Consumul de droguri

Consumul de droguri

1.1 Contextul socio-economic al aparitiei fenomenului si consumului illicit de droguri in Romania

Consumul si abuzul de droguri reprezinta un pericol deosebit de grav asupra societatii, cu consecinte profund negative in plan economic si social.

Tranzitia catre o societate democratica, deschiderea frontierelor, trecerea la economia de piata, pozitia geografica constituie factorii care au determinat includerea Romaniei in ruta balcanica de traficare a drogurilor.

Consmul de droguri reprezinta una dintre problemele sociale grave, care determina instalarea dependentei, devine o sursa de suferinta, imbolnaviri, excludere sociala, saracie, somaj, etc. pentru o mare parte din populatie, afectand in special tinerii. In momentul in care o persoana alege sa consume droguri, problemele in viata lui incep sa apara. Majoritatea utilizatorilor ascund familiei problema consumului; im momentul in care familia sesizeaza consumul, apar probleme de relationare. Pentru o perioada scurta de timp, consumatorul poate sa mentina sub control lucrurile, dar la un moment dat viata lui nu mai poate fi combinata cu utilizarea drogurilor si in consecinta apar probleme de la locul de munca, din familie, probleme de sanatate, probleme financiare, etc. Problemele pot semnifica, pentru consumator un fel de permis, care ii da dreptul sa continue consumul. Pentru a-si mentine o existenta cat mai apropiata de aceea dinaintea consumului, pentru a face fata prestatiilor sociale, consumatorul va simti ca trebuie sa consume in continuare. Consumul determina cresterea continua a cererii de droguri si influenteaza nemijlocit amplificarea proportionala a ofertei.

Pentru a-si intretine consumul, utilizatorul trebuie sa dispune de resurse financiare pentru a-si procura drogul. Un prim pas, in dobandirea de resurse financiare, este sa comercializeze drogurile. In acest moment individul consumator comite o infractiune, infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii. Acest comportament este foarte facil preluat de alti consumatori, aflati in aceeasi situatie.

Fenomenul traficului si consumului de droguri este deosebit de complex, implicand o abordare integrate a interventiei, cu scopul de a acoperi atat minimalizarea ofertei de droguri, prin eficientizarea structurilor si programelor de combatere a traficului de droguri, cat si reducerea cererii e droguri prin dezvoltarea de activitati de educare-informare-prevenire-tratament si reinsertie sociala.

Serviciile integrate reprezinta modul cel mai eficient de furnizare de servicii psiho-sociale si medicale, pentru a raspunde nevoilor complexe ale persoanelor dependente de droguri.

1.2 Definirea conceptelor specifice

In cele ce urmeaza, voi clarifica principalele concepte legate de consumul de droguri.

Din punct de vedere etimologic cuvantul drog reprezinta obiectul unor controverse: unii autori considera ca acest termen provine din cuvantul persan care semnifica "miros aromatic"; altii atribuie originea conceptului de drog, cuvantului evreiesc "rakab" care inseamna parfum; iar dupa alti autori la originea etimologica a termenului de drog ar sta termenul de origine olandeza - droog - ce semnifica substantele vegetale comercializate de farmacisti .

Drogul este definit ca orice substanta ilicita sau licita care consumata genereaza fenomene de dependenta, adica necesita cresterea progresiva a dozei facand dificila intreruperea consumului .

Potrivit definitiei data de Organizatia mondiala a Sanatatii, drogul este aceea substanta care, odata absorbita de un organism viu, poate modifica una sau mai multe functii ale acestuia .

Stupefiantele sunt substante sau produse naturale, sintetice sau semisintetice care consumate in afara unei motivatii medicale conduc la dependenta.

Produse halucinogene sunt acele substante sau medicamente care genereaza tulburari psihice, ce consta in iluzii si halucinatii.

Substanta psihoactiva este orice substanta care introdusa in organism poate modifica perceptia, comportamentul ori functiile sale cognitive sau motrice. Substantele sau clasele de substante psihoactive, a caror autoadministrare poate produce tulburari mintale, tulburari de comportament si dependenta sunt: alcoolul, opiaceele, derivatele cannabisului, sedativele si hipnoticele, cocaina, halucinogenele, tutunul, solventii volatili, etc.

Toxicomania este intoxicatia cronica voluntara care duce la pierderea libertatii de a se abtine de la folosirea drogului. Toxicomanul este persoana care consuma, in mod regulat droguri pentru a obtine o stare de o anumita intensitate.

Principalele caracteristici ale toxicomaniei sunt:

Ø      dorinta imperioasa sau nevoia de a continua sa consume droguri si a il procura prin toate mijloacele;

Ø      tendinta de a marii dozele;

Ø      efectele daunatoare asupra individului si societatii.

Supradoza semnifica introducerea in organism a unei cantitati de substanta mai mare decat poate suporta acesta si care poate produce moartea.

Sevrajul desemneaza simptomele fizice si psihice care apar atunci cand un individ este privat de drogul de care devenise dependent, sau la scaderea accentuata a dozelor.

Toleranta reprezinta o proprietate a organismului de a suporta, fara sa manifeste vreo reactie, administrarea unor doze. In cazul abuzului de droguri, toleranta, poate determina cresterea substantiala a dozelor in scopul de a obtine efectul cautat .

Intoxicatia este un comportament maladaptativ asociat cu ingestia recenta de droguri. Efectele intoxicatiei indiferent de drog variaza de la o persoana la alta depanzand de o serie de factori.

Abuz este un patern maladaptativ al uzului de substanta generand in probleme si consecinte adverse repetate.

Dependenta reprezinta nevoia psihologica sau fizica de a continua luarea substantei

1.3 Clasificarea drogurilor

Actulamente exista mai multe clasificari ale drogurilor, fiecare prezentand un interes particular.

Dupa origine drogurile se clasifica in:

Ø      naturale - obtinute direct din plante sau arbusti: opiul si opiaceele, cannabisul, rasina, frunzele de coca si derivatii lor;

Ø      semisintetice - realizate pin procedee chimice, porinind de la o substanta naturala, extrasa dintr-un produs vegetal: heroina, LSD;

Ø      sintetice-elaborate in intregime prin sinteze chimice: metadona, mescaline etc .

Dupa efectul produs asupra sistemului nervos central:

Ø      Produse depresoare (opiul, morfina, heroina, barbituricele, tranchilizantele, hipnoticele, metaqualona, etc.)

Ø      Produse stimulente (cocaina, crack-ul, khatu-ul, amfetaminele, anorexigenele, etc,)

Ø      Produse perturbatoare sau halucinogene ( cannabis-ul, LSd -ul, fencyclidina, mescaline, psilocybina, etc).

