Tehnici de control a anxietatii

Tehnici de control a anxietatii

Pacientii care isi pot controla pana la un anumit nivel simptomul vor progresa mai rapid in ierarhia stimulilor tot mai anxiogeni, vor fi mai capabili sa faca fata anxietatii anticipatorii si vor fi capabili sa aplice deprinderile achizitionate cand se vor simti anxiosi in viitor.

Aceste teorii sunt:

a)      Relaxarea - se potriveste cu precadere pacientilor cu simptome somatice ale anxietatii (dar nu numai acestora).

b)      Incordarea dirijata

Mai ales la subiectii cu fobie de sange se inregistreaza un model particular de

simptome. In astfel de situatii o incordare voluntara a muschilor bratelor, picioarelor si toracelui va preveni caderea de tensiune si lesin.

Ost si Stermer (1987) propun in astfel de situatii urmatoarea schema de tratament:

la inceput subiectii invata prin metoda modelarii si prin practica sa-si incordeze voluntar musculatura pentru 10-15 secunde si apoi sa revina la starea normala. Apoi ei sunt expusi gradat la o serie de stimuli unde se pot urmari accidente unde se vede sange. Ei sunt invatati sa detecteze primele semne de cadere de tensiune si sa le opreasca prin intermediul incordarii musculare.

c)      Tehnica distragerii

A acorda atentie simptomelor produse de anxietate nu face decat sa perpetueze cercul vicios. Distragerea poate inversa acest proces. Tehnica este utila ca strategie pe termen scurt, dar este nefolositoare pe termen lung, mai ales cand subiectul o foloseste ca sa evite simptomele sau angajarea in cadrul tehnicii expunerii. Distragerea implica indreptarea atentiei spre stimuli exteriori (exemplu: sa descrie mobilierul din camera).

d) Identificarea gandurilor negative si gasirea unor ganduri alternative.

e) Jocul de rol.

Se foloseste mai frecvent in tratamentul fobiilor sociale, jocul de rol putand fi considerat o tehnica de expunere. Problema in aceste cazuri este ca pacientul nu poate fi asertiv fara sa fie agresiv. In astfel de cazuri se repeta diverse variante de raspuns pana cand pacientul descopera comportamentul adecvat.

Tehnica se aplica simplu dupa modelul: "sa presupunem ca eu sunt seful tau. Arata-mi cum i te-ai adresa daca i-ai cere sa-ti schimbe programul". Inversarea rolurilor il poate face pe un pacient constient de efectele comportamentului non-asertiv al altora si de avantajele de a fi mai asertiv.

f) Tehnica repetitiei (antrenamentului) reprezinta un mod prin care subiectul se pregateste pentru expunere. Multi fobici sustin ca in mintea lor se face un gol cand sunt confruntati cu obiectul fobiei lor sau cand sunt cuprinsi de panica.

Tehnicile pentru a face fata anxietatii intense trebuie repetate mintal.

Subiectul este ivatat sa repete intrebarile pe care le va adressa sau subiectele despre care va vorbi intr-o situatie sociala. Se poate face repetitie, de pilda, de pilda, pentru vorbitul in public.

g) Modelarea.

Este o tehnica indirecta prin intermediul careia terapeutul demonstraza pacientului cum sa se apropie de obiectul fobiei sale (exemplu: un sarpe).

h) Medicatia anxiolitica.

Efectul benefic al expunerii este redus de medicatia anxiolitica pentru ca pacientul pune starea de calm care se instaleaza in fata obiectului fobiei, pe seama tratamentului si nu pe seama propiilor sale actiuni. Cu toate acestea sunt cazuri in care medicasia anxiolitica este utila cand se ivesc situatii pentru care pacientul nu a avut timp sa se pregateasca. Utilizarea sistematica a tranchilizantelor trebuie insa descurajata pe cat posibil.