APARTENENTA ETNICA SI RASA

APARTENENTA ETNICA SI RASA

CONCEPTE DE BAZA

ETNICITATEA

. Grupurile minoritare . Rasa si biologia

PREJUDECATILE SI DISCRIMINAREA

Interpretarile psihologice

. Interpretarile sociologice

ANTAGONISMUL ETNIC: O PERSPECTIVA ISTORICA

Aparitia rasismului

RELATIILE ETNICE DIN PERSPECTIVA ISTORICA: CATEVA EXEMPLE

Relatiile etnice in Brazilia

. Dezvoltarea sociala in Africa de

Sud . Drepturile civile ale negrilor din Statele Unite . Hispanicii si asiaticii din Statele Unite

DIVERSITATEA ETNICA IN MAREA BRITANIE

inceputurile imigrarii . Evolutiile ulterioare . Rasa, rasism si inegalitate . Etnicitatea si atitudinea politiei

RELATIILE ETNICE IN EUROPA

POSIBILE EVOLUTII VIITOARE ALE RELATIILOR ETNICE

REZUMAT

LECTURI SUPLIMENTARE

TERMENI IMPORTANTI

CONCEPTE DE BAZA

. etnicitate . rasism . prejudecata . discriminare

in multe parti ale lumii in prezent au loc lupte intre diferite grupuri rasiale ^ culturale, unele dintre acestea producand tensiuni intense si chiar varsari de sangej. Razboaiele sangeroase cu asemenea motivatii au avut loc, in zone precum Bosnia! Hertegovina (in fosta Iugoslavie), Etiopia (in Africa) si Georgia (componenta a fostei] Uniuni Sovietice).

Totodata, multimi de refugiati si imigranti se deplaseaza continuu traversand i diferite regiuni ale globului, fie incercand sa evite aceste conflicte, fie din cauza saraciei, in cautarea unei vieti mai bune. Ei ajung adesea intr-o alta tara, unde descopera ca nu sunt agreati de cei care, cu generatii in urma, fusesera la randul lor imigranti.

Asa se intampla, de exemplu, cu multi oameni care vin in Statele Unite. Statele Unite sunt, din punct de vedere cultural, cea mai diversa societate din lume. Este o societate de imigranti: populatia originara, indienii americani, mai alcatuiesc sub 1% din intreaga populatie a tarii. Dar si Anglia si Europa au devenit cu rapiditate aproape la fel de omogene din punct de vedere cultural ca si Statele Unite. Europenii au fost, desigur, primii imigranti in America de Nord, si care pana nu demult au dominat imigrarea in State Unite si Canada. Astazi, se produc norvaluri de imigrare, legala si ilegala, chiar in Europa occidentala. Imigrantii provin din Europa rasariteana, Africa, Orientul Apropiat si Asia. Multe dileme, conflicte si ciocniri - in aceeasi masura ca si beneficiile si oportunitatile de care au avut parte Statele Unite ca rezultat al imigrarii, sunt azi experimentate de statele europene. Europa devine, se pare, tot mai eterogena din punct de vedere etnic.

ETNICITATEA

O ETNICITATEA se refera la practicile culturale si atitudinile unei anumite comunitati de persoane, care ii diferentiaza de ceilalti. Membrii grupurilor etnice se concep, pe ei insisi, ca fiind distincti din punct de vedere cultural de alte grupuri din societate si sunt perceputi ca atare de aceasta. Pentru a deosebi grupurile etnice intre ele pot ajuta diferite caracteristici, dar cele mai frecvente sunt limba, istoria stramosilor (reali sau nu), religia si portul sau podoabele. Antagonismele etnice sunt pe de-a intregul invatate, fapat care pare de la sine inteles daca ne gandim cat de des unele grupuri au fost considerate ca "nascute pentru a conduce' sau "modificate', "lipsite de inteligenta' etc.

in acest capitol vom cerceta motivul pentru care diversitatea etnica produce atat de frecvent conflictele sociale. Ideea de "rasa' a avut o influenta majora in izbucnirea acestor conflicte, deci ne vom opri asupra naturii si originilor ei. Apoi vom analiza de ce unele grupuri ajung sa dispretuiasca sau sa le urasca pe altele atat de mult, concentrandu-se asupra formelor prejudecatilor rasiale sau etnice, in sectiunile urmatoare ale capitolului vom studia relatiile etnice in diferite contexte nationale, dand o atentie deosebita Statelor Unite, Angliei si Europei continentale.

Grupurile minoritare

Notiunea de grup minoritar (sau minoritate etnica) este folosita pe larg in sociologie si reprezinta mai mult decat o distinctie numerica. Exista multe minoritati in sensul statistic, cum ar fi persoanele mai inalte de l ,80 m sau cantarind peste 150 kg, dar acestea nu constituie minoritati conform conceptului sociologic, in sociologie, membrii unui grup minoritar sunt dezavantajati fata de majoritatea populatiei si au un anume sentiment al solidaritatii de grup, al apartenentei comune. Experienta traita ca subiect al prejudecatilor si discriminarii de obicei intareste simtamintele de loialitate si interese comune.

Membrii grupurilor minoritare tind adesea sa se considere ca fiind un popor aparte fata de majoritate. Grupurile minoritare sunt, de regula, izolate din punct de vedere fizic si social de comunitatea in ansamblul ei. Ele tind sa se concentreze! anumite cartiere, orase sau regiuni ale tarii. Sunt rare cazurile de casatorie in(j membrii apartinand majoritatii si ai unui grup minoritar sau intre membrii unor minoritL. in interiorul minoritatii, se promoveaza uneori endogamia (casatoria in cadrul grupului^ in scopul pastrarii individualitatii culturale.

Minoritatile sunt distincte atat etnic cat si fizic de restul populatiei. Asa intampla cu amerindienii si asiaticii in Marea Britanic, de exemplu, sau cu afro,!; americanii, chinezii si alte grupuri in Statele Unite. Diferente fizice, cum ar fi culoarea! pielii sunt considerate de obicei ca rasiale. Distinctiile etnice sunt arareori neutre, si se asociaza adesea cu inegalitati precum bunastarea si puterea, cat si _cu| antagonismele intre grupuri. Printre tensiunile dintre grupurile etnice, cele mai* puternice sunt cele pe motive rasiale.

Rasa si biologia

inca exista credinta conform careia, in mod eronat, oamenii pot fi impartiti dupa rasele biologice. Acest lucru este surprinzator, daca ne gandim la numeroasele incercari ale oamenilor de stiinta de a stabili categorii de rase ale popoarelor lumii. Unii autori au distins patru sau cinci rase majore, in timp ce altii au identificat pana la trei. Dar s-a dovedit ca prea numeroasele exceptii de la aceste clasificari le faceau imposibil de utilizat.

De exemplu, un tip comun utilizat, cel negroid, se presupune ca este alcatuit din persoane cu pielea inchisa la culoare, par negru si cret si alte caracteristici fizice specifice. Dar locuitorii originari ai Australiei, aborigenii, au pielea inchisa si parul ondulat, uneori chiar blond. O intreaga serie de alte exemple pot fi date pentru a contrazice orice simpla clasificare. Nu exista rase "pure', doar o seama de varietati fizice ale fiintelor umane. Diferentele intre tipurile fizice dintre grupurile de fiinte umane provin din incrucisarile populatiei, care difera in functie de gradul de contact dintre grupurile sociale sau culturale. Grupurile din care este formata populatia umana constituie un tot unitar. Diversitatea genetica din interiorul populatiei care are trasaturi comune vizibile este la fel de mare ca si varietatea acestor trasaturi, in virtutea acestor fapte, multi biologi, antropologi si sociologi cred ca ar trebui sa se renunte cu totul la conceptul de rasa.

O Exista diferente fizice clare intre fiintele umane, iar unele dintre acestea sunt mostenite, insa motivul pentru care unele diferente devin motiv pentru discriminarea sociala si pentru PREJUDECATI nu are nimic de-a face cu biologia. De aceea, diferentele rasiale ar trebui intelese ca variatii fizice individualizate ale membrilor unei comunitati sau societati ca fiind semnificative din punct de vedere social Diferentele de culoare a pielii, de exemplu, sunt considerate ca fiind semnificative, in timp ce diferentele de culoare a parului nu sunt. Rasismul este prejudecata bazata pe distinctiile fizice semnificative, din punct de vedere social. O persoana rasista este aceea care crede ca, unii indivizi sunt superiori sau inferiori altora, ca rezultat al acestor diferente rasiale.

PREJUDECATILE SI DISCRIMINAREA

Conceptul de RASA este relativ nou, dar prejudecatile si discriminarea au fost foarte raspandite in istoria omenirii, deci va trebui mai intai sa facem o distinctie clara intre ele. Prejudecatile se refera la opinii sau atitudini manifestate de membrii unui grup fata de altul. Opiniile preconcepute ale unei persoane sunt adesea bazate pe conventii verbale, mai degraba decat pe evidenta si sunt rezistente la schimbare chiar si in fata unor informatii noi. Oamenii pot manifesta prejudecati favorabile despre grupurile cu care se identifica si negative despre celelalte. Cineva care are prejudecati referitoare la un anumit grup, refuza argumentele logice.

O DISCRIMINAREA se refera la comportamentul real fata de celalalt grup. Ea poate fi observata in activitati care ii inlatura pe membrii unui grup de la ocaziile oferite altuia, ca in cazul unui cetatean britanic negru caruia i se refuza o slujba disponibila doar pentru unul alb. Desi prejudecatile stau cel mai adesea la baza discriminarii, acestea pot exista separat. Oamenii pot avea atitudini marcate de prejudecati, dar carora nu le dau curs. La fel de important este si faptul ca discriminarea nu deriva in mod necesar din prejudecati. De exemplu, cei care cauta sa cumpere vile rezidentiale se feresc sa achizitioneze proprietati in cartiere predominant locuite de negri, nu din cauza atitudinilor de ostilitate pe care le-ar avea fata de cei ce locuiesc acolo, ci din teama ca valoarea proprietatii lor va scade. Atitudinile determinate de prejudecati influenteaza in acest caz discriminarea, intr-un mod indirect.

Interpretarile psihologice

Teoriile psihologice ne ajuta sa intelegem atat natura atitudinilor care dovedesc prejudecati, cat si motivul pentru care diferentele etnice au atata importanta in opinia unora. Doua tipuri de abordare psihologica sunt importante. Unul foloseste conceptul de gandire stereotipa in analizarea prejudecatilor. Celalalt sustine ca exista un anumit tip de persoana mai predispus atitudinilor ce dovedesc prejudecati fata de grupurile minoritare.

