Stadiile dezvoltarii morale

Stadiile dezvoltarii morale

Dezvoltarea limbajului

Stadiile dezvoltarii morale

Stadiile judecatii morale la Piaget

In cercetarile sale, Piaget a fost interesat de modul in care copiii ajung sa inteleaga regulile moralei. El credea ca intelegerea regulilor si a conventiilor sociale de catre copil se face in relatie cu nivelul de dezvoltare cognitiva.    

In jurul varstei de 5 ani copilul isi dezvolta sentimentul obligativitatii de a respecta regulile. In acest stadiu (preoperational) copiii vad regulile ca fiind fixe si absolute. Ei cred ca regulile sunt stabilite de adulti sau de Dumnezeu, sunt permanente, sacre si nimeni nu le poate schimba. In cadrul acestui stadiu copiii judeca moralitatea actiunilor dupa consecintele ei, si nu dupa intentii. De ex., atunci cand copiii mici sunt pusi sa judece doua situatii: prima in care un copil a spart 15 pahare pentru a o ajuta pe mama lui, iar a doua in care un copil sparge un pahar incercand sa fure prajituri, ei afirma ca primul copil a avut un comportament gresit, a fost un "baiat rau", deoarece se centreaza pe rezultatul actiunii, si anume paguba produsa (primul copil a spart mai multe pahare).

In stadiul operatiilor concrete copilul incepe sa inteleaga ca anumite reguli sunt stabilite prin acord comun si pot fi schimbate cu acordul tuturor. Cand fac judecati morale, copiii din acest stadiu dau importanta intentiilor persoanei. Legea si pedeapsa sunt intelese acum ca fiind decizii umane, si nu hotarari divine.

In stadiul operatiilor formale, indivizii inteleg regulile morale, creeaza ei insisi reguli. Judecata morala a tanarului intra intr-o faza ideologica in care tinteste mai degraba spre situatiile sociale decat spre cele personale sau interpersonale.

Stadiile dezvoltarii morale - Lawrence Kohlberg

Un exemplu de cercetare in traditie piagetiana este activitatea lui Lawrence Kohlberg. Acesta a fost interesat de dezvoltarea morala si a propus o teorie a stadiilor judecatii morale.

Metoda lui Kohlberg

Kohlberg a utilizat in cercetarea sa dileme morale; dilemele erau scurte povestiri care descriau situatii in care o persoana trebuie sa ia o decizie morala. Participantilor li se cerea sa raspunda la o serie de intrebari deschise, sa arate care credeau ca este cursul corect al unei actiuni, si totodata sa justifice de ce anumite actiuni sunt "bune" sau "rele", corecte sau gresite. Kohlberg era interesat nu atat de raspunsul "da" sau "nu" al subiectilor, cat de justificarile pe care le dadeau acestia.

Cercetarea a avut ca subiecti doar baieti, din familii cu statut socio-economic scazut si mediu din Chicago. Aveau varste de 10, 13 si 16 ani. Ulterior autorul a introdus si subiecti de varste mai mici, delincventi, baieti si fete, din alte orase americane si din alte tari.

Analizand raspunsurile subiectilor sai, Kohlberg a identificat sase stadii, grupate pe trei niveluri: preconventional, conventional si postconventional.

Nivelul 1 (preconventional)

Orientarea spre supunere si pedeapsa

Orientarea spre propriul interes

(Ce avantaje obtin eu?)

Nivelul 2 (conventional)

Acordul interpersonal si conformismul

(Atitudinea baiat/fata bun/buna)

Orientarea spre autoritate si mentinerea ordinii sociale

(Moralitatea legii si ordinii)

Nivelul 3 (postconventional)

Morala contractului social

Principiile etice universale

(Constiinta principiala)

Nivelul preconventional

Este caracteristic copiilor, desi sunt situatii cand si adultii manifesta acest nivel de judecata. Cei care sunt la nivelul preconventional judeca moralitatea unei actiuni prin consecintele ei directe.

Primele doua stadii ale dezvoltarii morale (nivelul preconventional) se caracterizeaza prin egocentrism.

Stadiul 1 - indivizii se centreaza asupra consecintelor directe pe care propriile actiuni le au asupra lor. De ex., o actiune este perceputa ca fiind negativa din punct de vedere moral, daca persoana care o comite este pedepsita. Cu cat este mai grea pedepasa, cu atat fapta comisa este mai "rea". In plus, nu se recunoaste, in acest stadiu ca punctele de vedere ale celorlalti sunt diferite fata de cel propriu. Acest stadiu poate fi vazut ca un fel de autoritarianism.

