Situatia persoanelor cu handicap mintal in Republica Moldova

Situatia persoanelor cu handicap mintal in Republica Moldova

In ultimii ani s-au efectuat citeva studii socio-demografice ce ilustreaza situatia persoanelor cu handicap mintal din institutiile sociale de tip inchis si numarul acestor persoane cu handicap mintal din aceste institutii existente in Republica Moldova.(Anexa: tabela 1)

Interesul fata de persoanele cu handicap ca unul din grupurile tinta ale protectiei sociale rezulta din afirmarea principiilor "echitatii" si "solidaritatii", care tind a fundamenta aproape toate politicile sociale, reglamentind reactiile colectivitatii in raport cu fiintele umane aflate in dificultate. Nevoile lor speciale (privind ingrijirea, comunicarea, deplasarea, educatia, asigurarea unor locuri de munca si a veniturilor etc.) pot antrena raspunsuri extrem de variate din partea societatii. Uneori, societatea poate sa nu recunoasca nevoile reale; alteori, desi existenta lor este recunoscuta, din diferite motive, se intreprinde prea putin sau nu se intreprinde nimic pentru satisfacerea lor.   

Institutiile rezidentiale traditionale cu un numar mare de persoane cu handicap au fost create la sfirsitul secolului XIX - inceputul secolului XX. Atunci se considera ca, in general, persoanele cu handicap de intelect nu pot fi educate sau instruite. Convingerea ca persoanele respective au nevoie de asistenta si ajutor permanent a fost unul din motivele principale care au dus la aparitia institutiilor rezidentiale. Principala lor activitate avea la baza o viziune medicala asupra handicapului: de identificare si de tratare a "defectului". Adeseori tratati drept potentiali criminali care au nevoie de un mediu adecvat, societatea a plasat aceste institutii in locuri rurale retrase si izolate. La momentul crearii se credea ca plasarea in aceste institutii era unica si cea mai buna solutie. Odata cu trecerea timpului institutiile rezidentiale au inceput sa fie asociate cu "inchisori" subliniindu-se faptul ca ele duc la izolare si segregare sociala. Situatia persoanelor din institutiile rezidentiale poate fi descrisa prin urmatoarea fraza: conditiile de viata a persoanelor cu handicap de intelect in institutiile sunt inacceptabile atit din punct de vedere uman, social cit si cultural.

Situatia economica precara mareste riscul de abandon si institutionalizare pentru multi copii. Astazi circa 12000 copii sunt lipsiti de caminul parintesc, cauzele institutionalizarii avind, ca regula, un caracter social.

In structura persoanelor cu handicap pe primul loc se plaseaza, ca si in anii precedenti, patologia neuropsihica - 52%, fiind urmata de patologia pediatrica somatica - 15,1% si maladiile ortopedice - 9% (Anexa: tabela 6).

In scopul studierii aspectelor medico-sociale si organizatorice ale copiilor cu handicap din Republica Moldova s-a elaborat un program complex in scopul de a reduce si combate fenomenul invaliditatii. In acest program s-a descris starea medico-sociala a familiilor in care se educa copii cu handicap, determinarea factorilor de risc din partea parintilor pentru nasterea copiilor cu un anumit handicap, se evalueaza calitatea tratamentului, masurile de dispensare a copiilor cu un handicap dat. In Republica Moldova se remarca o crestere evidenta a handicapurilor infantile. La ora actuala reabilitarea a devenit una dintre cele mai importante probleme medico-sociale si psihopedagogice aflata in obiectivul preocuparii medicilor, psihologilor, juristilor, asistentilor sociali. Conform opiniilor cercetatorilor, masurile de reabilitare in pediatrie se pot desfasura in toate institutiile ocrotirii sanatatii si invatamintului public, precum si in familia copilului. Reabilitarea copilului cu handicap, in mod conventional, poate fi impartita in trei etape: clinica, sanatoriala si adaptativa, etape care, decurg neuniform pretutindeni, rezultatul reabilitarii fiind in directa dependenta de starea de spirit a persoanei cu handicap, de inzestrarea tehnologica a clinicilor, institutiile medicale, de capacitatea de adaptare a persoanei concrete. Pornind de la acest specific, problema reabilitarii socio-profesionale a persoanelor cu handicap a devenit una din cele mai importante in prezent. E vorba de o problema social-psihologica si medicala, avind urmatoarele aspecte:

- reabilitarea persoanelor ce au un handicap din copilarie inlesneste integrarea lor in cimpul muncii, reduce prejudiciul statului in legatura cu tratamentul si subventiile sociale. Este evidenta importanta economica a problemei;