Ludwing Lewin (1850-1929) a realizat o clasificare a substantelor psihoactive in lucrarea sa " Phantastica", identificand cinci grupuri de droguri:

Ø      Euphoricaopium si alcaloizii sai, coca si cocaine;

Ø      Phantastica (halucinogenele)

Ø      Inebriantia (chloroform, alcool, eter);

Ø      Hipnotica (barbiturice, chloral);

Ø      Excitantia (cafea, tutun, camfor) .

Jean Delay si Pierre Deniker (1916 - 1998), au descris trei categorii de substante psihoactive, in functie de activitatea lor asupra sistemului nervos central:

Ø      Substante sedative sau psiholeptice, care grupeaza hipnoticile, anxioliticele, neurolepticele;

Ø      Substante excitante sau psihoanaleptice: amphetamine, psihotonele, cafewaua, antidepresivele;

Ø      Substante ce perturba activittaea psihica sau psihodisleptica, halucinogenele .

Dupa regimul juridic al substantelor, drogurile se impart in:

Ø      substante a caror fabricare si administrare sunt supuse controlului ( morfina, barbituricele, etc).

Ø      substante toatal interzise (LSD, heroina, crack, etc)

Categorii si grupe de droguri

Subsante psihotrope si substante stupefiante

Aceste categorii modifica perceptia si activitatea mentala. Cuprind depresoarele, halucinogenele, anlagezicele, hipnoticele si stimulentele.

Depresoarele diminueaza activitatea sistemului nervos central, incetinind functiile vitale si reflexele. Depresoarele calmeaza si totodata, relaxeaza. In doze bine determinate, ele sunt utilizate in medicina, mai ales ca sedative si pentru a induce somnul. Barbituricele si compusii asemanatori acestora, ca si tranchilizantele minore, sunt depresoare ale sistemului nervos central. Analgezicele opioide actioneaza, de asemenea, ca depresoare ale sistemului nervos central.

Halucinogenele actioneaza asupra sistemului nervos central si conduc la aparitia halucinatiilor. Cunoscute si sub denumirea de "droguri psihedelice", in randul halucinogenelor se inscriu, mai ales, dietilamida acidului lisergic ( LSD), fencyclidina, psilocybina si unele amfetamine substituite la nucleul benzenic ( ecstasy, adam ).

Analgezicele influenteaza reactia la durere, diminuand sau inlaturand tulburarile psihice care o insotesc ( anxietatea, tensiunea psihica, indipozitia ).

Hipnoticele sunt substante depresoare ale sistemului nervos central, care induc somnul. Barbituricele, metaqualona si cloralhidratul sunt cateva exemple de hipnotice. Numeroase droguri pot fi, concomitent, sedative si hipnotice.

Stimulentele, stimuleaza sistemul nervos central si amplifica activitatea creierului si a unor centri nervosi din maduva spinarii. Stimulente au pe plan international o utilizare terapeutica legala cum ar fi de exemplu anorexigenele ( reduce pofta de mancare) si unele mediamente pentru tratarea depresiunilor psihice.

Amfetamine si cocaina sunt droguri care stimuleaza sistemul nervos central.

In concluzie, efectele scontate ale drogurilor se impart in:

Ø      droguri care provoaca excitatii psihice, veselie, sentimente de tensiune psihica si uneori altercatii violente, numite stimulente;

Ø      droguri care provoaca calm psihologic, relaxare psihica sau somnolenta, numite sedative;

Ø      droguri care modifica perceptia, senzatiile auditive, vizuale si olfactive numite halucinogene

Ø      droguri care tulbura ratiunea numite delirogene .

1.4 Dependenta - definitie, criterii diagnostice, tipuri si caracteristici

Potrivit definitiei organizatiei Mondiale a Sanatatii, folosirea excesiva, continua sau sporadica a drogului, incompatibila sau fara legatura cu practica medicala este considerata drept consum sau abuz.

Drogurile pot fi folosite de indivizi in mod:

Ø      exceptional - constituind in sine operatiunea propriu-zisa de a incerca odata sau de mai multe ori un drog, fara a continua aceasta practica;

Ø      ocazional - folosirea drogurilor in forma intermitenta, fara a se ajunge la dependenta fizica sau psihica;

Ø      episodic - folosirea drogurilor intr-o anumita conjunctura;

Ø      simptomatic - folosirea drogului caracterizata de aparitia si instalarea dependentei.

Comitetul de experti al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, a stabilit in 1964, ca, elementul comun care caracterizeaza abuzul de droguri este starea de dependenta, recomandand inlocuirea termenilor de toxicomanie si obisnuinta cu acela de dependenta.

Dependenta este o forma de consum voluntar, abuziv, periodic sau cronic de substante dependogene, daunatoare atat individului cat si societatii, fara a avea o motivatie medicala .

Din punct de vedere farmacologic, conform definitiei data de Organizatia Mondiala a Sanatatii prin dependenta trebuie sa intelegem "starea psihica sau fizica ce rezulta din interactiunea unui organism si a unui medicament caracterizat prin modificarea de comportament si alte reactii insotite totdeauna de nevoia de a lua substante in mod continuu sau periodic pentru a-i resimti efectele sale psihice si uneori pentru a evita suferintele" .

Organizatia Mondiala a Sanatatii (1969) defineste dependenta "ca o stare psihica si cateodata somatica, rezultat al interactiunii intre un organism viu si un drog, care se caracterizeaza prin modificari comportamentale si alte reactii, conducand la pulsiunea catre consumul produsului de maniera continua sau periodica in scopul redobandirii efectelor sale psihice si cateodata pentru a evita suferinta deprivarii. Aceasta stare se poate insoti sau nu de toleranta. Acelasi individ poate fi dependent de mai multe substante" .

Definitia data de Organizatia Mondiala a Sanatatii cuprinde notiunea de dependenta fizica, dependenta psihica, toleranta.

Dependenta psihica releva starea mentala caracterizata prin impulsul persoanei de a consuma periodic sau continuu droguri, in scopul dobandirii unei placeri sau diminuarii unei stari de tensiune .

Se intalneste in toate cazurile de dependenta, cu anumite particularitati pentru fiecare drog in parte.

Dependenta fizica, reprezinta rezultatul administrarii indelungate a unui drog. Se manifesta datorita reducerii dozelor, intreruperii complete a administrarii sau amanarea acesteia peste limitele suportabile de organism, situatie ce genereaza o serie de tulburari fizice. In ansamblu, aceste situatii denota sindromul de abstinenta ( sevraj). Sevrajul, in ceea ce priveste anumite droguri este foarte greu de suportat. Modul de manifestare a sevrajului difera in functie de drog, atat in ceea ce priveste natura simptomelor cat si intensitatea lor.

Toleranta, procesul de adaptare al organismului la o anumita substanta, este caracterizata prin reducerea progresiva a efectelor drogurilor, fapt ce determina cresterea dozelor pentru obtinerea acelorasi efecte .

