TEAMA

Teama

Milioane de oameni cuprinsi de teama. - Milioane de fiinte umane sunt subjugate de religii false, legate in lanturile sclaviei fricii si ale unei pasivitati marcate de indiferenta. Trudind asemenea unor animale de povara, ele sunt lipsite de speranta, de bucurie sau de aspiratii pentru viata aceasta, iar cu privire la viata viitoare, nu traiesc decat o teama ascunsa. Numai Evanghelia harului lui Dumnezeu poate inalta sufletul aflat intr-o asemenea stare. - DA 478 (1898)

Mii de temeri datorate neincrederii in Dumnezeu. - Multi neglijeaza sa-si adune o comoara in cer, prin infaptuirea binelui pe care l-ar putea realiza folosind mijloacele pe care Dumnezeu li le-a incredintat. Datorita neincrederii in Dumnezeu, ei nutresc mii de temeri cu privire la viitor. Asemenea copiilor lui Israel, inimile lor rele sunt lipsite de credinta.

Dumnezeu le-a oferit celor din poporul Sau din abundenta tot ce le era necesar pentru implinirea nevoilor lor, dar ei continuau sa se ingrijoreze in mod nejustificat cu privire la viitor. Pe parcursul calatoriei lor, israelitii erau nemultumiti, murmurau si se lamentau ca Moise i-a scos in pustie ca sa-i ucida prin infometare, pe ei si pe copiii lor. Dorintele lor imaginare le orbisera ochii si inimile, astfel incat nu vedeau bunatatea si milostivirea lui Dumnezeu, care ii insotea in calatorie, si erau lipsiti de recunostinta fata de toate darurile primite din partea Lui.

Tot asa sunt si cei neincrezatori, care pretind a fi poporul lui Dumnezeu in acest veac al necredintei si degenerarii. Acestia se tem ca ei, copiii sau nepotii lor ar putea ajunge saraci si lipsiti de mijloace de existenta. Nu indraznesc sa-si puna nadejdea in Dumnezeu si nu manifesta nici un fel de incredere in Acela care i-a inzestrat cu binecuvantarile si bunurile vietii si le-a daruit talente spre a le folosi pentru slava Lui si pentru progresul cauzei Sale. - 2T 656, 657 (1871)

Satana incearca sa domine prin intermediul fricii. - Dumnezeu nu exercita niciodata presiuni asupra vointei sau asupra constiintei; dar instrumentul neincetat de constrangere al lui Satana - pentru a prelua controlul asupra celor pe care nu-i poate invinge prin nici o alta modalitate - este reactia omului in fata terorii. Satana se straduieste sa domine constiinta si sa-si asigure suprematia prin forta si frica. Pentru a-si atinge aceste scopuri, el actioneaza prin intermediul autoritatilor, atat civile, cat si religioase, influentandu-le sa impuna in mod abuziv legi omenesti, care se afla in contradictie cu legile lui Dumnezeu. - GC 591 (1888)

A te lasa calauzit de temeri. - Daca ne lasam calauziti de indoielile si temerile noastre sau daca incercam sa rezolvam toate dificultatile pe care nu reusim sa le intelegem cu claritate, fara a avea credinta in suflet, problemele noastre nu vor face decat sa devina mai mari si mai accentuate. Dar, daca venim la Dumnezeu, cu simtamintele noastre de neajutorare si dependenta, asa cum suntem de fapt, si daca, in umilinta si cu incredere, Ii facem cunoscute nevoile noastre Aceluia a carui cunoastere este infinita, care vegheaza asupra intregii creatii si guverneaza totul prin vointa si prin cuvantul Sau, El va asculta strigatul nostru si, in puterea Sa, va face ca lumina sa straluceasca in inimile noastre. Prin rugaciune sincera, noi intram in legatura cu Cel Infinit. Poate ca, in clipa in care privirea Rascumparatorului nostru se indreapta spre noi plina de compasiune si dragoste, nu observam nici o dovada vizibila, dar aceasta se intampla intocmai. Poate ca nu simtim atingerea Lui evidenta, dar bratul Sau ocrotitor este intins asupra noastra cu iubire si intelegere duioasa. - SC 96, 97 (1892)