Stereotipiile si tapii ispasitori

Prejudecatile opereaza in special prin intermediul gandirii stereotipe, ceea ce inseamna a gandi in termenii unor norme fixe si inflexibile. Stereotipia este adesea indeaproape legata de mecanismul psihologic al substitutiei, in care sentimentele de ostilitate si furie sunt indreptate inspre obiecte, care nu se afla in realitate la originea acestor sentimente. Oamenii isi elibereaza resentimentele asupra unor "tapi ispasitori', persoane invinuite pentru lucruri de care nu se fac vinovate. Termenul "tap ispasitor' provine de la vechii evrei, care isi transferau in fiecare an pacatele asupra unui tap, alungat apoi in salbaticie. A avea un tap ispasitor este un lucru comun acolo unde doua grupuri etnice sarace intra in competitie pentru anumite recompense economice. Cei care isi indreapta atacurile rasiale impotriva negrilor, de exemplu, se afla adesea intr-o pozitie economica similara cu a acestora, acuza pe negri pentru suferinte ale caror cauze reale trebuie cautate in alta pan

Folosirea unui "tap ispasitor', este in mod normal, directionala impotriva ui grupuri distincte si relativ lipsite de putere, deoarece reprezinta o tinta usoar Protestantii, catolicii, evreii, italienii, negrii africani si altii au jucat rolul involuntar ( "tap ispasitor' in diferite momente de-a lungul istoriei occidentului.

A avea un "tap ispasitor' implica adesea proiectia, atribuirea inconstienta i propriilor dorinte si caracteristici altora. Poate fi implicata aici sexualitatea. Cercetarih au demonstrat cu certitudine, ca atunci cand membrii unui grup dominant, practic violenta impotriva unei minoritati si o exploateaza sexual, este posibil ca ei sa creada ca acel grup minoritar insusi prezinta trasaturile violentei sexuale. De exemplu, ideile? bizare sustinute de catre albi in vechiul Sud american cu privire la firea pofticioasa al barbatilor negri afro-americani isi avea probabil originea in propriile lor frustrari . intrucat accesul la femeile albe era limitat formal de natura comportamentului de l curtare. in mod similar, in Africa de Sud credinta ca barbatii negri au o potenta i sexuala exceptionala si ca femeile negre sunt voluptoase era foarte raspandita in randul albilor. Se considera ca barbatii negri sunt foarte periculosi pentru femeile albe, in timp ce in realitate, practic toate contactele sexuale erau initiate de catre barbatii albi cu femeile negre.

Personalitatea autoritara

Este posibil ca unele tipuri de oameni, ca urmare a,socializarii timpurii, sa fie deosebit de predispuse la gandirea stereotipa si la proiectie. O cercetare binecunoscuta intreprinsa de Theodor Adorno si colegii sai in 1940 a diagnosticat un tip caracteristic, pe care 1-au numit personalitatea autoritara (Adorno s.a., 1950). Cercetatorii au stabilit mai multe scale de masura pentru exprimarea nivelului prejudecatilor. Pe una din scale, de exemplu, subiectilor li se cere sa-si exprime acordul sau dezacordul cu privire la o serie de afirmatii puternic antisemite. Cei diagnosticati ca avand prejudecati impotriva evreilor tindeau sa exprime atitudini negative si fata de alte minoritati. Cei cu personalitate autoritara - au conchis investigatorii - tind sa fie conformisti rigizi, supusi superiorilor lor si aroganti cu inferiorii. Acestia sunt totodata si foarte intoleranti in atitudinile lor religioase si sexuale.

Caracteristicile personalitatii autoritare, au sugerat cercetatorii, rezulta dintr-o formula educationala in care parintii sunt incapabili sa-si exprime direct dragostea fata de copiii lor, sunt retinuti si obsedati de disciplina. Ca adulti, acesti indivizi sufera de anxietati care pot fi controlate doar prin adoptarea unor pozitii rigide. Ei sunt incapabili sa faca fata unor situatii ambigue si le ignora in consecinta, avand tendinta sa gandeasca intr-un mod stereotip.

Cercetarea lui Adorno a fost intampinata de foarte multe critici. Unii n-au fost convinsi de valoarea masuratorilor folosite pe scalele sale. Altii au sustinut ca autoritarismul nu reprezinta o caracteristica a personalitatii, ci reflecta normele si

s _ai_orile unor anumite subculturi in interiorul societatii in ansamblu. Investigatia ar tea fi ^mai valoroasa in calitate de contributie la intelegerea trasaturilor de gandire itoritarista in general, decat ca distingand un tip particular de personalitate. Cu ate acestea, exista si similaritati clare intre aceste descoperiri si alte cercetari in . meniul prejudecatilor. De exemplu, un studiu clasic intreprins de Eugene Martley investigat atitudinile fata de 35 de minoritati etnice si a descoperit ca majoritatea _elor care manifestau prejudecati impotriva unui grup etnic exprimau sentimente egative si impotriva celorlalte. Evreii si afro-americanii erau dispretuiti la fel de mult ca si valonienii, pirinenii si danirienii (Hartley, 1946). Ultimele trei grupuri de fapt, nici nu exista; numele lor au fost inventate de Hartley pentru a vedea daca subiectii vor avea prejudecati si fata de grupurile de care nu auzisera vreodata.

Interpretarile sociologice

Mecanismele psihologice ale gandirii stereotipe, deplasarea si proiectia se regasesc la membrii tuturor societatilor si ajuta la explicarea aflarii de ce antagonismul etnic este un element atat de obisnuit, al diferitelor culturi. Dar ele ne spun prea putin despre procesele sociale implicate in discriminare. Pentru a studia aceste procese, trebuie sa facem apel la trei idei sociologice.

Etnocentrismul, grupul inchis si alocarea de resurse

Conceptele sociologice relevante pentru conflictele etnice la nivel general sunt cele de etnocentrism, grup etnic inchis si alocarea de resurse. Etnocentrismul -suspiciune fata de cei din exterior combinata cu tendinta de a evalua cultura altora in termenii propriei culturi - este un concept pe care 1-am intalnit (cap. 2). Practic, toate culturile au fost etnocentriste intr-o oarecare masura si este usor de observat felul in care etnocentrismul se combina cu gandirea stereotipa. Cei din exterior sunt considerati straini sau inferiori din punct de vedere moral si mental, in acest fel i-au privit majoritatea civilizatiilor pe membrii culturilor mai putin numeroase, de exemplu, iar atitudinea lor a alimentat nenumarate conflicte etnice de-a lungul istoriei.

Etnocentrismul si grupul inchis sunt intalnite impreuna frecvent, "inchis' se refera la procesul prin care grupurile isi mentin granitele care le separa de alte grupuri. Aceste granite sunt formate prin mijloace de excludere, care duc la acutizarea diviziunilor intre un grup etnic si altul. Aceste proceduri includ limitarea sau interzicerea casatoriei interetnice, restrictii aplicate relatiilor economice sau contactele sociale intre grupuri, cum ar fi comertul, si separarea fizica a grupurilor (ca in cazul ghetto-urilor etnice). Afro-americanii din Statele Unite au trait toate cele trei proceduri de excludere: casatoriile interrasiale au fost ilegale in unele state, segregatia economica si sociala a fost intarita prin lege in Sud, iar segregatia prin ghetto-urile de negri mai exista inca in majoritatea oraselor mari.

Uneori grupuri care au putere egala isi intaresc reciproc liniile de demarcatie: membrii lor nu se amesteca intre ei, dar nici unul dintre grupuri nu-1 domina pe celalalt. De obicei insa unul dintre grupurile etnice ocupa o pozitie privilegiata (de putere) fata de celalalt, in aceste imprejurari, grupul inchis coincide cu alocarea d resurse, instituind inegalitati in distributia avutiei si a bunurilor material.

Unele dintre cele mai crancene conflicte dintre grupurile etnice sunt centrate p liniile de demarcatie dintre ele tocmai pentru ca aceste linii semnalizeaza inegaliti de avutie, putere sau statut social. Conceptul de grup etnic inchis ne ajuta sa intelega atat diferentele dramatice cat si pe cele mai putin vizibile care separa comunitati! umane una de cealalta, nu doar motivul pentru care membrii unor grupuri sunt ucisi linsati, batuti sau hartuiti, ci si cel pentru care nu obtin slujbe bune, o educatie solida s o locuinta confortabila. Bunastarea, puterea si statutul social sunt resurse restranse| de care unele grupuri beneficiaza mai mult decat altele. Pentru a se mentine pe pozitifl lor distincte, grupurile privilegiate recurg uneori la acte de violenta extrema impotrivi altora, in mod similar, membrii grupurilor defavorizate pot recurge si ei la violenta, c mijloc de a incerca sa-si imbunatateasca situatia.

ANTAGONISMUL ETNIC: O PERSPECTIVA ISTORICA

Pentru o analiza completa a relatiilor etnice si a antagonismului etnic i vremurile noastre este necesara perspectiva istorica. Este imposibil sa intelege divizarile de azi fara sa acordam un loc de prima importanta impactului expansiun colonialismului occidental asupra restului lumii.

incepand din secolul XV, europenii au inceput sa se aventureze pe mari pan atunci nemarcate pe harta, explorand tinuturi terestre, in scopul explorarii si i comertului, dar si cucerind si supunand totodata populatiile indigene. Au plecate Europa cu milioanele pentru a se stabili in aceste noi teritorii. Sub forma comertuh cu sclavi, ei au produs si o mutatie pe scara larga, a unor populatii din Africa insp America (vezi fig. 9.1.). Stramutarile de populatii care au avut loc cu aproximatiei ultimii 350 de ani sunt urmatoarele:

Din Europa spre America de Nord. Din secolul al XVII-lea pana in prez aproximativ 15 milioane de oameni au emigrat din Europa catre actualele Sti Unite si Canada. Aproximativ 150 de milioane de americani isi pot reconstiti ascendenta in urma emigratiei.

Din Europa spre America Centrala si de Sud. Aproximativ 20 de milioane ( oameni din Europa, in majoritate din Spania, Portugalia si Italia, au emigrat sp America Centrala si de Sud. Aproximativ 50 de milioane din locuitorii de azi( aceste zone au ascendenta europeana.

Din Europa spre Australia. Aproximativ 17 milioane de oameni din aces continente sunt de origine europeana, in Africa, majoritatea au emigrat in stat Africa de Sud, care a fost colonizat mai ales de englezi si olandezi.

Din Africa spre America, incepand din secolul al XVI-lea, aproximativ 15 milic de negri au fost transportati fortat catre continentul american de nord si de su Aproape un milion au sosit in secolul al XVI-lea; l ,3 milioane in secolul al XVII-lf sase milioane in secolul al XVIII-lea si doua milioane in secolul al XlX-lea. Neg africani au fost adusi in America in lanturi, pentru a servi drept sclavi - aceasta^ insemnat distrugerea brutala a unor familii si comunitati intregi.

Aceste straturi succesive de populatie au format baza compozitiei etnice act in Statele Unite, Canada, tarile din America Centrala si de Sud, Africa de Sud, tralia si Noua Zeelanda. in toate aceste societati, populatiile indigene au fost suu^ conducerii europene, iar in America de Nord si Australia au devenit minoritati etnicei intrucat europenii proveneau din medii diverse, ei au implantat numeroase diviziuni etnice in tarile de adoptiune, in punctul culminant al erei coloniale, in secolul al XIX-leaf si la inceputul secolului al XX-lea, europenii pusese stapanire pe populatiile bastinase 1 si in multe alte regiuni: India, Burma, Malaya si unele parti din Orientul Mij lociu.      .

in cea mai mare parte a perioadei expansiunii europene, atitudinile etnocentrice erau raspandite in randul colonistilor, care credeau ca aveau misiunea de a civiliza j restul lumii. Chiar si cei mai liberali europeni se considerau superiori populatiilor | indigene pe care le descopereau. Faptul ca multe dintre aceste populatii gandeau la fel despre colonisti nu este tot atat de relevant, intrucat europenii posedau puterea de a-si impune propria viziune. Perioada de inceput a colonialismului a coincis cu aparitia rasismului, si de-atunci diferentele si conflictele rasiste au ocupat un loc central in randul conflictelor in general, in mod special, opiniile rasiste care-i separa pe albi de negri au capatat un loc central in atitudinile europenilor.

