Cultul crestin baptist (P. I. David)

ORIGINEA CULTULUI BAPTIST

Eu botez cu apa, Cel care vine dupa mine       va va boteza cu Duh Sfant si cu foc"

(Ioan I, 26 - 29)

Ca biserica, baptismul a aparut in secolul al XVIII-lea, insa teologii si istoricii baptisti afirma ca originea cultului se afla in epoca crestinismului primar. Nu surprinde aceasta afirmatie, fiindca toate sectele religioase si-au revendicat inceputul in primele timpuri crestine sau chiar in insusi actul de nastere a crestinismului. Se stie ca toate religiile noi au un "botez" cu ceremonii specifice. Cert este ca atat izvoare baptiste, cat si nebaptiste desemneaza ca "stramosi" ai cultului pe anabaptistii secolului al XVI-lea Unii autori baptisti, in scopul de a prezenta istoria cultului mult mai bogata si cu radacini in primele veacuri crestine, pretind ca anabaptistii au avut precursori unele "curente evanghelice" cunoscute in perioada cuprinsa intre secolele al XII-lea si al XV-lea sub numele de bogomili, novatieni, donatisti, pavlicieni, catari, waldenzi, albigenzi. Autorii "dovedesc" baptismul "origina".

In secolul al XVI-lea, anabatistii formau o secta destul de obscura in Germania, "o secta fara dogme precise, bine determinate, uniti nu numai prin opozitia comuna a membrilor, ci impotriva tuturor claselor stapanitoare si prin simbolul comun al celui de al doilea botez, o secta strict ascetica prin felul ei de viata, neobosita, fanatica." Se pare ca anabaptistii ar fi ramas fara "istoric" si nu ar fi ajuns un nume proscris in Europa daca nu ar fi avut loc intalnirea lor cu Thomas Mnzer (revolutionarul "plebeu", spre deosebire de Luther, "reformatorul burghezilor").

A. MISCAREA ANABAPTISTA CONDUSA DE Mnzer

Thomas Mnzer, nascut in jurul anului 1498 la Stolberg, in muntii Mnz, era un erudit teolog catolic. A obtinut de timpuriu titlul de doctor in teologie, apoi a fost numit diacon la o manastire de maici din Halle. Razvratit inca din timpul scolii impotriva arhiepiscopului de Magdeburg si a catolicismului in general, Mnzer a tratat cu dispret, chiar dupa ce a ajuns cleric, ritul, ceremoniile, dogmele, inovatiile si practicile catolice, dupa cum spune Luther.

L-au pasionat misticii medievali, in special operele hiliaste ale lui Ioachim de Calabria, care vorbeau despre imparatia de o mie de ani a lui Dumnezeu pe pamant. "Lui Mnzer i se parea ca imparatia de o mie de ani si aspra judecare a bisericii denaturate si a lumii descompuse, pe care aceasta o vestea si o zugravea, se apropie o data cu reforma si cu starea de framantare generala a epocii".

Adept al lui Luther, Thomas Mnzer se desparte curand de acesta, avand vederii mult mai radicale, care vizau societatea insasi si nu numai reforma religioasa.

In 1520, Mnzer a plecat la Zwickau, unde a fost "primul" predicator evanghelic. Acolo el a gasit una dintre sectele de hiliasti exaltati care continuau sa se organizeze in multe regiuni, nestiute de nimeni si care, sub haina umilintei si a sihastriei lor de moment, ascundeau opozitia crescanda a straturilor cele mai de jos ale societatii impotriva situatiei existente.

Toti hiliastii isi revendicau originea in "venirea" lui Christ in jurul anului 1 000. Datorita agitatiei mereu crescande a maselor, cestia ieseau la lumina zilei, tot mai fatis si mai staruitor. Era Secta anabaptistilor (negau botezul catolic), in fruntea caruia se afla Nicolae Storch. Acesta era un tesator din Zwickau, al inceputul secolului al XVI-lea, conductorul sectei locale a anabaptistilor, care, sub influenta lui Mnzer, a propovaduit rascoala populara impotriva Bisericii papale si a feudalilor laici.

Anabaptisti - inainte de baptisti - predicau apropierea judecatii de apoi si a imparatiei de o mie de ani, "cadeau in transa", aveau stari extetice si "darul" proorocirii. Pe acestia Mnzer i-a atras de partea sa si din randul lor si-a recrutat emisarii revoltei, a carei izbucnire generala se va produce in aprilie 1525.

Thomas Mnzer ataca nu numai principiile de baza ale catolicismului, ci si formele sale de manifestare in Biserica Apuseana.

Conceptiile sale continuau revoltele spiritelor eretice din vremurile trecute. Mnzer tagaduia Bibliei ca revelatie unica si infailibila; despre credinta spunea ca e trezirea ratiunii, iar ratiunea este adevarata revelatie. Raiul nu este dincolo, credinciosii au misiunea de a instaura raiul pe pamant. Hristos a fost un om ca toti oamenii, un profet si un invatator. Impartasania este simpla cina comemorativa, fara nici un adaos haric si multe altele.

Doctrina sa sociala este strans legata de aceste conceptii religioase si depasirea relatiile de clasa si politice de atunci, propunand comunitatea bazata pe egalitate. Prin imparatia de o mie de ani, Mnzer dorea aici pe pamant o societate fara deosebiri de clasa, fara o autoritate de stat straina de membrii societatii si opusa lui.

Adept la inceput al colegului sau Luther, Mnzer il numea acum pe acesta "carne ghiftuita", acuzandu-l ca s-a oprit la jumatatea drumului (1517), adica numai la reforma religioasa si a pactizat cu principii.

