TULBURARILE DE GANDIRE

Tulburarile de Gandire

Cadru conceptual

Gandirea reprezinta functia cea mai organizata a psihismului, prin care se integreaza si se prelucreaza informatia privitoare la realitatea exterioara si cea interioara, cu trecerea la un nivel calitativ superior al cunoasterii, de la fenomenal, aleatoriu, particular, la esential, cauzal, general. Aceasta prelucrare conduce la cunoasterea indirecta si la posibilitatea construirii unor atitudini anticipative si prospective, in mecanismele gandirii integrandu-se in permanenta afectivitatea, atitudinile emotionale, datele mnezice ca si experienta anterioara.

Asa cum am aratat, gandirea opereaza asupra informatiei obtinute prin perceptie si reprezentare si nu direct asupra obiectelor sensibile, deci gandirea are caracter mijlocit, deosebindu-se prin aceasta de cunoasterea perceptiva.

Ca reflectare directa a gandirii, conduita umana se desfasoara rational si anticipativ, orice actiune fiind precedata de executia ei mentala, de secventializarea etapelor, aprecierea urmarilor desfasurarii ei. Ansamblul actiunilor si procedeelor, prin care, in vederea rezolvarii unor probleme sau a cresterii nivelului de cunostinte, informatia este transformata in cadrul schemelor si notiunilor printr-un sistem de actiuni organizate, alcatuieste componenta operationala a gandirii.

Tulburari in discursivitatea gandirii

Tulburari in ritmul gandirii

Accelerarea ritmului gandirii reprezinta o inlantuire cu o extrema rapiditate a ideilor in care numarul asociatiilor se multiplica, dar pierd in profunzime, evocarile sunt exacerbate fiind insa minimalizate de numeroasele digresiuni, care intrerup firul principal al discursului, iar tulburarile de atentie fac subiectul incapabil de a se concentra asupra unei teme precise.

Lentoarea ideativa este reprezentata de o scadere a numarului ideilor, a posibilitatilor lor de asociere, evocari dificile, scadere a fortei de reprezentare si a imaginatiei.

Tulburari in fluenta gandirii

Fadingul mintal descris ca o scadere progresiva a gandirii de catre Guiraud, se manifesta printr-o incetinire a ritmului verbal, ca si cum bolnavul ar fi detasat, un scurt interval, de ceea ce spune.

Barajul ideativ (Kraepelin), descris initial pentru a desemna doar oprirea actelor voluntare, termenul de baraj se refera in prezent la oprirea ritmului ideativ.

Tulburari in ansamblul gandirii

Sunt tulburari in valorizarea judecatilor si rationamentelor gandirii.

Ideile dominante sunt idei care se detaseaza din contextul celorlalte idei, impunandu-se intr-un moment dat gandirii si sunt legate de anumite particularitati ale personalitatii subiectului de care se leaga insasi hipervalorizarea lor, fie ca subiectul este sau nu constient de aceasta.

Ideile prevalente. Ideea prevalenta, denumita ca atare de Wernicke, este o idee care se impune gandirii ca nucleu al unui sistem delirant.

Ideile obsesive sunt idei care se impun gandirii, o asediaza si o invadeaza, recunoscute de subiect ca un fenomen parazit, fiind straine si contradictorii cu personalitatea individului.

Ideile delirante sunt idei in dezacord evident cu realitatea, dar in a caror realitate bolnavul crede, impenetrabil la argumentele logicii formale si care-i modifica conceptia despre lume, comportamentul si trairile.

Structurarea deliranta. Ideile delirante nu apar in mod natural "clasificate" sau monotematice; ele au tendinta de a se articula si sistematiza, restructurand gandirea catre un mod de gandire particular

Deliruri sistematizate sunt idei delirante construind judecati si rationamente, cu aparenta logica, dar pornind de la "postulate false"(Clerambault).

Deliruri nesistematizate sunt deliruri in care structurarea ideilor delirante este mult mai redusa, nemaipastrand o aparenta logica si pentru care subiectul nu cauta o argumentatie rationala.

Tulburari operationale ale gandirii

Pot fi pasagere si reversibile - se refera la scaderea, in grade variabile a randamentului si eficacitatii operationale a gandirii, a capacitatii de creatie si se intalnesc in stari reactive, surmenaj, posttraumatic, in infectii si intoxicatii sau permanente.

Dintre tulburarile permanente mentionam:

Stationare (nedezvoltarea gandirii) se refera la incapacitatea gandirii subiectului de a atinge anumite nivele operationale, de la cele mai complexe (abstractizare si generalizare) pana la cele elementare (limbajul articulat, capacitatea de autoingrijire)

Progresive (dementele) sunt reprezentate de scaderi progresive si globale ale intregii vieti psihice, afectand in primul rand gandirea, iar in cadrul acesteia capacitatea de generalizare si de abstractizare.

Sindromul demential are drept caracteristici urmatoarele:

scaderea capacitatilor intelectuale care perturba integrarea socio-profesionala;

tulburari evidente de memorie si gandire;

modificarea trasaturilor personalitatii premorbide;

absenta tulburarilor de vigilitate.