SEMIOLOGIA VOINTEI

Vointa este procesul psihic de dirijare a activitatii in vederea obtinerii unui scop propus.

Cele mai importante tulburari ale vointei sunt:

1. Hiperbulia - reprezinta exagerarea activitatii si a vointei, care are drept consecinta o realizare a planurilor. Din cauza tendintei de a realiza cat mai rapid ceea ce doresc, bolnavii devin polipragmatici (se implica in mai multe actiuni consecutiv pe care le abandoneaza pentru o alta).

2. Hipobulia - reprezinta diminuarea activitatii si a vointei, ceea ce face ca bolnavul sa execute cu multa incetineala orice activitate solicitata sau spontana.

3. Abulia - reprezinta lipsa spontaneitatii si initiativei in actiuni cu consecinte in incapacitatea individului de a se dirija pe sine insusi.

4. Catatonia cuprinde un grup de tulburari psihomotorii care evolueaza cand sub forma inhibata stuporoasa, cand sub forma agitata.

a) din forma inhibata stuporoasa fac parte:

amimia: lipsa mobilitatii si deci a expresivitatii fetei care ramane ca de statuie timp indelungat;

flexibilitatea ceroasa sau catalepsia: capacitatea de a pastra o perioada indelungata o atitudine impusa oricat de incomoda ar parea;

negativismul: sau refuzul patologic de a raspunde la o solicitare;

mutismul: refuzul de a vorbi, de a raspunde la intrebari, de a participa la o conversatie.

b) dintre fenomenele hiperkinetice intalnite in catatonie:

paramimia: grimase, crispari neadecvate ale fetei;

manierismul: pedanteria excesiva in executarea unor simple gesturi de politete;

stereotipii de miscare, de limbaj: repetarea unor gesturi / repetarea in vorbire a unor expresii, cuvinte, silabe;

ecomimia, ecolalia, ecopraxia imita mimica / reproducerea fidela a frazei / imitarea gestualitatii interlocutorului;

automatismul de comanda: executarea unor ordine, fara nici o opozitie, indiferent de absurdul lor;

actele impulsive sau impulsiuni: sunt activitati psihomotorii imperative, care apar si dispar brusc, imprevizibil si nu pot fi oprite in desfasurarea lor; dupa unii autori din aceasta categorie fac parte si:

o      dipsomania episoade paroxistice de consum excesiv de bauturi

o      cleptomania furturi stereotipate, inutile efectuate de regula la vedere, fara precautii elaborate ca urmare a unor impulsii irezistibile.

La copii se mai pot observa si alte tulburari de activitate si vointa, cum ar fi:

incapatanarea opozitia ca un tip de protest

clastomania placerea de a distruge o serie de obiecte, jucarii, de obicei in scopul de a protesta in fata adultilor

Semiologia imaginatiei

Imaginatia este o aptitudine ce utilizeaza reprezentari ale realitatii, ce se substituie perceptiilor, devenind elemente constructive sau creatoare de noi obiecte.

In afara manifestarilor normale productive ale imaginatiei, care au o valoare, fiind legate de creativitate, intalnim numeroase si extinse tulburari patologice ale acesteia.

Dintre tulburarile imaginatiei, cel mai frecvent intalnite se descriu fenomenele de limitare sau scadere a imaginatiei, care poate ajunge pana la anulare in oligofrenii si demente.

Exaltarea patologica a imaginatiei intalnita in starile usoare de betie patologica si indeosebi cu droguri halucinogene.

Mitomania sau pseudologia este o alta manifestare patologica a imaginatiei, cand subiectul nu poate deosebi productiile imaginatiei sale de realitatea obiectiva. El traieste aceasta confuzie dintre propria persoana si lumea obiectiva. Mitomanul cauta sa impuna o anumite realitate celor din jur, uneori ajungand victima propriilor minciuni (el se inseala pe sine, insala pe altii in mod gratuit); el este inconstient de confuzia pe care o face, ceea ce-l deosebeste de mincinos.

Minciuna inseamna modificarea intentionata a adevarului; poate fi conventionala, utilizata pentru pastrarea unui secret, din politete sau decenta; - minciuna utilitara, folosita cu evidenta tendinta de a servi unui scop egoist de salvare proprie in anchete, procese, simulari etc.

Se pot distinge trei categorii de mitomanii:

mitomania vanitoasa mitomanul vanitos este de obicei un mare laudaros, un fanfaron care doreste sa epateze anturajul prin intamplarile extraordinare pe care le-a trait.

mitomania maligna urmareste cu satisfactie sadica crearea unor situatii dezavantajoase pentru cei care se afla in competitie cu el, sau pe care doreste sa-l inlature; ex.: - barfa, calomnia, denunturile false;

mitomania perversa alterarea voita a adevarului spre a atinge mai repede scopul propus (la perversii sexuali, zgarciti, lacomi);

Fabulatia (pseudologia fantastica), apare ca un apanaj al personalitatilor dizarmonice sau delirante, care, in prezenta unei memorii integre, dezvolta de o maniera mai mult sau mai putin intentionata trairi imaginative de la simpla laudarosenie sau malignitate psihopatica pana la imensitatea constructiva a delirurilor sistematizate.

Visele, cosmarurile si reveriile sunt la randul lor tributare in mare masura productiilor imaginatiei. In vis, imaginatia este creatoare, insa sterila si deformanta: amintirile sunt reproduse, cel mai adesea modificat, iar combinatiile sunt dintre cele mai bizare si neasteptate. Reveriile, sunt acele stari de visare in stare de veghe, infiltrand imaginarul in real, din starile nevrotice, mai ales isterice si starile delirante. In momentele de reverie, se manifesta cel mai ades clarauditia (clarviziunea, telepatia sau pre-viziunea).