Declansandu-se razboiul taranesc, Luther insusi striga impotriva adeptilor lui Mnzer: ".Sa-i sfasie in bucati, sa-i sugrume si sa-i junghie.ca pe niste caini turbati!".

In mai 1525, rasculatii au fost infranati. In prezenta principilor, Mnzer a fost torturat si apoi decapitat. El a pasit spre locul executiei cu acelasi curaj de care daduse dovada si in timpul vietii.

Avea pe atunci cel mult 28 de ani. "Este socotit de multi o jertfa neoprotestanta" si martirul furiei lui Luther.

Mnzer a fost podul peste reforma al tuturor ereziilor.

Intre anii 1532-1535, anabaptisti s-au rasculat din nou, la Mnster, in Westphalia, condusi de croitorul Johann Bockhold (Johan de Leyde), dar si de data aceasta sfarsitul a fost tragic. Dezastrul de la Mnster a pus capat revoltei sociale si politice a anabaptistilor. Acum, anabaptismul redevine o secta pur religioasa, punand accentul pe botezul adultilor si comunicarea strict personala cu Dumnezeu.

In urma esecurilor dezastruoase, anabaptistii au devenit prooroci pe continentul european. Persecutati si de catolici, si de protestanti, urmariti de principi, ei s-au imprastiat si s-au divizat. Se pare ca inainte de razboiul taranesc au fost numai anabaptistii hiliasti - cei pe care i-a atras Mnzer de sub influenta sa. Dupa infrangerea din 1525, o parte din acestia au renuntat la revolta sociala si si-au luat numele de anabaptisti biblici, pentru a putea scapa de urmarire o alta parte s-a refugiat in Moravia, formand o grupare cunoscuta sub numele de anabaptisti moravieni, deosebit de pasnici, si care, o parte, s-au unit cu adeptii husiti.

Cel care a reinviat anabaptismul, intr-o reforma noua, degajandu-l de pornirile razboinice si revendicarile sociale, a fost Simion Menon, un preot catolic rebotezat, in 1531, de un anabaptist. Menon si-a consacrat apoi viata reorganizarii sectei anabaptistilor, adoptand practici biblice, in special sub influenta anabaptistilor moravieni, a facut multe calatorii "misionare" in Europa, organizand comunitati in Olanda, Germania de Vest etc., adeptii sai luand numele de "menoniti".

Dupa moartea sa, membrii sectei au renuntat la ruptura totala de viata societatii, la izolare, fara a se reintoarce la vechile porniri ale anabaptistilor din vremea lui Mnzer.

Aceasta ar fi, pe scurt, "preistoria" baptistilor: anabaptistii si menonitii.

B. ORGANIZAREA BAPTISTILOR

Scurt istoric

In forma in care se cunoaste astazi, baptismul a aparut in Anglia, la inceputul secolului al XVII-lea. Insa istoria baptismului din aceasta perioada este destul de confuza.

Actul de nastere propriu-zisa a baptismului a fost semnat, de fapt, in Olanda, veriga intermediara intre anabaptisti si baptistii fiind menoniti.

In 1608, un pastor puritan, John Smith, fondatorul unei congregatii separatisete (1606), emigreaza din Anglia in Olanda. "Teologii" baptisti spun ca Smith, sub influenta menonitilor, capata convingerea ca nu pot fi botezati si copiii, deoarece nu exista nici un "temei" in acest sens in Noul Testament. Smith se autoboteaza, formand o noua comunitate, botezandu-i prin stropire pe cei care-l urmau si luandu-si numele de baptisti. Dar, nu dupa multa vreme, Smith a regretat autobotezul sau si, impreuna cu majoritatea grupului, a cerut menonitilor sa-i primeasca in secta lor. Nu toti cei botezati de Smith au acceptat trecerea la menoniti, in fruntea acestora situandu-se Thomas Holwys.

In 1611, Holwys, impreuna cu micul grup care nu l-a urmat pe Smith, revine in Anglia si intemeiaza prima biserica baptista, la Londra.

Baptistii au fost persecutati in timpul dinastiei Stuartilor, care au militat pentru reintroducerea catolicismului, prigonind toate ramurile protestante, indeosebi pe baptisti, care erau cei mai departati de dogmele catolice.

In vremea razboiului civil, multi dintre ei au luptat in armata lui Cromwell; numarul baptistilor a crescut, desi au avut si perioade de persecutie pana in 1689, cand coimunitatile lor au capatat dreptul de organizare.

Baptistii s-au divizat inca de la inceput in doua grupuri distincte: "baptistii generali", discipolii lui Smith si Holwys, care sustineau doctrina mantuirii totale, dupa care Hristos a murit pentru salvarea tuturor oamenilor, si "baptistii particulari", adepti ai unei grupari in frunte cu un fost pastor puritan, Henry Iacob, care accepta conceptia calvina a mantuirii particulare, adica Hristos n-a murit pentru toti, ci numai pentru cei alesi, predestinati pentru salvare.

Aceasta despartire conventionala s-a atenuat in cursul secolului al XVIII-lea, cand cele doua curente sfarsisera, in 1791, prin a se apropia si a se uni sub o singura denumire si organizare - baptismul.

Au continuat insa sa apara disensiuni in sanul baptismului, ceea ce a dus la nasterea multor ramuri baptiste si baptismale, care continua si acum.

Baza doctrinara. - Abia pe la 1900, s-au cristalizat cateva principii

autoritatea Bibliei

necesitatea unei experiente personale cu Dumnezeu pentru omul care devine membru al comunitatii baptiste

administrarea botezului numai adultilor care pot intelege semnificatia acestuia, spre deosebire de copii, care nu sunt constienti de primirea botezului, etc.

