SIMTAMANTUL DE VINOVATIE

Simtamantul de vinovatie

Vinovatia afecteaza puterile vitale ale fiintei. - Teama, nemultumirea, lamentarea, remuscarea, vinovatia si neincrederea, toate tind sa epuizeze puterile vitale ale fiintei si sa deschida calea degradarii si a mortii. - MH 241 (1905)

Cum poate fi obtinuta eliberarea de vinovatie. - Acest simtamant al vinovatiei trebuie asezat la piciorul crucii de pe Calvar. Simtul pacatoseniei otraveste izvoarele vietii si adevarata fericire. Isus ne invita acum: "Lasa-Mi Mie povara vinovatiei tale; Eu voi lua asupra Mea pacatele tale, Eu iti voi da pace. Inceteaza sa-ti distrugi respectul de sine, pentru ca Eu te-am cumparat cu pretul sangelui Meu. Tu esti al Meu; Eu voi da putere vointei tale neputincioase; Eu voi indeparta remuscarile tale datorate pacatului".

Deci, intoarceti-va la El cu inimile pline de multumire, cu inimile voastre care tremura in nesiguranta si puneti-va increderea in nadejdea care v-a fost infatisata. Dumnezeu accepta inima voastra zdrobita si plina de remuscari. El va daruieste iertarea. El doreste sa va adopte in familia cereasca, harul Sau este gata sa vina in ajutorul neputintei voastre, iar bunul Isus va va calauzi pas cu pas, daca va veti prinde de bratul Lui cu o deplina incredere in dragostea Sa. - Lt 38, 1887

Isus ne ofera iertarea. - Satana se straduieste sa ne abata mintea de la Cel ce este un Ajutor Puternic si cauta sa ne faca sa privim doar la starea decazuta a sufletului nostru. In ciuda faptului ca Isus cunoaste vinovatia trecutului nostru, El ne ofera iertarea. Iar noi nu avem voie sa-L dezonoram, indoindu-ne cu privire la iubirea Sa. - Lt 2, 1914. (TM 518)

Iubirea Lui ne elibereaza de vinovatie. - Iubirea pe care Hristos o transmite in intreaga noastra fiinta constituie o putere de viata. Fiecare parte vitala a organismului - creierul, inima, nervii - este atinsa de mana vindecatoare. Prin iubire, energiile cele mai inalte ale fiintei sunt trezite la viata. Ea elibereaza sufletul de vinovatia, de intristarea, de teama si de ingrijorarea care devasteaza puterile vietii. Aceasta iubire aduce pacea, seninatatea si multumirea. Ea inspira sufletului o bucurie pe care nimic din ceea ce este pamantesc nu o poate nimici - bucuria in Duhul Sfant - o bucurie datatoare de sanatate si viata. - MH 115 (1905)

Cel mai mare pacatos are nevoie de cel mai mare Mantuitor. - Daca ai simtamantul ca esti cel mai mare pacatos, Domnul Hristos este exact raspunsul de care ai nevoie; El este cel mai mare Mantuitor. Incetati sa va uitati la pacatul vostru si la voi insiva; ridicati-va capetele si priviti spre Mantuitorul inaltat. Incetati sa va mai ganditi la muscaturile otravitoare ale Sarpelui si priviti la Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii. - Lt 98, 1893

El va oferi pacea. - Domnul Isus a purtat povara vinovatiei noastre. El va lua incarcatura care apasa pe umerii nostri obositi si ne va oferi pacea. El va purta si povara ingrijorarilor si intristarilor noastre. Isus ne invita sa asezam pe umerii Lui toate grijile noastre, deoarece El ne poarta in inima Sa. - MH 71 (1905)