Organizatia Mondiala a Sanatatii ( 1973) precizeaza ca riscul instalarii dependentei la un individ rezulta din actiunea concomitenta a trei factori:

Ø      particularitatile personale ale individului;

Ø      natura mediului socio- cultural;

Ø      proprietatile farmacologice ale substantei in cauza in corelatie cu cantitatea consumata, frecventa utilizarii si modul de utilizare ( inhalare, fumare, injectare intravenoasa).

Dependenta de droguri este considerata a fi o afectiune de natura bio-psiho-sociala. Factorii psihodinamici, sociali, familiali farmacologici si genetici sunt determinanti debutului si mentinerii consumului, cat si a recaderii. Dependenta este mai frecventa in cazul celor care : sunt incapabili sa faca fata afectelor negative ( vina, manie, anxietate) si sa evite problemele de ordin medical, financiar sau juridic. Anumite atitudini sociale, anturajul si accesibilitatea drogului deschid calea catre experimentare. Un mediu social in care consumul de droguri este larg raspandit favorizeaza recrutarea de noi adepti. De asemenea, toxicomania este mult mai frecventa in cazul celor proveniti din familii dezorganizate, parinti adoptand comportamente dezadaptative sau parintii biologici care au locuit separat sau care au divortat. Efectul de intarire al drogului este pe de alta parte cel mai important element care sta la baza dependentei. Acesta este datorat efectelor euforizante si capacitatii de reducere a anxietatii, de crestere a increderea in sine si de a ajuta persoana care il consuma sa faca fata poblemelor de zi cu zi. Totusi, acest fenomen de natura farmacologica nu indeplineste un rol deosebit in stadiile incipiente ale dependentei, moment in care, mai degraba factorii sociali si familiali cat si dorinta de a obtine un statut special printre prieteni mentin consumul. Se poate vorbi, deci, de doua faze premergatoare dependentei, si anume faza de experimentare si faza de mentinere a consumului. Ulterior, consumul se va datora exclusiv dorintei de a obtine placere, sau necesitatii de a inlatura starea de sevraj .

Criterii diagnostice pentru stabilirea sindromului de dependenta

DSM IV defineste dependenta de droguri ca fiind un ansamblu de fenomene comportamentale cognitive si psihologice, in cadrul caruia utilizarea unei substante psihoactive specifice atrage dupa sine abandonarea progresiva a altor activitati.

Conform DSM IV diagnosticul acestui sindrom poate fi atribuit prin prezenta a cel putin 3 criterii diagnostice din urmatoarele, pe parcursul a cel putin 12 luni:

Ø      aparitia tolerantei;

Ø      sevraj;

Ø      administrarea de doze crescande;

Ø      eventuale incercari de a inceta consumul substantei respective s-au soldat cu esec

Ø      timp excesiv acordat obtinerii sau consumului substantei;

Ø      impactul asupra relatiilor sociale, a activitatiilor cu caracter recreativ sau profesional;

Ø      continuarea consumului, in ciuda constientizarii efectelor nocive / problemelor de ordin fizic sau psihic direct legate de consum.

Conform ICD, cel putin trei din manifestarile urmatoare, prezentate in acelasi timp pe o durata de cel putin un an pun diagnosticul de sindrom de dependenta.

Acestea sunt :

Ø      dorinta puternica, cu caracter compulsiv de a utiliza o anumita substanta psihoactiva; dificultati in a controla utilizarea substantei;

Ø      sindrom de sevraj (de natura fizica) atunci cand persoana diminueaza sau stopeaza consumul unei substante psihoactive;

Ø      sindromul de sevraj este specific substantei care a generat dependenta, administrarea acesteia in timpul sevrajului inlatura simptomatologia;

Ø      punerea in evidenta a tolerantei la o anumita substanta: persoana are nevoie de o cantitate mult mai importanta pentru obtinerea efectului dorit;

Ø      abandonul progresiv al unor activitati care anterior inceperii consumului ofera satisfactie subiectului si inlocuirea lor cu uzul substantei psihoactive;

Ø      continuarea consumului substantei in ciuda aparitiei consecintelor nocive ( de ex malnutritie, infectii sau alterarea functiilor cognitive legate de consumul de heroina) .

Dependenta de droguri este conceptualizata astfel, ca o afectiune. In tratamentul si reinsertia sociala a consumatorului dependent de droguri trebuie sa se tina seama de toate aceste criterii diagnostice. Pornind de la acestea se va putea proiecta un plan coerent si eficient.

In acest sens modelul bio - psiho- social este cel mai complet si adecvat in explicarea, tratamentul si combaterea dependentei.

Conform acestui model, la baza instalarii dependentei sunt plasati trei factori:

Ø      factorul social (momentul socio-cultural), reprezentat de disponibilitatea drogului, acceptarea sau rejectarea de catre grupul de egali a consumului de droguri;

Ø      factorul farmacologic, reprezentat de proprietatile farmacologice dezirabile ale drogului, cele cautate de individul consumator (de exemplu, starea de euforie);

Ø      personalitatea individului, structura sa psihologica.

Factorul social poate fi influentat prin scaderea ofertei de drog, sanctionarea penala a traficului de droguri, iar in cadrul acestor masuri este recunoscut rolul deosebit de important al suportului acordat de mediul familial. Factorul farmacologic poate fi influentat prin administrarea, in cadrul curei de dezintoxicare, a tratamentului cu antagonisti sau a tratamentului de intretinere (cu metadona). Factorul personalitate este cel mai dificil de abordat, el putind fi influentat prin masuri psihoterapeutice, aplicate in tratamentul post-cura si care vizeaza construirea unui nou stil de viata, fara droguri.

Conceptualizarea dependentei prin prisma unui model bio- psiho- social si nu doar ca pe o simpla consecinta fiziologica a administrarii unei substante deschide o perspectiva asupra factorilor psihologici implicati in aparitia si mentinerea toxicomaniei. Din aceasta perspectiva, dependenta de substante este perceputa ca o intalnire intre o anumita substanta si un anumit individ cu un grad de vulnerabilitate biologica cu propria personalitate si experienta de viata. Aceasta intalnire are loc intr-un anumit mediu sociofamilial, care isi pune amprenta atat asupra posibilitatilor de acces la o anumita substanta cat si asupra evolutiei ulterioare a persoanei. .

Organizatia Mondiala a Sanatatii (1964) a stabilit ca, tipurile de dependente coincid cu tipurile de droguri existente. In acest sens identificam dependenta de tip morfinic, dependenta de tip cannabis, dependenta de tip cocainic, dependenta de tip amfetaminic .

Dependenta de opiacee

Dependenta de opiacee include semne si simptome care privesc autoadminstrarea prelungita si compulsive a substantelor opiacee care nu sunt in scopuri medicale, legitime.