Aparitia rasismului

De ce a luat amploare rasismul? Au existat mai multe motive. Unul este acela ca opozitia dintre alb si negru, ca simboluri culturale, avea radacini adanci in cultura europeana. Albul fusese dintotdeauna asociat cu puritatea, negrul cu raul (nu exista nimic natural in acest simbolism; in unele culturi situatia este inversa). Simbolul culorii negre era incarcat de semnificatii negative inainte ca Occidentul sa intre in contact direct cu popoarele de negri. Aceste sensuri simbolice tindeau sa se manifeste in reactiile europenilor fata de negri, atunci cand acestia i-au intalnit pentru prima data pe tarmurile africane. Sentimentul ca exista o diferenta esentiala intre popoarele albe si negre, combinat cu "paganismul' africanilor i-a facut pe multi europeni sa-i priveasca pe negri cu dispret si teama. Asa dupa cum se exprima un cercetator din secolul al XVII-lea, negrii "la culoare ca si la fire sunt nu cu mult diferiti de incarnarea diavolului' (Jordan, 1968). Desi, cele mai extreme manifestari ale acestei atitudini au disparut in zilele noastre, nu este greu de crezut ca unele elemente ale acestui simbolism cultural alb-negru sunt raspandite in continuare.

Un al doilea factor important care a dus la aparitia rasismului modern a fost inventarea si difuzarea conceptului de rasa in sine. Atitudini cvasirasiste au existat de sute de ani. in China, in anul 300 d.Ch., de exemplu, gasim pastrate descrieri ale unor popoare barbare "care seamana indeaproape cu maimutele, din care se trag'. Dar notiunea de rasa ca insiruire de caracteristici mostenite provine din gandirea europeana a secolelor al XVIII-lea si al XlX-lea. Contele Joseph Afthur de Gobineau (1816-1882), numit uneori parintele rasismului modern, a propus idei care au influentat multe cercuri. Dupa parerea lui de Gobineau, exista trei rase: alba, galbena si neagra.

Rasa alba poseda o inteligenta superioara, moralitate si vointa, iar aceste calitati mostenite justifica raspandirea influentei occidentale in intreaga lume. Negrii sunt ^capabili, caracterizati printr-o natura animalica, lipsa de moralitate si instabilitate

emotionala.

Ideile lui de Gobineau si ale altora care propuneau opinii similare au fost prezentate ca presupuse teorii stiintifice. Ele 1-au influentat mai tarziu pe Adolf Hitler, care le-a transformat in ideologia partidului nazist. Notiunea superioritatii rasei albe, desi lipsita total de valoare faptica, ramane un element-cheie al rasismului alb. Acesta este un element explicit, de exemplu, in ideologia Ku Klux Klan-ului si a stat de asemenea, la baza apartheidului (dezvoltarea rasiala separata) in Africa de Sud, asupra caruia ne

vom opri mai j os.

Un al treilea motiv al aparitiei rasismului modern se afla in relatiile de exploatare pe care europenii le-au stabilit cu popoarele ne-albe. Comertul cu sclavi nu ar fi putut avea loc daca nu ar fi fost raspandita credinta europenilor ca negrii apartin unei rase inferioare, chiar subumane. Rasismul a contribuit la justificarea dominantei coloniale asupra popoarelor ne-albe, refuzandu-le drepturile participarii politice, cucerite de catre albi in tarile europene de bastina.

Relatiile dintre albi si ne-albi erau variabile, in functie de diferitele trasaturi ale guvernarii coloniale, si erau influentate totodata de diferentele culturale intre europenii insisi. Pentru a demonstra aceasta ne vom ocupa in continuare de relatiile rasiale in Brazilia, Africa de Sud si Statele Unite, inainte de a analiza pe larg diferentele rasiale si etnice din Marea Britanic.

RELATIILE ETNICE DIN PERSPECTIVA ISTORICA: CATEVA EXEMPLE

Compararea relatiilor etnice, din alte societati cu cele din Marea Britanic, ilustreaza modul in care prejudecatile si discriminarea variaza in functie de diferitele modele de dezvoltare istorica. Brazilia este citata uneori ca exemplu de societate lipsita de prejudecati etnice intre albi si negri, desi, asa cum vom vedea, aceasta afirmatie nu este pe deplin justificata. Dimpotriva, Africa de Sud este o tara in care prejudecatile si discriminarea au atins forme extreme, iar segregarea intre negrii si albi a fost institutionalizata, inaintea schimbarilor recente care au adus guvernarea majoritatii. Cat despre Statele Unite, vom incepe cu campania pentru drepturile civile ale negrilor.

Relatiile etnice in Brazilia

Mai putin de un milion de africani au fost transportati in Brazilia inaintea sfarsitului comertului cu sclavi pe la mijlocul secolului al XlX-lea. in Statele Unite, negrii care proveneau din culturi africane diferite erau de regula dispersati, iar in Brazilia oamenii expediati cu aceleasi transporturi erau in mod normal tinuti laolalta. Astfel, ei au p conserva mai mult din cultura lor originara decat cei din Statele Unite. Sclavilor ( Brazilia le era permis sa se casatoreasca chiar daca stapanii nu erau de acord, ( vreme continuau sa-i serveasca ca mai inainte, iar odata casatorit, un cuplu nu iqj putea fi vandut ca sclavi separati. Contactele de natura sexuala intre barbatii albi, femeile sclave erau frecvente, iar copiii rezultati erau adesea eliberati, fiind une chiar acceptati ca membri ai familiei albe. Sclavia a fost abolita in 1888, desi acceptasera cu mult mai inainte existenta negrilor liberi (Schwartz, 1985). J

Dupa desfiintarea sclaviei, multi brazilieni negri s-au mutatin mediul urban. Acolol majoritatea traiau (si traiesc si azi) in conditii de saracie, dar nu li s-a interzis sa faca! parte din sindicate profesionale, iar o mica parte au obtinut pozitii sociale importante bogatie si putere. Un proverb brazilian foarte des citat spune ca: "Un negru bogat este alb si un alb sarac este negru'. Fraza surprinde cu exactitate opiniile relativ flexibile asupra diferentelor rasiale, cat si faptul ca "a fi alb' este inca clar identificat cu superioritatea. Albii continua sa domine pozitiile importante in toate sectoarele sociale.

Multa vreme brazilienii isi interpretasera propriul sistem de relatii rasiale intr-o maniera caritabila, comparandu-1 pozitiv cu cel mult mai segregationist din SUA, dar in anii '60 si '70, datorita faptului ca miscarile pentru obtinerea drepturilor civile de catre negrii americani au capatat amploare, aceste comparatii au devenit mai putin favorabile Braziliei. La inceputul anilor '60, Congresul Braziliei a aprobat o lege care interzicea discriminarea in locurile publice dupa ce o turista americana de culoare, Katherine Dunham, s-a plans ca-i fusese refuzata cazarea intr-un hotel din Sao Paulo. Totusi legea a fost in buna masura doar un gest simbolic, fara ca guvernul sa faca vreun efort concret de a investiga intinderea posibila a discriminarii.

Observatorii sunt de acord ca asemenea discriminari sunt destul de rare in Brazilia, 'dar putine programe guvernamentale au vizat imbunatatirea conditiilor sociale si economice ale persoanelor de culoare. Credinta braziliana in "inalbire' contrasteaza intrucatva cu concentratia continua de negri in sectoarele cele mai sarace ale societatii. Cu toate acestea, Brazilia a fost ferita de linsarile si razmeritele repetate care au marcat istoria Statelor Unite si a fost ocolita de cele mai extreme forme ale prejudecatilor antirasiale.

Dezvoltarea sociala in Africa de Sud

in Africa de Sud, primii colonisti au fost olandezi. Descoperind ca populatia locala refuza sa lucreze in intreprinderile europenilor, ei au adus sclavi din alte parti ale Africii si din Indiile Olandeze de Est. Mai tarziu britanicii si-au impus o pozitie dominanta in Africa de Sud, punand capat sclaviei in anul 1830. Divizarea dintre albi si negri nu a fost de la inceput definitiva aceasta s-a realizat cu timpul. Cand sclavia a fost abolita, au fost introduse noi taxe pentru negri, taxe care i-au fortat efectiv pe multi dintre ei sa munceasca pentru patroni europeni, iar tinerii africani au trebuit sa-si _aute de lucru departe de casa pentru a putea plati aceste taxe. A aparut un sistem _anufacturier (mana de lucru) de "naveta', care a determinat structura evolutiei Herioare a economiei Sud-africane. Multi africani s-au angajat in minele de xploatare a aurului sau diamantelor locuind in tabere speciale, la mare distanta de zarile _europenilor. Treptat s-a format un sistem de segregare, recunoscut mai

tarziu prin lege.

in timpul sistemului de apartheid, introdus dupa cel de-al doilea razboi mondial, populatia Africii de Sud era clasificata in patru "grupuri de inregistrare': 4,5 milioane de albi, descendenti ai emigrantilor europeni; 2,5 milioane de asa-zisi "oameni de culoare', care descind din membrii mai multor "rase'; un milion de oameni cu ascendenta asiatica si cei 23 de milioane de africani negri. Pierre van den Berghe distingea trei niveluri principale ale segregarii in societatea sud-africana in timpul apartheid-ului (van den Berghe, 1970).

Microsegregarea - segregarea locurilor publice (asa cum se intampla si in Sudul american). Toalete, sali de asteptare, vagoane de tren si alte locuri publice au dotari separate pentru albi si ne-albi.

Mezzosegregarea - segregarea albilor de ne-albi in privinta cartierelor in care locuiesc, in zonele urbane. Negrii sunt obligati sa locuiasca in zone speciale,

delimitate.

Macrosegregarea - segregarea unor intregi populatii in teritorii separate,

constituite in rezervatii de populatie.

Economia sud-africana era incapabila sa functioneze fara forta de munca asigurata de milioanele de ne-albi care locuiau in orase sau in apropierea acestora. La inceput existau si unele cartiere omogene din punct de vedere etnic, in zonele urbane cele mai importante, dar din ce in ce mai multi negri au fost mutati in "asezari model', situate la cateva mile departare de zonele albe. in plus, milioane de oameni au fost manati catre asa-zisele vetre*, cu mult in afara oraselor. Aceste regiuni erau organizate ca state partial autonome, supuse controlului general al guvernului central alb. in apartheid ne-albii nu aveau drept de vot si nici un fel de reprezentare in

guvernul central.