Dupa unii istorici, baptistii nu au un Crez oficial, confesiunile de credinta au fost stabilite in diverse locuri si date. Se pare ca prima confesiune de credinta baptista a fost adoptata in 1689, cand au capatat libertate deplina in Anglia, confesiunea aceasta fiind reeditata in 1855, 1958 si 1966, dupa cum afirma teologii baptisti.

Redam din Marturisirea de credinta c Cultului baptist punctele doctrinare mai importante.

C. CONCEPTII SPECIFICE

Scriptura este inspirata de Duhul Sfant, este cuvantul lui Dumnezeu scris. Ca toti sectantii din Romania, si baptistii folosesc traducerea tendentioasa a Bibliei britanice de Dimitrie Cornilescu;

Dumnezeu este creatorul, sustinatorul tuturor lucrurilor, intreit in persoane, Tatal, Fiul si Sfantul Duh;

Omul este creat de Dumnezeu, trupul sau este facut din tarana, iar natura spirituala e din Dumnezeu El raspunde de faptele, vorbele si gandurile lui.

Pacatul. Ademenit de diavol, omul nu a ascultat porunca lui Dumnezeu si astfel au intrat in lume pacatul si blestemul. Pacatul este lipsa de conformitate fata de legea morala a lui Dumnezeu, fie in actiune, fie in dispozitie sau atitudine. Pacatul este universal, iar consecinta acestuia este moartea spirituala.

Mantuirea este scaparea omului de sub urmarile pacatului, omul nu se poate ascunde. Nu-si poate crea merite, prin fapte bune, ca sa-si acopere trecutul vinovat. Mantuirea se da prin harul lui Dumnezeu, care e gratuit. Omul pacatos prin nastere se poate mantui daca indeplineste doua conditii: pocainta si credinta.

Nasterea din nou este regenerarea vietii, inzestrarea cu o dispozitie deosebita care cuprinde intelectul, sentimentele si vointa.

Biserica cuprinde totalitatea credinciosilor din toate timpurile. Nu e o organizatie pamanteasca "vizibila", ci organismul viu, spiritual, al celor salvati, adica al celor care au crezut in Hristos si au fost "nascuti din nou"

Slujitorii cultului sunt de doua categorii: pastorii si diaconii. "Ordinarea" acestora se face prin punerea mainilor. Pastorul se ingrijeste de supravegherea, pastorirea si carmuirea spirituala Diaconii ajuta pe pastori in a administra carmuirea spirituala Diaconii ajuta pe pastori in a administra bunurile materiale ale bisericii si initiaza actiuni filantropice. "Preotia" nu formeaza o clasa speciala, ci o calitate pe care o are fiecare credincios; ea e universala (subl. n.). Fiecare credincios e "un preot" si are dreptul de a se apropia de Dumnezeu prin Iisus Hristos, fara alt mijlocitor.

Simbolurile Noului Testament - Biserica noutestamentara are doua simboluri: a) Botezul si B) Cina Domnului. Acestea nu sunt taine (subl. n.).

a)     Botezul se savarseste prin afundarea in numele Treimii. El este simbolul inmormantarii omului vechi si al invierii omului nou. Nu are calitatea de a curati pacatele, aceasta o face numai sangele lui Hristos. Pentru ca cineva sa poata fi botezat, el trebuie mai intai sa primeasca mantuirea - sa se pocaiasca si sa creada.

Copii, intrucat nu pot marturisi ca au indeplinit aceste conditii, nu sunt admisi pentru botez. Botezul se savarseste numai la majorat.

b)    Cina Domnului - simbolul mortii lui Hristos, pentru om, se compune din paine si vin, neamestecate. Nu are calitatea iertarii pacatelor, este doar comemorarea iertarii pacatelor prin jertfa lui Hristos. Cina se poate lua de catre toti aceia ce si-au marturisit credinta in Hristos si au fost botezati. Cand primeste cina, credinciosul are datoria de a se cerceta pe sine

Ziua Domnului - Duminica este ziua de adunare, sfintita de dumnezeu prin invierea Fiului Sau. Are caracter comemorativ. Nu exista sarbatori inchinate sfintilor.

Viata de apoi - Pana la venirea lui Hristos exista o stare intermediara (subl. n. - purgatoriu?!). Dupa judecata de apoi, cei mantuiti vor mosteni viata de veci in fericirea cereasca, iar cei nemantuiti vor fi lepadati de la fata lui Dumnezeu in chinul vesnic.

Disciplina in biserica se asigura prin masuri ca: mustrare, ridicarea drepturilor si excluderea din biserica a celor care s-au abatut de la conceptia baptista prin atitudine sau fapte.

Rugaciunea este starea de legatura intima a omului cu Dumnezeu. Ea este exprimarea directa, de aceea nu este nevoie de carti de rugaciuni.

"Sfintenia" se obtine prin lucrarea progresiva pe care o face Dumnezeu prin Duhul Sfant, in viata celui salvat.

Casatoria este oranduita de Dumnezeu. Crestinii trebuie sa incheie o casatorie numai in Domnul, adica numai cu credinciosii (baptisti). Divortul este admis numai in caz de adulter dovedit sau de parasire a caminului.

Raportul cultului cu societatea este conceput in sensul ca statul este de la Dumnezeu, fiind investit cu putere pentru pastrarea dreptului, ordinii si pentru pedepsirea raufacatorilor. Cuvantul lui Dumnezeu indeamna la supunere fata de legi

Alte conceptii - sunt comune tuturor miscarilor religioase.