Nu toate pacatele sunt la fel de grave. - Dumnezeu nu considera toate pacatele ca fiind la fel de grave; in aprecierea Sa, exista diferite grade de vinovatie, asa cum sunt evaluate si in aprecierea oamenilor; dar oricat de nesemnificativa ar parea in ochii oamenilor o fapta sau o greseala, nici un pacat nu este mic in ochii lui Dumnezeu. Judecata omeneasca este partinitoare, imperfecta, dar Dumnezeu apreciaza toate lucrurile la adevarata lor insemnatate. Betivul este dispretuit si i se spune ca pacatul lui il va exclude din cer; in timp ce mandria, egoismul si barfa sunt adesea trecute cu vederea. Dar aceste pacate sunt deosebit de ofensatoare la adresa lui Dumnezeu, deoarece reprezinta opusul bunatatii caracterului Sau si al iubirii neegoiste ce constituie insasi esenta atmosferei universului necazut. Poate ca acela care cade in pacatele cele mai josnice isi simte vinovatia si nevrednicia si intelege nevoia de har din partea lui Hristos; dar mandria nu simte nici o nevoie si, prin aceasta, impietreste inima impotriva lui Hristos si a infinitelor binecuvantari pe care El a venit sa le ofere. - SC 30 (1892)

Vinovatia are nevoie de o abordare pozitiva. - Nimeni nu a fost facut vreodata mai bun prin denuntare si incriminare. Faptul ca ii vorbesti sufletului ispitit despre vinovatia lui nu ii va inspira, in nici un fel, dorinta de a se purta mai bine. Conduceti sufletele descurajate si gresite la Acela care este in stare sa-i salveze pe toti cei ce vin la El. Aratati-le ce ar putea deveni. Ajutati-i sa inteleaga ca, desi in ei nu exista nimic care sa-i recomande inaintea lui Dumnezeu, Domnul Hristos a murit pentru ca ei sa poata fi acceptati prin El. Inspirati-le speranta, spunandu-le ca, prin puterea lui Hristos, ei ar putea face ceva mai bun. Infatisati-le posibilitatile de care dispun. Descrieti-le inaltimile la care pot ajunge. Ajutati-i sa creada in bunavointa Domnului si sa aiba incredere in puterea Sa iertatoare. Isus este in asteptare, pentru a prinde mana lor sovaitoare si pentru a le oferi puterea de a trai o viata nobila si curata. - MS 2, 1903

Satana ne inspira in mod abuziv simtaminte de vinovatie. - Aici [in Zaharia cap. 3], poporul lui Dumnezeu este reprezentat asemenea unui raufacator aflat la judecata. Iosua, in calitate de mare preot, cere binecuvantarea asupra poporului sau care trece printr-o mare intristare. In timp ce Iosua pledeaza inaintea lui Dumnezeu in favoarea poporului, Satana se afla la dreapta sa ca acuzator si invinovateste pe copiii lui Dumnezeu, infatisand cazul lor astfel, incat sa para cat mai disperat cu putinta. El prezinta inaintea Domnului faptele lor rele si defectele lor, dovedind greselile si esecurile lor, in speranta ca ei vor parea in ochii lui Dumnezeu atat de rai, incat Domnul sa nu le mai ofere nici un ajutor pentru situatia lor disperata. Iosua, ca reprezentant al poporului lui Dumnezeu, este imbracat in haine murdare si asteapta condamnarea meritata. Constient de pacatele poporului sau, el este doborat de descurajare. Satana ii inspira in mod abuziv un simtamant de vinovatie, care il face sa cada intr-o deznadejde totala. Cu toate acestea, ca reprezentant al poporului, Iosua rezista atacurilor lui Satana. - COL 166, 167 (1900)

Uitarea fagaduintelor lui Dumnezeu. - De la acea data, am inteles ca multi pacienti ai azilelor de psihiatrie au ajuns acolo datorita unei experiente asemanatoare cu cea traita de mine. Constiintele lor au fost coplesite de simtamantul vinovatiei, iar credinta lor sovaitoare nu a indraznit sa proclame iertarea fagaduita de Dumnezeu. Ei s-au gandit la descrierea ortodoxa a iadului, pana cand aceasta a invadat intreaga lor fiinta, lasand o impresie impovaratoare in mintea lor. Fie ca dormeau, fie ca erau treji, imaginea inspaimantatoare a iadului era fara incetare vie in fata ochilor lor, pana ce simtul realitatii le-a fost absorbit total de imaginatie, iar ei nu au mai vazut altceva decat flacarile infioratoare ale unui foc incredibil si nu au mai auzit altceva decat strigatele celor blestemati. Ratiunea le-a fost detronata, iar mintea le-a fost coplesita de acest cosmar teribil. Cei care prezinta doctrina iadului vesnic ar face bine sa cerceteze mai serios sursele de autoritate pe care isi intemeiaza o conceptie atat de cruda ca aceasta. - 1T 25, 26 (1855)

