CALITATEA VIETII

CALITATEA VIETII

CONCEPTUL DE CALITATE A VIETII

Calitatea vietii, de exemplu, turistice, inseamna gradul de atractie al resurselor naturale, al dotarii generale si al patrimoniului spiritual, al varietatii si nivelului serviciilor oferite turistilor intr-o zona sau statiune turistica.

Structura conceptului de calitate a vietii este formata din doua elemente distincte:

O stare - viata oamenilor asa cum este ea la un moment dat;

Un set de criterii de evaluare (valori) in raport cu care starea vietii este evaluata ca fiind buna sau nu.

Pentru construirea conceptului de calitate a vietii este necesar a se lua in considerare ambele elemente, dar si modul in care ele sunt combinate, cum are loc procesul de evaluare, de aplicare a criteriilor de evaluare la starea componentelor vietii.

Interpretari si evaluari:

- Victor Brighi foloseste nuanta de indicatori ai modului de viata;

Massimo Brighi vorbeste despre human enviroment;

Oto Sulc se refera la stilul de viata;

Bernard de Jouvenal defineste calitatea vietii ca "reprezenttnd totalitatea posibilitatilor oferite individului de catre societate pentru a-si a amenaja existenta, de a dispune de produse si de a folosi servicii pentru a amenaja existenta sa individuala dupa tendintele, cerintele si dorintele proprii".

Pentru sociologul roman Mihai Constantinescu "in nivelul de trai intra si nivelul de cultura, nivelul moral, deci, un complex de elemente care nu pot fi reduse numai la aspectele strict economice".

Obiectul evaluarii calitatii vietii are la baza starea vietii. Viata poate fi considerata a fi compusa din totalitatea activitatilor pe care le desfasoara o persoana. Viata umana se constituie in mod continuu, pornind de la o serie de premise ce pot fi grupate in doua mari categorii: conditii si initiative.

Conditiile vietii pot fi impartite, la randul lor, in cadre si resurse.

Cadrele vietii sunt: cadrul uman individual care cuprinde totalitatea elementelor biofizice si psihologice ale individului si cadrul uman colectiv care evidentiaza oamenii cu care fiecare intra in contact: colegii de munca, membrii familiei,etc.

Resursele vietii se refera la acele bunuri pe care persoana le gaseste in mediul sau de viata si pe care le poate utiliza ca instrumente pentru crearea propriei sale vieti: resurse economice (mijloace financiare si bunufile economice existente); resursele sociale si culturale; resurse personale (capacitatea fizica, psihica, intelectuala proprie).

Initiativa personala reprezinta un factor important si independent in consruirea vietii.

Capacitatea fiecaruia de interventie activa in construirea propriei sale vieti este intelepciunea sa.

Alegerea cursului vietii sale cat si priceperea de a realiza acest curs in cadrele existente si cu resursele disponibile, reprezinta un factor esential al vietii.

Deci, pornind de la totalitatea conditiilor (cadre, resurse), persoana umana isi construieste propria sa viata (familie, munca, pregatire scolara).

Vladimir Trebici definea, astfel, relatia intre calitatea vietii si nivelul de trai: "intre bunastare si calitatea vietii, intre nivelul de trai si fericire, raportul dialectic este cel dintre conditiile sau premisele pe care le creaza societatea - conditii obiective - si perceperea acestora in constiinta individuala si colectiva, reprezentand conditiile subiective".

Sintetizand aceste puncte de vedere, concluzionam ca in conceptul de calitate a vietii sunt incluse:

Conditiile de munca si durata zilnica, lunara si anuala a activitatii profesionale;

Cantitatea (excluzand consumul irational), diversitatea si calitatea bunurilor materiale si serviciilor de care se bucura populatia;

Conditiilor care corespund nevoilor spirituale;

Timpul liber destinat unor activitati neprofesionale si modul de utilizare a acestuia;

Libertatile si drepturile cu caracter politic;

Calitatea mediului ambiant.

Calitatea vietii presupune existenta unui ansamblu de conditii materiale si sociale care sa permita satisfacrea unor nevoi, caracteristice unei vieti civilizate.