D. OFICIERILE SAU CEREMONIILE RELIGIOASE

Locasuri de cult. Locasurile de cult baptiste nu se disting printr-o arhitectura proprie. Exteriorul este asemanator cu cel al unei case oarecare, neavand de regula nici un semn cultic, afara de o tablita sau o mica firma: "Casa de rugaciune a cultului baptist" sau Biserica Baptista (Filadelfia, Golgota etc.). In ultimul timp, casele de adunare sunt construite in forma de nava si "insemnate" chiar cu cruce.

"Convertitii" de la alte culte sunt primiti cu deosebita solicitudine. Asa se face ca ortodocsii plecati la baptisti aduc cu ei crucea si alte semne ce au aparut si pe "casele" de adunare. Cladirea are mai multe incaperi, cu o functionalitate auxiliara, dar locul cel mai important il ocupa Sala unde au loc "serviciile" religioase. De obicei, sala are forma dreptunghiulara, este lipsita de podoabe sau obiecte de cult, in fata se afla un piedestal unde se gaseste amvonul si un sir de scaune pe care iau loc cei incredintati cu conducerea serviciului religios. Casele de rugaciuni de la orase, cu un numar mare de membri, au si balcon. De regula, baptisierul este in fata, in spatele amvonului, zidit in afara salii de cult, deoarece candidatii la botez sau "rebotezare" in credinta baptista, dupa ce sunt cufundati in apa, trebuie sa se imbrace.

Notiunea de biserica desemneaza fie comunitatea spirituala a credinciosilor, fie unitatea de baza organizatorica.

Serviciile religioase au loc in anumite zile din saptamana, la anumite ore. De asemenea, sunt servicii religioase speciale, legate de sarbatori pe care le tin baptistii: Anul Nou, Boboteaza, Floriile, Pastile, Dumineca Tomii, Inaltarea Domnului, Rusaliile si Craciunul.

c)     Serviciul religios saptamanal se tine la orase vinerea, iar in mediul rural, sambata seara. Serviciul religios duminical incepe cu o ora de rugaciune condusa de un membru al comunitatii. Se pot "ruga" toti cei ce doresc sa o faca. Dupa ora de rugaciune urmeaza ora biblica, care este condusa de unul din membrii adunarii caruia i-a fost incredintata aceasta misiune.

Urmeaza mai apoi serviciul religios condus de pastor sau de responsabilul local sau de catre un membru din comitetul bisericii. Poate sa-si aduca contributia in cadrul serviciului religios orice credincios, cu o cantare, o rugaciune, o recitare sau sa vorbeasca pe teme religioase

d)    Botezul este unul dintre cele mai solemne servicii religioase ale cultului baptist. Se savarseste la majorat si se administreaza numai celor care depun marturie publica despre credinta lor. Elementele acestui serviciu religios sunt: rugaciunea, citirea unui text biblic, cantari si predica in care se exprima un punct doctrinar referitor la insemnatatea botezului. Botezul se savarseste in baptisier de catre pastor.

e)     In cadrul serviciilor religioase saptamanale sau duminicale are loc, o data pe luna. Cina Domnului. Actul propriu-zis al Cinei urmeaza dupa predica, iar materia acesteia o constituie doua elemente: vinul si painea. Painea este franta in bucati mici de catre pastor, iar vinul e turnat in paharele, dupa numarul aproximativ al participantilor.

f)      "Cununia" in cultul baptist nu este o taina, ci un act incheiat cu solemnitate in cadrul serviciului religios. Cununia este savarsita de catre pastor. Serviciul religios de la cununie consta in cantari si urari versificate, facute pentru mire si mireasa de catre tinerii din comunitate. Se rosteste o predica ocazionala in care se vorbeste de importanta casatoriei si se dau sfaturile necesar.

g)     Serviciul inmormantarii se oficiaza la casa celui decedat, de obicei in curte, sau in casa de rugaciune. Serviciul religios al inmormantarii se savarseste de catre pastor sau diaconii ordinati si se compune din rugaciuni, cantari si predica, prin care se urmareste mangaierea celor din familia decedatului.

La toate serviciile religioase, muzica (vocala sau instrumentala) ocupa un loc de frunte: cantarile comune sunt acompaniate de orga sau alte instrumente.

E. RASPANDIREA BAPTISMULUI

Statele Unite ale Americii. Baptismul s-a dezvoltat in mod deosebit pe continentul american. Cresterea numarului membrilor bisericilor baptiste in SUA a determinat, inca din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, organizarea acestora.

In 1770 s-a incercat o afiliere mai larga, propunandu-se un plan pentru o unire a baptistilor la nivel national, avand ca centru asociatia din Philadelphia.

Totusi, nu s-a creat un organism national. In 1845, delegatii bisericilor baptiste din Sud s-au intrunit in Augusta (Georgia) si au organizat "Conventia Baptista de Sud". Aceasta a fost un nou tip de organizare baptista, puternic centralizata, avand in sanul ei mai multe societati.

Baptistii de culoare s-au constituit si ei in organizatia "Conventia Nationala", in 1895 cu sediul la Atlanta.

In nord au existat mai multe conventii mai mici, care s-au unit in anul 1908, formand "Conventia Baptista de Nord".

Astazi, baptismul este mai degraba o forta politica americana, decat o religie.

Emigrantii s-au constituit in mai multe conventii pe nationalitati si apoi s-au raspandit pe toate continentele prin societati, asociatii, firme comerciale, banci etc.

Organizatii internationale:

Alianta Baptista Mondiala. Aceasta organizatie a fost infiintata in anul 1905. Are sediul la Washington;

Federatia Baptista Europeana. A fost infiintata in anul 1948.

Federatia Baptista Billi Granham.

Mai sunt si alte asociatii baptiste cu diferite preocupari!

