CULTULCRESTINILOR DUPAEVANGHELIE (dupa P. I. David)

MISCAREA PIETISTA IN LUMEA NEOPROTESTANTA

"Si se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi

si vor face semne si minuni pentru a amagi"

(Matei XXIV, 24)

Daca celelalte curente neoprotestante despre care a fost vorba (baptiste si advente) au originea in Europa, dar s-au organizat in SUA, crestinii dupa Evanghelie s-au format in Europa (Elvetia) si tot aici s-au raspandit.

Cultul crestin dupa Evanghelie este un cult neoprotestant de nuanta mai mult calvinista, cu evidente accente evanghelic-luterane, nelipsind mijloacele de propaganda baptisto-advente.

In Europa, ca de altfel si la noi, sub masca acestui cult se ascund foarte multi adepti de nuanta refractara, "pocaiti" sub toate formele, desi atat Marturisirea de credinta, cat si mijloacele de "evanghelizare" ale cultului sunt pe linia respectarii celorlalte culte, pentru inlaturarea prozelitismului sectar.

In ce ne priveste pe noi romanii, atentia se indreapta spre acest cult, fiindca fostul preot Tudor Popescu singurul eretic pe care l-a avut Biserica Ortodoxa Romana, s-a unit cu crestinii dupa Evanghelie, iar adeptii s-au numit "Crestini dupa Evanghelie" de nuanta tudorista sau "Crestinii dupa Scriptura". Iata un motiv in plus pentru a studia fenomenul vietii, de evlavie, al acestei miscari la care s-au atasat urmasii organizati in secta tudorista sub patronajul Ralucai Calimachi.

I

ORIGINEA CRESTINILOR DUPA EVANGHELIE

1. Aparitia cultului Crestin dupa Evanghelie. - Ca multe alte secte si culte neoprotestante, si acest cult isi are originea in centrul si vestul Europei. In decursul istoriei, el poate fi localizat in Elvetia, prin secolul XIX, purtand numele de "Chretiens".

Crestinii dupa Evanghelie nu au avut intemeietor si un sistematizator, dar azi "ei" considera ca "initiatorul miscarii din care fac parte este insusi Domnul Iisus Hristos, a carui invatatura, cuprinsa in Sfanta Scriptura, constituie Doctrina cultului Crestin dupa Evanghelie".

Neavand un intemeietor; "doctrina" lor este un amestec din conceptiile lui Zwingli, ale baptistilor; ale lui J. N. Darby, George M. Mller, Fr. Bernay etc.

A.      ORGANIZATORI AI CULTULUI

Printre primii "misionari" care ne-au vizitat tara inainte de sfarsitul secolului XIX, a fost si misionarul englez E. H. Broadb-nt si, dupa el, institutorul de limba franceza, elvetianul FranHois Bernay, care isi exercitase profesia in Tunisia. Acesta se stabileste la Bucuresti, sta Teilor (str. Galati, azi V. Lascar), si a inceput sa tina adunari, rugaciuni si "vestirea" Evangheliei in limba franceza pentru societatea "bonjurista" a vremii.

Dintre primii romani care au luat parte la aceste adunari se pot aminti si doua persoane bine cunoscute pe atunci: "Domnul" Negruzzi si ,.Doamna" Brailoiu. Acestia doi, dimpreuna cu un mic grup de admiratori, parasesc Biserica stramoseasca si imbratiseaza "credinta simpla si curata a Evangheliei". Din luna martie 1900, s-a inceput "predicarea Evangheliei" in limba romana. Prozelitismul lor aduce roade si astfel se trece la organizarea "misiunii" de ""vestire a Evagheliei in limba romana", care se dezvolta progresiv in Bucuresti si in diverse localitati din tara.

In Capitala, ei se intrunesc sub mumele de "Runions vangliques franaises" si editeaza chiar o revista: "La runion des Croisantes pour le Culte", pe care au incercat sa o introduca in cercuri cat mai largi.

Raspandirea miscarii in Romania. - Dupa ce reuniunile evanghelice au patruns in Franta, Germania, Rusia, Ungaria etc., miscarea prinde radacini si in Romania prin Franois Bernay, asa cum s-a mentionat, care cheama prin anii 1901-1903 pe o sora a sa, Sarah Bernay, sc pare de provenienta semita, si incep impreuna "evanghelizarea" in limba germana printre sasii din orasul Rasnov. S-a trecut apoi la Codlea, Brasov si alte localitati din Tara Barsei.