Elementul cheie al dependentei il constituie un grup de simptome cognitive, comportamentale, fiziologice.

Un element important care apare la persoanele dependente de opiacee ( heroina ) este craving-ul ( dorinta ardenta de a consuma drog ).

Pentru punerea diagnosticului de dependenta este necesara prezenta a trei sau mai multe simptome pe parcursul aceleiasi perioade pe durata unui an de zile:

Ø      prezenta tolerantei - necesitatea de cantitati tot mai mari de substanta pentru a ajunge la intoxicatie sau la efectul dorit;

Ø      prezenta abstinentei - concentratiile sanguine ale substantei scad aparand modificari dezadaptative de comportament;

Ø      semne specifice uzului compulsive:

persoana poate lua cantitati mai mari de substanta sau o perioada mai lunga de timp decat a intentionat initial

persoana isi exprima in nenumarate randuri, dorinta de a opri consumul, de cele mai multe ori exista incercari nereusite de a stopa sau reduce consumul;

persoana isi pierde mult timp pntru obtinerea substantei, pentru a o consuma, pentru a se recupera din efectele adminstrarii ei;

activitatile sociale, profesionale, recreative sunt initial reduse iar ulterior abandonate in favoarea consumului;

persoana se retrage din viata sociala, din viata de familie, ptrecandu-si majoritatea timpului cu prietenii consumatori;

persoana continua sa consume substanta cu toate ca devine constienta ca tulburarile somatice si psihologice sunt datorate ei.

Dependenta de tip cannabis, apare datorita consumului produselor pe baza de cannabis. Se caracterizeaza prin dependenta psihica si toleranta. Dependenta fizica survine doar in cazurile de consum excesiv.

Persoanele dependente de substante produse pe baza de cannabis parcurg urmatoarele etape:

Ø      etapa de excitatie euforica, atunci cand individul percepe in organismul sau o stare de biatitudine fizica si psihica, insotita de veselie;

Ø      etapa in care apar halucinatiile, corpul este perceput ca fiind anormal, obiectele din jur dobandesc alte forme;

Ø      etapa in care are loc revenirea individului din lumea ireala in cea reala, pe masura ce efectele drogului dispar;

Ø      etapa in care organismul manifesta o mare nevoie de somn, persoana devine agitata, manifesta delir, cosmaruri, o stare de rau generala, de dezorientare ce poate dura sapatamani.

Consumul repetat duce la instalarea dependentei psihice, caracterizata prin dorinta imperioasa de a consuma. Starea de toleranta il determina pe consumator sa mareasca dozele si numarul administrarii acestora. Consumul de cannabis este foarte daunator pentru organism deoarece afecteaza functiile creierului si ale altor organe vitale: plamanii, laringele, aparatul de reproducere .

Dependenta de cocaina, se caracterizeaza prin dependenta psihica si toleranta. Dependenta fizica este mai putin accentuata, iar in unele cazuri poate sa lipseasca. Cocaina genereaza o serie de tulburari psihice: euforia, sentiment de putere fizica deosebita, cresterea activitatii mentale, logoree, agitatie. Aceasta faza este urmata de o stare de depreciere incluzand: paranoia, delirul de persecutie, halucinatiile vizuale, auditive si tactile, cresterea numarului de acte iratioanle, nervozitate, neincredere, depresia si lipsa motivationala, agresivitate. Consumatorul recurge la o alta doza pentru a resimti starea euforica initiala.

Consumul repetat induce dependenta psihica si instaleaza toleranta, fata de efectele sale euforice. Consumul frecvent si dozele crescande, determina intoxicatia cronica a organismului, manifestandu-se prin tendinte de sinucidere si agresivitate fata de cei din jur. Moartea poate surveni in urma complicatiilor cardiace, a bolilor infectioase contactate in urma slabiciunii organismului sau prin folosirea seringilor nesterilizate .

Tulburarile consumului de cocaina

DSM - IV - TR, prezinta tulburarile uzului de cocaina si tulburarile induse de cocaine

Tulburarile uzului de cocaine:

Ø      dependenta de cocaine

Ø      abuzul de cocaina

Tulburari induse de cocaine

Ø      intoxicatia cu cocaina

Ø      abstinenta la cocaina

Ø      delirumul prin intoxicatie la cocaina

Ø      tulburarea psihotica indusa de cocaine, cu idei delirante

Ø      tulburarea psihotica indusa de cocaina cu halucinatii

Ø      tulburarea afectiva indusa de cocaina

Dependenta de tip amfetaminic

Amfetamina face parte din categoria stimulentelor cu efecte nemijlocite asupra sistemului nervos central. Este caracterizata prin dependenta psihica si grad accentuat de toleranta. Activitatea mentala este impulsionata prin inducerea unei stari de buna dispozitie, prin disparitia senzatiilor de oboseala si foame. Amfetaminele sunt consumate prin ingerare sau injectare, singure sau in asociere cu alte droguri. Dependnta psihica este mentinuta de dorinta de a retrai starea de euforie. Toleranta se instaleaza rapid si este foarte accentuata. Consumul frecvent genereaza iritabilitate, stare de panica, agitatie, tulburari de vorbire, accelerarea pulsului si batailor inimii. La un timp foarte scurt de la consum se instaleaza psihoza manifestata prin halucinatii vizuale, tactile, auditive. Agresivitatea reprezinta o caracteristica a consumatorilor de amfetamina, determinand savarsirea de fapte grave. Pentru combaterea starii de rau, amfetamina este consumata impreuna cu heroina ceea ce determina o politoxicomanie respectiv dependenta generata de cele doua droguri .

Tipurile de dependenta descrise, permit cunoasterea efectelor drogurilor asupra organismului, psihicului si comportamentului uman. In acelasi timp permit abordarea complexa a problemei drogurilor.

1.5 Teorii si modele explicative

In explicarea consumului de droguri respectiv a dependentei asociate consumului este necesara o abordarea bio-psiho-sociala.

Explicatii cu caracter biologic

Cercetatorii au cautat sa identifice existenta unei predispozitii genetice pentru dependenta fizica. Explicatia biologica rezida in faptul ca cei care folosesc droguri o fac ca un raspuns la o echilibrare deficitara a neurotransmitatorilor si a receptorilor. Administrarea drogului putand corecta acest dezechilibru, dar in acelasi timp determina individul sa continue in administarea lui pentru a avea in continuare o stare de bine. Pornind de la aceasta teorie biochimica, unii cercetatori, au demonstrat ca, schimbarile la nivel neuronal ce au loc dupa o perioada de consum, determina aparitia poftei de a continua consumul de droguri pe o perioada lunga de timp.

Identificarea receptorilor responsabili de opiacee si prezenta endorfinelor au generat ideea ca deficitul acestora ar predispune consumul de heroina, iar starea de bine pe care o produce aceasta reintareste comportamentul de consum. Similar, dezechilibrul nivelului de dopamina ar produce stari de depresie si anxietate, de unde nevoia pesoanelor de a consuma substante psihostimulente ca amfetaminele si cocaina.