Crizele ne indruma catre Sursa puterii. - Adesea, Dumnezeu ingaduie ca oamenii sa treaca prin crize, pentru a le dovedi propria lor slabiciune si pentru a-i indruma catre Sursa puterii. Daca vegheaza in rugaciune, luptand cu curaj, punctele lor slabe vor deveni punctele lor tari. Experienta lui Iacov contine multe lectii valoroase. Dumnezeu l-a invatat pe Iacov ca, prin propria lui putere, nu va castiga niciodata biruinta si ca trebuie sa lupte cu Dumnezeu, ca sa primeasca putere de sus. - MS 2, 1903

Aminteste-ti de harul lui Hristos. - Cand fugea din casa tatalui sau, dupa ce l-a inselat pe Esau, Iacov era coplesit de simtamantul vinovatiei. Singur si alungat, despartit de tot ce-i era drag, singurul gand ce apasa sufletul lui era teama ca pacatul l-a separat de Dumnezeu si ca a fost parasit de Cer.

Plin de intristare, Iacov s-a asezat sa se odihneasca, intins pe pamantul gol, inconjurat doar de stancile golase si strajuit deasupra de cerul luminat de stele. Indata ce a adormit, o lumina ciudata i-a tulburat visul. Stralucind in intuneric, nenumarate stele pareau sa alcatuiasca o scara ce se sprijinea pe pamant si ducea in sus, pana la portile cerului; iar pe scara, ingerii lui Dumnezeu coborau si urcau, in timp ce, din slava cereasca, auzea vocea divina rostind un mesaj de mangaiere si incurajare.

In felul acesta, lui Iacov i s-a descoperit un Mantuitor care vine in intampinarea nevoii disperate a sufletului. El a inteles, plin de bucurie si multumire, calea prin care un pacatos poate fi readus in comuniune cu Dumnezeu. Scara ciudata din visul lui Iacov il reprezenta pe Isus, unicul mijloc de comunicare dintre Dumnezeu si om. - SC 19, 20 (1892)

Povara vinovatiei sta la originea multor boli. - Omul paralizat a gasit in Domnul Hristos atat vindecarea trupului, cat si pe aceea a sufletului. Vindecarea spirituala a fost urmata de restabilirea sanatatii fizice. Aceasta lectie nu trebuie trecuta cu vederea. In zilele noastre, exista mii de oameni care sufera de boli fizice si care, asemenea paraliticului, tanjesc dupa mesajul divin prin care sa li se spuna: "Pacatele iti sunt iertate". Povara pacatului, cu dorintele lui continue si nesatisfacute, sta la originea bolilor lor. Ei nu vor gasi nici o cale de vindecare, pana cand nu vor veni la Cel ce este Vindecatorul sufletului. Pacea, pe care numai El o poate oferi sufletului, va aduce putere mintii si sanatate trupului. - DA 270 (1898)

Ignoranta nu indeparteaza vinovatia. - Daca [cei ce L-au chinuit pe Isus] ar fi stiut ca Il torturau chiar pe Acela care venise sa salveze de la ruina vesnica neamul omenesc pacatos, ei ar fi fost coplesiti de remuscare si oroare. Dar ignoranta nu ii scuteste de vinovatie, deoarece avusesera deja suficiente ocazii de a-L cunoaste si de a-L primi pe Isus ca Mantuitor. - DA 744 (1898)

Nu diminua vinovatia prin scuzarea pacatului. - Nu trebuie sa ne diminuam vinovatia scuzandu-ne pacatul, ci sa-i acceptam gravitatea asa cum este privita de Dumnezeu, iar in ochii lui Dumnezeu, gravitatea pacatului este privita cu seriozitate. Numai Calvarul poate dezvalui enormitatea teribila a pacatului. Daca noi am fi fost nevoiti sa purtam povara propriei noastre vinovatii, aceasta ne-ar fi doborat. Dar Cel fara de pacat a luat locul nostru; desi nu merita, El a purtat nelegiuirea noastra. "Daca ne marturisim pacatele", Dumnezeu "este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire" (1 Ioan 1,9). - MB 116 (1896)