Intre anii 1906-1909 s-a inceput "lucrarea de vestire a Evangheliei" si "intoarcerea" la credinta - asa cum le arata lor Biblia - in orasele Sibiu, Cisnadie, de unde s-a extins si in localitatile si judetele alaturate, atat de limba germana, cat si la cativa romani. Prozelitismul a inceput printr-o "asociatie" cu caracter religios numita "Crucea Alba", condusa de un pastor luteran. La randu-i, pastorul a fost ajutat ulterior si de "fratele" Victor Kolles, originar din Banat.

a) In vara anului 1909, misionarul Franois Bernary a plecat din Romania, iar raspandirea acestei credinte o preia "fratele" Ioan Petrescu, un om simplu, care rasfoia "cu mult zel cuvantul (Domnului), vestindu-l cu putere si caldura". S-a alcatuit, dintre adepti, un grup de tineri care se strangeau laolalta sa citeasca Biblia si sa o talmaceasca dupa mintea lor: Gheorghe Giuvelea, Vasile Ionescu, Gheorghe Motoi, Nicolae Dragoi si altii. Ei erau vizitati si indrumati de cativa "frati" din Ardeal, ca: Stukemann, Krauss, Victor Kolles.

In anul 1912, a sosit si s-a stabilit in Ploiesti "fratele Buhrer", un arhitect din Elvetia, trimis anume datorita pregatirii sale intelectuale si calitatii de "bun vestitor" al Evangheliei. Mentionam ca acest Buhrer era membru al "Adunarilor Crestinilor Liberi din Apus" si tot in acea perioada a luat fiinta "adunarea din Ploiesti". Tot anul 1912 marcheaza tiparirea primului statut si inaintarea lui autoritatilor din Ploiesti, de catre adeptii "evanghelisti" din oras.

b) Grigore Fotino Constantinescu - prim "predicator evanghelist roman". Grigore Constantinescu cunoscuse viata de taverna si indeletnicirile cadrelor militare ale vremii sale. Ca fiu de ofiter, este trimis in Elvetia pentru a deprinde o meserie, cea de ceasornicar, dar aici ia contact cu tot felul de miscari religioase. Intors in tara (dupa patru ani), el se intituleaza "pastor" al "crestinilor dupa Evanghelie". Dar in anul 1914 izbucnise primul razboi mondial, si concentrarile incep. Tara noastra intra in razboi. Cu ocazia retragerii in Moldova, "credinciosii crestini dupa Evanghelie" de prin Bucuresti, Ploiesti etc. ajung in Iasi. Aici isi reiau "lucrarea" Evangheliei, infiltrand invataturile lor in Moldova (in special in Vaslui si Botosani), in Basarabia si Bucovina.

Cel care cauta sa-si arate devotamentul fata de noua profesie de credinta este Grigore Fotino Constantinescu. Desi era mobilizat in armata, el "profita" de ingaduinta ofiterilor romani, chiar a tatalui sau, si deschide in Iasi o Casa de rugaciuni, pe strada Sarariei, el intitulandu-se "predicator evanghelist sef".

Profitand de conditiile grele prin care trecea tara si "din cauza neglijentei misionare a unor preoti", noua secta se raspandeste in Moldova, cu precadere pe vaile raurilor Bahlui, Barlad, Siret, Trotus, Moldova si la periferiile oraselor Iasi, Bacau, Roman, Barlad.

c) Grigore Constantinescu a scos la Iasi revista "Buna Vestire", iar la Bucuresti este editata revista "Viata si lumina" de catre Gheorghe Teodorescu, colaborator al lui Grigore Constantinescu. Conceptiile lui sunt expuse in brosurile "Memoriu sau scurta expunere a punctelor de doctrina a Comunitatii crestine" si "Memoriu sau scurta expunere a doctrinei Crestinilor dupa Evanghelie".

Tot in timpul primului razboi mondial, s-au pus bazele unei noi miscari religioase denumita "Crestini dupa Scriptura", datorita apostaziatului preot Tudor Popescu, din Ploiesti, influentat de secta pietista.

B.       INCERCARI DE FUZIONARE A TUDORISTILOR

CU CRESTINII DUPA EVANGHELIE

De la inceput putem spune ca acei "Crestini dupa Scriptura" sau tudoristi sunt singurii hibrizi sectari care au aparut in Romania. Pentru a primi statut de functionare, tudoristii s-au alipit crestinilor dupa Evanghelie, ceea ce s-a intamplat abia in 1952, tot la Ploiesti. Dar multi tudoristi si cornilisti au activat in grupuri sau familii:

a)         crestinii dupa Scriptura;

b)        "intelectualii" tudoristi.