In cadrul Miscarii general-baptiste exista si unele tendinte centrifuge sau dizidente, ca de exemplu:

Biserica menonista (recunoscuta in SUA si in multe state occidentale) este Biserica "originara" anabaptista, intemeiata de Menon;

Baptistii vechi sustin predestinatia rigida;

Baptistii liberi (sau ai vointei neinduplecate) sustin destinul absolut;

Baptistii logisti sau "de sambata" proveniti din negustori mozaici, adventisti si prozelitii acestora, serbeaza sabatul si alte sarbatori mozaice etc.;

Baptistii celor sase porunci (un fel de cod religios cu principii mozaice si noutestamentare necesare "mantuirii" neamului omenesc);

Biserica discipolilor lui Hristos practica botezul copiilor, daca parintii o cer. Se bucura de trecere in lumea neoprotestanta. Spun ca Fiul este creat, si deci nu este Dumnezeu. Se mai numesc "Fratii uniti ai Domnului";

Baptistii unitarieni sustin ca Sfantul Duh nu este Dumnezeu, iar Fiul este creat si deci nu este Dumnezeu;

Biserica lui Dumnezeu, ramura mai moderna, care practica spalarea picioarelor si ajutorarea fratilor. Au un fond de solidaritate mondiala;

Baptistii cufundatori, cei care boteaza adeptii (maturi) prin cufundare cu capul in jos de trei ori;

Baptistii cuvantului, grupare in alte continente, care nu tin cont de alte confesiuni si practica un prozelitism intens;

Baptistii fratietatii, grupare a membrilor de culoare din SUA, care se declara originala prin pelerinajele pe care le fac la Iordan;

Baptistii femeilor purtatoare de mir, grupare a credinciosilor care practica botezul pruncilor, au "ierarhia" feminina si fac prozelitism in toata lumea etc.

Noii baptisti, tineri din toate dizidentele baptiste si de la alte secte

PATRUNDEREA SI RASPANDIREA BAPTISMULUI IN ROMANIA

Intai, baptistii din Romania nu au fost romani, ca de altfel si adeptii celorlalte culte.

Situatia cultului baptist pana la 1948. - Biserica baptista germana din Bucuresti este cea dintai biserica baptista din tara noastra. Infiintarea acesteia este legata de numele lui Karl Scharschmit, care emigreaza in Romania in anul 1856. Scharschmit si sotia sa duc o activitate misionara intensa si castiga adepti printre conationali.

In 1865 vine la Bucuresti un predicator german, Augustin Leibig, si boteaza in apele Dambovitei mai multe persoane. Un an mai tarziu, se infiinteaza cea dintai biserica baptista de limba germana, in str. Popa Rusu, unde functioneaza si astazi.

Cultul, in dorinta de a-si sustine vechimea in Romania, socoteste insa anul venirii familiei Scharschmit in Romania (1856) ca anul "infiintarii" primei biserici baptiste la noi.

In Transilvania - prima biserica baptista a fost organizata in anul 1875; acest fapt se datoreaza unui croitor ungur, Antal Novak, care a reusit sa converteasca un grup de credinciosi reformati maghiari din Salonta (Bihor). Printre cei botezati se afla si Mihaly Kornay, care mai tarziu a fost numit pastor pentru biserica din Salonta Mare. Datorita activitatii sale s-au organizat pentru maghiari mai multe biserici baptiste in judetele Bihor, Arad si Timis.

Baptistii din Transilvania au initiat cateva "misiuni" dincoace de Carpati. In special in Dobrogea, unde au botezat grupuri de naivi la Cernavoda si Arabagi. Ultima "misiune", in 1913-1914, s-a datorat inceputului razboiului intai mondial, fiind "botezat" C. Adorian si trimis apoi la Seminarul baptist din Hamburg, devenind pastor in Bucuresti.

Dupa primul razboi mondial, in 1921, bisericile baptiste din Transilvania se unesc si ia fiinta Uniunea Comunitatilor Crestine Baptiste. In 1921 s-a infiintat si Seminarul baptist.

In baza legii cultelor din 1928, baptistii au fost recunoscuti de stat ca "Asociatie" religioasa.

Intre 14-16 februarie 1921, are loc la Boteni (Arad), primul Congres al cultului. Propaganda baptista a continuat prin presiuni din partea germana, prin prozelitismul baptistilor fugiti din Rusia bolsevica, dupa 1918, prin opozitia baptista maghiara din Transilvania si incercarea permanenta a baptistilor de destabilizare si denigrare a romanilor ardeleni. Dovada cea mai concreta: reprezentantii baptistilor n-au lipsit de la Tratatul Ribbentrop-Molotov (1939-1940), si au trambitat Dictatul de la Viena (1940), Asa se explica scoaterea in afara legii a sectei baptiste, prin Decretul national si de siguranta a statului nr. 927 / 1942 emis de Maresalul Ion Antonescu.

Baptistii s-au manifestat mai subversiv impotriva neamului romanesc prin legaturile lor cu fratii din Anglia si SUA in vremea celui de al doilea razboi mondial.

Dupa razboi, adevarata libertate a "persecutatilor" s-a aratat dupa 23 August 1944, cand s-au aliat cu sovietele pentru ingenuncherea poporului roman sub dictatura proletara, inclusiv recunoasterea sectelor. Asa se face ca, prin Decretul-Lege nr. 553 publicat in M.O. nr. 253 din noiembrie 1944, Statul comunist recunoaste primul cult religios: Cultul baptist.

Situatia juridica a Cultului baptist din romania in 1948. - In 1948, cultul baptist a depus la Ministerul Cultelor noul Statut de organizare si functionare cu nr. 41360 / 1948. Doi ani mai tarziu, in 1950, s-a publicat "Statutul de organizare si functionare a Cultului crestin baptist", care a fost in vigoare pana in Decembrie '89.