Cauza suferintelor trupesti si mintale. - Ceea ce aduce boala asupra trupului si a mintii, aproape in toate cazurile, sunt simtamintele de insatisfactie si resentimentele incarcate de nemultumire. Asemenea oameni traiesc fara Dumnezeu si fara nadejdea care strabate dincolo de val si care este asemenea unei ancore sigure si statornice pentru suflet. Toti cei ce nutresc aceasta nadejde se sfintesc, dupa cum El este sfant. Ei sunt eliberati de dorinte nestapanite, de remuscari si de nemultumire; ei nu cauta fara incetare raul si nu se plang de necazuri imaginare. Adesea, intalnim multi oameni care trec inainte de vreme prin timpul de incercare; teama este intiparita aproape in toate trasaturile chipului lor; ei par sa nu descopere nici o mangaiere, dar cauta neincetat sa gaseasca motive de spaima si ingrijorare. - 1T 566 (1867)

Frica nu aduce nici un beneficiu sufletului. - Tu ai nevoie de o intelegere clara a Evangheliei. Viata religioasa nu este caracterizata de tristete si apasare, ci este o viata a bucuriei si a pacii, insotite de demnitatea crestina si de o solemnitate sfanta. Mantuitorul nostru nu ne incurajeaza sa nutrim indoieli, temeri si previziuni tulburatoare; acestea nu aduc nici un beneficiu sufletului si trebuie respinse imediat. Noi putem avea o bucurie negraita si o slava deplina. - MS 6, 1888. (Ev 180)

Credinta se dezvolta, luptand impotriva fricii si a indoielii. - Adesea, Domnul ne asaza in situatii dificile, cu scopul de a ne provoca la o activitate mai intensa. In providenta Sa, uneori, in viata noastra apar neplaceri prin care ne sunt incercate rabdarea si credinta. Dumnezeu ne invata lectiile increderii. El a prevazut ca noi sa primim aceste lectii in circumstante care ne fac sa simtim nevoia de ajutor si putere. In acest fel, noi ajungem la o cunoastere practica a vointei Sale divine, de care avem o atat de mare nevoie in viata. Credinta se intareste in conditiile celei mai serioase lupte impotriva fricii si a indoielii. - 4T 116, 117 (1876)

Teama dezvaluie necredinta. - Asa cum Domnul Isus a gasit pacea prin increderea in purtarea de grija a Tatalui, tot astfel si noi trebuie sa fim linistiti, avand incredere in purtarea de grija a Mantuitorului. Daca ar fi avut incredere in El, ucenicii ar fi ramas linistiti. Frica lor in fata pericolului le-a dezvaluit necredinta. Incercand sa-si salveze viata cu disperare, ei L-au uitat pe Isus; si numai dupa aceea, cand increderea in sine s-a naruit, ei s-au intors la El pentru a fi ajutati.

Cat de adesea traim si noi experienta ucenicilor! Cand suntem asaltati de ispite, cand asupra noastra se abat tunete inspaimantatoare, cand valurile ameninta sa ne scufunde, noi luptam cu furtuna singuri, uitand ca alaturi de noi Se afla Acela care ne-ar putea oferi ajutor. Noi ne incredem in propriile noastre puteri, pana cand pierdem si cea din urma speranta si simtim ca suntem la un pas de pierzare. Abia apoi ne amintim de Domnul Isus si, daca strigam catre El sa ne scape, glasul nostru nu va ramane neauzit. Desi ne mustra cu durere pentru necredinta noastra si pentru increderea in noi insine, Domnul nu intarzie sa ne ofere ajutor in vreme de nevoie. Fie ca suntem pe mare sau pe uscat, nu trebuie sa ne temem. Daca ne incredem in El, Rascumparatorul va linisti valurile zbuciumate ale vietii si ne va elibera de pericole prin cele mai bune mijloace posibile, in virtutea puterii Sale. - DA 336 (1898)

Pericolul de a manifesta frica in salonul bolnavilor. - Cei ce se ocupa de ingrijirea bolnavilor trebuie sa inteleaga importanta acordarii unei deosebite atentii legilor sanatatii. Nicaieri nu este mai importanta respectarea acestor legi ca in salonul bolnavilor. Nimeni nu depinde mai mult de credinciosia in lucrurile mici, asa cum depind cei bolnavi. In cazurile grave de boala, o mica neglijenta, o usoara neatentie fata de nevoile sau pericolele specifice pacientului, manifestarea fricii, a agitatiei sau nervozitatii si chiar a lipsei de simpatie pot dezechilibra balanta ce atarna intre viata si moarte si pot determina agravarea irecuperabila a starii unui pacient care, in alte conditii, ar fi putut fi vindecat. - MH 219 (1905)