Cei care l-au atras si l-au impins in prapastie pe preotul Tudor Popescu au fost: mosiereasa Raluca Calimachi si ipocritul monah D. Cornilescu, despre care vom vorbi mai tarziu.

Dimitrie Cornilescu, cantaret la biserica "Cuibul cu Barza" (Sfantul Stefan) din Bucuresti, unde era preot Tudor Popescu, este influentat de Raluca Calimachi si, pentru a nu fi incorporat in armata, intra pe neasteptate in monahism, stabilindu-se nu la Manastirea de metanie, ci la mosia printesei Calimachi de la Stancesti - Botosani.

Aici incepe traducerea Bibliei in limba romana (asa-zisa Biblie Britanica, care se afla azi in circulatie la neoprotestanti si sectari) si, reintors la Bucuresti, incepe sa-si introduca sistematic in predici si cateheze conceptiile sale. Renunta la cult, la practica Bisericii stramosesti, iar modul de lucru era dupa metoda protestanta: sedinte duminicale, serale, imne religioase, rugaciuni libere, talcuiri razlete. Este sesizata autoritatea bisericeasca. In aprilie 1924, preotul Tudor Popescu este caterisit. Exclus din Biserica Ortodoxa Romana, Tudor Popescu, sustinut material de Raluca Calimachi, cumpara o casa in strada Carol Davilla, casa de rugaciuni actuala (la nr. 48), a Cultului Crestin dupa Evanghelie, ramura 2 ("Urmasii sui Tudor").

Dimitrie Cornilescu se retrage si pleaca din tara, iar conducatorul si sistematizatorul miscarii ramane Tudor Popescu, care organizeaza cultul imprumutand practica si conceptia sectanta.

Dupa aproape 15 ani de activitate ilegala, in anul 1937, tudoristii au dus tratative cu Crestinii dupa Evanghelie si au facut "fuzionarea" cu ei. Prin aceasta, Crestinii dupa Scriptura s-au incadrat, administrativ si cultic, in organizatia "Crestinii dupa Evanghelie", cu singura deosebire ca ei (Crestinii dupa Scriptura) practica botezul copiilor si nu botezul adultilor.

Asupra acestei deosebiri s-a cazut de acord sa fie lasata in incredintarea fiecarui credincios in parte si sa nu constituie obiect de discutie si de frictiune intre credinciosii celor doua miscari, care actualmente se numesc "ramura 1" (Crestinii dupa Evanghelie) si "ramura 2" (Urmasii lui Tudor).

Fuziunea recomandata de Ministerul Cultelor si stabilita intre cele "doua asociatii" crestine a fost aprobata si de organele in drept ale Statului, prin Legea nr. 883/1946, prin care s-a acordat si calitatea de "Cult" "Asociatiei Crestinilor dupa Evanghelie" din Romania, bucurandu-se de deplina libertate de manifestare cultica si avand aceleasi drepturi si obligatii ca toate celelalte culte din tara noastra. Aceasta fuziune este mentionata in anexa 1 a Statului Cultului Crestinilor dupa Evanghelia din Romania.

Pentru faptul ca ramura "tudorista" a avut ca promotor un preot si inca de elita, a pastrat si o linie a unei asa-zise traditii interioare de zidire sufleteasca. Se cauta a fi la un nivel ridicat, cei care nu au primit "botezul" lor nu pot nici macar asista la Cina Domnului, pastreaza o vie amintire lui Tudor Popescu si urmasilor. Nu admit muzica instrumentala in cult etc.

Ramura I - Crestinii dupa Evanghelie sunt receptivi la tot ce e nou: folosesc instrumente muzicale in cadrul cultului - pian, orga, chitara; o interpretare cat mai libera a versurilor biblice; botezul maturilor, femeia se poate ruga in adunare.

Dupa fuzionare, se pare ca adeptii acestui cult s-au redresat, tudoristii si-au dat seama de greseala, n-au iesit din cult, dar au ramas indiferenti si in grupuri.

Aria de raspandire a Cultului Crestin dupa Evanghelie, din ambele ramuri (dupa Scriptura - 2) si (dupa Evanghelie - 1), s-a limitat in partile Capitalei si Ploiesti.

In Banat, propaganda acestei credinte este legata de numerele lui Andras Gheorghe si de influenta maghiaro-iugoslava.