Al doilea stadiu reflecta pozitia "ce avantaje obtin eu?", comportamentul corect fiind definit prin ceea ce corespunde cel mai bine propriului interes. Judecata morala in stadiul 2 arata un interes limitat fata de nevoile celorlalti, iar acest interes se manifesta doar pana in punctul in care ceilalti sunt de folos (daca ma ajuti, te ajut si eu pe tine; you scratch my back, and i'll scratch yours). Grija fata de ceilalti nu se bazeaza pe loialitate sau pe respect intrinsec.

Nivelul conventional

Este caracteristic adolescentilor si adultilor. Persoanele care judeca intr-un mod conventional evalueaza moralitatea actiunilor comparandu-le cu perspectiva si expectatiile societatii.

In stadiul 3, individul "intra" in societate, implinind roluri sociale. Indivizii sunt receptivi la aprobarea sau dezaprobarea celorlalti, incearca sa fie "un baiat bun" sau "o fata buna" pentru a se ridica la nivelul asteptarilor societatii. Moralitatea unei actiuni este judecata acum in functie de consecintele pe care le are aceasta asupra relatiilor persoanei, aparand acum respectul, recunostinta fata de ceilalti. Individul incepe sa    judece actiunile dupa intentia lor.

In stadiul 4 este important sa te supui legilor, conventiilor sociale datorita importantei lor in a mentine o societate functionala. Daca cineva incalca o lege este gresit din punct de vedere moral, culpabilitatea fiind un factor important in acest stadiu.

Nivelul postconventional

Ideea ca indivizii sunt entitati separate de societate devine proeminenta. Perspectiva individului trebuie vazuta inaintea celei a societatii. Datorita acestei caracteristici "individul inaintea societatii", acest nivel, si in special stadiul 6, este uneori confundat cu judecata de la nivelul preconventional.

In stadiul 5, indivizii sunt vazuti ca avand opinii si valori diferite si este imperativ ca ei sa fie respectati si tratati impartial. Probleme cu privire la viata sau posibilitatea de a alege nu trebuie interzise sau inhibate. Legile sunt considerate contracte sociale si nu maxime rigide. Acele legi care nu promoveaza binele social general trebuie schimbate pentru a se asigura cel mai mare bine pentru cei mai multi oameni. Acest obiectiv este atins prin decizia majoritatii si compromis inevitabil. Astfel, guvernarea democratica este, dupa cum se pare, bazata pe stadiul 5 de judecata morala.

In stadiul 6 judecata morala este bazata pe judecata abstracta folosind principii etice universale. Individul se ghideaza dupa propriul sistem de valori morale, actiunea este controlata de idealuri internalizate care exercita o presiune de a actiona in conformitate cu ele indiferent de reactiile celor din jur. Autoblamarea, autocondamnarea este considerata in acest stadiu a fi mai puternica decat judecata celor din jur. In acest stadiu, indivizii nu sunt vazuti ca mijloace pentru a atinge un scop, ci sunt scopuri in sine. Se recunoaste egalitatea si valoarea tuturor fiintelor umane.

Desi Kohlberg a insistat ca stadiul 6 exista, a avut dificultati in a gasi subiecti care sa-l utilizeze in mod constant si consistent. Se pare ca oamenii ating foarte rar acest nivel de judecata morala, iar unii nu-l ating niciodata.

In studiile sale empirice asupra persoanelor de-a lungul vietii lor, Kohlberg a observat ca unele persoane manifesta regresie la un stadiu moral anterior. Eliminand posibilitatea regresiei morale, Kohlberg a postulat existenta unor substadii, de ex. substadiul 4½ sau 4+, care reprezinta o tranzitie de la stadiul 4 la stadiul 5, avand caracteristici ale ambelor stadii.

Kohlberg a speculat si existenta unui al saptelea stadiu (Moralitatea Transcendentala sau Moralitatea Orientarii Cosmice) care ar lega religia de judecata morala. Totusi, datorita dificultatii de a gasi dovezi empirice chiar si pentru stadiul 6, Kohlberg a afirmat ca presupunerile sale cu privire la stadiul 7 sunt pur teoretice.

Printre dilemele utilizate de Kohlberg in cercetarile sale se numara dilema lui Heinz:

In Europa, o femeie era pe patul de moarte, suferind de o forma de cancer. Medicamentul de care avea nevoie femeia fusese fabricat de un farmacist din acelasi oras cu aceasta. Fabricarea medicamentului era costisitoare, iar farmacistul cerea pentru el o suma de 10 ori mai mare. Sotul femeii bolnave, Heinz, a rugat pe toti cunoscutii sa-i imprumute bani, si a incercat toate mijloacele legale, insa nu a reusit sa stranga decat jumatate din suma necesara. El i-a spus farmacistului ca sotia sa era pe moarte si l-a rugat sa-i vanda medicamentul mai ieftin sau sa-l lase sa-i plateasca restul sumei altadata. Insa farmacistul i-a spus ca el a descoperit medicamentul si ca vrea sa faca bani cu el. Astfel, dupa ce a incercat toate mijloacele legale, Heinz, disperat, considera posibilitatea de a fura medicamentul pentru sotia sa.