Structura organizatorica a bisericilor baptiste din Romania. - Organizatia locala a cultului este biserica, construita prin unirea voluntara a unui grup de adepti care accepta din propria lor convingere marturisirea credintei baptiste.

Bisericile sunt organizate in comunitati. Comunitatile alcatuiesc Uniunea Comunitatilor Crestine Baptiste din Romania. Sediul uniunii este in Bucuresti.

Uniunea este organul central reprezentativ si administrativ al cultului.

Toate organizatiile cultului (filii, biserici, comunitati) sunt incadrate in Uniunea Cultului Baptist. Uniunea este condusa de un Comitet ales pe termen de trei ani, compus din cel mult 15 membrii selectati din delegatiile comunitatilor. Comitetul Uniunii face recomandari Congresului pentru alegerea presedintelui si a secretarului general, care reprezinta Uniunea in fata organelor de stat.

Organul suprem al Cultului baptist este Congresul, compus din delegatii comunitatilor.

Pregatirea personalului de cult

a)         Invatamantul. - Seminarul teologic infiintat in anul 1921 a functionat la inceput in comuna Boteni (Arad), de unde s-a mutat la Bucuresti.

b)        Casa de pensii si ajutoare a cultului baptist a luat fiinta si s-a organizat in anul 1958 si functioneaza la Bucuresti.

Revista cultului baptist, Indrumatorul crestin baptist, a publicat si publica conceptii si indemnuri cultice. De asemenea, se tiparesc carti de cult, colectii de imne pentru credinciosi etc.

Reinvierea prozelitismului baptist. Atata timp cat legea era respectata, toate cultele erau egale, fiind umilita Biserica neamului atat de catre ateii-materialisti, cat si de justitie.

Nu se stie unde au fost adeptii din Decembrie '89, dar nici unul n-a protestat si nici n-au avut martiri. Se cunoaste insa ca strazile, statiile de metrou, casele sindicatelor, caminele culturale erau asaltate de imne, cantece si spectacole "religioase" in numele Domnului ale "tineretului" baptist.

S-au organizat licee de informatica baptiste, facultati de litere si asistenta baptiste cu largul concurs al ministrului Sora (evreu), cu exaltarea poetului Ioan Alexandru, specialistul in demonologie Andrei Plesu si multi altii.

De asemenea, s-a organizat, cu binecuvantarea Parintelui Galeriu si dr. Pr. Sabin Verzan, Editura crestina (sic!) Stephanus, nu departe de izvorul Luminii ortodoxiei romanesti, din str. Sf. Ecaterina nr. 2.

Nu ne mai mira nici ajutorul AIDRom, nici contributia (USB) sectei romane a Societatii Biblice Britanice pentru strangularea cartilor sfinte traditionale cu lucrari, dictionare, brosuri, povesti si povestiri, iluzii si viziuni ale sectantilor!

Mai mult, acelasi ecumenic-poet Ioan Alexandru, a editat o revista "Renasterea" pentru alianta Evanghelica din Romania (AER - constituita din baptisti, crestini dupa Evanghelie si penticostali), impricinatul fiind director, asociati Parintele Galeriu s.a.

Respectiva alianta (AER) a tinut pana acum (1996) Trei congrese.

Tot dupa Decembrie '89, s-au petrecut rasturnari in conducerea baptistilor, impartiri si despartiri, asociatii si firme, ligi baptiste alte tineretului obisnuit, dar si tineretului academic, congrese mondiale si intruniri continentale atacand ortodoxia strabuna si acuzand ierarhia ca ramane neschimbata (sic!). Se remarca asociatiile baptiste ale tineretului sovin maghiar, deosebit de violente!

Multi dintre baptisti, aliati cu forte ostile neamului, au profitat de diversiuni si schimbari si au ajuns lideri politici in Camera Deputatilor si chiar in Senatul Romaniei

Dupa Recensamantul       din 1991, ar exista in Romania un numar de 0.5% adepti-baptisti (se intelege ca sunt maghiari, sasi, secui si tigani, putini dintre romani, si acestia provenind din familii mixte).

Trecand peste toate acestea, desi trebuie sa fie cunoscute de toata suflarea romaneasca, Cultul baptist este respectat de catre credinciosii ortodocsi atata timp cat isi vede de credinciosii sai si nu face prozelitism, altfel este socotit, ca orice secta, pericol national si al dreptei credinte.

MANIFESTARI SI TENDINTE ALE CULTULUI BAPTIST

De obicei, se spune si astazi ca nota specifica a baptismului o da botezul. Afirmatia se bazeaza mai mult pe etimologie. In realitate, toate cultele neoprotestante pun accentul pe "botezul credintei", botezul la majorat, exceptie facand doar ramura "Crestinilor dupa Evanghelie" tudorista. Fireste, sunt unele abateri in ce priveste botezul, dar nu sunt esentiale.

Fata de teologia confesiunilor traditionale, teologia neoprotestanta (daca poate fi vorba despre o teologie in sensul real al cuvantului) este incomparabil mai putin elaborata, de o mare simplitate.

Dintre neoprotestanti, doar baptistii pot pretinde ca au o istorie de cateva secole, in timp ce istoria celorlalte culte neoprotestante abia daca se intinde pe durata unui veac.

La noi in tara, Uniunea Cultului Baptist asigura o unitate organizatorica si doctrinara corespunzatoare intre organele centrale, comunitati cu verigi intermediare si biserici care constituie unitatile locale ale cultului.