C.       SPECIFICUL CONCEPTIEI "POCAITILOR"

Din marturisirea de credinta a Cultului Crestinilor dupa Evanghelie se desprind si Conceptiile religioase specifice, privind botezul, cina, judecata, cerul, mileniul.

1. Botezul este unul, dar are trei fete: a) Botezul apei, care nu mantuieste; este un simplu ritual; b) Botezul Sfantului Duh, care poate fi primit deodata sau dupa cel al apei; c) "Crestinii dupa Evanghelie" se socotesc sub "Legea" harului, cea a Noului Testament in contrast izbitor cu cea a Vechiului Testament, iar prin nasterea din nou, se socotesc "copiii lui Dumnezeu si trebuie sa traiasca o viata noua". Folosesc in acest sens textele de la Rom. VI, 4; Efes. IV, 22-24.

De aceea, botezul este un simbol, accentul cade pe botezul cu Duhul. Botezul in cadrul Cultului Crestin dupa Evanghelie se administreaza numai maturilor - latura 1, si in mod expres copiilor - ramura 2 (Tudor Popescu a acceptat botezul pruncilor din ratiuni practice). Botezul in "moartea" Domnului este starea cea mai inalta de sfintenie la care poate ajunge un adept "pocait", un copil al Domnului.

2. Cina Domnului sau Masa Domnului, ca si botezul, constituie pentru acesti credinciosi doar doua acte comemorative.

Cina (Masa Domnului) este un act "comemorativ" care aminteste de ceea ce a instituit Domnului Iisus Hristos in noaptea in care a fost vandut. Conform relatarilor celor trei Evanghelisti si ale Apostolului Pavel, spun "pocaitii", rezulta ca frangerea painii a fost instituita de Insusi Domnul Iisus Hristos. Stiind mai inainte ca cel rau va cauta si in aceasta privinta sa strambe caile drepte ale lui Dumnezeu, Domnul Iisus - inviat "comunica direct" Apostolul Pavel felul indeplinirii acestui act de cult, precum si rostul sau.

Din textele care descriu instituirea Mesei Domnului se accentueaza versetul: "Sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea", ca sa justifice ideea de comemorare, sau: "Pentru ca de cate ori mancati aceasta paine si beti acest pahar, moartea Domnului vestiti pana la venirea lui" (I Cor, XI, 11-26).

Celor care participa la frangerea painii, "copiii lui Dumnezeu", li se cere credinta in Domnul Iisus Hristos si o viata curata. La frangerea painii, Domnul insusi este de fata si in jurul lui se aduna cei "mantuiti", intr-o legatura sfanta de dragoste frateasca, putand astfel sa priveasca inapoi la noaptea aceea a Domnului lor, si inainte spre ziua slavei lui, spre dimineata fara nori: "Cand va veni El ca sa fie proslavit in Sfintii Sai, si privind cu uimire de catre toti cei care vor fi crezut" (II Tes. 1, 10).

a) Aspectele speciale ale frangerii painii. Frangerea painii este: 1) O implinire a voii lui Dumnezeu; 2) O dorinta a Domnului; 3) O porunca; 4) Aducerea aminte; 5) O vestire (marturisire); 5) O vestire (marturisire); 6) Un prilej de cercetare; 7) Un mare prilej de multumire.

"Masa Domnului", adica strangerea fratilor laolalta, este Masa aducerii aminte, in jurul persoanei Domnului Iisus Hristos (conform Matei XVIII, 20.), unde se strang "doi sau trei.sunt si Eu in mijlocul lor.", aratand: 1. "Partasia cu El si a Lui cu ei" "si partasania noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau" (I Ioan I, 3); 2. Partasia, legatura frateasca: "In aceasta masa de aducere aminte, credinciosii marturisesc, dovedesc vizibil, isi exteriorizeaza legatura (partasania) dintre ei".

"Painea si vinul sunt singurele alimente din care se compune Masa Domnului". 1. Painea simbolizeaza Trupul Domnului Iisus (cf. I Cor. XI, 10-17). "Avand in vedere ca este o paine, noi, care suntem multi, suntem un trup; caci toti luam parte din aceeasi paine"; 2. Painea simbolizeaza (vorbeste) despre unitatea "Bisericii"; si 3. Painea le vorbeste despre schimbarea (transformarea) lor, caci Duhul Sfant locuieste in "Biserica", dar si in fiecare credincios (I Cor. VI, 19): "..trupul nostru este Trupul Duhului Sfant."; credinciosii au devenit fapturi noi (II Cor. V, 15), iar Hristos "ne-a mantuit. prin spalarea nasterii din nou si prin innoire facuta de Sfantul Duh" (Tit III, 3-5).

