Cerinte si stiluri educationale in familie

Cerinte si stiluri educationale in familie

Indeplinirea cu succes a functiilor familiei implica respectarea unui sistem de cerinte, printre care mentionam:

a)      preocuparea permanenta a parintilor de a-si ridica nivelul pregatirii culturale si profesionale pentru a putea fi model si pentru a sprijini copiii in dezvoltarea personalitatii lor;

b)      realizarea unui colectiv familial inchegat, unit, care sa aiba forta socio-educativa corespunzartoare;

c)      cunoasterea de catre parinti si a altor membri ai familiei a indatoririlor socio-educative ce le revin in educarea copiilor; aceasta presupune si o preocupare de pregatire psihopedagogica,pentru a actiona corespunzator si cu eficienta in modelarea personalitatii acestora;

d)      contributia parintilor la realizarea obiectivelor tuturor dimensiunilor educatiei - intelectuala, profesionala, moral-civica, estetica si fizica;

e)      antrenarea copiilor, dupa posibilitatile lor, la viata si munca variata a familiei, evitandu-se situatiile de a li se oferi totul de-a gata, de a le indeplini toate trebuintele numai de catre parinti (bunici);

f)        sprijinirea copiilor la invatatura, dupa posibilitatile parintilor, evitandu-se situatiile ca parintii sa le efectueze temele, lucrarile scolare, etc.;

g)      sa nu se conditioneze obtinerea unor rezultate la invatatura, e acoradarea unor recompense, ci recompensele sa se dea ca o urmare fireasca a rezultatelor bune si foarte bune la invatatura;

h)      sa li se acorde mijloace materiale si financiare in limita necesitatilor, evitandu-se exagerarile in aceasta directie; exagerarile vor avea urmari negative, copiii folosind necorespunzator surplusurile banesti. Parintii trenuie sa satisfaca trebuintele firesti ale copiilor, dar nu trebuie sa se sacrifice pe ei, dand totul copiilor. Ar fi necesar ca un copil sa inteleaga si limitele familiei pentru satisfacerea trebuintelor lui;

i)        sa se manifeste o autoritate parinteasca rationala, umana, justa; nici dragoste exagerata, nici exigenta exagerata, brutala, nici parinti toleranti si indulgenti, nici parinti tirani cu copiii lor;

j)        dragostea parinteasca sa fie egala pentru toti copiii;

k)      de constientizat copiii sa stabileasca relatii numai cu persoane cunoscute, care sunt biner intentionate si le vor binele; de evitat orice cunostinta intamplatoare, caci fara voia copiilor pot intra in medii imorale, infractionale, pot aduce prejudicii lor si familiei;

l)        colaborarea permanenta si nemijlocita cu scoala si sprijinirea scolii in indeplinirea functiei eduvcative complexe; participarea parintilor la activitatile scolii si la activitatea comitetelor de parinti din scoala etc.

S-a observat ca parintii au tendinta sa-si modeleze stilul educational asteptarilor mediului. Multi cercetatori in domeniul sociologiei, psihologiei au cercetat relatia parinte-copil, cristalizandu-se astfel un nou domeniu , cel al stilurilor educationale.

Stilurile educationale s-au dezvoltat avand la baza stilurile de conducere definite si descrise de Lewin. Aceste stiluri educationale, respectiv stiluri de conducere, sunt potrivite pentru orice institutie care se ocupa de educare. Datorita cercetarilor psihologilor Merei-Binet s-au cristalizat cele trei forme de conducere:

Stilul autoritar, al carei metoda de educare este pedeapsa, cere obliga acomodarea; acest stil educativ insa nu determina o modificare profunda, de durata, in comportamentul individului, care sa se observe si in absenta persoanei care pedepseste;

Stilul laissez-faire, care este prea ingaduitor; nu pedepseste, nu recompenseaza nici un fel de comportament. Astfel, fara reguli, rezultatul va fi un comportament imposibil de stapanit, grupul se destrama cu timpul, intre membrii grupului se instaureaza un comportament agresiv, la un nivel mai scazut, necorespunzator varstei. Daca parintele urmeaza acest stil educativ, copilul va deveni impulsiv, agresiv, iar comportamentul lui nu va fi influentat de valori, de norme educative si nu va intelege importanta regulilor. Copilul nu se va putea adapta vietii grupului de elevi, sau mai tarziu, vietii grupurilor de adulti.

Stilul democratic, este un stil educativ care are la baza principiul acceptarii, este cel mai obositor, dar si cel mai eficient stil educativ. Acest stil educational are in vedere optiunile copilului, initiativele acestuia, dar in acelasi timp nu renunta la conducerea constienta a acestuia. Procesul educativ se realizeaza dupa un sir de exercitii de stabilire a rolurilor, rol important il are formarea convingerilor, si suportul afectiv motivational, care devine un mobil intern determinant al unui comportament nou, adecvat. Copilul se bucura de a autonomie mai mare, are posibilitatea dezvoltarii si exersarii capacitatilor, bucurandu-se de posibilitatea formarii, modelarii propriei personalitati.

S-ar putea realiza si o dihotomie a silurilor educative. Astfel putem deosebi stil educativ centrat pe rezultate, pe obtinerea de performante si stil educativ centrat pe dezvoltarea personalitatii copilului.

Educarea centrata pe obtinerea de performante determina dezvoltarea unei personalitati mai putin independente, mai putin autonome, invatarea are un caracter accentuat didacticist, si nu are in vedere nevoile, capacitatile individului, munca desfasurandu-se pentru atingerea criteriilor , nivelului cerut de societate pentru realizarea integrarii individului.

Educarea centrata pe dezvoltarea personalitatii copilului, dezvolta intregul eu al copilului, acesta devine mai deschis, mai maleabil, cu vederi largi, capabil de adaptare la mai multe tipuri de medii, interesat in diferite domenii. Este foarte grea realizarea acestui tip de educatie, necesita o doza mare de autpcunoastere a parintelui si de cunoastere a copilului, grad mare de empatie, rabdare, disciplina, capacitate de autostapanire, interes deosebit pentru educarea copilului. In familiile ale caror principii de baza sunt iubirea neconditionata, respectul reciproc, respectarea suveranitatii persoanei, conflictele se vor putea rezolva si nu vor influenta negativ dezvoltarea personalitatii copilului.

Studiind stilurile educationale U. Komoly vorbeste de 4 tipuri de atitudini parintesti: cald - ingaduitar, cald - limitativ, rece - ingaduitor, rece - limitativ. Cele patru feluri de atitudini determina dezvoltarea unor tipuri diverse de personalitate: primele doua contribuie la dezvoltarea unei personalitati autonome, independente, iar ultimele doua a unei personalitati dependente.