Frica Il intristeaza pe Duhul Sfant. - A avea credinta inseamna a-L crede pe Dumnezeu pe cuvant, fara a pune sub semnul intrebarii declaratiile Sale si fara a insista in incercarea de a intelege rostul experientelor dificile cu care te confrunti. Dar multora le lipseste credinta. Ei se tem in permanenta, inventand necazuri posibile. Desi sunt inconjurati zilnic de dovezi ale iubirii lui Dumnezeu si se bucura de binefacerile providentei Sale, ei trec cu vederea aceste binecuvantari. Iar dificultatile pe care le intampina, in loc sa-i conduca la Dumnezeu, ii despart de El, coplesindu-i de neliniste si resentimente. Isus este Prietenul lor. Tot cerul este interesat de bunastarea lor, iar frica si resentimentele lor Il intristeaza pe Duhul Sfant. Noi nu trebuie sa ne incredem in Dumnezeu numai in situatia in care vedem sau simtim ca El ne asculta. Noi trebuie sa ne bazam pe fagaduintele Lui. Cand venim la El prin credinta, sa fim convinsi ca fiecare dintre cererile noastre este tratata cu o deosebita consideratie de catre Isus. O data ce am cerut binecuvantarile Sale, noi trebuie sa credem ca le-am si primit si sa multumim pentru ele. Apoi, sa ne intoarcem la treburile noastre cu siguranta ca binecuvantarile cerute ne vor fi trimise atunci cand va fi cea mai mare nevoie de ele. Daca ne vom obisnui sa procedam astfel, vom trai cu constienta faptului ca rugaciunile noastre sunt ascultate. Dumnezeu ne va raspunde "cu prisosinta", "dupa bogatiile slavei Sale" si prin "lucrarea atotputerniciei Sale". - GW 261, 262 (1915)

Eliberarea de vinovatie aduce eliberarea de frica. - Atat Aaron, cat si poporul cautau sa evite intalnirea cu Moise si "le era frica sa vina inaintea lui". Observand confuzia si teama lor, dar nestiind care era motivul, Moise i-a invitat sa se apropie. El a mijlocit pentru impacarea cu Dumnezeu si i-a asigurat de recapatarea favorii Sale. Nesimtind in tonul vocii sale nimic altceva decat iubire si intelegere, in cele din urma, unul dintre cei prezenti a indraznit sa se apropie de el. Prea inspaimantat pentru a rosti vreun cuvant, acesta si-a indreptat tacut mana spre Moise, indicand mai intai infatisarea fetei lui si apoi inaltimile cerului. Marele conducator a inteles mesajul. Constienti de vinovatia lor si coplesiti de simtamantul respingerii din partea cerului, ei nu puteau suporta lumina divina care, daca ar fi fost ascultatori fata de Dumnezeu, ar fi trebuit sa-i umple de bucurie. In simtamantul vinovatiei exista teama. Sufletul care este liber de pacat nu va dori sa se ascunda de lumina cerului. - PP 329, 330 (1890)

Ce sa facem cand suntem cuprinsi de teama. - Numai simtamantul prezentei lui Dumnezeu risipeste acea teama care poate transforma viata unui copil timid intr-o adevarata povara. El trebuie ajutat sa-si intipareasca bine in memorie fagaduinta lui Dumnezeu: "Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El, si-i scapa din primejdie" (Psalmii 34,7). Indemnati-l sa citeasca minunata povestire despre Elisei si puternica ostire ingereasca ce inconjura cetatea montana asediata de armatele vrajmasului. Sa citeasca despre Petru, atunci cand se afla condamnat la moarte in inchisoare si despre ingerul care a aparut in celula in miez de noapte si l-a condus pe slujitorul lui Dumnezeu, in siguranta, dincolo de garzile inarmate si dincolo de poarta masiva de fier, cu toate incuietorile si lacatele ei.

Sa citeasca scena aceea de pe mare, cand Pavel, prizonierul, aflat in calatorie spre locul persecutiei si al procesului de judecata, le-a adresat urmatoarele cuvinte de curaj si speranta marinarilor si greu incercatilor soldati obositi de truda, veghere si foame: "Fiti cu voie buna; pentru ca nici unul dintre voi nu va pieri. Pentru ca un inger al Dumnezeului meu, caruia Ii slujesc, mi s-a aratat azi-noapte, si mi-a zis: 'Nu te teme, Pavele; tu trebuie sa stai inaintea Cezarului; si iata ca Dumnezeu ti-a daruit pe toti cei ce merg cu corabia impreuna cu tine.'" Increzator in aceasta fagaduinta, Pavel si-a asigurat tovarasii: "Nu vi se va pierde nici un fir de par din cap". Si asa s-a intamplat. Pentru ca, pe acea corabie, se afla un barbat prin care Dumnezeu Isi putea indeplini lucrarea, au fost salvati toti pasagerii, soldatii si marinarii pagani. "Ei au ajuns cu totii teferi la uscat" (Fapte 27,22-24.34.44). - Ed 255, 256 (1903)

