene familiale, cum ar fi intercunoasterea, comunicarea, cooperarea, conflictul, competitia, negocierea, formarea unor coalitii, manipularea, etc. M-am gandit sa fac o prezentare succinta doar a intercunoasterii si comuniicarii, pe care le consider fundamentale, lasandu-te pe tine sa le aprofundezi pe acelea care iti starnesc interesul, folosind bibliografia suplimentara de la sfarsitul capitolului.

Intercunoasterea

Alaturi de comunicare, acest proces de intercunoastere sta la baza formarii si evolutiei cuplului si familei. Cei doi parteneri se intalnesc, se plac, se indragostesc (de cele mai multe ori) si hotarasc sa se cunoasca. Dupa ce considera ca se cunosc suficient, daca exista si dorinta de a forma un cuplu stabil, de a ramane impreuna, de regula se casatoresc. Dar procesul intercunoasterii nu s-a incheiat, ci dimpotriva, abia acum se manifesta plenar. O data ce partenerii incep sa locuiasca impreuna, sa realizeze sarcinile casnice impreuna, sa faca fata influentelor externe, ei se cunosc din ce in ce mai mult, pe diverse fatete ale personalitatii. Astfel intercunoasterea este un proces atat voluntar, constient, cat si involuntar, automat. Partea voluntara consta in actiuni directe de autodezvaluire si dezvaluire reciproca. Partea involuntara consta in comportamentele obisnuite si automate pe care fiecare pertener le realizeaza si in urma carora partenerul poate culege informatii reprezentative despre celalalt. Uneori, acest tip de intercunoastere este ignorat sau minimalizat in unele cuplui, partenerii bazandu-se mai mult pe ceea ce afirma decat pe ceea ce fac. De exemplu, intr-o familie cu un partener alcoolic sau neimplicat emotional, celalalt partener poate minimaliza comportamentele de abuz de alcool sau cele lipsite de afectiune, crezand ca "intr-o zi se va schimba", pentru ca "asa spune". Asta va duce la o falsa intercunoastere si la un fenomen de autoiluzionare. Totusi, asa cum cred ca stii si tu, faptele caracterizeaza omul cel mai bine.

Autodezvaluirea si dezvaluirea reciproca ajuta foarte mult la stabilirea intimitatii in cuplu si familie. Atat cei doi parteneri, cat si parintii si copiii stabilesc relatii mai bune, mai deschise si mai calde tocmai prin intermediul autodezvaluirii. Tot ea faciliteaza stimularea dragostei erotice, dar mai ales cea profunda, matura.

Dar nu este usor si nici la indemana sa te dezvalui si sa asculti dezvaluirea altei persoane, nici chiar a sotului sau copilului tau. Iata care sunt cateva dintre barajele intercunoasterii:

Teama de a nu lasa pe celalalt sa afle presupusele defectele proprii;

Teama de respingere sau pierdere care ar putea urma (in mod real sau doar fantasmat) daca celalalt cunoaste ceea ce tu apreciezi ca fiind urat, nepotrivit, defect, etc.;

Tendinta de a judeca propria dezvaluire sau ceea ce dezvaluie partenerul(a);

Tendinta de a te arata superior partenerului (ceea ce falsifica intercunoasterea);

Mitul conform caruia "partenerul trebuie sa isi dea sema cum esti, daca te iubeste suficient de mult";

Deprinderi gresite de comunicare (vezi mai jos, la blocajele comunicarii)

Evident, insa, ceea ce faciliteaza intercunoasterea este autocunoasterea si increderea in sine. Ele ajuta atat in primele momente ale dezvaluirii, cat si mai tarziu, la aprofundarea intercunoasterii. Ele ajuta la gestionarea temerilor si la eliminarea sau reducerea barajelor.

Comunicarea

Comunicarea este foarte strans legata de intercunoastere, fiind mijlocul prin care aceasta din urma se realizeaza. De aceea, o buna comunicare va stimula intercunoasterea, care la randul ei va contribui la satisfactia si implinirea comunicarii.

Cred ca deja cunosti cele doua forme fundamentale de comunicare umana, cea verbala si cea nonverbala, asa ca nu am sa insist asupra lor. Mentionez doar ca ambele sunt folosite si foarte utile in cuplu si familie. Ele pot ajuta la reglarea relatiilor familiale si la reechilibrarea sistemului familial.