Vetrele erau concepute ca teritorii separate in care majoritatea neagra putea sa-si exercite drepturile politice refuzate in Africa de Sud, alba. Conform prevederilor Legii de Cetateni ai Vetrelor, locuitorilor de acolo li se retragea cetatenia sud-africana in momentul in care respectivul teritoriu devenea "independent'. Asa-zisii navetisti de frontiera locuiau impreuna cu familiile lor in vetre si traversau zilnic "granita nationala' catre Africa de Sud - alba.

Apartehid-ul a fost condamnat de catre comunitatea internationala din intreaga lume si a avut multi opozanti in interiorul societatii. O perioada indelungata, Africa de Sud a fost supusa unor sanctiuni economice menite sa exercite presiuni asupra tarii, pentru a o determina sa renunte la acest sistem; in plus, Africa de Sud a fost

' in limba engleza: homelands (n.t).

_____ " o^ic ue evenimente sportive internationale. Cu siguranta, sanctiuj

au avut o oarecare influenta, la fel ca si protestele interne, dar unul dintre motivi principale pentru care apartheid-ul a inceput sa se dezintegreze in anii '80 a acela ca multi negri actionau in mod deliberat impotriva lui, in ciuda pedepselor < care erau amenintati de catre autoritati. De exemplu, multi oameni au migrat ca zonele urbane in cautarea unui loc de munca, in ciuda legilor care le interzicea acest lucru. l

in 1990, presedintele de Klerk a ridicat interdictia la care erau supuse Congresul National African (ANC), Partidul Comunist si o seama de alte grupari din opozitie ^ care fusesera pana atunci interzise si isi desfasurasera activitatea pe ascuns sau j fusesera fortate sa ia calea exilului. Nelson Mandela, liderul ANC, care se aflase a' inchisoare inca din 1962, a fost eliberat. A fost promulgata o noua Constitutie, care '^J pentru prima data, asigura tuturor cetatenilor dreptul la vot. in martie 1992 a avut loc un referendum in randul persoanelor cu drept de vot, a caror mare majoritate s-a declarat de acord cu continuarea acestor reforme.

Africa de Sud a devenit azi o democratie functionala, avandu-1 pe Nelson Mandela ca presedinte ales. Apartheid-ul a devenit in scurt timp o amintire, iar in prezent tara pare armonioasa. Totusi mai exista o rata inalta a criminalitatii in asezarile urbane, ca si in unele cartiere prospere de albi si va mai trece catva timp pana cand se va putea spune cu certitudine ca tara nu va mai avea parte de conflicte etnice violente.

Dupa dizolvarea apartheid-ului in Africa de Sud au inceput sa apara investitiile. Multe mari companii sud-africane au inceput sa investeasca in alte parti ale Africii. De exemplu, intre 1994-1995 South-African Breweries a cumparat o mare parte din      . companiile de stat producatoare de bere din Tanzania si Zambia. Au urmat filiale in Botswana, Lesotho si Swaziland. Un asociat al Pepkor, cel mai mare detailist din Africa de Sud, a deschis trei magazine in Zambia in 1995 si inca patru sunt in ' constructie.

O asemenea expansiune a capitalismului sud-african nu este lipsita de probleme. Patronul unui lant de magazine din Zimbabwe a fost primit cu urale la o conferinta in , acea tara, atunci cand a acuzat Africa de Sud ca incearca sa "inghita' Africa. Fermierii din Mozambic au tinut diferite demonstratii incercand sa impiedice guvernul sa vanda pamant arabil investitorilor sud-africani. Aceste tensiuni nu sunt surprinzatoare, datorita faptului ca guvernele sud-africane din perioada apartheid-ului au sustinut interventii militare in Mozambic si in alte tari din imprejurimi. Ostilitatilor rasiale si etnice inca li se mai simte prezenta la aceste intalniri, intrucat practic toti marii oameni de afaceri sud-africani sunt albi.

in cartea sa despre tranzitia de la guvernarea minoritatii in Africa de Sud, The Bondage of Fear* (1995), Fergal Keane nota:

Sclavia fricii (n.t

Aceasta ramane o tara cu linii de demarcatie periculoase si adanc inradacinate. Anii de guvernare a minoritatii au creat o infrastructura solida si cea mai dezvoltata economie din Africa, dar au fost si enorm de risipitori in privinta cheltuielilor gresit directionale Sase milioane de someri; zece milioane de oameni fara canalizare si 23 de milioane fara electricitate; mai putin de 50% dintre copiii negri sub varsta de 14 ani merg la scoala si noua milioane de adulti sunt analfabeti (p. 238).

Drepturile civile ale negrilor din Statele Unite

A bolirea sclaviei si primele evolutii

Sclavia a luat sfarsit in America de Nord ca urmare a Razboiului Civil dintre statele de nord si cele din sud. Proclamatia de emancipare a fost de fapt semnata in 1863, cu un an inainte de sfarsitul razboiului. Totusi sfarsitul acestuia nu a insemnat o imbunatatire considerabila a conditiei negrilor, mare parte dintre acestia ramanand sa traiasca in continuare in saracie. O serie de legi "Jim Crow' adoptate in Sud intre 1890 si 1912 ii alungau pe negri din vagoanele de tren, toaletele publice si cafenelele "albe'. Aceasta segregare a fost recunoscuta oficial de Curtea Suprema de Justitie prin hotararea din 1896, care declara ca fiind constitutionale dotarile "separate dar egale'. Activitatile Ku Klux Klan-ului, o societate secreta violenta, avea ca scop asigurarea mentinerii segregarii.

Luptele purtate de grupurile minoritare pentru a obtine drepturi si sanse egale, incepand de dupa revolutie, au avut un loc important in istoria americana. Majoritatea lor au obtinut accesul la pozitiile politice influente si succesul economic cat si un statut egal cu cel al majoritatii, dar negrii au fost in cea mai mare parte exclusi de la astfel de promovari pana la inceputul anilor '40. Asociatia Nationala pentru Promovarea Oamenilor de Culoare (NAACP) si Liga Urbana Nationala au fost fondate in 1909 si respectiv 1910. Ambele au luptat pentru drepturile civile ale negrilor, dar lupta lor a inceput sa aibe efecte reale abia in timpul si dupa cel de-al doilea

razboi mondial.

inainte ca Statele Unite sa intre in razboi, liderii NAACP si ai Ligii Urbane s-au intalnit cu presedintele Franklin D. Roosevelt, cerand desegregarea fortelor armate. Nu numai ca acest lucru le-a fost refuzat, dar Roosevelt a facut o declaratie publica afirmand ca liderii miscarii pentru drepturile civile fusesera de acord cu continuarea segregarii. Suparat de acest refuz evident, un lider de sindicat negru care participase la reuniunea respectiva, A. Philip Randolph, a lansat chemarea la un mars de protest in Washington, la care sa participe 100.000 de negri. Cu cateva zile inaintea datei stabilite pentru mars, Roosevelt a semnat un ordin prin care era interzisa discriminarea la angajare, pe baza diferentelor etnice si se promitea desfiintarea segregarii in

fortele armate.

Doi ani mai tarziu, proaspat infiintatul Congres al Egalitatii Rasiale (CORE), a inceput sa atace segregarea in locuri cum ar fi: restaurante, piscine si alte locuri publice din Chicago. Desi nu s-au obtinut rezultate importante, iar albii au reactionat vcnement, acesta a marcat inceputul actiunii militante in scopul obtinerii de drepte civile de catre negri - care avea sa devina peste 15 ani o miscare a maselor.      | La scurta vreme dupa cel de-al doilea razboi mondial, NAACP a instituit j campanie impotriva educatiei publice segregate, care a atins un punct culminau atunci cand organizatia a dat in judecata cinci consilii de conducere scolarej atacand conceptul de drept la educatie separata si egala, la care s-a renuntat yj consecinta, in 1954 Curtea Suprema a decis in unanimitate ca "institutiile! educationale separate sunt in mod inevitabil inegale'. Aceasta decizie a deveniti platforma luptelor pentru drepturi civile de-a lungul urmatoarelor doua decenii 'l Atunci cand Curtea Suprema a luat pentru prima data aceasta decizie, mai multe 3 guverne statale si locale au facut eforturi pentru a-i limita efectele. Integrarea scolara ca urmare a legislatiei federale a intampinat o rezistenta violenta din partea Ku Klux Klan-ului, a "Consiliilor Cetatenilor Albi' si a grupurilor de gardieni locali. Pana la sfarsitul anilor '60, abia 1% dintre elevii negri din Sud urmau cursurile unor scoli desegregate.

Intensitatea rezistentei albilor recalcitranti i-a convins pe liderii negri ca era

necesara o forma militanta a maselor pentru a da consistenta drepturilor civile, in

1956 o negresa pe nume Rosa Parks a fost arestata in Montgomery, Alabama,

pentru ca refuzase sa-i cedeze locul sau in autobuz unui alb. Ca urmare, aproape

toata populatia de negri din oras, condusa de catre preotul baptist dr. Martin Luther

King Jr., a boicotat sistemul de transport timp de 381 de zile. Ca urmare, orasul a

fost fortat sa desfiinteze segregarea in sistemul de transport local.

Au urmat si alte boicotari si pichetari in scopul desegregarii altor institutii publice. Marsurile si demonstratiile au inceput sa capete un caracter de masa, cuprinzand negri dar si simpatizanti albi. King organiza campanii de rezistenta activa si non-violenta impotriva discriminarii, dar reactiile fata de aceasta miscare erau departe de a fi non-violente.

Guvernatorul Faubus al statului Arkansas a facut apel la trupele armate ale statului sa impiedice studentii negri sa patrunda in incinta lui Central High School din Little Rock. La Birmingham, Alabama, seriful "Bull' Connor a ordonat politiei sa disperseze protestatarii cu furtune cu apa, bastoane si caini politisti.

Dupa episodul din Birmingham, cateva mii de demonstranti au manifestat in mai multe orase americane pe o perioada de aproximativ zece saptamani, peste 15.000 de protestatari fiind arestati, in 1963, un sfert de milion de sustinatori ai drepturilor civile au organizat un mars la Washington, unde King a declarat: "Nu l vom fi satisfacuti pana cand justitia nu se va revarsa ca raul, iar dreptatea nu va [ deveni un curent puternic', in 1963, Congresul a dat o Proclamatie a Drepturilor j Civile, condamnand explicit discriminarea in institutiile publice, invatamant, la angajare si in orice agentie guvernamentala. Alte articole de lege in anii care au urmat decretau ca negrii deveneau alegatori cu drepturi depline, iar discriminarea in privinta locuintelor era interzisa.

