DIASPORA ROMANA

DIASPORA ROMANA

Diaspora in sensul larg al cuvantului inseamna grup etnic aflat in afara granitei unei tari si avand o anume organizare. Ea apare in urma unor valuri masive de emigratie catre o tara sau alta, in urma carora oamenii respectivi se stabilesc in tara de adoptie si adesea sfarsesc dupa una sau doua generatii sa fie asimilati. Emigratia poate avea diferite cauze, economice sau politice. Ea este un fenomen care se accentueaza odata cu zorii epocii moderne. Sunt cunoscute de pilda masivele emigrari ale irlandezilor, italienilor sau chinezilor in SUA (tara formata prin emigratie in fond si unde cele trei etnii amintite au comunitati foarte puternice, alaturi de altele provenite din America de Sud de pilda)

Pentru Romania avem de-a face cu tipuri diferite de emigratie in diferite momente istorice. Este cunoscuta de pilda migrarea masiva a taranilor din Ardeal la sfarsitul secolului XIX si primele decenii ale sec. XX. In ceea ce priveste Regatul, data fiind facilitatea circulatiei spre Occident incepand cu a doua jumatate a sec XIX, foarte multi fii de boieri sunt trimisi la studii in capitalele europene: Paris (in special), Viena, Berlin etc. Cei mai multi se intorc insa in tara, astfel incat toate evenimente istorice majore ale secolului XIX de la noi se datoreaza acestor "bonjuristi": Revolutia de la 1848, Unirea din 1859, aducerea Regelui strain, proclamarea Independentei si tot cortegiul de masuri care au facut din tara noastra un stat modern li se datoreaza. Fireste ca unii s-au stabilit la Paris dar numarul lor nu este semnificativ si nu se poate vorbi propriu-zis de o diaspora, atata vreme cat legaturile lor cu tara raman foarte puternice, au familii numeroase si au practic doua patrii.

Lucrurile se schimba odata cu al II-lea razboi mondial care desparte Europa practic in doua, dupa sfarsitul lui aparand ceea ce a fost numit "cortina de fier" intre tarile comuniste din Est si cele Occidentale. Simbolul acestei diviziuni a continentului in functie de cele doua sisteme politice a fost Zidul Berlinului, care despartea capitala Germaniei, respectiv cele doua Germanii in Germania Federala si RDG (Republica Democrata Germana). In acest context, se inteteste si diversifica emigratia romaneasca, ea schimbandu-si structura. Inca din ultimii ani ai razboiului, o seama dintre tinerii din generatia lui Mircea Eliade au plecat in Occident si cei mai multi dintre ei n-aveau sa mai revina niciodata in tara, alcatuind primul val al diasporei noastre intelectuale. Romania intra in cea mai neagra epoca a istoriei sale, tara se transforma dupa instaurarea comunismului intr-o inchisoare ermetica, din care nu se mai poate iesi si in interiorul careia se dezlantuie un regim de teroare. Motivele de emigrare devin in acest caz in primul rand politice. Elitele nationale de orice tip: de la taranii fruntasi la mesteri, negustori, intelectuali, ofiteri, artisti, oameni politici, juristi, profesori, jurnalisti sunt decapitate si infunda puscariile unde sunt decimate. Putini norocosi apuca sa scape "dincolo". Din acest moment, constiinta Romaniei se muta in diaspora. Aici se vor incerca timide incercari de coagulare a unei rezistente politice, fie in jurul regelui, fie in jurul lui Visoianu sau al altor oameni politici deja stabiliti in Occident. Unii realizeaza insa repede ca, in urma acordurilor de la Yalta, Occidentul cedase Romania sferei de influenta sovietice. Visul intern al lui "vin americanii" nu avea nici o consistenta in realitate.

In aceste conditii, incercarile de a scapa din "lagarul comunist" sunt strict individuale, unele reusite, altele esuate. In conditiile in care obtinerea unui pasaport era un privilegiu foarte greu de obtinut, era practic imposibil sa calatoresti in strainatate, nici macar in tarile "surori" comuniste. Pana in 1947 se mai poate oarecum iesi, dupa aceea usa se inchide definitiv. Cazul grupului liderului taranist Iuliu Maniu, arestat la Tamadau cand incerca sa plece clandestin din tara si ucis apoi in inchisoarea de la Sighet este exemplar. Cei plecati incearca dupa putinta sa-i ajute pe cei din tara, lucru foarte greu in conditiile in care orice comunicare cu exteriorul era practic inchisa, fie informand Occidentul despre realitatile atroce din tara, fie trimitand pe cai ocolite ajutoare, fie chiar incercand sa scoata pe cate cineva din tara. Apar publicatii ale romanilor din Diaspora, fie cu caracter politic, fie cu caracter cultural, unde se publica lucruri care in conditiile cenzurii absolute din tara nu puteau aparea. Putem spune ca memoria tarii si constiinta ei morala se muta afara in diaspora care devine un fel de trezorier investit sa pastreze adevarata istorie si adevarate valori ale poporului. Tot in acesti ani de dupa razboi este cunoscuta si asa numita categorie a "frontieristilor" adica a celor care cu riscul vietii incercau de pilda sa treaca Dunarea spre Serbia. Multi dintre ei au fost fie omorati direct, fie au infundat temnitele comuniste.

