RINOLALIA

RINOLALIA

"Se caracterizeaza prin tulburari de pronuntie asemanatoare dislaliei, dar cu note nazale puternice, dezagreabile (uneori chiar cu tulburari de voce, in cazurile grave)" (Buica, p. 291, 2004).

"Nazalizarea suplimentara (parazitara) sau insuficienta a vorbirii, la persoanele cu deficienta de includere si distributie a rezonantei nazale, se numeste rinolalie" (Gutu, p. 311, 1975).

In unele cazuri de rinolalie este afectata si intelegera vorbirii, ceea ce are consecinte negative asupra comunicarii orale si a personalitatii celui in cauza, conscinte care se agraveaza tot mai mult concomitent cu largirea relatiilor sociale ale copilului.

Dupa unii autori ( Verza, p.96, 1977, Gutu, p.312-313, 1975), rinolalia poate fi clasificata in:

rinolalie deschisa (aperta), numita si hiperrinolalie - unda expiratorie se scurge pe cale nazala si in cazul pronuntiei sunetelor orale

rinolalie inchisa (clausa), numita si hiporinolalie - pronuntia sunetelor nazale m si n, aerul este obturat total sau partial de vegetatii adenoide, deviatii de sept, pe traseul cavitatii nazale si se scurgepe traiectul bucal

rinolalia mixta (mixa) - unda expiratorie se scurge alternativ pe cale bucala si pe cale nazala, fara sa se tina cont de caracteristicile articulatorii ale sunetelor

Despicaturile palatine (palatoschizis) - provoaca cele mai complexe tulburari de vorbire, in anumite cazuri, vorbirea fiind in asa masura de afectata incat nu poate atinge nici macar un grad minimal de inteligibilitate.

Malformatiile congenitale labio-maxilo-faciale dateaza dintr-o perioada timpurie a dezvoltarii embrionale. Copilul cu despicatura labio-maxilo-palatina are in prima copilarie dificultati mari de supt si de deglutitie. Cu cat despicaturile sunt mai complete cu atat acestea au efecte mai nocive asupra vorbirii.

Fiecare forma necesita o alta operatie chirurgicala ce presupune inchiderea zonelor cu despicatura.

Despicaturile labio-maxilo-faciale pot fi: partiale, totale si asociate.

Simptomele rinolaliei deschise pot fi inlaturate prin parcurgerea urmatoarelor etape:

corectarea pe cale chirurgicala - restabilirea palatului si al aspectului facial

terapia logopedica - corectarea tulburarilor de pronuntie

adoptarea unor masuri psihopedagogice in vederea evitarii sau inlaturarii complicatiilor psihice si de educatie a trasaturilor pozitive ale personalitatii copilului.

Despicaturile partiale pot fi de doua feluri:

anterioare - labioschizis - despicatura cuprinde buza si creasta alveolara, uneori si pragul narinar; pot fi incomplete si complete, atunci cand antreneaza narinele si creasta alveolara in regiunea frontala.

posterioare -despicatura cuprinde uvula, valul si bolta (palatoschizis)

Despicaturile totale se formeaza printr-o asociere deintre despicaturile complete anterioare si posterioare.

Despicaturile asociate apar ca urmare a unor combinatii variate dintre despicaturile partiale anterioare si posterioare (Gutu, p. 315-319, 1975).

Rinolalia inchisa

In rinolalia inchisa sunt prezente tulburari de pronuntie si deficiente de rezonanta nazala (lipsa de rezonanta nazala), provocata de suflul de aer care nu poate sa fie evacuat de-a lungul cavitatii nazale.

Rinolalia inchisa functionala este determinata de o inchidere deficitara a valului palatin in timpul pronuntiei ceea ce determina mentinerea constanta a valului intr-o pozitie ridicata sau acesta se ridica in mod gresit la pronuntia sunetelo m si n, inchizand pasajul de trecere a aerului prin nas (Gutu, p. 346, 1975).

Cauzele care stau la baza articularii gresite sunt:

pronuntia neglijenta, insuficient de activa care se intalneste in cazul unor copii cu deficienta mintala sau in cazul unei insusiri ale unor modele defectuoase de vorbire

deficiente ale auzului fonematic rezultat dintr-un autocontrol auditiv insuficient al pronuntiei.

Rinolalia mixta este caracterizata prin prezenta particularitatilor specifice atat rinolaliei deschise cat si celei inchise. Ea poate avea ca si cauze anumite anomalii congenitale - despicaturi - care se pot extinde asupra buzei, maxilarului si cavitatii nazale. Alte cauze pot fi constituite din aparitia unor vegetatii adenoide, deviatii de sept, hipotonia velara functionala.

Principala caracteristica a vorbirii rinolalicilor este aceea ca acestia pot pronunta relativ bine sunetele intr-o anumita situatie si le pot deforma, substitui sau inversa in alta situatie. Vocea acestora are caracteristici nazale, nu are forta si da impresia ca se atenueaza spre sfarsitul pronuntarii cuvantului, datorita scaderii intensitatii vocii (Verza, p. 98-99, 1977).