Incercare de caracterizare phihologica

Incercare de caracterizare phihologica

Sub diferite variatii de detaliu , omul care locuieste azi continental nostrum se prezinta sub doua tipuri bine definite :occidental si orientalul .In apusul si centrul Europei ,domneste o mentalitate ,iar catre rasarit ,catre posturile cele mai avansate ale Asiei o alta .Englezul , francezul , germanul, italianul, scandinavul, cu toate deosebirile dintre ei , constituite la un loc acelasi fel de civilizatie. Tehnica lor , felul de a vedea viata , felul adaptarii la mediu sunt comune .Dincolo ,la frontierele Asiei ,ca o peninsula intrata in viata Europei ,turcii ,rusii , o parte din popoarele balcanice construiesc o alta lume ,cu alte legi ,cu alt suflet ,cu alta filozofie .

Toata civilizatia occidentala sta intr-un singur cuvant :aptitudinea creatoare .Ridicat deasupra mediului ,dominandu-l prin stapanire de sine ,prin curaj ,prin rabdare si initiative ,occidentalul e spirit activ mai inainte de toate .El preface ambianta ,sfinteste locul ,caruia ii impune legea ,si ideea sa si care il asculta docil si invins .Apuseanul e stapanul vointei sale elastice si ferme in acelasi timp si pentru aceasta e si stapanul lucrurilor inconjuratoare .Curajul sau e cand temerar ,cand rezonabil .Stie sa riste sis a fie in acelasi timp prudent .El subjuga fortele naturi ,sezoanele ,fauna si flora .Dar ami ales a inventat tehnica ,care i-a devenit aliata ascultatoare .Natura e asa prefacuta in mana sa incat devine reprezentanta ideilor ,artificiilor si fictiunilor sale .Prin tehnica industriala si capitalista ,occidentalui tine toata planeta la dispozitia sa .

In asemenea conditii ,filozofia sa nu poate fi decat voluntarista .El crede ca totul e posibil ,e optimist in increderea pe care o acorda fortelor sale ,crede in libertate ,mai mult , in liber albitru ,pentru ca rezistenta determinismului ,orb o invinge cu puterea intelepciuni sale ;forteaza evenimentele prin vointa sa de triumf .Individualismul e ,fara indoiala ,idealul sau ultim .

Psihologia orientalului e exact contrara .Ea se reduce ,deobicei ,la o resemnare pasiva .Daca occidentalul se impune mediului ,orientalul se supune .Forta naturii il zapaceste ,il zdrobeste ,il apasa .Recunoaste intr-ansa cine stie ce forta religioasa ,misterioasa ,contra careia i se pare inutil sa mai lupte .Ordinea evenimentelor i se pare mai dinainte stabilita de un zeu infailibil . Fatalismul ,adica constatarea acestei asezari prestabilite si pe care vointa omului e prea slaba ca sa o indrepte ,I se pare singura solutie .Totul e acceptat asa cum se prezinta .Nici un orgoliu ,nici o ambitie ,nici o rezistenta .Imaginatia si vointa nu prefac de loc realitatea inconjuratoare .Filozofia vietii e supunerea ,resemnarea la fortele care ne depasesc si pe care nu le putem schimba ,ci doar imblanzi prin ascultare .Idealul sau e confundarea in masa anonima ,in colectivitatea absorbanta .Intre aceste doua tipuri extreme de civilizatie ,intre aceste doua interpretari ale existentei ,datorita a doua structuri deosebite ,intre creatiunea Occidentalului si resemnarea Orientalului ,se poate gasi o valoare intermediara .Sa numim aceasta structura sufleteasca ,adaptibilitate .

Aceasta aptitudine nu e inca activitate creatoare .A te adapta la mediu nu inseamna chiar a preface mediul .Inseamna cel mai mult a rezolva un conflict cu ambianta ,inseamna a ajunge la un fel de armistitiu .E o activitate ,daca vreti ,pe jumatate creatoare .Cel care se adapteaza e oarecum pasiv ,fiindca imita in buna parte mijloacele de existenta ale mediului ,accepta ceea ce i se impune ,stabilind un echilibru ,printr-o cedare ,printr-un compromis .

Adaptarea inseamna pana la un punct o usoare infrangere .A accepta ceea ce ti se impune ,a primi punctual de vedere al altuia ,a renunta la al tau se reduce mai ales la a renunta la o contributie de noutate .Prin aceasta ,adaptabilitatea se indeparteaza de voluntarismul occidental si se aproprie de resemnarea orientala .