Vinul, al doilea aliment randuit de Domnul Iisus, simbolizeaza: a) sangele lui varsat pentru noi; b) sangele nostru legamant.

3. Mileniul, sau domnia de o mie de ani. - Mileniul, dupa Crestinii dupa Evanghelie, va fi precedat de "intoarcerea in marire" sau a doua venire a Domnului. Cultul Crestinilor dupa Evanghelie invata ca cele doua veniri ale Domnului cuprind fiecare cate doua etape: "una tainica si una publica".

a)         Etapa tainica: cand va veni sa-si rapeasca Biserica nu va atinge pamantul, ci numai Biserica il va vedea (I Tes. IV, 4-17);

b)         Etapa publica: va fi dupa 7 ani de la rapire, va veni cu slava si cu putere pe norii cerului (Matei XXIV, 30; Marcu XIII, 26; XIV, 62). Satana va fi legat 1000 de ani, iar Domnul Iisus va intemeia pe pamant imparatia pacii - Mileniul (Apoc. XX, 2-3; Isaia XI, 6-10). Ei stiu ca "revenirea in slava" a Domnului Iisus va fi dupa "rapirea" Bisericii; sa ne purtam in asa fel ca sa ajungem cu orice chip clipa rapirii. Cand in cer se va savarsi nunta Mirelui, iar pe pamant marea stramtoare, atunci Hristos va veni cu Biserica, sa domneasca o mie de ani pe pamant".

c)           Mileniul este Domnia lui Iisus pe pamant, acea domnie anuntata cu mult inainte de profetii Vechiului Testament. Mileniul este implinirea fagaduintelor facute lui Avraam si David, fagaduinte pe care Insusi Domnul Iisus Hristos le-a aratat in diferite pilde.

"Caracteristicile" mileniului: 1) Pacea deplina si armonia intre oameni (Isaia LXV, 20-24); 2) Dreptatea va domni pe pamant, raul va fi inlaturat indata dupa dreptate (Ieremia XXIII, 5-6; Isaia LXVI, 24); 3) Timp de propasire pentru Israel (Zah. XIV, 16; Isaia XI, 9).

Observatii generale: a) Mileniul mentionat o singura data nu e amintit de Iisus sau de catre Apostoli; b) Mileniul va fi dupa "rapirea" Bisericii, ce nu a avut loc inca; c) Mentiunea Mileniului - singura - este intr-o carte figurativa; d) Explicatia Apostolului Petru - foarte importanta: "Dumnezeu la timpul potrivit isi va indeplini promisiunea facuta" (II Petru III, 9; II Petru III, 4 ori II Petru III, 1-12)

Mileniul, ce imagine minunata aduce acest cuvant in duhul nostru! Epoca de aur pentru noi "ca rasaritul soarelui in dimineata fara nori" (II Samuel XXIII, 4). Judecatile divine si venirea in slava a Domnului Iisus Hristos vor avea drept rezultate distrugerea vrajmasilor declarati, a lui satan si a ingerilor lui (Matei XXV, 24-41). Atunci va avea loc judecata neamurilor pe pamant, cand Fiul Omului va sta pe tronul sau de slava, insotit de toti ingerii (Matei XXV, 31), iar Gog si Magog vor fi nimiciti complet. Dupa aceea, pacea va domni pe pamant. Cei neprihaniti vor fi inviati si cei ce au suferit din pricina marturiei Domnului Iisus Hristos vor fi cu El.

Din Apocalipsa (XX, 4), Crestinii dupa Evanghelie deosebesc trei categorii: 1) Si am vazut niste scaune de domnie; si celor care au sezut pe ele li s-a dat judecata; 2) "Si am vazut sufletele celor ce li se taiasera capul din pricina marturiei lui Iisus si din pricina Cuvantului lui Dumnezeu"; 3) "Si acelor ce nu se inchinasera fiarei si icoanei si nu primisera semnul ei pe mana si pe frunte. Ei au inviat si au impartit cu Hristos o mie de ani".

Satana va fi legat si nu va mai putea sa insele oamenii, pacatul nu va fi distrus din inima oamenilor. Epoca actuala a Bisericii va fi incheiata. Biserica va fi dat nastere unui popor de biruitori asupra pacatului, a lui satan si a mortii. Durata imparatiei de o mie de ani va fi "asa cum e scris"; Transformarea spiritual-moral-fizica - "Natura va fi izbavita din robia stricaciunii" (Rom. VIII, 21-22), iar legile, obiceiurile, faptele morale, viata de familie.- totul va fi schimbat si curatit".