- aspectul medical al reabilitarii se rezuma la faptul ca angajarea profesionala rationala amelioreaza starea de sanatate, reduce gradul de pierdere a vietii;

In ultimul deceniu in tarile occidentale au aparut centre de reabilitare a persoanelor cu handicap. Necesitatea unor asemenea centre este evidenta si la noi, intrucit s-ar efectua coordonarea activitatii stiintifico-metodice in domeniul reabilitarii copiilor cu handicap in asigurarea instruirii profesionale obligatorii a acestora. La aceste centre ar putea fi infaptuita, de asemenea, modificarea esentiala in dezvoltarea psihomotora la numerosi copii cu handicap sever, considerati partial recuperabili sau chiar irecuperabili. Anume la centrele respective se realizeaza recuperarea complexa a copiilor si tinerilor cu handicap, intrucit centrele promoveaza serviciile de sprijin medico-social si psihopedagogic.

Dupa datele oferite de Ministerul Sanatatii de psihiatrul principal depistarea copiilor cu handicap se efectuiaza in etapele precoce ale dezvoltarii postnatale de catre pediatri, pedopsihiatri, geneticieni, educatori. Dar, trebuie de remarcat, ca formele lejere ale handicapului mintal se evidentiaza dupa inmatricularea copiilor in scolile obisnuite, in clasele primare. Atunci cind materialul de studiu se complica, acesti copii nimeresc in rindurile celor care nu reusesc la invatatura, inregistrind eses scolar.

In republica in 1992 au fost luati la evidenta la psihiatri 22215 de copii, dintre care 17834 in grupul dispensar si 4381 in grupul consultativ.

Daca in anul 1992 in grupul de evidenta au fost 22215 pacienti, in prezent numarul lor s-a micsorat pina la 18723, iar cei din grupul consultativ s-a marit in anul 1995 cu 4381, iar in 1998 cu 3500 pacienti (Anexa: tabela 4).

Asistenta psihiatrica este acordata bolnavilor suferinzi de afectiuni psihice, ca si copiilor cu handicap mintal, de doua sectii de copii cu 150 paturi la spitalul clinic de psihiatrie (Chisinau) si doua sectii cu 150 de paturi la spitalul de psihiatrie din or.Balti.

Pedagogii, psihologii, logopezii scolilor generale sunt initiatori diferentierii copiilor, ei aduc copiii cu handicap mintal in cabinetele psihiatrilor. (Anexa: tabela 5)

Analiza datelor statistice din ultimii ani demonstreaza ca numarul copiilor si adolescentilor cu handicap mintal aflati la evidenta psihiatrica se micsoreaza treptat, dar aceasta nu inseamna ca indicii respectivi se micsoreaza. Este vorba de faptul ca in republica s-a schimbat atitudinea fata de evidenta pacientilor la psihiatru. Copii cu retentii lejere in dezvoltarea psihica care se adapteaza usor, mai ales fetele, nu sunt tinute la evidenta.

Indicii morbiditatii, adica numarul celor cu handicap mintal la 100 mii de copii aflati sub supravegherea psihiatrilor in ultimii ani s-a micsorat de la 816,5 in 1992 la 724,0 in anii 1996-1997. In contingentul bolnavilor psihici cota celor cu handicap mintal oscileaza de la 42-43% pina la 59-60% in mediul adolescentilor.

Incidenta maladiilor psihice in anul 1998 a avut o tendinta de crestere, constituind 402,3% (370,0% in a.1997). Sporeste numarul adolescentilor cu afectiuni mintale - de la 421,0% in 1997 la 532,9% in 1998. In schimb se micsoreaza numarul copiilor de la 547% in 1997 la 508% in 1998. Acest decalaj este exprimat prin faptul ca a scazut nivelul de adresare si posibilitatea de depistare a maladiilor respective.