Miscarea pentru drepturile civile

Miscarea pentru drepturile civile a dat un sentiment de libertate culturala si de afirmare activistilor negri, mult mai cuprinzator decat obiectivele formale ale luptei lor Comitetul de Coordonare a Studentilor Non-violenti (SNCC)-isi avea propriii sai Cantareti ai libertatii', care le afirmau aspiratiile prin muzica si cantec. Vincent Harding a descris energia si sentimentul unui nou inceput, resimtite de multi negri in vremea aceea:

Erau o speranta, un idealism, un curaj si o hotarare de nedescris in acele luni de la inceputul organizarii, a marsurilor, a cantecelor si a inchisorii Credeau cu adevarat. Atunci cand cantau in inchisoare, la mitinguri, in fata politistilor si a trupelor regulate "Vom invinge', credeau ce spun a invinge insemna "libertate' si "drepturi' si "demnitate' si Justitie' si albi si negri laolalta si inca multe alte lucruri pe care participantii la o miscare le simt mai mult decat le pot defini (Harding, 1980).

incercarile de a implementa noua legislatie a drepturilor civile s-au ciocnit din nou de puternica rezistenta a opozantilor. Participantii la marsuri pentru drepturi civile erau insultati si batuti, iar unii si-au pierdut si viata. Una dintre reactii a fost aparitia unor grupuri de militanti negri si mai agresive, sub denumirea "Puterea Neagra'. Moderatii s-au distantat de aceasta fractiune, continuand sa lupte pentru reforme in limitele legale. Au izbucnit revolte de amploare in ghetto-urile de negri in intreaga America intre 1965 si 1968.

in ciuda barierelor care impiedicau realizarea pe deplin a prevederilor sale, Proclamatia Drepturilor Civile s-a dovedit a fi de o importanta fundamentala. Principiile ei ii priveau nu numai pe negri, ci pe orice cetatean supus discriminarii, inclusiv alte grupuri etnice si femeile. Ea a servit ca punct de plecare pentru o intreaga serie de miscari legate de afirmarea drepturilor grupurilor oprimate.

in timpul luptelor din anii '60, telurile miscarilor pentru drepturile civile ale negrilor au fost intrucatva modificate. Ambitia majoritatii liderilor acestor miscari fusese dintotdeauna integrarea completa a negrilor in ansamblul culturii americane. Aparitia grupurilor de putere militante ale negrilor au contribuit la deplasarea accentului acestor idealuri catre demnitatea de a fi negru si valoarea intrinseca a culturii lor. De-acum negrii incepeau sa ceara o pozitie independenta in cadrul comunitatii, urmarind dezvoltarea unei adevarate societati pluraliste mai curand, decat asimilarea de catre ordinea sociala a albilor. Aceasta schimbare de orientare a fost de asemenea provocata de sentimentul ca egalitatea in fata legii nu are nici o valoare daca in practica persista discriminarea.

Integrare si antagonism

De-a lungul a aproximativ 30 de ani de la adoptarea Proclamatiei Drepturilor Civile au avut loc schimbari majore. La mijlocul anilor '90 numarul de functionari oficiali negri alesi crescuse de la aproape 100 in anii '60 la 7.000. De patru ori mai multi negri erau inscrisi in colegii si universitati la sfarsitul aceleiasi perioade fatai inceputul ei. Se formase o clasa mijlocie in ascensiune, compusa din oameni dtl afaceri si tehnicieni. Negrii au devenit primarii unora dintre cele mai mari orase alfel tarii, inclusiv New York, Chicago, Atlanta si Baltimore. De asemenea, negrii au . capatat o recunoastere mai mare in literatura, teatru si artele spectacolului (Marable 1991).

Si totusi nu se poate vorbi despre aparitia unei noi perioade de armonie rasiala si integrare. Dimpotriva: la sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90 sute de acte de violenta cu motivatie rasiala au avut loc in diferite parti ale Statelor Unite. Tensiunile rasiale in orase cum ar fi New York, Boston sau Chicago au atins un punct culminant; in 1991 demonstratii masive au fost organizate atat de catre grupuri de albi cat si de negri, fiecare acuzandu-i pe ceilalti de rasism, in 1992 au avut loc izbucniri importante de violenta in Los Angeles, ca si in alte orase din SUA. Alte miscari s-au desfasurat pe la mijlocul anilor '90 in Los Angeles. in ciuda castigurilor obtinute in timpul indelungatei perioade sus-mentionate, statutul general social si economic al negrilor a suferit din nou o depreciere. Venitul mediu al familiilor de negri, de exemplu, a scazut puternic in anii '90, urmat de inscrierile la colegii.

in zonele urbane s-a manifestat o adevarata explozie a consumului de droguri si o rata ascendenta a violentei, in decursul anilor '80, crima a fost principala cauza a mortii in randul barbatilor negri americani. Un raport din 1990 al New England Journal of Medicine demonstra ca speranta de viata a unui tanar negru american care locuia in cartierul Harlem era mai scazuta decat cea a unuia din aceeasi varsta din Bangladesh, in discursul sau de la Washington din 1963, Martin Luther King isi exprima speranta la o "societate insensibila la culoare,' in care copiii sai sa nu fie , judecati dupa culoarea pielii, ci dupa caracter', dar un atare tel parea greu de atins.

Hispanicii si asiaticii din Statele Unite

Razboaiele de cucerire care au dus la crearea Statelor Unite moderne nu au fost indreptate numai impotriva populatiei indiene. O mare parte a populatiei din sud-vest-o data cu un sfert de milion de mexicani - a fost alipita la Statele Unite in 1848 in urma razboiului american impotriva Mexicului. Termenul "chicano' include descendentii acestei populatii, laolalta cu imigrantii ulteriori din Mexic. Termenul "latino' (hispanic) se refera la orice persoana provenita din zonele unde se vorbea limba spaniola care locuieste in Statele Unite.

Cele trei grupuri principale de hispanici din Statele Unite sunt americanii mexicani (aprox. 13,5 milioane), portoricanii (2,7 milioane) si cubanezii (un milion). Alte cinci milioane de rezidenti vorbitori de limba spaniola provin din America Centrala si de Sud. Populatia hispanica a avut o rata de crestere considerabila - 53% intre 1980 si 1990 - mai ales ca urmare a fluxului pe scara larga de noi imigranti de dincolo de granita mexicana. Daca se vor mentine actualele curente, rezidentii hispanici ii vor depasi numeric pe afro-americani intr-un deceniu.

Filiera asiatica

Aproximativ 3% din populatia Statelor Unite este de origine asiatica - opt milioane Je oameni. Chinezii, japonezii sifilipinos (imigranti din Filipine) formeaza cele mai mari grupuri. Dar in prezent, mai sunt si cifre semnificative de indieni asiatici, pakistanezi, coreeni si vietnamezi, care traiesc in America, in urma razboiului din Vietnam, cam 350.000 de refugiati din aceasta tara au patruns in Statele Unite in

ann

Majoritatea chinezilor din prima perioada a emigrarii s-au stabilit in California, unde s-au angajat mai ales in industria grea, cum ar fi mineritul si constructia de drumuri. Retragerea chinezilor in Chinatowns nu a fost de la inceput optiunea lor, ci a devenit necesara datorita ostilitatii cu care se confruntau, intrucat imigratia chineza a fost interzisa prin lege in 1982, chinezii au ramas in buna parte izolati de ansamblul societatii, cel putin pana nu demult.

Primii imigranti japonezi s-au stabilit de asemenea, in California si in celelalte state de pe Coasta Pacificului, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dupa atacul de la Pearl Harbour, tuturor japonezilor din Statele Unite li s-a cerut sa se prezinte in "centrele de redistribuire', care erau in realitate lagare de concentrare, inconjurate cu sarma ghimpata si turele de tun. in ciuda faptului ca, majoritatea lor erau cetateni americani, ei au fost obligati sa locuiasca in aceste tabere construite in graba pe durata ultimei perioade a razboiului. Paradoxal, aceasta situatie a dus la o mai mare integrare a lor in societatea americana intrucat dupa razboi americanii japonezi nu s-au mai intors in cartierele separate in care locuisera inainte. Au reusit cu succes sa atinga niveluri inalte de educatie si bunastare, marginalizandu-i pe albi. Rata casatoriilor interetnice dintre japonezii americani si albi este in prezent de aproape 50%.

Americanii asiatici, in special americanii japonezi, au devenit in zilele noastre persoane cu un succes reputat, in medie, ei obtin rezultate scolare mai bune si au o rata mai mare a admiterii in universitati decat albii. De asemenea, ei au un venit mediu mai ridicat.

Sa ne oprim acum asupra diviziunilor etnice din Marea Britanic. Nu ne vom ocupa doar de relatia albi-negri, ci intr-un sens mai larg de diversitatea grupurilor etnice.

DIVERSITATEA ETNICA IN MAREA BRITANIE inceputurile imigrarii

Numarul considerabil de nume irlandeze, galeze si scotiene raspandite in randul populatiei engleze de azi ne atrage atentia asupra fluxului traditional de oameni din "imprejurimile celtice' catre centrele urbane ale Angliei. La inceputul secolului al XlX-lea, cu mult inaintea imigrarilor masive dinspre coloniile indepartate, orasele engleze in plina dezvoltare au atras emigranti din Insulele Britanice mai putin prospere, in 1867, ziarul The Times mentiona faptul ca: "Abia daca mai exista vreun englez pur in tara asta'. Monarhia, care este descrisa azi ca fiind cea mai "englezeasc dintre institutiile engleze, a inclus multe elemente straine. Anglia a avut monar francezi, scotieni, olandezi si germani; familia regala de azi are atatia stramosi ne-engle incat ar putea fi descrisa mai bine ca fiind "europeana'.

incepand cu secolul al XVII-lea, la Londra a existat o comunitate irlandeza aflati .in expansiune. Desi la inceput ei lucrau mai mult in meserii manuale nespecializatej imigrantii irlandezi au putut sa acceada in timp la slujbe mai profesioniste si mai binjj platite. Situatie unica in randul tarilor din Europa occidentala, populatia Irlandei a scazuti in secolul al XlX-lea. Londra, Manchester, Liverpool si Glasgow au primit 10.000 de i imigranti irlandezi, in timp ce multi altii plecau spre Statele Unite, intre 1830 si 1847 ** 300.000 de irlandezi s-au stabilit doar la Liverpool. Pe la 1851, o jumatate de milion de . irlandezi se asezasera in Anglia si Tara Galilor. De ce au venit atat de multi? Foametea ~ indelungata din Irlanda i-a fortat pe oameni sa-si caute o noua viata in alta parte, iar apropierea dintre Irlanda si Anglia a facut sa le fie relativ usor sa calatoreasca in orasele din Marea Britanic, pastrand totodata legatura cu tara lor de bastina.

La mijlocul secolului al XlX-lea, irlandezii erau cel mai mare grup de imigranti din Anglia intr-o societate care, in afara Londrei, fusese in buna masura la adapostul "incursiunilor' straine. Dar capitala insasi continea multe grupuri "exotice'. O comunitate evreiasca existase de secole care s-a marit substantial in decursul deceniilor urmatoare, pe masura ce represiunea aspra la care erau supusi evreii ii impingea pe acestia catre relativa siguranta oferita de Anglia. S-a calculat ca in 1800 se aflau cam 6.000 de evrei in orasele provinciale si intre 15.000 si 20.000 la Londra. Neagreati pentru ca erau saraci, evreii erau condamnati si atunci cand faceau parte din randurile celor bogati. Cand Charles Dickens a creat personajul Fagin in Oliver Twist, a folosit o caricatura comuna si usor de recunoscut.

in timpul revolutiei industriale, emigrantii olandezi din Anglia au contribuit la formarea unei retele de banci si agentii financiare cunoscuta sub denumirea de "finanta olandeza', care avea sa se dovedeasca de o importanta Vitala in transformarea economica a tarii. Emigrantii olandezi intreprinzatori, bine educati, aduceau cu ei in Anglia calitatile economice si sociale de o importanta durabila si revolutionara. Nebritanicii au avut astfel o contributie semnificativa la crearea unui climat socio-economic nou in Anglia.

