STRUCTURA PERSONALITATII

Initial,Freud diviza personalitatea in trei nivele:constientul, subcostientul si inconstientul.

Constientul pentu Freud reprezinta un aspect limitat al personalitatii, doar o mica parte a gandurilor, sentimentelor, senzatiilor care se afla in constiinta la un moment dat [compatat cu un aisberg, este partea vazuta a acestuia].

Inconstientul reprezinta partea cea mai importanta a psihismului uman si cuprinde instinctele, dorintele ascunse, impulsurile care conduc comportamentul uman. Aici este principala sursa motivationala a vietii psihice - in fortele si energiile inconstientului care scapa controlului constient.

Preconstientul este depozitul amintirilor, gadurilor, imaginilor de care subiectul nu este constient pe moment, dar care pot fi cu usurinta fi aduse in constiinta.

Ulterior, Freud si-a revizuit teoria si a descris cele trei structuri psihice ca fiind:

Id, Ego si Super-ego.

ID-ul :

*opreaza pe baza principiului placerii/ evitarea durerii si obtinerea satisfactiei;

este rezervorul tuturor instinctelor;

contine energia psihica numita libidou;

are ca obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice;

cauta satisfacerea imediata a instinctelor;

este o instanta psihica primitiva, amorala, insistenta si tulburenta;

nu percepe si nu tine cont de realitate;

obtine satisfactie prin activitati reflexe sau prin fantezii substitutive ( pe care autorul psihanalizei le numeste procese primare).

Ego-ul : * se comporta in acord cu principiul realitatii;

este dominat de ratiune si are rolul de a ajuta Id-ul sa obtina satisfactii intr-o maniera acceptabila social;

serveste la doi stapani tirani- Id-ul si realitatea, cautand sa realizeze o mediere intre cei doi.

Super- ego-ul : * opereaza ghidat de principiul normelor morale ;

constituie un set de credinte, atitudini, norme morale insusite de individ in copilarie odata cu notiunile morale de bine si de rau;

este latura morala a personalitatii;

se insuseste in jurul varsteide 5-6 ani si cuprinde regulile de conduita pe care le transmit parintii.

Regulile de comportament social sunt impuse de parinti prin pedepse, recompense si exemplu personal. Astfel copilul invata care sunt comportamentele dezirabile social, in cosecinta, ca adult, isi administreaza singur recompense si sanctiuni. La varsta adulta, controlul parental este inlocuit de autocontrol.

Super-ego-ul este si el irational, la fel puternic si are rolul de a inhiba tendintele instinctive ale Id-ului , vizand ca obiectiv perfectionarea morala.

Asfel Ego-ul se afla permanent strivit de forta Id-ului ( guvernat de principul placerii), de forta Super-ego-ului ( guvernat de principul normelor morale) si forta realitatii (guvernata de principiul "acum si aici").

Cand Ego-ul este prea sever presat de Id si de Super-Ego apare anxietatea ( teama fara obiect precizat) si se declansaeza comportamente psihopatologice de tip nevrotic sau de tip psihotic.