Tulburarile anxioase

Tulburarile anxioase

Marina se trezeste brusc aproape in fiecare noapte, la cateva ore dupa ce s-a culcat, cu tahicardie, senzatie de nod in gat, ameteli si teama ca va muri. Desi tremura toata, Marina nu stie ce se petrece cu ea.

Dupa ce s-a chinuit mai multe nopti, ea a decis sa consulte un medic cardiolog, dar acesta nu i-a gasit absolut nimic.

Corina prezenta simptome asemanatoare cu cele ale Marinei atunci cand se afla in public. Ea se temea ca isi va pierde controlul si ca ceilalti o vor desconsidera din acest motiv. De curand, ea a incetat sa mai mearga singura la cumparaturi, preferand sa iasa in oras doar impreuna cu prietenul ei. Mai mult, atunci cand se afla la teatru sau la restaurant, ea se simtea cuprinsa de panica si manifesta tendinta imperioasa de a parasi locul respectiv.

Simptomele s-au accentuat treptat si s-au extins si asupra situatiei de la locul de munca. Astfel, la scurt timp de la sosirea la serviciu, tanara era cuprinsa de teama de a-si pierde autocontrolul si simtea nevoia sa iasa din birou.

Doru, inginer-sef de serviciu avea mari probleme atunci cand trebuia sa ia cuvantul la sedinte. In momentul in care seful lui i-a cerut sa prezinte in fata salariatilor un raport de activitate a sectorului sau, pacientul a devenit extrem de nevos, manifesand urmatoarele simptome: transipiratii abundente, tremor, ameteala, senzatie de sufocare si tahicardie. O data ajuns acasa, Doru s-a gandit sa-si dea demisia.

Cristian este foarte jenat de faptul ca, de catva timp, simte o teama ciudata pe care ii este greu sa o impartaseasca pana si sotiei; astfel, in timp ce conduce masina el se teme ca a calcat un om sau un animal. Desi nu are nici o dovada ca acest lucru s-a petrecut in realitate, subiectul simte dorinta compulsiva sa se intoarca inapoi si sa verifice traseul pe care a mers, pentru a fi sigur ca nu a accidentat pe nimeni. In ultimile luni, gandul ca a accidentat pe cineva a devenit atat de obsedant incat Cristian reface drumul cu masina in sens invers, de 4-5 ori, pentru a se asigura ca nu s-a intamplat nimic.

Crisitian, tanar patron al unei firme de succes resimte dureros nevoia de a face verificari permanente si se intreaba mereu daca nu cumva a innebunit.

Toti acsti subiecti traiesc o stare de anxietate patologica, ce se deosebeste de anxietatea normala, pe care toti oamenii o traiesc in anumite situatii, prin doi indicator:

starea scapa de sub contrulul subiectului si sentimentul lipsei de control sporeste si mai mult anxietatea;

anxietatea perturba ritmul normal de viata al subiectului, impidicandu-l sa desfasoare actiuni pe care inainte le indeplinea cu usurinta.

Pacientii din exemplele de mai sus sufera de urmatoarele tulburari psihopatologice: atacuri de panica, agorafobie, fobie sociala si tulburare obsesiv-compulsiva.

Anxietatea se disitnge de teama prin faptul ca aceasta din urma este indreptata de obicei spre obiecte si situatii concrete care exista ca amentitari reale: teama de a pierde un examen, de a nu avea suficienti bani, de a nu putea termina la timp o lucrare etc.

Anxietatea are un caracter mult mai difuz, subiectul in cauza neputand sa precizeze motivul fricii. Teama se focalizeaza mai difuz, pericolul potential fiind vag conturat. Astfel, subiectul poate trai cu spaima ca isi va poerde autocontrolul sau ca se va intampla ceva rau, fara sa stie ce anume.

Anxietatea afecteaza toate aspectele fiintei umane: starea fiziologica a organismului, starea psihica si comportamentul.

In plan fiziologic, anxietatea produce simptome psihosomatice cum ar fi: tahicardie, contractura musculara, ameteli, transpiratii abundente, nod in gat, senzatii de sufocare etc.

In plan psihologic, anxietatea se mainfesta ca o stare subiectiva de aprehensiune a unui pericol iminent, acompaniata de un disconfort general. In formele extreme, subiectul se poate simti detasat de propia persoana sau speriat de gandul ca va muri sau va innebuni.

In plan comportamental, anxietatea poate compromite capacitatea subiectului de a actiona, de a se exprima si de a face fata unor situatii.

Programul de psihoterapie a anxietatii trebuie sa implice interventii la trei niveluri:

reducerea reactivitatii fiziologice;

eliminarea comportamentului de evitare;

modificarea interpretarilor subiective (vorbirea interioara) care perpetueaza starea de disconfort si ingrijorare.

Anxietatea se poate manifesta sub diverse forme si la diferite niveluri de intensitate, de la o stare de disconfort pina la un atac de panica implicand palpitatii, dezorientare spatio-temporala si chiar groaza.

In tratatele de psihiatrie, anxietatea este definita ca teama difuza, fara un obiect bine precizat.

Diferenta dintre anxietate (difuza) si atacul de panica consta in aceea ca, in al doilea caz, subiectul traieste simultan patru sau mai multe din urmatoarele simptome:

respiratie accelerata;

palpitatii (tahcardie sau puls neregulat);

tremor;

transpiratie abundenta;

senzatie de sufocare;

senzatie de grata sau tulburari digestive;

senzatie de ameteala;

senzatie de detasare (subiectul pierde contactul cu propia persoana);

valuri de caldura sau frig;

teama ca va muri;

teama ca isi va pierde autocontrolul si va innebuni.

In cazul in care anxietatea se manifesta doar ca raspuns la un stimul specific, aceasta este denumita anxietate situationala sau fobica.

Anxietatea situationala se deosebeste de teama pe care o incearca orice om in anumite situatii prin intensitatea ei disproportionata, precum si prin caracterul sau nerealist si prin evitarea sistematica a situatiei anxiogene.

Adesea, anxietatea poate fi produsa doar prin simpla imaginare a unei situatii specifice, subiectul temandu-se de consecinte in cazul in care se va confrunta cu obiectul fobiei sale. Acest tip de anxietate poarta numele de anxietate anticioatorie. In formele sale usoare, anxietatea anticipatorie nu se deosebeste prea mult de simpla ingrijorare, dar atunci cand ea devine deosebit de intensa. Va imbraca forma panicii anticipatorii.

Intre anxietatea (sau panica) spontana sau anxietatea (sau panica) anticipatorie exista o diferenta foarte mare, in sensul ca prima este stare emotionala tinde sa ajunga la apogeu foarte rapid (pana la 5 min) si descreste treptat vreme de aproximativ o ora, in timp ce anxietatea anticipatorie se amplifica progresiv la confruntarea cu situati anxiogena, dar mai ales la imaginarea ei, apoi descreste brusc. Astfel, subiectul poate fi stresat timp de o ora in legatura cu un posibil pericol, dar stresul dispare de indata ce subiectul isi ocupa mintea cu altceva.