Limitele acestor teorii sunt determinate de faptul ca elimina factorii de mediu si psihologici.

Explicatii cu caracter psihologic

Din punct de vedere psihologic, cea mai mare parte a explicatiilor privind consumul de droguri au ca element central personalitatea individului.

Explicatiile psihologice vizeaza procesul de dependenta. Psihologii definesc diferit notiunea de dependenta. Astfel unii psihologi pun accent pe dorinta psihica necontrolabila de administrare a drogului in timp ce altii accentueaza dependenta fiziologica pentru un drog anume .

Robert R. Bell face distinctie intre dependenta si deprindere ( obisnuinta ). Pentru el, deprinderea are un caracter mental si emotional, in timp ce dependenta are un caracter fizic, manifestandu-se la fel de pregnant ca si setea de apa .

Cercetand o populatie de tineri dependenti de droguri, Peter Laurie, identifica trei conditii necesare pentru aparitia dependentei: o carenta psihologica cu caracter predispozant; o criza care apare in timpul vietii; o oferta oportuna de drog. Ultima conditie este cea mai importanta, deoarece explica pentru ce tinerii se lanseaza in consumul de drog si nu consuma alcool de exemplu. Dependenta se instaleaza ca urmare a aparitiei sindromului de abstinenta. In prima faza drogul este administrat pentru obtinerea unor senzatii placute, dar ulterior, in ultima stadiu al stabilirii dependentei, drogul este administrat, in primul rand cu scopul de a evita efectele negative ale abstinentei .

Unele teorii pun accentul pe notiunea de toleranta, in sensul ca toleranta reprezinta elementul esential care determina si domina comportamentul individului dependent, caracterizand cel mai adecvat natura si evolutia fenomenului de dependenta .

Majoritatea teoriilor bazate pe aceasta notiune, exclud rolul relatiilor interpersonale si al subculturilor de care apartine individul, care pot constitui un predictor mai potrivit decat proprietatile drogului ca atare, in ceea ce priveste instalarea dependentei.

Totusi, in pofida numeroaselor cercetari din acest domeniu, mecanismele reponsabile pentru crearea dependentei de droguri raman neconcludente. Pentru foarte multi cercetatori, marea disponibilitate a drogurilor pe piata neagra constituie un factor extrem de important .

In acelasi timp, multe studii au aratat ca, disponibilitatea drogurilor nu reprezinta factorul principal in procesul dependentei, cu atat mai mult cu cat oamenii cunosc efectele negative ale drogurilor care creeaza dependenta. In procesul dependentei un rol important revine factorilor de personalitate, care actioneaza intr-o anumita maniera, dependenta devenind un simptom al unei anumite trebuinte cu caracter psihologic .

Diferite studii si evaluari psihologice au demonstrat ca, initial, utilizarea drogului poate fi un mijloc de descoperire a propriei identitati a individului, o modalitate de reducere a anxietatii, un mod de a rezolva diferite probleme sociale sau personale, de a raspunde influentelor grupului de prieteni. Apoi intr-un stadiu ulterior, motivatia consumului de drog sufera modificari, consumatorul de drog confruntandu-se cu motivatii dobandite printre care: nevoia ( fizica sau psihologica ) de a-si administra drogul preferat, teama de efectele neplacute ale abstinentei, dorinta de a-si pastra relatiile cu grupul de prieteni .

O singura explicatie cauzala sau motivatioanala pentru consumul de drog, nu exista in momentul de fata.

R. Solomon pentru a explica dependenta de droguri propune teroria procesului contral al motivatiei dobandite. Prin intermediul acestei teorii Solomon a identificat urmatoarele modificari care survin in starea psihica a consumatorului de drog, dupa cateva experiente, respectiv mai multe experiente de administrare a drogului:

Dupa cateva experiente:

Ø      inainte de a utiliza un drog, individul care nu este inca dependent, se afla intr-o stare de inactivitate fata de efectele acestui drog;

Ø      in cursul administrarii drogului individul se afla intr-o stare de euforie, proprietatile farmacologice ale drogului il determina pe individ sa se simta 'foarte bine'.

Ø      Dupa ce efectele drogului se diminueaza, individul poate resimti un discomfort, revenind la starea de inactivitate anterioara; motivatia utilizarii drogului rezida in redobandirea starii de euforie si evitarea discomfortului.

Dupa mai multe experiente:

Ø      inainte de reutilizarea drogului individul ajuns dependent se confrunta, cu o dorinta imperioasa de a-l consuma;

Ø      in cursul adiministarii drogului individul simte mai mult o stare de satisfactie, decat una de euforie;

Ø      odata ce efectele drogului se diminueaza, individul simte efectele negative ale abstinentei, resimtind extrem de cronic dorinta fiziologica si/sau psihologica de a-si administra din nou drogul; motivatia utilizarii drogului a suferit schimbari, de la obtinerea unei stari pozitive, euforice, la evitarea unei stari negative, abstinenta. In acest mod, a fost dobandita o alta motivatie pentru consumul de drog.

Alte studii au aratat ca influenta grupului de prieteni reprezinta factorul primordial in consumul de drog.

Teorii sociologice

Teoriile sociologice considera dependenta de drog reprezinta un proces social mai degraba decat o relatie intre propietatile fizice ale drogului si impactul lor asupra organismului uman.

John Clausen , apreciaza ca dependenta fata de drog reprezinta consecinta unui proces de invatare sociala rezultat din interactiunea sau asocierea cu alti indivizi dependenti. In acest sens, motivatia consumului de drog este invatata la fel ca orice motivatia a compotamentului. Clausen subliniaza ca, motivatia utilizarii initiale a drogului trebuie sa fie distinsa de motivatia mentinerii obiceiului administrarii drogului. Cea din urma constituie un produs al invatarii, care depinde de interactiunea dintre efectele drogului, in special prin prima experienta a abstinentei, si conceptia utilizatorului.

Initierea in consumul de droguri si adoptarea, in timp a unei conduite caracteristice persoanei dependente, se deruleaza in mod aproape identic, in marea majoritatea a cazurilor. Drogul este oferit initial de catre un grup de prieteni, ei insisi consumatori de drog; tanarului i se propune sa incerce drogul in cadrul unei reuniuni, caracterizata printr-o atmosfera de grup favorabila acestui gen de experiente. Alteori tanarul invata sa consume droguri de la alti adulti sau chiar de la unii membrii ai familiei sale. Doar o mica parte dintre indivizi, cauta ei insisi, in mod voluntari, o ocazie de a consuma drogul si doar cativa incep consumul de drog la indemnurile traficantilor.