O alta clasificare a tipurilor de comunicare, utila celor care studiaza familia este cea a lui Gregory Bateson. El imparte comunicarea in:

Comunicarea digitala;

Comunicarea analogica.

In comunicarea digitala, fiecare mesaj are doar un referent, apartine doar unui tip logic si consta in semne arbitrare (Bateson si Jackson, 1968). De exemplu, cuvantul "masa" nu desemneaza nimic altceva decat o piesa de mobilier. Din punctul de vedere al comunicarii digitale, o durere de cap este o durere de cap si nimic altceva.

In comunicarea analogica, mesajul are mai mult decat un referent, putand exprima diferite grade. De exemplu, strangerea unui pumn este in acelasi timp un semn pentru un anumit tip de comportament (ex. amenintare, opozitie, frustrare, agresivitate), dar, totodata, este si o parte a acestui comportament. In anumite culturi, manifestari ca plansul, tipatul, ruperea hainelor, smulgerea parului, lovirea capului de un zid exprima in mod analog diferite grade de disperare. Un mesaj analogic poate fi decodificat doar prin luarea in considerare a altor mesaje. Asa de pilda, o durere de stomac nu este doar o durere de stomac, ci, concomitent, exprimarea dezgustului, un mod de a te sustrage de la a face o treaba, sau o cerere de afectiune. "Durerea de stomac" comunicata cuiva ca mesaj analogic va depinde de situatia si de contextul in care mesajul analogic a fost emis (Madanes). Astfel, simptomele care apar in familie sunt de fapt mesaje comunicate celorlalti membri cu scopul de a schimba ceva in sistemul familial.

De exemplu, o sotie frustrata de lipsa de atentie a sotului sau preocupat de alte probleme ii poate comunica brusc o durere de stomac, in timpul cinei. Mesajul are mai multe semnificatii. El poate insemna intentia de a-l deturna pe sot de la problemele lui, nevoia de a-i capta atentia si afectiunea si, totodata, o stare fizica logica de disconfort epigastric.

Sau "Am o durere de cap.", comunicata in momentul pregatirii de culcare poate insemna mai mult decat o stare interna, deteriorarea relatiilor sexuale sau refuzul acestora.

De asemenea, stilul si modalitatile de comunicare se invata in primul rand in familie. Apoi ele sunt modelate in grupuri si societate. De aceea, inclusiv blocajele in comunicare vor fi preluate din familie si folosite in viitoarele relatii de cuplu si de familie ale copiilor.

Elementele care faciliteaza o buna comunicare sunt:

Sentimentele de afectiune autentica ale membrilor familiei;

Abilitatile de gestionare ale sentimentelor care se nasc in procesul comunicarii;

Onestitatea si promovarea adevarului in orice comunicare;

Deschiderea la si pretuirea mesajelor (verbale si nonverbale) care vin de la ceilalti membrii, ca urmare a constientizarii faptului ca acestea ajuta la pastrarea echilibrului familial;

Oferirea unui timp si spatiu special pentru comunicare, mai ales a ceea ce este important, delicat, sensibil;

Folosirea unui stil adecvat partenerului de comunicare, tocmai pentru a te asigura ca ceea ce ai transmis a si fost receptionat corect de catre partener.

Cele mai frecvente blocaje ale comunicarii in cuplu si familie sunt:

Deprinderile gresite de comunicare: lipsa ascultarii, intreruperea discursului celuilalt, realizarea unor alte activitati in timpul discutiei cu partenerul, asezarea pe o pozitie superioara cum ar fi: "stiam asta", "exact asta voiam sa spun si eu", "eu stiu mai bine, nu trebuie sa imi spui tu", ignorarea a ceea ce spune partenerul sau copilul, atitudinile de autoritate de genul "eu stiu cel mai bine ce e bine pentrun tine" etc;

Timiditatea, jena de a spune, de a exprima propriile opinii;

Teama de a se exprima, de reactiile partenerului, parintelui sau copilului;

Miturile - de exemplu "nu e frumos sa vorbesti despre sex/despre defectele celuilalt", "nu trebuie sa iti spun asta; ar trebui sa iti dai singur(a) seama daca stai cu mine si spui ca ma iubesti", "daca ne simtim bine in pat nu mai trebuie sa si vorbim" etc.