Dumnezeu lucreaza deschis. - Domnul nostru nu ne amageste. El nu ne spune: "Nu aveti nici un motiv de teama; nu exista nici un pericol in calea voastra". El stie ca exista pericole si incercari si ne abordeaza in mod onest si deschis. El le promite copiilor Sai ca ii va lua din lumea pacatului si a raului si ii indruma spre o cetate de scapare care nu va cadea niciodata. Rugaciunea Lui pentru ucenici a fost: "Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau". El spune: "In lume veti avea necazuri: dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 17,15; 16,33). - SC 122, 123 (1892)

Indepartati-va atentia de la voi insiva. - Indepartati-va atentia de la voi insiva si indreptati-va privirea spre Isus. Chiar daca simtiti ca nu sunteti decat niste pacatosi, totusi este privilegiul vostru acela de a-L recunoaste pe Hristos ca Mantuitor. El nu a venit in lume ca sa-i cheme la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi. Satana va prezenta inaintea mintii omenesti dificultati si sugestii menite sa ii slabeasca credinta si sa ii distruga curajul. El se foloseste de ispite nenumarate si foarte diverse, care va vor invada mintea, una dupa alta; dar a acorda o prea mare atentie propriilor emotii si a-ti descatusa simtamintele fara nici un discernamant inseamna a spune bun-venit indoielii. Procedand astfel, va aruncati in mod deliberat in panzele de paianjen ale confuziei si disperarii. Poate ca va intrebati: Ce trebuie sa fac cu aceste ganduri inspaimantatoare? Alungati-le din minte, privind si contempland inegalabila profunzime a iubirii Mantuitorului. Nu va exacerbati sentimentele, vorbind despre ele si inchinandu-va inaintea lor, indiferent daca acestea sunt bune sau rele, triste sau incurajatoare. - Lt 41, 1893

A invinge teama prin increderea in Isus. - Isus ne invita sa venim la El, iar El va ridica povara grea de pe umerii nostri si va aseza in locul ei jugul Sau, care este usor, si povara Sa, care nu este grea. Daca am umbla fara incetare pe calea pe care ne invita Isus sa umblam, nu am ajunge niciodata sa traim simtaminte de panica. Suntem asaltati de dificultati si incercari dureroase numai atunci cand ne abatem de pe calea datoriei. Sacrificiile pe care suntem nevoiti sa le facem pentru a-L urma pe Hristos nu sunt altceva decat pasii pe care trebuie sa-i facem pentru a ne intoarce pe calea luminii, a pacii si a fericirii. Indoielile si temerile cresc atunci cand sunt tolerate si, cu cat persistam mai mult in aceasta atitudine, cu atat vor fi mai greu de invins. Noi nu suntem in siguranta decat daca renuntam la solutiile noastre omenesti si ne agatam de bratul Aceluia care i-a salvat pe ucenicii aflati in corabia ce se scufunda in marea furtunoasa. - 4T 558 (1881)

Hristos este purtatorul poverilor. - Impartasiti-I Domnului toate dorintele, bucuriile, necazurile, grijile si temerile voastre. Prin aceasta, El nu va fi prea impovarat si nici nu-L vom putea face sa oboseasca. Inima Lui iubitoare este sensibila fata de suferintele noastre si este miscata de strigatul durerilor noastre. Sa venim la El cu toate dificultatile care ne tulbura gandurile. Nici o povara nu este prea grea pentru El, deoarece Dumnezeu este sustinatorul tuturor lumilor, El conduce toate lucrarile universului. Nimic din ceea ce ar putea tulbura in vreun fel pacea noastra nu este prea marunt pentru a nu fi observat de El. Nici un capitol al experientei noastre nu este atat de intunecat si de sters, incat sa nu poata fi citit de El si nu exista nici o incurcatura pe care El sa nu o poata dezlega. Nici o nenorocire nu se poate abate chiar si asupra celui mai neinsemnat dintre copiii Sai; nici o teama nu poate tulbura sufletul; nici o raza de bucurie si nici o rugaciune sincera nu poate fi rostita de buzele noastre, fara ca Tatal ceresc sa nu le observe indata pe toate. Relatia dintre Dumnezeu si un suflet omenesc este atat de distincta si de plenara, ca si cand acela ar fi singurul suflet care exista pe intregul pamant, singurul suflet caruia ii este acordata intreaga atentie si purtare de grija si pentru care El a daruit viata Preaiubitului Sau Fiu. - SC 100 (1892)