Analiza documentelor sociale

ANALIZA DOCUMENTELOR SOCIALE

Una din sursele de informare la care deseori cercetatorul apeleaza, alaturi de populatie, o reprezinta DOCUMENTELE SOCIALE. Prin natura si complexitatea lor, documentele asigura o diversificare a informatiilor si permit elaborarea unor modele explicative ale fenomenelor sociale.

Fie ca realizeaza în mod spontan sau sistematic acest lucru, oamenii produc documente, le analizeaza, le interpreteaza.

În limbajul comun, termenul de document are întelesul de act oficial; în sens sociologic, însa, el este utilizat cu întelesul de text sau orice alt obiect care ofera anumite informatii, imagini asupra populatiilor sau domeniilor vizate, date despre contextul social în care a fost construit; documentele sunt marcate atât de specificitatea (particularitatea) epocii în care au fost elaborate, cât si de personalitatea (subiectivitatea) autorilor lor.

„Actele oficiale, ziarele si revistele, cartile si foile volante tiparite, afisele, fotografiile, benzile imprimate, casetele video, însemnarile zilnice, jurnalele personale, scrisorile, biografiile si autobiografiile, dar si uneltele de munca traditionale sau moderne, produsele muncii, bunurile de consum, ca si creatia artistica (pictura, sculptura, arhitectura etc.) reprezinta documente sociale, importante surse de informatii în sociologie.” (C. Zamfir, L. Vlasceanu, 1993).  Urmele lasate de trecutul mai apropiat sau mai îndepartat sunt multiple si diverse. Ele nu se refera doar la documente scrise (gen scrisori, jurnale personale, statistici, publicatii ), ci si la fotografii, filme, cladiri sau obiecte casnice. Bogatia acestor surse din care cercetatorii extrag informatii, pentru reconstituirea vietii sociale, a relatiilor interumane si a proceselor sociale, impune necesitatea elaborarii unui sistem de tipologizare a documentelor.

Criteriile dupa care se pot clasifica aceste documente sunt numeroase si, din aceasta cauza, este greu de elaborat o schema integratoare, care sa le cuprinda pe toate.

Totusi, noi am propus o schema integratoare, preluata de la Septimiu Chelcea, în care sunt retinute patru criterii: forma (natura documentelor), continutul, destinatarul si emitentul. În functie de acestea avem doua mari categorii de documente, si anume: scrise si nescrise.

În cadrul documentelor scrise se disting documentele cifrice (publice oficiale si neoficiale, personale oficiale si neoficiale) si documentele necifrice (publice oficiale si neoficiale, personale oficiale si neoficiale).

În cadrul documentelor nescrise se disting documentele vizuale (apartinând culturii materiale si apartinând culturii spirituale), documentele audiovizuale si documentele auditive.

Cele mai raspândite documente si cele mai des utilizate de catre cercetatori în investigatiile stiintifice sunt cele scrise, iar în cadrul acestora, un loc aparte îl ocupa recensamintele, studiile pe baza de esantion, monografiile si biografiile sociale, însa nu trebuie sa uitam faptul ca utilizarea documentelor de tot felul în investigatiile sociologice, ca orice alta metoda sau tehnica de cercetare, are atât avantaje, cât si neajunsuri.

Valoarea documentelor sociale, în mod deosebit a celor personale, consta în aceea ca studiindu-le putem reconstitui faptele sociale. Trebuie subliniat însa, ca documentele personale ramân totusi doar o reflectare a faptelor sociale. Verificarea validitatii si fidelitatii informatiilor sociale si integrarea acestora în modele explicative reprezinta reguli metodologice fundamentale ale oricarei metode de cercetare sociologica, implicit în cercetarea fundamentata pe analiza documentelor sociale.   

Documentele sociale contribuie la reconstituirea vietii sociale, fiind o reflectare a fenomenelor si proceselor desfasurate. Ele pot fi utilizate ca sursa pentru elaborarea de noi teorii si ipoteze sau ca ghid orientativ pentru alte cercetari. Oricare ar fi valoarea utilizarii unei astfel de tehnici, ea nu se poate constitui într-o sursa exclusiva de date, nu poate înlocui celelalte metode si tehnici, ci trebuie privita ca o sursa complementara, alaturi de alte metode si tehnici de cercetare.