Sufletele umile inteleg vinovatia pacatului. - Cei care nu si-au umilit sufletele inaintea lui Dumnezeu, intelegandu-si propria vinovatie, nu au indeplinit inca prima dintre conditiile acceptarii lor. Daca nu am experimentat acea pocainta care presupune marturisirea pacatului cu o umilinta adevarata a sufletului si cu un spirit zdrobit, plini de oroare fata de pacat, noi nu am cautat niciodata cu adevarat iertarea si nu am descoperit inca pacea lui Dumnezeu. Singurul motiv pentru care este posibil sa nu fi primit iertarea pacatelor din trecut este acela ca nu am fost dispusi sa ne umilim inimile noastre mandre si nu am dorit sa respectam conditiile cuvantului adevarului.

Cu privire la acest subiect, exista indrumari explicite. Marturisirea pacatului, indiferent daca este particulara sau publica, trebuie sa fie exprimata in mod deliberat si sincer. Marturisirea nu ii este impusa pacatosului si nu trebuie realizata in mod superficial si neatent. Ea nu poate fi ceruta in mod obligatoriu din partea acelora care nu inteleg si nu simt caracterul respingator al pacatului. Numai marturisirea scaldata in lacrimi si amaraciune, care izvoraste din adancul sufletului, reuseste sa ajunga la Dumnezeul milei infinite. Psalmistul spune: "Domnul este langa cel cu inima zdrobita; si mantuieste sufletul intristat". - 5T 636, 637 (1889)

Abandonarea pacatului este esentiala. - Motivul pentru care iti atragi condamnarea este acela ca tu continui sa pacatuiesti. In puterea lui Hristos, inceteaza sa pacatuiesti. Au fost indeplinite toate conditiile necesare pentru ca harul sa fie cu tine, astfel incat pacatul sa ti se para intotdeauna atat de respingator, precum este in realitate. "Si daca cineva a pacatuit", nu trebuie sa se lase prada disperarii, vorbind asemenea unuia care este pierdut pentru cauza lui Hristos. - Lt 41, 1893

Dumnezeu ii iarta pe toti cei ce vin la El. - Dumnezeu ii condamna, dupa dreptate, pe toti cei care nu Il au pe Domnul Hristos ca Mantuitor personal, dar ofera iertare oricarui suflet care vine la El in credinta si il face capabil sa infaptuiasca lucrarile Lui si sa fie, prin credinta, una cu Hristos. Domnul a pregatit toate caile prin care omul sa poata primi, fara plata, o mantuire deplina si prin care sa poata deveni desavarsit in El. Planul lui Dumnezeu este ca toti copiii Sai sa reflecte stralucirea razelor Soarelui neprihanirii, pentru ca toti oamenii sa beneficieze de lumina adevarului. Pentru a oferi mantuire lumii, Dumnezeu a platit un pret infinit, daruind chiar pe unicul Sau Fiu pentru aceasta. Apostolii intreaba: "El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile?" (Romani 8,32). Deci, daca noi nu suntem mantuiti, Dumnezeu nu va avea nici o vina, ci noi vom fi vinovati, deoarece nu am folosit mijloacele pe care ni le-a oferit Dumnezeu. Alegerea noastra a fost diferita de dorinta lui Dumnezeu. - RH, 1 noiembrie 1892. (1SM 375)

Speranta pentru toti. - Nimeni nu trebuie sa se lase prada descurajarii si disperarii. Satana poate veni la tine, incercand sa-ti inspire gandul teribil ca "situatia ta este lipsita de speranta si ca esti irecuperabil". Dar, in Hristos, exista speranta pentru tine. Dumnezeu nu ne cere sa biruim prin propriile noastre puteri, ci ne invita sa venim mai aproape de El, alaturandu-ne cauzei Sale. Oricare ar fi dificultatile in care ne aflam si care apasa trupul si sufletul nostru, El este gata sa ne elibereze. - MH 249 (1905)