Afluxul de imigranti chinezi in timpul perioadei expansiunii industriale engleze a fost pentru patroni o binevenita sursa de mana de lucru ieftina in fabricile engleze. Totusi in repetate randuri, spre sfarsitul secolului al XlX-lea, liderii sindicali s-au ridicat impotriva imigratiei chineze, din cauza amenintarii pe care acestia o reprezentau fata de nivelul salariilor oferite muncitorilor locali.

Stabilirea negrilor in Marea Britanie a cunoscut un avant la sarsitul secolului al XlX-lea datorita extinderii comertului naval catre Africa de Vest si Insulele Caraibe. Cativa studenti africani si antilezi au fost admisi in universitatile britanice in aceasta perioada, dar cel mai mare grup de imigranti negri a constat din marinari de culoare care s-au stabilit in orasele britanice.

ISTORIA'NEGRlLd^.iN^MAMA^:iM CATEVA PATE IMPORTANTE

Elisabeta I da o proclamatie prin care ii expulzeaza pe "maurii negri' din Anglia. Judecatorul Mandfield hotaraste ca persoanele negre nu pot fi fortate sa paraseasca

Anglia.      , :

'jgQ7 Comertul cu sclavi este abolit pe teritoriul Imperiului Britanic.

i 823 ' 823 - ProclamatiaNavigatiei din 1823 le refuza marinarilor negri dreptul de a se angaja

pe nave britanice, cu exceptia vremurilor de razboi. 1834-38      Sclavia este abolita in Imperiul Britanic, cu un sistem de "ucenicie' de cinci ani pentru

fostii sclavi. ' ...-.-.. . , .':. .-.-'. .''..'

Dadabhai Naoroji este primul asiatic ales in Camera Comunelor. , ₇ ^ Au loc rascoale indreptate impotriva negrilor; la Liverpool, in timpul carora Charles

. Wootton este ucis.

Ordinul pentru Restrictii Speciale^(Ordinul Marinarilor Straini Negri) interzice marinarilor

britanici negri sa lucreze pe nave britanice, fortandu-i totodata pe unii marinari negri

nascuti in Marea Britanie sa paraseasca tara.:

Sursa: Sociology Review, 3,4 (aprilie 1994).

Acestia au fost fondatorii primelor comunitati moderne de negri din Marea Britanie (mai ales la Cardiff). Nevoia de cat mai multi barbati apti de lupta pentru a intari fortele britanice in timpul primului razboi mondial a dus la recrutarea a peste 15.000 de barbati britanici proveniti din Insulele Caraibe care au format un regiment de negri antilezi, iar un numar de soldati antilezi s-au stabilit in Marea Britanie dupa incetarea ostilitatilor, preferand sa incerce orice putea Anglia sa le ofere mai curand decat sa se intoarca in Insulele Antile aflate in plina decadere economica (Fryer, 1984).

Evolutiile ulterioare

Persecutiile naziste de la inceputul anilor '30 au facut ca o intreaga generatie de evrei fugari sa plece catre occident pentru a se pune la adapost. Un studiu estima ca 60.000 de evrei s-au stabilit in Marea Britanie intre 1933 si 1939, dar cifra reala poate sa fi fost cu mult mai mare. intre 1933 si 1939 aproximativ 80.000 de refugiati au sosit din Europa Centrala si alti 70.000 au sosit in timpul razboiului propriu-zis. in mai 1945 Europa a fost confruntata cu o problema a refugiatilor fara precedent: milioane de oameni devenisera refugiati. Cateva sute de mii dintre ei s-au stabilit in Marea Britanie. in perioada care a urmat celui de-al doilea razboi mondial, Anglia a trait experienta imigratiei la o scara fara precedent: majoritatea noilor rezidenti proveneau din tarile Commonwelth-ului ca raspuns la oferta de lucru disponibila aici. Exista ceva de genul unei diviziuni de clasa in felul cum reactionau englezii la acest nou val de imigranti. Cercurile conducatoare erau influentate de notiunea mostenirii marelui Imperiu Britanic si de aceea simteau ca vest-indienii, pakistanezii si africanii erau cu totii supusi britanici, deci indreptatiti sa se stabileasca in Anglia, in Anglia postbelic exista o pronuntata lipsa de forta de munca; patronii au fost deci pentru vreme interesati sa atraga forta de munca straina. Totusi multi muncitori care locuiaM in zonele sarace (catre care se indreptau noii imigranti) erau din ce in ce mai constienti .1 de rupturile care se petreceau in viata lor cotidiana. Atitudinile lor fata de noii veniri erau de aceea adeseori ostile. Aproape o treime din imigrantii din Commenwealth au venit sa locuiasca in anumite cartiere ale Londrei; alte concentratii de imigranti s-au format ulterior in West Midlands, in Bradford si in alte zone urbane sarace.

Guvernele succesive au perceput integrarea completa a noilor imigranti in societatea britanica reprezentand un tel posibil si de dorit. Roy Jenkins, secretarul de interne pentru forta de munca din anii '60, a oferit o definitie a integrarii "nu caun proces nivelator de asimilare, ci ca o sansa egala, dublata de diversitate culturala, intr-o atmosfera de toleranta naturala', in 1996 a fost stabilit un Comitet pentru Relatiile Rasiale (Race Relations Board), in cadrul Legii pentru Relatiile Rasiale adoptate de guvernul laburist. Acesta specifica interventii in cazul unor discriminari dovedite pe motive rasiale, in 1968, a fost adoptat un Decret mai substantial impotriva discriminarii, dar era dublat de o legislatie noua reglementand intrarea in tara, ceea ce a dus la o reducere drastica a numarului de noi imigranti, in acelasi an, in timp ce parlamentul discuta relatiile rasiale, Enoch Powell (pe atunci purtatorul de cuvanta! apararii in guvernul conservator), a tinut o cuvantare la Birmingham, in care a prevazut o crestere extraordinara a populatiei ne-albe. "Ca si romanii, mi se pare ca vad cum fluviul Tibru se umfla de atata sange'. Un sondaj Gallup a aratat ca 75% din populatie simpatiza cu opiniile lui Powell.

Legea pentru Relatiile Rasiale din 1976 incerca sa restranga discriminarea rasiala. Ea interzicea discriminarea la angajare, obtinerea de locuinte si participarea la organizatii sau cluburi. Noul comitet desemnat pentru a pune in aplicare aceasta lege, Comisia pentru Egalitate Rasiala, a fost investit cu puteri largite, iar deciziile sale erau considerate inatacabile. Totusi, perioada anilor '70 a cunoscut aparitia unui partid rasist explicit de extrema dreapta, Frontul National. Alte organizatii 1-au supus unor atacuri directe: Liga Antinazista, de exemplu, a fost infiintata in 1977 pentru a contracara propaganda Frontului Nazist.

inainte de a fi abolit de catre guvernul conservator, Marele Consiliu al Londrei a creat un comitet pentru minoritatile etnice pe care 1-a abilitat cu puteri extinse de a corecta sub reprezentarea minoritatilor etnice in posturile guvernamentale locale. Consiliul Londrei a fost declarat "zona anti-apartheid' si in 1984 a fost organizat un an "anti-rasist' de festivaluri si concerte. Brockwell Park din sudul Londrei a fost redenumit Zephania Mothopeng Park, dupa numele unei militante anti-apartheid. Ca reactie la o astfel de politica declarat antirasista, partidul Tory a lansat o campanie publicitara a noului slogan reprezentand portretul unui barbat negru, avand ca text "Laburistii il considera negru, noi il consideram britanic'. Dar definitia etnocentrica a "britanicitatii', care se manifesta in cercurile conservatoare, nu se potrivea minoritatilor etnice din Marea Beitanie care doreau sa se identifice cu ea.

Un preot de vaza Tory, John Patten, a prezentat intr-o scrisoare care sublinia pluralismul catre grupurile musulmane, ce inseamna sa fii britanic intr-un anumit mod. Patten a schitat un tablou al unei Mari Britanii "in care crestini, musulmani, evrei, hindusi, sikhsi si altii pot munci si trai impreuna, fiecare mentinandu-si cu mandrie propria credinta si identitate, prin comuniunea legaturii de a fi, prin nastere sau prin optiune, cetatean britanic'. Afirmatia in sine consfinteste dificultatile crearii unei societati multiculturale. "Mandria de a-ti mentine credinta si identitatea' se opune telului de a deveni definitiv "britanic'. Comunitatea musulmana britanica, de exemplu, a avut conflicte cu guvernul britanic pe tema legii impotriva blasfemiei islamice, pe care tribunalele britanice au respins-o.

in 1990 populatiile din Marea Britanic de obarsie antileza sau sud-asiatica erau in mai mare masura nascute pe teritoriul britanic (proportia crescuse la peste 55%). Aceasta proportie este in continua crestere, demonstrand ca asemenea grupuri constituie acum o populatie ne-alba, cu drepturi cetatenesti depline, mai degraba decat una din emigranti. Ele constituie acum aproximativ 5% din populatia totala.

Legea Nationalitatii Britanice, adoptata in 1981, a restrans conditiile in care persoanele provenind din fostele sau actualele teritorii dependente puteau patrunde in Marea Britanic. Cetatenia britanica era demarcata de cetatenia teritoriilor dependente. A fost creata o categorie de "cetateni britanici din coloniile de peste mari,' cuprinzand mai ales persoanele care locuiesc in Honk Kong, Malaesia si Singapore; acestia nu aveau dreptul de a stabili in Anglia, dar copiii lor nu le puteau mosteni cetatenia. Cetatenii din Commonwealth, care mai inainte putusera sa obtina cetatenia britanica dupa ce traisera in tara timp de cinci ani, trebuiau sa indeplineasca aceleasi formalitati pentru obtinerea cetateniei ca si persoanele venind din orice alta parte a lumii. Alte restrictii la patrunderea in tara si la obtinerea dreptului de rezistenta au fost adaugate. Legislatia adoptata in 1988 a sporit si mai mult aceste restrictii.

Marea Britanic a redus de asemenea, posibilitatile refugiatilor pe motive politice sau religioase de a patrunde in tara. Legislatia consecutiva asupra acordarii de azil a fost adoptata in 1991 si introducea verificarii drastice a persoanelor care solicitau statutul de refugiat, printre care amprentele digitale, reducerea accesului la consilierea legala gratuita si dublarea nivelului amenzilor pentru transportatorii aerieni ai pasagerilor care nu posedau vize de calatorie valabile. Noile reglementari au fost criticare sever de catre liderii bisericilor si Comisarul Natiunilor Unite pentru Refugiati, dar nu au adus vreo modificare.