La inceput, drogul are doar rolul de a oferi cautarea unei experiente inedite, utilizarea acestuia de catre consumatorul ocazional fiind in functie de disponibilitatea sa in cadrul grupului. Din momentul in care consumatorul ocazional se transforma intr-un consumator de cariera, el descopera o sursa de aprovizionare de drog mai stabila decat cea oferita de grupul de prieteni. Acesta isi creeaza o serie de legaturi prin intermediul carora isi poate procura oricand, cu usurinta, drogul. Realizarea acestor legaturi presupune ca individul sa fie identificat ca si consumator de droguri prin preluarea unor modele de conduita de la alti consumatori de droguri si prin asimilarea experientei acestora. In concluzie mirajul drogurilor este oferit de grupul de prieteni, care deja au experiente legate de drog.

Robert R. Bell identifica o relatie intre saracie si consumul de droguri, dependenta fiind mai frecvent intalnita in comunitatile caracterizate prin multe probleme sociale, cum ar fi: delincventa, abandonul scolar, vagabondajul, somajul, dezorganizarea familiei .

Sociologul englez Jock Young ,subliniaza ca nu exista un model unic al procesului de dependenta fata de droguri, valabil pentru toate tarile sau pentru toate zonele geografice. Exista o baza sociala a consumului de droguri care consta din reactiile sociale indreptate impotriva consumatorilor, care au ca scop controlul drogurilor si se regasesc in rolul pe care si-l asuma consumatorul de drog. De exemplu, in tarile in care consumul de droguri este considerat infractiune, consumatorul este privit ca un criminal, el este fortat sa comita o serie de delicte pentru a-si procura drogul si pentru a obtine banii necesari cumpararii acestuia. In aceste tari, consumatorul este supus unor puternice presiuni din partea subculturilor de droguri, formata ca urmare a exploatarii exercitate de catre organizatiile criminale care monopolizeaza drogurile, dar si presiunii exercitate de hartuiala politiei, de tratamentele specifice la care este supus, de stigmatizarea, etichetarea de catre populatie. Se poate concluziona ca subcultura consumatorilor de droguri are, pe de o parte, un rol protectiv care deriva din necesitatea protejarii fata de toate presiunile legale sau ilegale la care este supus consumatorul de droguri, iar pe de alta parte un rol adaptativ, care consta din acceptarea si ajustarea in raport cu existenta sa. Semnificatiile sociale atribuite consumului de droguri intr-o societate sau intr-o cultura, au o importanta covarsitoare, stilul de viata al consumatorului si efectele ce deriva din acest obicei fiind strans legate de valorile, normele si asteptarile mediului social.

Dependenta fata de droguri ca forma de evaziune

Robert Merton, relationeaza consumul de droguri cu formele de adaptare la conditiile sociale.

Merton arata ca individul dependent de droguri, de cele mai multe ori membru al unor clase sociale defavorizate, a incercat sa urmareasca in mod irealist scopurile culturale puternic valorizate de catre societatea in care traieste, dar pe care nu le poate atinge ca urmare a unor blocaje existente in folosirea unor mijloace legitime. Ca urmare, el este nevoit sa recurga la mijloace ilegitime (ilicite). Datorita faptului ca nu are acces nici la scopurile propuse de catre societate si nici la mijloacele legitime necesare atingerii acestora, individul se va adapta la aceasta stare de discrepanta intre scopuri si mijloace (stare de anomie) prin evaziune sau retragere din viata sociala, care ii permite sa faca abstractie de scopurile culturale si de mijloacele legitime.

Merton caracterizeaza indivizii evazionisti ca fiind persoane frustrate,fara responsabilitati productive, persoane asociale, care traiesc in societate dar nu fac parte din ea.

Ipoteza dublui esec al consumatorului de droguri

Teoria 'dublului esec' al consumatorului de droguri, reprezentata Richard Cloward si Lloyd Ohlin, reia conceptia lui Robert Merton in ceea ce priveste evaziunea (retragerea) consumatorului de droguri, subliniind ca aceasta conduita nu semnifica doar incapacitatea individului de a avea acces la mijloace legitime, ci este un 'dublu esec' si anume acela de a avea acces atat la mijloacele legitime, cit si ilegitime si de a esua in incercarile de a le utiliza in ambele situatii. Individul recurge la evadare (retragere) fie pentru ca nu este capabil sa utilizeze mijloace ilegitime pentru realizarea scopurilor datorita prohibitiilor pe care le-a internalizat in structura personalitatii sale, fie datorita blocarii mijloacelor legitime de atingere a scopurilor. Se ajunge, astfel, la un dublu esec, care va duce la retragerea individului din societate, la asocialitatea si implicit, la consumul de droguri.

Relatia dintre anomie si dependenta fata de droguri in conceptia lui Alfred Lindesmith si John Gagnon

In opinia lui Alfred Lindesmith si John Gagnon, consumul de droguri nu semnifica intotdeauna o conduita devianta, avand in vedere faptul ca notiunea de devianta este relativa, dependenta de conditii de loc, de timp si de cel care o defineste, intelegand prin aceasta ca ceea ce pentru o anumita clasa sociala, categorie ocupationala sau religioasa inseamna devianta, pentru o alta reprezinta o conduita normala (de exemplu, in Jamaica, marijuana este considerata un remediu important pentru o serie de afectiuni, in special respiratorii, dar si obiect de cult, fiind folosita in ceremoniile religioase).
O mare parte din consumul de droguri a fost facilitat de existenta unui context legitim, nondeviant, ceea ce pune sub semnul intrebarii teoria anomiei si a deviantei a lui Merton. Lindesmith si Gagnon arata ca starea de anomie poate fi prezenta inainte ca individul sa devina dependent de droguri, afirmatie exemplificata prin situatia existenta in SUA. In aceasta tara, in secolul al XIX-lea, dependenta de droguri caracterizand mai degraba indivizii albi si mai putin pe negri, femeile mai mult decat barbatii si reprezentantii claselor cu statut socio-economic mijlociu si ridicat decat pe cei din clasele defavorizate.

In conceptia celor doi autori, factorul principal care a determinat schimbari radicale in distributia consumului si dependentei fata de droguri a fost schimbarea politicii oficiale care a determinat trecerea la consumul de droguri in ilegalitate Ca urmare a acestui lucru, a luat nastere comertul ilicit cu droguri, efectuat de cei care aveau legaturi cu lumea interlopa, persoane dispuse sa-si asume unele riscuri pentru a obtine profituri materiale substantiale. Apare astfel ideea ca nu starea de anomie, care era prezenta si in secolul al XIX-lea, a determinat fenomenul de dependenta fata de droguri, ci efectele unei politici oficiale represive si disponibilitatea drogurilor in anumite arii, deci, schimbarea in oportunitatile utilizarii drogurilor.