Eshatologia. A) Exista patru judecati: a celor credinciosi facuta din cer, cu mult inainte de judecata cea mare a pacatosilor; a celor in viata la venirea a doua a Domnului, cand va incepe mileniul si cand se vor desparti oile de capre; a pacatosilor, la sfarsitul mileniului; a ingerilor rai b)exista trei ceruri: cerul intai (atmosfera cu norii si zarea albastra); cerul al doilea - al stelelor din jurul pamantului; cerul al treilea - sau raiul lui Dumnezeu in care salasluiesc ingerii si sufletele dreptilor si care este locul de odihna si asteptare. La judecata din urma, cerurile I si al II-lea vor arde si tot pamantul va fi mistuit prin foc. Numai cerul al III-lea va ramane si care va fi pentru "crestinii adevarati, cei dupa Evanghelie" c)la venirea a doua se va face convertirea iudeilor cu atata putere, incat va fi "o adevarata inviere din morti".

PRINCIPII "PEDAGOGICE" ALE CULTULUI

1. Educatia copiilor lui Dumnezeu. - Educatia crestineasca a copiilor credinciosi, conform bunelor moravuri, cat si a principiilor aratate de Scriptura, este o obligatie fata de Dumnezeu. Aceasta lucrare este bazata pe textele clasice de indemnuri la invatatura, din Scriptura (Deut., IV, 9; VI, 5-7; Efes, V, 1- 4; si din art. "din Statul Cultului). Aceasta educatie se face in adunare.

Educatia "copiilor", adica a tinerilor si a celor maturi care s-a hotarat din proprie initiativa sa fie membri ai cultului, se face in adunare si ea consta din insusirea invataturilor biblice necesare, spre exemplu I Ioan II, 14; "V-am scris tinerilor."

2. Intrarea in comunitate se face dupa catehizare, dupa ce o persoana, indiferent de sex, a ascultat Evanghelia si a crezut-o, "a primit" pe Domnul Iisus ca Mantuitorul personal si s-a hotarat sa-L urmeze. Cand "credinciosii" s-au convins din Biblie despre nevoia si necesitatea botezului in apa (botezul credintei) - aduc la cunostinta batranilor adunarii dorinta lor, iar acestia, dupa ce s-au convins ca viata celui care solicita botezul corespunde cu normele de viata ale Evangheliei, ii acorda botezul.

3. Sarbarile religioase si zilele de ceremonii a) Duminica, ziua intai a saptamanii, cand are loc Cina Domnului. Adunarea propriu-zisa, cea de Duminica, cea de Duminica dimineata, incepe in jurul orei 9,00 cu o rugaciune a unui om mai varstnic (numit si presbier) - rugaciune rostita "dupa cum ii da duhul", apoi diverse lecturi publice unde se vorbeste ca Iisus a participat la Frangerea painii (Luca XXII, 15-20), ori de practica primara a frangerii painii (Fapte II, 46): "Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima". Urmeaza cuvant de pregatire pentru "Cina".

Cina Domnului se incheie cu o rugaciune, apoi se trece la ora de evanghelizare, cu lecturi biblice comentate. Adunarea de Duminica dimineata se incheie cu o ora de rugaciune si de cantare asa-zis duhovniceasca, centrul atentiei cazand asupra tineretului si pentru intoarcerea rudelor apropiate, cunoscuti, prieteni, "la dreapta credinta".

Adunarea de Duminica dupa-amiaza urmeaza cam aceleasi reguli: evanghelizare, ruga, cantari si din atentia sporita asupra copiilor si tineretului.

b) Sarbatori principale (mai mult de influenta tudorista): Botezul Domnului (6 ianuarie); Bunavestire (25 martie); Pastele (Ziua I-a si a II-a); Inaltarea Domnului (la 40 de zile dupa Pasti); Rusaliile (Coborarea Duhului Sfant, intemeierea Bisericii); Sf. Ap. Petru si Pavel (29 iunie); Sf. Proroc Ilie (20 iulie); Schimbarea la Fata (6 august); Mihai si Gavriil (8 noiembrie); Nasterea Domnului (25 si 26 decembrie).