Politica britanica in privinta imigrarilor nu a fost deosebit de coerenta de-a lungul ultimelor cateva decenii. S-a afirmat ca a fost marcata de doua trasaturi principale. Una este absenta preocuparii pentru necesitatile pietii fortei de munca - nu s-au facut eforturi (ca in Statele Unite, de exemplu), pentru a crea conditii mai usoare de patrundere a persoanelor cu un inalt nivel de calificare sau care pot aduce investitii substantiale. Cealalta a fost considerata "obsesia de a detecta si de a pastra la distanta un negru in plus' (Plummer, 1979, p. 8). Orice implicare a rasismului este desigur, nedeclarata oficial, dar nu putem sa respingem concluzia ca, intr-un mod indirect, influenta acestuia este inca puternica. Un observator german nota ca "intentia de a preveni int ilegala in tara,' incalcand adesea conventiile internationale referitoare la drepturile ornu; incepand cu refuzul acordarii vizei pentru vizitarea membrilor familiei, amprent digitale si "testele de virginitate' pana la actele fanatice de detentie, care nu sunt intad plator indreptate mai cu seama impotriva persoanelor de culoare, originare din tarii Noului Commonwealth, poarta un mesaj clar: negrii sunt indezirabili' (Jopke, 1995, p. 3 j

Rasa, rasism si inegalitate

Exista variatii considerabile in distributia ocupationala a ne-albilor in Mareai Britanic, in randul negrilor, un procent mai mare sunt implicati in ocupatii manuale- i someri reprezinta un procent mai mare decat in randul albilor (vezi tabelul 9.2.) H Aproximativ 80% dintre barbatii negrii si 70% dintre sud-asiatici, fata de doar 50% i in cazul albilor, practica munci manuale. Printre cei de origine vest-indiana sunt^: foarte putini lucratori care lucreaza in alte domenii, dar un procent ridicat de mestesugari. Marea majoritate a locuitorilor originari din Bangladesh practica meserii semiprofesionalizate si nespecializate. Asiaticii care au venit in Anglia din Africa de Est au procentaje mai mari decat media de alte meserii ale albilor. Venitul femeilor ne-albe este considerabil mai scazut decat al barbatilor ne-albi: ele ocupa mult mai mici procente in alte servicii sau in cele manuale specializate decat barbatii respectivi (Mamnett et al., 1990).

Negrii si asiaticii sunt in continuare dezavantajati

Grup etnic

Albi

Minoritati etnice

Negri

Negri-caraibieni

Negri-africani

Alti negri

Sud-asiatici

Indieni

Pakistanezi

Bangladezi

Chinezi si altii

Chinezi

Alti asiatici

Altii

intreaga populatie

Sursa: D. Owen, Ethnic Minorities in Britain: Economic Characteristics, 1993. Datele statistice detin copyright Crown.

nulatia neagra si asiatica ramane in continuare , ^avantajata de majoritatea indicatorilor

rincipali sociali si economici Unele grupuri, in ecial indienii, au succes in anumite domenii, cum

r fi invatamantul si proprietatea imobiliara, dar minoritatile etnice au in general venituri

nnsiderabil mai mici decat populatia alba datorita

ornajului, a salarizarii, a locuintelor sau ca victime ale criminalitatii.

Un raport publicat in 1996 de catre Biroul National pentru Statistica, SocialFocus en Ethnic Minorities, este o compilatie de date deja de circulatie

publica.

pana de curand se manifesta o retinere oficiala in a clasifica datele statistice dupa rase. Primul raport de acest fel, nu infatiseaza un tablou complet al stilului de viata al minoritatilor etnice. Mai mult de trei milioane de persoane, adica putin sub 6% sunt ne-albi.

Doar 34% dintre copiii negri cu ascendenta caraibeana locuiesc intr-o familie cu o femeie si un barbat casatoriti, iar 54% locuiesc doar cu mama singura. La polul opus, 90% dintre copiii din comunitatile asiatice se afla in familii cu un cuplu casatorit.

in mod similar, 83% dintre familiile indiene poseda deja sau sunt pe cale de a-si cumpara casele, fata de 36% dintre cei ce provin din Bangladesh si 40% dintre negri.

in privinta educatiei, copiii asiatici obtin rezultate mai bune la examenul de absolvire a ciclului gimnazial decat toate celelalte grupuri, inclusiv albii. La varsta de 18 ani, 65% dintre indieni, 61 % dintre pakistanezi si tinerii originari din Bangladesh, 72% dintre ceilalti asiatici si 50% dintre negri sunt inca cuprinsi in invatamant, fata de doar 38% dintre albi. Cu toate acestea, somajul este mult mai ridicat in randul tuturor grupurilor minoritare decat printre albi. Negrii si locuitorii provenind din Pakistan/Bangladesh in mod special au rate ale somajului de trei ori mai mari decat albii.

Cat priveste plata, salariul pentru norma intreaga coboara pana la 4.78 pentru femeile din Pakistan/ Bangladesh, fata de 6.87 pentru barbatii din Pakistan/Bangladesh si 8.34 pentru albi. in privinta criminalitatii, toate grupurile minoritare sunt mai predispuse decat albii de a fi victime ale unor atacuri atat asupra persoanei cat si a proprietatii.

Totusi raportul evidentiaza ca rata criminalitatii este mai mare in centrale urbane, adica acolo unde locuiesc majoritatea negrilor si a asiaticilor. Un sfert dintre locuitorii proveniti din Bangladesh din Marea Britanie sunt concentrati in partea de est a Londrei, in cartierul Tower Hamlets. Raportul include si cateva date nepublicate pana acum, dintr-o analiza in curs de elaborare a Institutului de Studii Politice. Acestea arata ca aproape jumatate din populatia neagra si asiatica isi viziteaza familiile in tara de origine o data la fiecare cinci ani, proportia ridicandu-se la 60% in randul chinezilor. Datele respectivului institut indica de asemenea ca opt din zece femei din Pakistan/Bangladesh care traiesc in Marea Britanie poarta totdeauna imbracaminte traditionala, fata de mai putin de unu din zece barbati al aceleasi comunitati.

Portul vestimentatiei traditionale este mai obisnuit in randul asiaticilor varstnici. Dintre negri, tinerii sunt cei care alcatuiesc cei 25% care declara ca poarta uneori haine sau coafuri menite sa demonstreze legatura lor cu Caraibe sau Africa.

Multi ne-albi, inclusiv majoritatea sud-asiaticilor, traiesc departe de centrelfci oraselor. Dar exista o puternica asociere intre provenienta etnica si zona de rezidenta; astfel, antilezii locuiesc in numar de sapte ori mai mare decat ceilalti, in centrul Londrei, a oraselor Birmingham sau Manchester decat albii. Rata somajului in randul i barbatilor in aceste zone este foarte ridicata. Majoritatea negrilor nu locuiesc in f cartierele centrale datorita propriei optiuni; ei s-au mutat acolo pentru ca asemenea zone erau mai putin agreate de catre populatia alba, iar proprietatile funciare au devenit disponibile pe masura ce albii s-au mutat mai la periferie.

Ne-albii cei mai prosperi, considerati dupa nivelul venitului lor, sunt acei sud-asiatici care sunt patronii propriilor lor afaceri sau patroni care au angajati un numar mic de persoane. Proportia de persoane cuprinse in aceasta categorie a crescut constant de-a lungul ultimilor 80 de ani; 23% dintre asiaticii est-africani se regasesc in acest grup, fata de 14% pentru populatia masculina alba. Chioscurile asiatice si alte forme de magazine detinute de asiatici au devenit un aspect atat de proeminent al societatii britanice de azi incat s-a sugerat ca ei ar putea conduce chiar la o renastere economica a zonelor central-urbane. Cu siguranta s-a pus prea mult accent pe acestea, caci multi patroni asiatici lucreaza un numar extrem de mare de ore pentru un venit relativ scazut. Ei sunt inregistrati ca fiind patroni, dar sunt de fapt angajati ai altor membri ai familiilor lor, care conduc afacerea; in plus, nu au avantajele obisnuite de care se bucura salariatii, cum ar fi concediul medical platit, concediul de odihna platit si contributia la sistemul national de asigurari.

Oricat de numeroase ar fi, grupurile ne-albe sunt toate vulnerabile fata de rasismul manifestat, inclusiv atacurile motivate rasial. Majoritatea reusesc treaca peste acest tratament, dar pentru un numar restrans experienta poate fi socanta si brutala. Raportul unei cercetari descrie urmatoarele imprejurari:

Pe cand un baiat doarme, un cap de porc cu ochii, urechile, narile si ratul infundate cu tigari aprinse este aruncat pe fereastra dormitorului sau. O familie nu mai iese din casa dupa ora sapte seara; cu totii stau in camera mare dupa ce si-au baricadat parterul locuintei. O alta familie este tinuta prizoniera in propriul apartament printr-un grilaj de siguranta pus in usa de la intrare de catre vecinii albi. Un tanar este injunghiat cu cutitul de catre un alt baiat alb mai mare, pe cand parcurge coridorul dintre clase de la scoala (Gordon, 1986).

Etnicitatea si atitudinea politiei

Lipsurile cu care se confrunta persoanele expuse rasismului, asa cum s-a mentionat mai sus, contribuie la si sunt produse de mediul inconjurator decadent din interiorul oraselor (vezi si cap. 17, "Orasele si dezvoltarea urbanismului modern'). Aici exista corelatii clare intre rasa, somaj si criminalitate, care tind sa se concentreze in mod special in jurul negrilor tineri, in 1982 politia a decis sa publice o situatie scazuta a implicarii raselor in jafurile de strada, statistica neraportata pana atunci. "Miezul' problemei, preluat de televiziune si de ziare, a fost "implicarea

disproportionata' a tinerilor negri in delicte cum ar fi jafurile si furturile din magazine. Rezultatul a fost crearea unei legaturi publice intre rasa si criminalitate. Ziarul Daily Telegraph comenta: "Multi antilezi din Marea Britanic, si printr-un proces conex, un numar tot mai mare de tineri albi, nu-si dau seama ca natiunea in care traiesc este cea din care fac parte. Asa se face ca, cetatenii devin pentru ei simple obiecte ale exploatarii violente' (citat in Solomons si Rackett, 1991, p. 44). Totusi, experienta multor tineri negri indica faptul ca tocmai ei sunt "obiectele exploatarii violente' in intalnirile lor cu albii si in oarecare masura, din nefericire,

cu politia.

. Un studiu al politiei intreprins de Roger Graef a evidentiat atitudini rasiste raspandite in randul politistilor. Concluzia sa a fost ca atitudinea politiei era "foarte ostila fata de toate grupurile minoritare'. In mod special despre negri se vorbea cu cruzime in termeni stereotipi, ilari si comentarii batjocoritoare. Observand dezaprobarea celui care realiza interviul, un ofiter a remarcat, cu o siguranta plina de umor: "Politia insulta mai mult sau mai putin pe toata lumea. Nu in mod special pe cioroi. Poti sa auzi remarci despre homosexuali, pakistanezi, lesbiene, femei, studenti, irlandezi, orice vrei. ii uram pe toti' (Graef, 1989, p. 124).

Nu e surprinzator, de aceea, ca cercetarile demonstreaza ca ostilitatea fata de politie este un fenomen comun in randul grupurilor de negri, in oarecare masura, asemenea atitudini sunt pur si simplu rezultatul experientei directe; atitudinea tinerilor negri in particular este determinata de strategiile de confruntare cu politia. Un studiu publicat in 1983 concludea ca "lipsa increderii in politie in randul tinerilor antilezi poate fi caracterizata drept dezastruoasa' (Smith si Small, 1983, p. 326), iar aceasta situatie nu pare sa se fi imbunatatit considerabil in anii care au trecut. Femeile negre sunt in aceeasi masura tinta prejudecatilor si a discriminarii.