Subiectilor li se pun urmatoarele intrebari:

Ar trebui sa fure Heinz medicamentul? De ce?

De ce este bine sau rau sa fure medicamentul?

Are Heinz o datorie sau o obligatie pentru a fura medicamentul? De ce?

Daca Heinz nu-si iubeste sotia, ar trebui sa fure medicamentul pentru ea? Are vreo importanta faptul ca o iubeste sau nu pe sotia sa, in decizia pe care o ia? De ce?

Sa presupunem ca persoana bolnava nu este sotia sa, ci un strain. Ar trebui sa fure Heinz medicamentul pentru strain? De ce?

Sa presupunem ca bolnav este un animal pe care il iubeste. Ar trebui Heinz sa fure pentru a salva viata animalului? De ce?

Este important ca oamenii sa faca tot ceea ce pot pentru a salva viata altei persoane? De ce?

Este ilegal ca Heinz sa fure? Asta inseamna ca are un comportament gresit din punct de vedere moral? De ce?

In general, oamenii ar trebui sa faca tot ce pot pentru a respecta legea? De ce?

Cum se aplica asta cu privire la ceea ce ar trebui sa faca Heinz?

Gandindu-va la dilema, care credeti ca ar fi lucrul cel mai responsabil pe care ar trebui sa-l faca Heinz? De ce?

Critici

Incercarile de verificare a teoriei lui Kohlberg au esuat si concluzia a fost ca intre dezvoltarea cognitiva si cea morala relatiile sunt mai putin stranse decat credeau Piaget si Kohlberg.

Carol Gilligan scoate in evidenta, totodata, faptul ca teoria are un caracter mult prea androcentric, initial cercetarile incluzand doar subiecti de sex masculin. Stilul masculin de gandire se bazeaza mai degraba pe justitie si drepturi, comparativ cu stilul feminin, care se sprijina mai mult pe grija si preocuparea pentru ceilalti.

Bibliografie:

Cosmovici, A., Iacob, L., (2005), Psihologie scolara, Polirom, Iasi.

Kohlberg's stages of moral development

https://en.wikipedia.org/wiki/Kohlberg%27s_stages_of_moral_development

Crain, W.C., (1985), Theories of Development, Prentice-Hall, pp. 118-136

https://faculty.plts.edu/gpence/html/kohlberg.htm

Kohlberg dilemmas

https://www.haverford.edu/psych/ddavis/p109g/kohlberg.dilemmas.html

Ana Muntean, Psihologia dezvoltarii umane, Polirom, 2006.

Dezvoltarea limbajului

In dezbaterile cu privire la dezvoltarea limbajului s-au confruntat trei pozitii: ineista (innascut), interactionista si invatata.

Skinner afirma ca limbajul se deprinde prin conditionare, ca orice alt comportament. Productiile copilului sunt incurajate de adulti si raman in memoria acestuia. Teoria behaviorista a lui Skinner nu explica insa caracterul creator al limbajului.

Chomsky sustine ca, indiferent de cultura in care se naste, copilul vine pe lume cu un mecanism de achizitionare a limbii, ce il va face sa achizitioneze limba ce se vorbeste in jurul sau. Din primele zile de la nastere, copilul manifesta o sensibilitate fata de aspectul prozodic (muzicalitatea) limbii si recunoaste prozodia limbii materne. Cercetatorii spun ca este vorba despre un aspect al limbii care a fost invatat in perioada intrauterina. Copilul pastreaza in primele luni dupa nastere o sensibilitate fata de foneme pe care o va pierde ulterior, cand se apropie de varsta emisiilor verbale. Aceasta sensibilitate il face capabil sa poata invata orice limba care se va vorbi in jurul sau, nu doar limba materna.

Piaget sustine ca limbajul se dezvolta datorita dezvoltarii gandirii simbolice a copilului si pe baza acesteia.

Vigostky, contrar lui Piaget, afirma ca gandirea se realizeaza pe baza limbajului, pe care copilul il achizitioneaza in interactiunile cu mediul lui sociocultural. In jurul varstei de 2 ani limbajul se internalizeaza si devine un instrument de operare a gandirii.

Bruner are un punct de vedere interactionist, afirmand ca biologicul asigura o structura fundamentala si predetermina secventialitatea achizitiilor; mediul ofera sansa achizitiei limbajului si adultul il ajuta pe copil in evolutia sa lingvistica si socioculturala.

Controlul limbajului se realizeaza in emisfera stanga a creierului, la nivelul cortexului, cea mai complexa si mai specializata structura biologica. Zona Broca este destinata producerii limbajului (exprimarii), iar zona Wernicke este destinata comprehensiunii.

Dezvoltarea abilitatilor de comunicare ale copilului