c) Alte zile de adunari: In prima saptamana a anului se tin adunari de rugaciune in fiecare seara, iar in saptamana dinaintea Pastilor (Saptamana Patimilor) se tin adunari de rugaciune si de citire din Evanghelie despre patimile Domnului, in fiecare seara. De asemenea, adeptii Cultului Crestin dupa Evanghelie se intrunesc in adunari de rugaciune si de "zidire sufleteasca": miercuri si joi seara, sau la diverse ocazii: vizite ale "fratilor" din tara sau in mod special pentru cele primite de la "fratii" din afara (vestul Europei, Asia). Aceste sarbatori sunt doar niste subterfugii folosite pentru a masca "buna" lor intentie; au fost preluate din Biserica stramoseasca romana cu scopul de a induce in eroare organele de ordine ale statului. In cadrul acestor adunari ale lor, isi strecoara veninul impotriva ortodoxiei in tot felul de interpretari si exegeze biblice.

Indatoririle credinciosilor dupa Evanghelie fata de Cult:

a)      Din punct de vedere spiritual: 1. Sa frecventeze adunarile de cult; 2. sa traiasca viata duhovniceasca, sfanta, exemplara, conform invataturilor Bibliei; 3. sa aiba o comportare buna fata de toti oamenii, sa fie cetateni loiali, harnici, patrioti, muncitori de nadejde; 4. sa studieze Biblia si sa traiasca o viata permanenta de rugaciune aceasta neimpiedicandu-i de la alte studii sau indeletniciri necesare; 5. sa-si creasca copiii in temere de Dumnezeu, conform invataturilor biblice; 6. sa con-lucreze in armonie in adunari.

b)      Din punct de vedere "misionar" 1. fiecare sot are obligatia sa atraga si pe celalalt, prin orice mijloace, la aceeasi credinta; 2. familia sa faca presiuni de tot felul impotriva celor care nu le impartasesc sentimentele religioase, fie ortodox, fie liber cugetator; 3. cei nesiguri in credinta, care un mai vor sa vina la adunare si care nu asculta de "vestitorii Evangheliei", sunt urmariti de membri cu tot dinadinsul, pentru intoarcerea lor.

c)      Din punct de vedere material. Dupa cum se specifica in Statutul Cultului Crestin dupa Evanghelie, la ei in se practica "darea" (zeciuiala, ca-n Vechiul Testament), ci doar donatia "benevola". Aderentii lor trebuie sa contribuie dupa posibilitati, fiecare, din avutul sau. Aceste fonduri stranse folosesc pentru intretinerea locasului de cult, pentru ajutorarea batranilor (celor) lipsiti de mijloace.

Primesc gratuit, prin Societatile biblice si de Ia Uniunile Evanghelice cu care mentin legaturi, biblii si carti religioase pe care le raspandesc tot gratuit pentru a face adepti.

Adeptii cultului sunt indatorati de a raspunde Ia muncile de folos obstesc atunci cand sunt solicitati.

D. ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA CULTULUI

Pentru a explica si mai bine organizarea, functionarea legala, drepturile si indatoririle membrilor Cultului Crestinilor dupa Evanghelie, vom reproduce, aici, cateva puncte din organizarea Cultului in Uniune si Delegatie

1. Adunarea locala (comunitatea) se compune din membrii aceleiasi localitati (oras, comuna) sau din membrii mai multor localitati invecinate (art. 1). Adunarea locala are cel putin 20 membrii majori, se poate intruni dimpreuna cu alte adunari locale, spre a avea impreuna minim de membri si pentru a putea capata personalitate juridica.

Grupurile de adepti sub numarul de 20 de membrii se pot aduna si functiona doar pe baza unei autorizatii, anume eliberata de Uniune, cu avizul autoritatilor (art. 1, lit. c).

O data pe an, delegatiile Adunarilor locale se aduna la o Conferinta religioasa. Fiecare comunitate (adunare locala) este condusa de doi-cinci frati batrani (prezbiteri), adica acei credinciosi "intorsi" la Dumnezeu de mai mult timp. si sunt bine intemeiati in invataturile Evangheliei (lit. j). Fratii batrani ai unei Adunari locale sunt si reprezentantii legali ai ei in fata oricarei autoritati. Ei sunt chemati a se indeletnici cu invatatura si pastoria acelei Adunari locale.

Uniunea si Delegatia formeaza Comunitatile (Adunarile locale) Cultului Crestinilor dupa Evanghelie din intreaga tara. Uniunea are ca for suprem Conferinta generala pe tara. Comitetul Uniunii Crestine dupa Evanghelie, precum si seful cultului au sediul in Bucuresti (str. 7 Noiembrie nr. 60 A - Colentina, sect. 2). Cealalta ramura "tudorista" isi are sediul in str. Carol Davilla, nr. 48, sect. 6, Bucuresti.