In Republica Moldova este creat sistemul de diagnosticare a copiilor cu handicap mintal si de selectare diferentiata a lor pentru instruirea in scolile speciale. In republica functioneaza o consultatie medico-psihopedagogica, care dispune de echipa de specialisti: psihologi, psihiatri de copii, defectologi, logopezi, surdologi, ortopezi. Dar numai 50- 60% din parinti sunt de acord cu deciziile consultatiei respective, acceptind propunerea de a trimite copii la scoala speciala. Multi din ei prefera sa-si dea copiii cu handicap mintal la scoala generala unde acestea ramin fara ajutorul necesar din partea unui specialist ca defectologul sau psihologul. In scolile generale acesti copii se confrunta si cu    probleme de ordin psihologic, probleme determinate de constientizarea defectului intelectual, care se manifesta prin diverse reactii nevrotice. Inca mai trist este faptul ca in colectivele de munca din orase acesti copii nu sint angajati la serviciu, caci in atelierele speciale pentru bolnavii psihici sunt primiti numai cei ce au un handicap fizic. La sate aceasta problema se solutioneaza mai simplu - copii din categoria respectiva lucreaza impreuna cu parintii la muncile agricole. In procesul de adaptare si integrare sociala cele mai multe dificultati le intimpina adolescentii, la care defectul intelectual este completat de dereglari neuropsihice suplimentare, in primul rind, de un comportament patologic. Este vorba in multe cazuri de copii din familiile alcoolizate. In Republica Moldova a fost efectuata o cercetare stiintifica privind influienta alcoolizmului cronic asupra formarii handicapurilor mintale a generatiilor. S-a stabilit ca nivelul a handicapului mintal, al embriopatiei alcoolice, ca si complicatiile diferitor patologii ale comportamentului generatiei tinere se afla in dependenta directa de stadiul alcoolizarii mamei in timpul graviditatii. Acest handicap mintal a acestor copii este evidenta de la virsta adolescentei, ei nu doresc sa fregventeze scoala, au un comportament antisocial, nimeresc adesea la stationarele de psihiatrie.

O perspectiva mai favorabila in planul adaptarii sociale o au copii cu formele lejere a handicapului mintal si o dinamica pozitiva. Cu ajutorul pedagogilor-defectologi si parinti acestor tineri invata la diferite cursuri pentru a capata o oarecare calificare ca ulterior sa fie plasati in cimpul muncii. La angajarea lor contribuie si psihiatrul, ei sunt scosi de la evidenta pentru a li se ocroti drepturile.

Unele din datele care au fost prezentate confirma ca din numarul de copii ce au un handicap pina la 14 ani numai 31,8% au fost depistati in virsta de pina la 6 ani. Este regretabil faptul ca foarte putini copii nascuti cu dereglari in dezvoltare (acest indice in Republica Moldova atinge nivelul de 20% din copii nou-nascuti) devin obiectul muncii de recuperare. Un CAZ este si cea a unui baietel in virsta de 8 ani care s-a nascut cu intirziere mintala severa aceasta diagnoza fiind scrisa in cartela medicala. Acest baiat nu reactioneaza aproape la nimic, nu poate vorbi in adevaratul inteles al cuvintului, pentru a vorbi cu el trebuie s-o faci prin anumite gesturi si anumite semnale sau sunete pe care cei din jur au invatat sa le interpreteze. Baiatul isi recunoaste parintii si frati in realitate, pe cind in fotografii nu ii spune nimic, la fel nu recunoaste persoanele straine, la unele chiar poate sa plinga sau chiar sa tipe. Baiatul este intr-un fel dezorientat in timp, tot cei legat de cifre si multe alte lucruri neintelese de el este foarte dificil pentru el. El nu intelege expresii ca "miine", "ieri", sau "vrei doua bomboane" pentru el toate acestea sint fara nici un sens. Familia baiatului este foarte unita si intelegatoare, fiind 5 membri in familie fiecare in parte incearca sa faca ceva pentru baiat ca acestea sa deprinda unele mici deprinderi sau reactii din familie. Familia spera ca cu ajutorul lor si cea a specialistilor baiatul sa poata intr-o zi reactiona la tot ce se intimpla in jurul lui. Parintii cu copii ce au un handicap mintal se confrunta cu multiple probleme: lipsa de informatii referitoare la legislatia in vigoare ce reflecta chestiunea recuperarii si tratamentului necesar, accesul redus la diverse servicii, complicatii financiare legate de majorarea preturilor, sistemul de luare la evidenta si sprijinirea copiilor cu handicap mintal, izolarea de familie si comunitate, lipsa serviciilor de ajutor la domiciliu (supraveghere, logopedie etc.), lipsa contactului cu parintii care au acelasi tip de probleme, lipsa formelor de ingrijire pe timpul zilei: centre de zi, centre de integrare in comunitate etc. Aceste centre incep sa apara si la noi in republica sub o forma de ingrijire mai speciala fiind conduse de lucratori ce sint specializati in domeniul reabilitarii si integrarii scolare si sociale a copiilor cu cerinte speciale.