Cu toate acestea insa ,nu oricine se poate adapta si nu e suficienta pentru aceasta o pasivitate desavarsita .Ca sa ajungem la o intelegere cu mediul ,la echilibrul acela pe care il aduce adaptarea ,trebuiesc cunoscute conditiile realitatii ,alese instrumentele cele mai indicate .Trebuie sa stim la ce sa renuntam si ce trebuie sa castigam ca sa putem crea armonia necesara intre mediu si noi .Caci mediul nu accepta orice .Ii trebuiesc numai anumite conduite care trenuiesc selectate dintr o mie ,trenuiesc conduse ,valorificate .Un oriental nu e un adaptat ,el e un invins .Adaptarea presupune un accord bilateral ,un fel de contract acceptal ,presupune o satisfactie ,si-o multumire ,deci un inceput de libertate .Orientalul e zdrobit ,e terorizat ,e silit sa se desfiinteze in favoarea imprejurarilor .Resemnarea inseamna incetarea vieti .Adaptarea ,din contra ,e o formula care permite continuarea activitati ,a productiei .A unei productii limitate de reserve si de constrangeri ,de omisiuni si de sacrificii desigur ,dar totusi a unei productiuni oarecare .Daca fata de creatiunea pura adaptarea e relativ o infrangere ,fata de desfiintarea totala ea e o victorie .Ea nu e incremenita ,terorizata de un fatalism orb .Nu e retrograda ,ruginita ,inapta de progress .Ea intelege progresul ,pe care nu-l constrieste singura .Dar pe care-l adopta si il perfectioneaza .E o putere tanara si vie .Prin aceste caractere ,adaptabilitatea se aproprie de voluntarismul occidental .

Daca observam bine cu toata atentia ,moravurile ,institutiile ,felul de a reactiona al poporului nostru ,vom ajunge usor la concluzia ca psihologia sa intra in acest fel de comportare ,echidistant intre voluntarismul activist al Apusului si pasivitatea fatalista a Orientlui .Asazati geograficeste si sufleteste intre influente care ne vin dintr-o parte si din alta ,sufletul nostrum si-a alcatuit un echilibru din caractere luate si dintr-o parte si din alta .Aceste influente duble n-au ramas insa intre ele in conflict ,in dualism .In sufletul nostru s-au topit formand o sinteza noua ,un echilibru .Echilibrul nostru suflectc se cheama adaptabilitate .Prin el ne deosebim de toata lumea Orientului ,dar si de cea a Apusului .Exista in caracterul nostru excese de lene ,de plictiseala ,de indurare ,de rabdare excesiva ,care ne impiedica de a fi occidentali .Pe de alta parte ,gasim in noi initiative ,o anumita harnicie in a pricepe ce e bun in alta parte si a ni-l apropria ,o vioiciune in a pricepe imediat mecanismul unei noutati ,o agerime in a nu fi dezorientati si nici intimidati in fata neprevazutului ,care ne indeparteaza cu mult de apatia indolenta a Orientului .N-am avut timp sa construim noutati ,dar am avut meritul de a pricepe si asimila imediat ce au facut bun alti .Aceasta adaptibilitate am perfectionat-o facand din ea arma noastra de lupta in existenta .

Orientalismul e instabil la noi ,se dizolva iute ,e efemer in orice ,fiindca ii lipseste postamentul .Din toate acestea ,trebuie sa aducem laude functiunii noastre de acomodare .Cat suntem de deschisi ,de curiosi la progress se vede si din felul cum prind ,poate cam excesiv de uros ,modele la noi .De multe ori ,Bucurestiul intrece Parisul .Daca se poarta pantaloni largi acolo ,la noi devin enorm de largi .Orice moda devine "sarjata" aici .Curentele de idei isi au rostul lor acolo ,desi gratuite ,la noi devin si mai fertile .E caracteristica in aceasta privinta dragostea noastra pentru Fanta ,de altfel ,asa de legitima .Paul Morand spune intr-o carte a sa ca numai romanii si portughezii iubesc Franta ca pe o femeie .S-ar putea obiecta caracterizarii noastre ca nu reprezinta o voalare specifica romaneasca ,deoarece o mai gasim si la alte popoare .Dar aceasta obiectie ar fi nefundata .Singurele popoare care pot fi comparate din acest punct de vedere cu noi sunt popoarele meridionale :spanioli ,italiene ,greci .E usor de constatat ca aceste neamuri nu au ca trasatura principala adaptabilitatea .Cu popoarele nordice nu poate incapea comparatie : acestea tin mai degraba de tipul occidental .Alte popoare mai mici de cultura recenta se multumesc sa evite ,fara sa se adapteze .Aceste calitati ,intelese cum trebuie ,pot da foloase remarcabile pentru viitorul poporului nostru ,dupa cum ,rau intelese ,ele se pot intoarce catre aspectul lor peiorativ .Caci adaptabilitatea e o sabie cu doua taisuri .Ea poate insemna evolutie ,inteligenta ,finete ,suplete ,preogres ,dupa cum poate insemna lasitate ,duplicitate ,siretenie ,superficialitate .In ea se gasesc continute virtual si posibilitatile de progres ,si cele de decadenta .Totul va depinde de directive culturala ,sociala si morala care va fi imprimata poporului nostru de conducatorii sai .Destinul care ne asteapta e astfel dublu .La raspandire ,se cere mai multa intelepciune decat oriunde .