Manifestarile prozelitiste baptismale. - In pofida libertatii de cult de care beneficiaza, unii adepti baptisti cultiva o puternica mentalitate de secta, incercand fortarea cadrului legal pe ascuns si nu se dau in laturi sa calce chiar fatis legea sau propriul statut al cultului pe care sa le declare inguste atunci cand nu le favorizeaza intentiile. Prin expresia "poporul baptist" ei vor sa mentina o ofensiva permanenta pentru a "converti" la baptism credinciosii altor culte. Atunci cand calca legea, botezand pe cei care provin din alte culte, ei invoca motivul ca "botezul este un act de cult, iar legea nu reglementaeaza actele de cult". O logica sui-generis! Dar acest act de cult inseamna, de drept si de fapt, in numeroase cazuri, trecerea unor credinciosi de la alte culte la baptism. Or, trecerile de la un cult la altul pot fi reglementate in cadrul ecumenismului practic local excluzand manifestarile de prozelitism. Deci, care ar fi dreptul statutar de care, chipurile, ar fi privat cultul? Acela de a boteza in baptister pe toti cei care nu sunt botezati. Sfidand cadrul statutar, un pastor din Oradea a botezat intr-un singur an (1985) 400 de prozeliti. Si cazurile de acest fel nu sunt razlete

Sa revenim insa la expresia "poporul baptist". Aceasta nu inseamna, cum s-a spus, obstea baptista, masa credinciosilor baptisti. Expresia trebuie luata ad-litteram. Apartenenta la cult este riguros cultivata. Credinciosii ca cetateni, ca membri ai societatii, au diferite statute sociale, fac parte din diverse grupari socio-profesionale; se face abstractie de caracteristicile pe care credinciosul le are in viata sociala atunci cand intra in comunitatea baptista; atunci, cel botezat "iese pe lume" si intra in randurile poporului baptist, devenind "frate" cu oricare baptist din tara sau de pe glob. Nu de putine ori, "credulul baptist" roman nu-l considera frate pe cel de un neam cu el, dar il numeste frate pe baptistul din Anglia sau SUA.

Formele constiintei sociale sunt reduse numai la constiinta religioasa. Viata celor care fac parte sau sunt numai apartinatori ai cultului este dirijata de comunitate, chiar din pruncie, dupa preceptele baptiste, oferindu-le acestora o preocupare cat traiesc pe pamant: "realizarea" religioasa.

Pentru cine nu cunoaste mai in amanunt viata cultului, apare firesc nedumerirea: cum e posibil ca cineva sa accepte de buna voie rigiditatea si ingradirea, sa se lase dominat si dirijat?

Trebuie spus ca mijloacele, formele de acaparare a constiintelor prin prozelitism si de mentinere a acestora in comunitate sunt deosebit de moderne si, in acelasi timp, sunt exploatate cu multa abilitate sentimentele omenesti afectivitatea. Mai mult, miscarea baptista a adoptat diverse forme de activitati cultural-artistice.

Exceptand partea "sacramentala", de altfel si asa destul de sumara, la neoprotestanti, o buna parte a manifestarilor de cult este inclinata spre forme culturale din viata civila. De exemplu, "serviciile" religioase isi pierd aureola de "slujbe", in schimb, devin mult mai atractive tocmai prin simplitatea "sacramentala" si a spectacolului.

In general, actiunile prozelitiste se sprijina foarte mult pe spectacol, iar la baptisti, activitatea artistico-religioasa detine un loc important. Fanfarele, orchestrele, formatiile corale si grupurile de recitatori credinciosi sunt formate, in majoritate, din tineri. Majoritatea coristilor sunt notisti. La unele biserici, in ultima duminica a lunii, copiii credinciosilor baptisti sustin un "spectacol" artistic, incat, daca n-ar fi continutul religios, ai avea impresia ca te afli intr-o sala de festivitati. Orchestrele de la bisericile baptiste mari, care cuprind, uneori, si tineri straini cultului, pot interpreta pagini din muzica culta, avand in vedere ca printre componentii lor se afla si absolventi ai Conservatorului.

A inceput sa dispara imaginea "misionarului" cu Biblia sub haina, gata sa angajeze in locuri felurite discutii religioase. "Misionarii" folosesc mijloacele moderne; intra in casa celui pe care spera ca-l converteasca cu magnetofonul, cu casetofonul sau videocasetofonul, pe benzi aflandu-se inregistrata muzica religioasa (corala si orchestrala), versuri si, bineinteles, predici.

"Atractia" incepe, in nenumarate cazuri, cu ajutorul muzicii, al spectacolului religios imprimat in locasurile de cult. Apoi urmeaza predica si, negresit, invitatia de a auzi pe viu toate acestea la unele comunitati "baptiste" care nu sunt sub controlul cultului respectiv.

Serviciile de cult legate de anumite evenimente din viata credinciosilor (botez, cununie) capata o atmosfera fastuoasa. La botezul unor prozeliti care a avut loc la o casa baptismala din Bucuresti, au luat parte 2000 de persoane. Numai numarul participantilor a fost de ajuns pentru a impune momentului o solemnitate deosebita. Pe unele stadioane au fost zeci de mii. Unii nici nu stiau ce-i acolo, dar s-au ales cu brosuri de propaganda.

Sarbatorile laice (ziua mamei, ziua copilului, sarbatoarea majoratului etc.) sunt integrate in cult, bineinteles cu vesmant religios, de catre pastorii simpli.

Sunt initiate intalniri si excursii ale tinerilor baptisti din diverse localitati.

Cultivarea si in acelasi timp exploatarea sentimentelor omenesti este una din "mrejele" cele mai frecvente ale prozelitismului baptist; ajutoare in diferite situatii, asistenta medicala, vizitarea bolnavilor sunt doar cateva dintre acestea.