Autorii lanseaza ideea ca accesul la droguri este o cauza mai importanta a consumului si dependentei decat starea de anomie, aducand ca argument faptul ca in randul medicilor, asistentelor, farmacistilor, se inregistreaza rate inalte de dependenta fata de droguri. De asemenea, numarul mare de consumatori si dependenti de droguri din ghetourile negrilor din SUA este consecinta traficului mai intens de droguri in aceste arii urbane, politicii represive mai slabe si presiunilor exercitate asupra populatiei din aceste zone de a gasi surse de venit prin manipularea drogurilor.

Lindesmith si Gagnon aduc o serie de critici, conceptiei avansate de catre Cloward si Ohlin, punind sub semnul indoielii ipoteza conform careia dependenta de droguri este un 'dublu esec'. Ei arata faptul ca multi dintre indivizii dependenti de droguri erau delincventi inainte de a deveni dependenti, datorita accesului legitim la droguri. De asemenea, trebuie facuta o distinctie intre indivizii care sunt ratati pentru ca sunt dependenti de droguri si cei care sunt dependenti de droguri pentru ca sunt ratati. In opinia autorilor, ipoteza 'dublului esec' confunda cauzele cu efectele. In realitate, cea mai importanta cauza a esecului este chiar consumul de droguri, iar starea de dependenta mai degraba intensifica starea de anomie decat o determina.

In concluzie nu exista o singura motivatie si nici o teorie singulara care sa explice conumul de droguri, aceasta depinzand de o multitudine de factori printre care caracteristicile de personalitate, stilurile de viata, contextele sociale sau situatiile sociale in care apare prima experienta a drogului, normele culturale ale grupului, etc.

Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul dintre dependenta fata de droguri si simptomele sindromului de abstinenta .

Alfred Lindesmith in lucrarea sa Dependenta si opiacee, explica procesul de dependenta fata de opiacee prin asocierea sa cu credinta individului ca in momentul intreruperii administrarii drogului, starea sa se va inrautati datorita instalarii sindromului de abstinenta. Asadar, individul continua sa consume drogul si devine dependent pentru a evita aparitia simptomelor sindromului de abstinenta.

Teoria etichetarii sociale a lui Erving Goffman - subculturile consumatorilor de droguri

Conform teoriei invatarii sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de o anumita subcultura si sunt invatate de catre noul initiat de la consumatorii mai vechi de droguri, fiind cunoscut faptul ca, de cele mai multe ori, individul devine dependent la indemnurile unor prieteni consumatori. In acest mod, rationalizarile utilizate pentru a justifica consumul de droguri precum si senzatiile care trebuie sa decurga din acest consum, sunt invatate de la alte persoane.

Erving Goffman considera ca indivizii dependenti de droguri sunt devianti sociali reprezentand esecuri in scenele motivationale ale societatii. Atribuirea unui asemenea rol puternic stigmatizat toxicomanului, il obliga pe acesta sa se asocieze cu alti indivizi asemenea lui, pentru a putea adera la normele si valorile create de subcultura consumatorilor de droguri si pentru a putea gasi un sprijin in aceste norme si valori. Includerea individului in subcultura drogului va determina, de asemenea, schimbarea conceptiei de sine, facilitindu-i transformarea intr-un dependent de 'cariera'. Este vorba despre un proces de stigmatizare, etichetare, a dependentului de droguri. 'Cariera' unui individ dependent de droguri se deruleaza in strada, in special in cartierele periferice ale oraselor, in compania altor indivizi dependenti, care adera la acelasi sistem de norme si valori sociale, care isi petrec majoritatea timpului in cautarea unor noi doze de drog, in desfasurarea unor activitati ilegale (prostitutie, furt, spargeri, jocuri de noroc), activitatile conventionale ocupand doar o mica parte din timpul lor.

Jock Young a formulat o serie de postulate care caracterizeaza subcultura consumatorilor de droguri: diferite grupuri din societate se confrunta cu diverse probleme sociale; drogurile reprezinta un mijloc obisnuit de rezolvare a acestor probleme; grupurile aleg acele droguri care au proprietatile adecvate pentru rezolvarea problemelor lor; efectele determinate de administrarea drogului sunt interpretate in termenii culturii careia ii apartine consumatorul; daca drogul este considerat inadecvat, periculos sau necontrolabil in raport cu obiectivele grupului, el va fi abandonat; indivizii invata diverse lucruri legate de consumul de droguri, cum ar fi dozele necesare, modul de administrare, interpretarea efectelor drogului, de la alti indivizi care sunt deja consumatori de droguri; in acest sens, este cunoscut faptul ca doar o mica parte dintre indivizi devin dependenti datorita unor tratamente medicamentoase urmate, majoritatea 'invata' acest lucru de la dependentii mai vechi; in cazul in care nu exista nici o norma privitoare la consumul de droguri, indivizii se gasesc intr-o situatie anomica; situatiile anomice determinate de lipsa normelor apar in mai multe circumstante, cum ar fi: individul este izolat de o subcultura a drogului; drogul este introdus recent in tara in care traieste individul; cresterea rapida a numarului consumatorilor de droguri, fara ca aceasta crestere sa fie sustinuta de o transmitere corespunzatoare a normelor subculturii drogurilor; reactii sociale incisive care determina dizolvarea unei culturi viabile (cum ar fi dezintegrarea miscarii hippie din San Francisco).

1.6 Consecintele si corelatiile sociale ale consumului de droguri

Consecintele sociale ale consumului de droguri se rasfrang asupra intregii societati, afectand cele mai importante verigi.

Unele dintre consecinte, cu interes major pentru sustinerea prezentei lucrari sunt infractiunile la regimul drogurilor si consumul de droguri in penitenciare.

Infractionalitatea la regimul drogurilor.

Statisticile arata o crestere a infractiunilor la regimul drogurilor. Cercetarea nationala, realizata de catre Agentia Nationala Antidrog, in colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor prezinta indicatorii utilizati in analiza infractionalitatii la regimul drgurilor. Acesti indicatori sunt structurati pe numar de infractiune si persoane cercetate/ codamnate si analizati pe fazele procesului penal: faza de descoperire a infractiunilor si identificare a autorului realizata de catre politie, faza de urmarire penala realizata de catre parchete si faza de judecata, realizata de catre instante.

Situatia infractiunilor privind traficul si consumul ilicit de droguri si precursori

In anul 2005, s-au constatat 2.305 infractiuni in legatura cu prevederile legii nr. 143/2000, privind prevenirea si combaterea traficului si consumului illicit de droguri.

Din totalul infractiunilo prevazute de lege a143/2000, procentul cel mai mare, de 55,8% il detin cele care privesc vanzarea, distribuirea, cumpararea si detinerea fara drpet a drogurilor ( art. 2). 41,5& privesc operatiunile d e cumparare si detinere de droguri pentru consum propriu ( art 4 ).