3. Mijloace pentru "misiune": Ca orice institutie, cultul are o revista oficiala: Calea credintei, editata de Cultul Crestinilor dupa Evanghelie.

a) Carti de doctrina: "Despre Duhul Sfant" - Bucuresti, 1976, 116 p., lucrare ce s-a nascut din dorinta de a ajuta pe credinciosi sa participe, sa priceapa unele lucruri in legatura cu persoana si lucrarea Duhului Sfant; "Lectiuni biblice" este editata tot de un colectiv de redactie, aparuta in Bucuresti, 1977, 365 p.; "Comentarii la Evanghelia lui Matei", vol. I si II, Bucuresti, 1980, urmeaza acelorasi reguli exegetice neoprostante. Toate aceste trei lucrari sunt de fapt un grup de articole aparute in revista "Crestinul" (Despre Duhul Sfant; "Lectiuni biblice" este a alcatuire masiva a Lectiunilor biblice inspirate dupa lucrari ale altor culte (de ex., cea a lui Bunaciu - baptist).

b) Relatii cu strainatatea. Cultul Crestin dupa Evanghelie intretine relatii cu Miscarile Evanghelice de peste 60 de ani. Aceste relatii pentru inceput nu au caracter organizat. Astfel, s-a tinut legatura cu asa-zisii "credinciosi din Elvetia" si cu Adunarile libere din Apus. Cultul Crestinilor dupa Evanghelie a pastrat legatura cu Casa de Misiune - Scoala biblica.

In ultimii ani se cunosc vizitele reciproce intre crestinii dupa Evanghelie din Romania si cu Biserica Frateasca de la Bratska-Cirkve (Cehoslovacia), ramura a "Fratilor Boemi". Cu credinciosii din Ungaria pastreaza legatura prin Adunari Fratesti - sediul e la Budapesta. In ultimi 25 de ani, Cultul Evanghelic a intretinut relatii cu "Casa Bruder gemeinden", atat din Germania, cat si alte tari, si indeosebi atat din Germania, cat si din alte tari, si indeosebi cu Scoala biblica, cum am mentionat, Wiedenest.

In ultima vreme, s-a observat, in adunarile "neprihanitilor", o deschidere interconfesionala si interculte[1]. Alaturi de baptisti si perticostali, Cultul Crestinilor dupa Evanghelie face parte, dupa 1990, din "Alianta" Evanghelica din Romania. La Recensamantul din 1991 s-a constatat un procent de abia 0,2% adepti.

Cultul Crestin dupa Evanghelie impartaseste azi in intregime conceptia profesorului Erich Sauer, doctrinarul Scolii Biblice Wiedenest si al Adunarilor grupate in jurul casei de Misiune. Dintre operele lui Erich Sauer se gaseste la sediul Uniunii: a) Trimful Crucificatului; Brockaus Verlang, colectia "Glauber und denken" - Credinta si gandire; b) Planul de mantuire a lumii in Vechiul Testament; c) Dumnezeu, omenire si vesnicie. Aceste carti au aparut la Wuppertal (Germania), intre anii 1975-1980. Dupa 1980, in Editura "Stephanus" s-au tiparit nenumarate carti, brosuri, foi, etc.

Desi Cultul Crestinilor dupa Evanghelie (cele doua variante; 1. de nuanta pietista original din Elvetia, in frunte cu un prim delegat; 2. de nuanta tudorista sau "dupa Evanghelie", in frunte cu al doilea delegat) nu are dizidente, totusi, o seama de "pocaiti" sectari isi aduc existenta si la umbra acestui cult.

Dupa 1989, adeptii celor doua delegatii s-ari impartit si s-au despartit, tudoristii dorind statut propriu de finantare. De asemenea, s-au schimbat conducerea si conceptia pietistilor: au reinnoit conducerea, s-au intensificat relatiile cu strainatatea; au invitat "evanghelizatori" straini de pretutindeni; activeaza prin intreprinderi si scoli; si-au refacut si recladit o seama de case neglijate sau parasite; sunt angajati in prozelitismul lor si unii scriitori si politicieni postrevolutionari.

Din lipsa de legi si control, din neglijenta pastorala a slujitorilor ortodocsi, activitatea pastorilor "evanghelici" si prozelitismul intensiv al batranilor se manifesta in toata tara, mai ales in mediul rural, tinde se instaleaza, incet, dar sigur, nesiguranta spirituala si amenintarea cu saracia, cu lipsa painii