Precizari

Intelectualismul ,ortodoxismul ,misticism ;cuvinte si formule noi pentru realitati vechi .Ca si Rusia ,tara noastra ,drum de tranzitie intre Europa si Asia isi pune deodata in fata celor doua metode de realizare .Ca si pe timpul opozitiei intre Dostoievsky si Turgheniev ,ni se deschid si noua acum doua cai catre perfectiune :prin pilda Occidentului sau prin aceea a Orientului ,cu mijloacele cunostintei ,civilizatiei si ratiunii ,sau cu acelea ale Bizantismului ortodox ,transformat arbitrar si legitim in natiolismul autohton .De 70 de ani se pune mereu ,la fiecare deceniu ,aceasta alternativa .Definitia fenomenului specific romanesc nu sta ,la noi ,in trecut .N-o putem gasi pe calea traditionalismului .Suntem cu toti de acord ca n-am trait inca momentul national culminant ,ca trecutul nostru e impur si instrainat sis a asteptam realizarea noastra sufleteasca integrala de la viitor .Romanismul ,adica ceea ce este particular ,unic romanesc ,nu e facut ,nu e inchegat inca ,ci ,cu o formula bergsoniana ,e pe cale de a se face .E inca devreme in acea devenire care se dibuieste ,se cauta pe sine .

Dar orice precizare intr-o forma ,orice incercare de definitie e o opera de constiinta .Numai prin cultivarea formelor superioare sufletesti ,prin adaparea la culturile Apusului vom crea cultura romaneasca ,adica instrumentul de perceptie ,care sa ne indice ,sa ne spuna cine si ce suntem .Specific national fara constiinta si fara ratiune nu e posibil .Intai san e cultivam si pe urma ne vom putea intelege .Adica ne vom intelege ce masura ce ne vom crea .Specificitatea nationala e o opera de desprindere ,de diferentiere ,iar perceptia diferentierii nu se poate obtine decat prin ratiune .Incepand a fi buni europeni ,vom sfarsi prin a fi buni romani .Romanismul se invata prin europeism .Romani ne-am descoperit mai intai in Franta .Opozitia creeaza determinarile si precizarile .Mistismul ,cu formula nationala romaneasca recenta ,ortodoxismul ,suprima comparatiile paralele ,individualizarile ,contopind totul in neant .Dar sa nu se uite ca situarea noastra intr-o forma nationala precisa e un procedeu de discriminare .Mistica distruge complect nationalitatea ,care e o forma de individualitate colectiva .

Din aceste cateva consideratii generale ,corolarele se impun de la sine .Fiindca cultura romaneasca nu e determinat specific insa ,ci abia pe cale de determinare ,cred ca nu exista insa nici un tip de intelectual particular roman .Tipul nostru de intelectual nu e caracterizat prin semen locale .El e tributar Apusului ,fie ca e umanitarist ,fie ca e ,ceea ce e si mai interesant nationalism integral .

Obscurantismul ortodox si mistic ,cu intoarcerea lui la nationalul sovin si la fortele asa-zise "creatoare" ale instinctului bestial ,e cel mai prost serviciu ce se poate oferi culturalitati haotice si dezorientate in care traim .

Ca si rusii pe timpul lui Petru cel Mare ,ca si mahomedanii lui Kedal Mustafa ,vom invata sa fim romani ,invatand mai intai ratiunea Occidentului .