Evolutia numarului de infractiuni la regimul drogurilor in perioada 2001 - 2005

Sursa: Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

In anul 2005, fenomenul criminalitatii privind traficul si consumul illicit de droguri a fost prezent in toate judetele tarii. In ceea ce priveste distributia pe judete a numarului de infractiuni constatate, se poate vorbi despre evolutii spectaculoase in cazul judetelor Botosani, Caras - Severin, Ilfov si Mures, unde cifra infractiunilor s-a dublat in 2005 fata de anul 2004, iar in Galati si Harghita s-a triplet. In Bucuresti s-au inregistrat cu 306 mai multe infractiuni fata de anul 2004.

Situatia persoanelor cercetate de catre politie pentru savarsirea infractiunilor la Legea nr. 143/2000

Pentru savarsirea celor 2.305 infractiuni, in anul 2005, au fost cercetate 2008persoane.

Distributia numarului de persoane cercetate de politie pentru savarsirea de infractiuni la Legea 143/2000, 2001 - 2005

Sursa: Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative/IGPR

Situatia dosarelor penale solutionate de catre parchete

In anul 2005, au fost solutionate 1344 de cauze penale privind infractiuni referitoare la regimul drogurilor si precursorilor.

Distributia modului de solutionare a cauzelor penale privind infractiunile la regimul drogurilor si precursorilor, 2001 - 2005

Sursa: Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Din totalul celor 1344 de dosare, 394 au fost trimise in judecata, asupra unui numar de 668 s-a dispus neinceperea urmariri penale sau scoaterea de sub urmaririe penala, iar in 282 de cazuri penale s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala.

Analizand dinamica numarului de cauze penale solutionate, prin care s-a propus trimiterea in judecata, in perioada 2001 - 2005, se constata o evolutie fluctuanta.

Distributia cauzelor solutionate cu propunere de trimitere in judecata

Sursa: Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Situatia persoanelor cercetate si trimise in judecata de catre parchete pentru savarsirea de infractiuni privind traficul de droguri si precursori, detinere in vederea consumului propriu.

In anul 2005, au fost cercetate de catre parchete sub aspectul savarsirii de infractiuni privind traficul de droguri si precursori, detinere de droguri in vederea consumului illicit 2.289 persoane, cu 0,78% mai putin decat in anul 2004.

Distributia numarului de persoane cercetate pentru savarsirea de infractiuni la regimul drogurilor si precursorilor, 2001 - 2005

Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii

Din cele 2.289 persoane cercetate, 712 au fost trimise in judecata, cu 17,59% mai putine decat in anul 2004.

Distributia numarului persoanelor trimise in judecata pentru comiterea de infractiuni la regimul drogurilor, 2001 - 2005

Sursa: Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Situatia persoanelor condamnate de catre instantele de judecata

Instantele de judecata, in anul 2005, au dispus condamnarea a 632 de persoane pentru comiterea de infractiuni la regimul juridic al drogurilor si precursorilor, dintre are 589 majori si 43 minori, cu 24,41% mai mult fata de anul precedent.

Evolutia numarului de persoane condamnate pentru infractiuni la regimul drogurilor si precursorilor, 2001 - 2005

Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii

Minorii reprezinta un procent destul de mic din totalul persoanelor condamnate. Din perspectiva gravitatii pe care o reprezinta infractiunile la regimul drogurilor se poate conchide ca numarul minorilor implicati in savarsirea unor astfel de infractiuni este destul de ridicat, cu atat mai mult cu cat numarul acestora este in crestere ( in 2001, numarul minorilor era de 3,3% din totalul condamnatilor, in anul 2002 procentul a crescut la 6%, in 2003 a scazut la 4%, ulterior in 2004 a crescut la 4,5%, pentru ca in 2005 sa ajunga la 6,8%).

Distributia numarului de condamnati pentru comiterea de infractiuni la regimul drogurilor si precursorilor - majori si minori, 2001- 2005

Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii

Situatia persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii pentru infractiuni comise la regimul drogurilor si precursorilor.

Din totalul de 632 de persoane condamnate in anul 2005, 621 au fost condamnate la pedeapsa inchisorii, dintre care 588 majori si 33 minori, 7 persoane au primit amenda penala ( 1 major si 6 minori) si 4 minori au primit msuri educative.

Distributia numarului de persoane condamnate la pedeapsa inchisorii, 2001 - 2005

Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii

Situatia persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii cu executarea pedepsei in penitenciar pentru infractiuni comise la regimul drogurilor si precursorilor.

In anul 2005, din 621 de persoane condamnate la pedeapsa inchisorii, 504 persoane ( 81,155% ), au fost condamnate la pedeapsa inchisorii cu executarea in penitenciar.

Cifra persoanelor condamnate la inchisoare cu executarea pedepsei in penitenciar a inregistrat o crestere continua.

Graficul de mai jos prezinta situatia inregistrata in perioada 2001 - 2005

Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii

Situatia persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei si cu suspendarea executarii sub supraveghere pentru infractiuni comise la regimul drogurilor.

Distributia persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii cu suspendare, in perioada 2001 - 2005 este reflectata in garficul de mai jos:

Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii

Consumul de droguri in penitenciare si probleme rezultate

Datele rezultate din cercetarea realizata de Ministerul Adminstratiilor si Internelor, Agentia Nationala Antidrog pe populatia din penitenciare, se refera la detinutii care s-au declarat consumatori sau fosti consumatori de droguri la intrarea in penitenciar.

Conform datelor furnizate de Administratia Nationala a Penitenciarelor, in anul 2005, din 37.600 de detinuti, 2.402 persoane s-au declarat consumatoare.

Distributia numarului de consumatori de droguri autodeclarati din totalul populatiei penitenciare, in perioada 2001 - 2005 este prezentata in graficul de mai jos:

Sursa: Adminstratia Nationala a Penitenciarelor - Ministerul Justitiei

In ceea ce priveste grupa de varsta, in anul 2004, majoritatea consumatorilor autodeclarati se incadrau in grupa de varsta 25 - 29 de ani, iar in anul 2005 se situau in intervalul 20 - 24 de ani.

Graficul de mai jos reflecta situatia pe grupa de varsta:

Sur

Sursa: Adminstratia Nationala a Penitenciarelor - Ministerul Justitiei

In functie de substanta consumata, consumatorii de heroina din penitenciar reprezinta 80% din totalul celor care s-au declarat consumatori.

Graficul prezinta distributia consumatorilor din penitenciar in functie de substanta consumata in perioada 2004 - 2005

Sursa: Adminstratia Nationala a Penitenciarelor - Ministerul Justitiei

Datele referitoare la consumatorii de droguri detinuti, desi nu formeaza o imagine completa in ceea ce priveste consumul de droguri in penitenciar, sunt ingrijoratoare.