In conditiile relativei relaxari de dupa 1960, si mai ales in primii ani ai domniei absolute a lui Nicolae Ceausescu, asistam la o oarecare relaxare. Regimul vrea sa "recupereze" diaspora, emisari discreti ajung la Mircea Eliade sau la alti lideri proeminenti care sunt invitati in tara pentru a garanta prin prezenta lor "liberalismul" regimului comunist. Unii cedeaza, ca de pilda savantul Henri Coanda, altii precum triada Eliade, Cioran, Ionesco nu musca momeala. In acest timp se inteteste un nou val de emigrari clandestine. Tot mai multi intelectuali, oprimati de totala lipsa de libertate a exprimarii din tara si umiliti de regimul de privatiuni "aleg libertatea", cum se spunea atunci. Adica profita de prima calatorie in Occident pentru a ramane acolo. In felul acesta, diaspora intelectuala romana isi ingroasa randurile. De pilda, dupa desfiintarea, din ordinul Elenei Ceausescu a Institutului de Matematica, majoritatea matematicienilor de frunte ai tarii au ajuns profesori la marile universitati din America si Europa. O intreaga generatie de straluciti regizori de teatru la fel a ales sa monteze in toate tarile lumii, la fel artisti plastici, muzicieni si multi scriitori, desi acestia se lovesc de bariera limbii. Lor li se adauga medici, oameni din domeniul stiintelor exacte, competentele de varf din multe domenii parasesc tara.

Aceasta diaspora se coaguleaza acum in special in jurul posturilor de radio straine in limba romana: Europa Libera, Vocea Americii, BBC, RFI. Prin aceste posturi ascultate clandestin si cu riscul de a fi turnati la Securitate de vecini romanii puteau afla ce se intampla in lume si chiar la ei in tara. De aceea, aceste voci ale libertatii devin principalii inamici ai regimului de la Bucuresti care tocmeste chiar asasini platiti pentru a-i distruge pe cei de la Europa Libera. Chiar zilele acestea ruleaza in Bucuresti un film dedicat luptei celor de la Europa Libera pentru a-i tine pe romani in contact cu ideile libere. Personaje ca Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Noel Bernard, Vlad Georgescu, Nicolae Constantin Munteanu devin repere pentru toti romanii. Ei duc o lupta cotidiana pentru a-i sprijini pe putinii dizidenti din Romania, pentru a aduce situatia lor la constiinta Occidentului, punandu-i astfel oarecum la adapost pentru ca regimul se temea sa provoace scandal prin crearea de "cazuri" internationale. Diaspora se coaguleaza in jurul acestor posturi de radio, si a catorva cenacluri si publicatii prin care se incearca mentinerea unei vieti culturale romanesti la Paris. Hemoragia aceasta de valori este pozitiva in masura in care un Andrei Serban un Lucian Pintilie sau savanti ca George Uscatescu sau Stephan Lupasco ajung cunoscuti in Vest. Dar ea are urmari negative in masura in care in interior se rarefiaza tot mai mult valorile si constiintele.

Dupa 1989 una dintre primele masuri luate a fost deschiderea granitelor. Emigratia n-a mai fost in primul rand intelectuala, ci a devenit un fenomen de masa, antrenand mai ales oamenii necalificati sau mediu calificati. Si problemele diasporei care a atins cifre de milioane in Italia sau Spania sunt acum cu totul altele, cum se vede in scandalul in desfasurare din Italia. Romania este acum o tara deschisa in care cauzele emigratiei au redevenit economice. Poate cu exceptia valului de emigrari de dupa mineriadele din 90. in procesul de globalizare, fenomenul emigrarii isi are rolul sau foarte important. In ciuda numarului impresionant, datorita lipsei noastre cronice de solidaritate, romanii alcatuiesc greu o diaspora organizata. Mai mult, Romania tinde sa devina si o tara de imigratie. Sprijinul pe care statul roman il acorda diasporei este cu totul precar, dincolo de vorbe mari se fac putine lucruri concret. Ne bucuram doar de aportul valutar al celor numiti in deradere "capsunari". Cum vor evolua lucrurile, este greu de prevazut.