De luat aminte sunt declaratiile unor candidati la botez. Ala de exemplu, intr-o biserica, fiecare a trebuit sa povesteasca imprejurarile in care "l-au cunoscut pe Domnul" in spital. O tanara a povestit cum a trait o mare deceptie, iar colega ei de scoala i-a venit in ajutor, a condus-o la adunarea baptista O ala "l-a cunoscut pe Domnul" in intreprindere, prin colegele ei baptiste, tocmai cand trecea prin momente grele (sotul ei, permanent beat, o alunga de acasa). In fine, un tanar "l-a cunoscut pe Domnul" la proprietaresele care l-au gazduit Altii in universitate, pe trotuare, in piete, etc., pretutindeni, zic baptistii, asteapta Domnul!

Asadar, gesturile sensibile, umanitatea, excursii, formatii artistice, spectacole religioase etc., toate acestea sunt invelisuri care atrag, creeaza un mediu ambiant favorizant prozelitismului. Insistenti, neobositi, prozelitistii baptismali considera "vanatoarea de suflete" o datorie fata de Hristos. Baptistii prozelitisti actioneaza in toate mediile, chiar universitare. Faptul ca tinerii proveniti din familii baptiste frecventeaza invatamantul superior este cat se poate de firesc, sunt in primul rand cetateni ai tarii Dar constiinta de grup, constiinta apartenentei religioase etc. atat de insistent cultivata, incat tinerii baptisti tin seama la alegerea profesiei si de cerintele cultului. Uneori, asa cum se semnaleaza in unele centre universitare, ei prefera Conservatorul. Acest amanunt, in aparenta o intamplare, vine sa sustina observatia ca propagatorii prozelitismului pun mare accent pe activitatea artistico-religioasa, pe spectacol. Viitorii absolventi isi vor darui priceperea atat la locul de munca, cat si la adunarea fratilor. Azi au la dispozitie spitale, firme, somajul fiind foarte favorabil prozelitismului.

Atentia cu care miscarea baptismala inconjoara pe tinerii sai adepti care studiaza in scoli, institute universitare este plina de solicitudine si de afectiune. Ajutorul material pe care-l acorda unor studenti ai caror sustinatori au posibilitati foarte modeste pare firesc. Dar atunci cand la sfarsitul anului universitar la una din bisericile se organizeaza o seara urmata de agapa pentru absolventii care se despart de orasul in care au studiat, gestul capata alte dimensiuni, alte semnificatii. Tinerii absolventi predau "stafeta" celor care-i urmeaza, o stafeta a prozelitismului care intra nevazut in institutele de invatamant superior, care pastreaza treaza constiinta apartenentei religioase, datoria de a converti si pe alti tineri.

Tinerii absolventi care maine vor profesa in institutii centrale, sociale, in intreprinderi, spitale, pe santiere, in agricultura etc. vor      desfasura si actiuni de prozelitism. Sunt normale cazurile cand la case de adunare apar medici-predicatori, ingineri-predicatori s.a.

Ce poate predica un medic? Sa-l ascultam pe unul dintre acestia caruia i s-a dat cuvantul la amvon: "Ca medic, am vazut multe cangrene in special la tineri care nu au crezut in Dumnezeu. Eu am redat sanatatea celor bolnavi, mai ales dupa ce acestia au inceput sa frecventeze adunarea noastra. Ei s-au vindecat datorita rugaciunilor Eu imi mentin credinta ca fara pocainta nu se poate vindeca nimic". Toti sectantii se considera taumaturgi. Ce poate predica un inginer? "Sa nu asteptam pana vom cadea in nenorociri, ca atunci degeaba mai chemam ajutorul lui Dumnezeu, ci sa-i cerem ajutorul din timp, nu cand ramanem fara maini, fara picioare"

Exemplele se pot inmulti. Am insistat asupra catorva manifestari prozelitiste baptiste cu care nici cultul baptist nu este de acord, dar care sunt folositoare maririi obstii.

De asemenea, se stie ca miscarea baptismala este matricea celorlalte miscari sectante. Ajutoarele primite de peste hotare, in special din SUA, o face sa aiba o stare materiala deosebita si mijloace diverse de propaganda.

Asa cum am aratat, majoritatea baptistilor inteleg sa-si exercite cultul in cadrul legal, dar sunt si cazuri izolate, e adevarat. De aceea, slujitorii celorlalte culte si mai ales preotii si credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane trebuie sa fie atenti la manifestarea lor.

Uni isi arata rezerva fata de stat "cerand" plecarea din tara la "fratii" de dincolo, altii s-au aratat pasivi in momente de grea cumpana pentru tara: la vremea de potop (1970-1972), de foc si seceta si mai ales la groaznicul cutremur din 4 martie 1977. Nici vorba de participare la revolutia din Decembrie '89. Dupa aceasta data s-a intensificat propaganda baptista.

Vigilenta credinciosilor ortodocsi trebuie sa fie sporita, pentru ca baptismul nu mai constituie o problema a unei natiuni conlocuitoare (germani, maghiari, sasi), ci adeptii de azi ai miscarilor baptismale, spre regretul nostru, sunt recrutati dintre credinciosii de ieri ai Bisericii Ortodoxe Romane, neglijati de preotul paroh sau lipsiti de preot si, mai grav, plecati din sanul Bisericii-mama din cauza smintelii slujitorilor sau a credinciosilor ortodocsi.

Asadar, cand vorbim de Cultul baptist, vorbim de cadrul legal al acestuia. Manifestarile in afara Marturisirii de credinta, in afara caselor de adunare, alte predici necunoscute, practicarea prozelitismului, atitudinea antistatala si multe alte dovezi scot in evidenta nu Cultul recunoscut, ci secta baptismala care trebuie denuntata si urmarita ca tare de insusi Cultul oficial, de Politie, Procuratura, Jandarmerie.