O proportie substantiala de femei negre singure sunt capi de familie, situatie care pare sa le expuna atitudinii critice a mass-media cat si a publicului alb. Astfel, un articol din ziarul London Evening Standard mentiona: "Tinerii negri comit un numar disproportionat de mare de delicte violente in Londra deoarece majoritatea mamelor negre, cand sunt tinere fete, au copii in afara casatoriei si nu sunt ajutate de catre tati' (citat in Chigwada, 1991, p. 138).

Studii asupra opiniilor despre femeile negre din partea politiei demonstreaza ca, negrii sunt vazuti adesea ca fiind ostili, agresivi si "greu de manevrat'. Femeile aflate "in necaz' cu politia au de-a face adesea cu situatii de pericol dublu: ele risca sa fie totodata ostracizate de comunitatea neagra. Programul pentru inchisorile Femeilor de Culoare a fost instituit de catre asociatiile comunitare pentru a incuraja grupurile de negri sa sustina ferm femeile acuzate. Cercetarile au aratat ca tinerele negrese au o atitudine la fel de critica fata de politie ca si Partenerii lor masculini. Astfel, una dintre investigatiile in randul femeilor de culoare a conchis: "Fara exceptie, toate negresele cuprinse in acest studiu aveau convingeri ferme impotriva politiei, pe care o acuzau de prejudecati rasiale si coruptie' (Player, 1991, p. 122).

RELATIILE ETNICE IN EUROPA

Imigrari pe scara larga au avut loc in Europa in timpul primelor doua n dupa cel de-al doilea razboi mondial. Tarile mediteraneene ofereau natiunilor din nord si vest mana de lucru ieftina. Imigrantii provenind din Turcia, Africa de Nord Grecia, sudul Spaniei si Italia au fost incurajati activ o perioada de timp de catre tarile gazda, care erau confruntate cu o acuta lipsa de forta de munca. Elvetia, Germania, Belgia si Suedia au toate populatii considerabile de muncitori emigranti, in acelasi timp, tari care fusesera puteri coloniale au trait experienta unui aflux de imigranti din fostele lor colonii: aceasta s-a intamplat mai intai Frantei (algerienii) si Olandei (indonezieni), apoi si Marii Britanii.

Migratia fortei de munca inspre si din interiorul Europei occidentale a incetinit apreciabil acum doua decenii, in momentul cand boom-ul (avantul economic) s-a transformat in recesiune. Desi tranzitia de la migratie la stabilire este peste tot foarte avansata, majoritatea membrilor minoritatilor etnice in curs de dezvoltare continua sa suporte serioase inegalitati legale, in unele tari, cadrul legal desemnat la inceput pentru a reglementa migratia fortei de munca a fost pur si simplu mentinut, in ciuda faptului ca in prezent nu se potriveste cu situatia reala, in alte tari (cum ar fi Franta si Germania), noi politici restrictive au fost introduse pentru a controla populatiile minoritare, limitand, de exemplu, drepturile imigrantilor stabiliti de a-si aduce rudele cu ei.

Unele tari europene occidentale au fost martore ale unor campanii pentru intoarcerea imigrantilor in tarile lor de origine, supuse la amenintari cu deportarea in eventualitatea somajului sau a comiterii unor delicte si la alte masuri de acelasi fel. Asemenea propuneri par, cu siguranta, deosebit de amenintatoare pentru tineretul minoritar, nascut adesea in tara de adoptie si care se confrunta cu perspectiva de a fi fortat sa se "intoarca' in tari cu care crede nu mai detin legaturi reale.

Imigratia, ca si rasismul asociat acesteia, au devenit probleme deosebit de importante pentru Europa in anii '90. Imigrantii ilegali din Africa de Nord au patruns in tarile europene, in special in Franta si Italia, in numar mare. Dizolvarea Uniunii Sovietice si celelalte schimbari din Europa de Est au determinat guvernele din Occident sa ia atitudine in fata afluxului masiv de imigranti din Est. Numeroase atacuri asupra unor straini, printre care si muncitorii turci, unii dintre ei aflati in tara de peste 20 de ani, au avut loc in noua Germanie unita in 1991 si 1992.

in Austria, gruparea de dreapta, Partidul Libertatii, desfasoara o campanie pentru a impiedica intrarea in tara a strainilor. O organizatie comparabila din Italia, Liga Lombarda, se bucura de o puternica sustinere a electorilor din nordul tarii. Chiar si in tarile scandinave, multa vreme bastionul liberalismului in relatiile interrasiale, au aparut grupari de dreapta care se bucura de un sprijin substantial din partea populatiei.

in decursul perioadei dintre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si caderea Zidului Berlinului, peste 18 milioane de persoane au emigrat in Germania - sau ceea

_ce fusese Germania de Vest. Dar guvernele germane succesive au promovat ideea _ca tara lor nu era o tara de imigratie. Notiunea germana de cetatenie era asociata cu t_egatura de sange, nu cu locul nasterii. Copiii "muncitorilor oaspeti', care nu posedau dreptul la cetatenie, au prosperat cu toate acestea adesea din punct de vedere economic- O data cu reunificarea Germaniei, unii dintre fostii germani estici au inceput sa manifeste resentimente datorita faptului ca sunt mai saraci decat cei care nu se bucura de aceleasi drepturi cetatenesti ca si ei (Baldwin-Evans si Schain, 1995).

Legislatia adoptata de catre parlamentul federal german in 1990 includea cateva masuri liberale in favoarea drepturilor imigrantilor. De exemplu, imigrantii aveau dreptul sa solicite un permis de resedinta permanenta dupa opt ani de sedere in tara. Legea facea referinta totusi la "straini', in loc sa foloseasca termenul "imigrant'. Partidul Verzilor a denuntat aceasta legislatie ca fiind un produs al "rasismului institutional', chemand la un "moment de reculegere' in parlament pentru a comemora "victimele viitoare ale acestei legi'.

in general in Europa, multe organizatii pentru drepturile omului si ale imigrantilor au reactionat cu neincredere fata de ceea ce au considerat a fi o recrudescenta a rasismului, dublata de incercarea de a construi o "fortareata a Europei'. Dar nu toate curentele se indreapta in directia unei tolerante in descrestere. Unele organizatii anti-rasiale s-au dezvoltat puternic in toate tarile la care ne-am referit mai sus, iar majoritatea guvernelor au promovat masuri menite sa duca la reducerea discriminarii.

POSIBILE EVOLUTII VIITOARE ALE RELATIILOR ETNICE

Conflictele etnice si divizarile nu sunt nici pe departe limitate la tarile mentionate. Dupa dizolvarea comunismului sovietic, un mare numar de conflicte etnice au izbucnit in republici care faceau parte din fosta Uniune Sovietica, inclusiv in Rusia. Conflictele etnice au luat amploare in unele parti din India si Sri Lanka. in Rwanda, in Africa, asemenea antagonisme au produs un razboi civil tot atat de salbatic si de sangeros ca cel din Bosnia, in Europa. Problema acceptarii diversitatii etnice a devenit astfel o problema de importanta fundamentala pentru societate in ansamblu.

Statele Unite reprezinta natiunea cea mai diversa din punct de vedere etnic din occident, fiind construita ca o "societate de imigranti'. Modelele posibile ale evolutiei etnice viitoare aparute acolo au o relevanta speciala pentru potentialele cai ale schimbarii din Europa si in alte parti. Au fost sugerate trei modele pentru dezvoltarea relatiilor etnice in Statele Unite. Unul este asimilarea, ceea ce inseamna ca imigrantii isi abandoneaza obiceiurile si practicile originare, adaptandu-si comportamentul la valorile si normele majoritatii. Generatii intregi de imigranti au fost supusi presiunilor pentru a fi "asimilati' astfel, iar drept rezultat multi dintre copiii lor au devenit mai mult sau mai putin complet "americanizati'.

Un al doilea model este acela al oalei etnice, in loc ca traditiile imigrantilor sa .| fie dizolvate in favoarea celor dominante din randurile populatiei preexistente, totu devine un amestec intr-o forma noua, creatoare de structuri culturale. Multi au crezut ca acesta este rezultatul cel mai de dorit al diversitatii etnice, intr-o anumit masura, acest model este o expresie exacta a evolutiei culturale americane. Des cultura "anglo' a ramas predominanta, in unele privinte caracterul ei reflecta impactu numeroaselor grupuri diferite care compun in prezent populatia americana.

Cel de-al treilea model este cel al pluralismului cultural. Din acest punct de vedere, cea mai potrivita evolutie este determinarea dezvoltarii unei societa] realmente pluraliste, in care valabilitatea egala a numeroaselor subculturi diferite capata recunoastere. Statele Unite reprezinta de multa vreme o societate pluralista dar diferentele etnice au fost in mai mare parte asociate cu inegalitati decat cu participarea egala, dar independenta, la comunitatea nationala.

in Europa constatam tensiuni si optiuni similare. Majoritatea politicile guvernamentale oficiale, in Marea Britanie si in alte parti, se indreapta catre prima! optiune, aceea a asimilarii. La fel ca si in Statele Unite, este foarte probabil ca aceasta sa se dovedeasca a fi dificila, acolo unde minoritatile etnice sunt distincte din punct de vedere fizic de majoritatea populatiei, asa cum este cazul antilezilor si asiaticilor din Marea Britanie. Persistenta rasismului (adesea institutionalizat) in Europa face ca notiunea de oala etnica sa aiba o relevanta foarte limitata.

Liderii celor mai multe minoritati etnici au subliniat tot mai mult calea pluralismului Pentru a capata un statut "distinct dar egal' sunt necesare eforturi majore, iar aceasta pare a fi deocamdata o optiune destul de indepartata. Minoritatile etnice sunt inci percepute de catre multi oameni ca o amenintare: o amenintare pentru slujbele lor, siguranta lor si pentru "cultura nationala'. Folosirea minoritatilor drept tap ispasita este o tendinta constanta, in timp ce tinerii din Europa occidentala intretin asemene! prejudecati preluate de la generatiile vechi, minoritatile etnice din majoritatea tarilo au de infruntat un viitor caracterizat prin continuarea discriminarii, intr-un clima social plin de tensiuni si anxietati.

in privinta previziunii viitorului, ca si in trecut, calea cea mai probabila este ui amestec al celor trei tipuri, cu punerea unui accent mai puternic decat inainte d( pluralism. Dar ar fi o greseala sa consideram ca pluralismul rezultata doar din normei si valorile culturale diferite "aduse' intr-o alta societate. Diversitatea culturala i fost, de asemenea, creata prin experienta grupurilor etnice, pe masura ce acestei se adaptau mediului social in care se gaseau.

REZUMAT

O Unele segmente ale populatiei formeaza grupuri etnice in pofida faptului ca a in comun anumite caracteristici culturale care le separa de altele din cadn aceleiasi populatii. Etnicitatea se refera la deosebirile culturale care diferentiaz