CONCEPTUL DE ACTIUNE SOCIALA

CONCEPTUL DE ACTIUNE SOCIALA

Societatea se constituie din indivizi si din grupuri in cadrul interactiunii si al relatiilor sociale, urmare a unor actiuni si al unor comportamente individuale si de grup.

Actiunea sociala, componenta fundamentala a activitatii umane, consta intr-un ansamblu integrat de transformari aplicate unui obiect, in vederea obtinerii unui rezultat concretizat in adaptare sau cu scopul determinarii functiei unei componente a sistemului social.

Raportarea comportamentului uman la normele, scopurile si valorile sociale a facut obiectul unei teorii a actiunii sociale, care include doua domenii de examinare:

1.sistemul social - care se refera la cauzalitatea sociala fata de comportamentul uman sau la motivatia actiunii umane;

2.actorul social - se refera la preocuparea fata de rolul jucat de interactiunea umana in evolutia unui sistem social.

Aceste doua domenii au determinat nasterea sociologiei actiunii, care isi are originile in gandirea germana, mai ales in textele lui Max Weber.

MAX WEBER

M. Weber a constatat ca orice activitate desfasurata de un individ, exprimata intr-un comportament, este sociala in masura in care ea se modifica, in functie de actiunea altui individ, in temeiul unor valori sau simboluri acceptate de membrii unui grup sau ai unei societati.

M.Weber concepe actiunea ca un act de modificare din partea individului sau a grupului.

Comportamentul uman intervine in viata sociala orientat de valori, scopuri si norme, de unde rezulta ca actiunea umana si sociala se instituie ca un mod de rationalizare a realitatii. Astfel, individul este considerat ca fiind singurul detinator al unui comportament simptomatic.

Explicarea unui fenomen social impune precizarea comportamentelor individuale si intelegerea lor. Dupa M. Weber, comprehensiunea sta la baza analizei sociologice, ca singura modalitate de cunoastere a actiunii umane.

FORME DE ACTIUNE

Activitatea rationala in raport de scop - permite actorului social sa-si aleaga mijloacele cele mai eficiente in raport de scop (ex.: taranul care cultiva pamantul, medicul care asigura asistenta medicala a bolnavilor etc.). In acest caz, actiunea pleaca de la norme, reguli si principii clare, in viata sociala oamenii alegand mijloace optime prin care scopul urmarit sa fie cat mai bine realizat, presupunand o foarte mare precizie.

Activitatea rationala in raport de o valoare - actorul social urmareste numai asigurarea concordantei comportamentului sau cu setul de valori, fara a fi interesat de consecinte, care pot fi uneori negative. Aceste valori sunt: onoarea, demnitatea, datoria, fidelitatea, eroismul .(ex.: capitanul unei nave ce se scufunda, dar nu o paraseste, soldatul pe campul de lupta, etc.)

Activitatea intemeiata pe comportamentul traditional - reprezinta actiunea motivata sau derivata din traditie sau cultura, actorul social actionand in virtutea acestor modele.

Activitatea bazata pe conduita afectiva - reprezinta actiunea de modificare a comportamentului uman datorita starilor afective.

Tipologia actiunii elaborata de M.Weber este regasita si in sociologia contemporana, adaugate fiind noi informatii si interpretari.

T. PARSONS, sociolog american, aduce o contributie esentiala la analiza actiunii sociale. A precizat cinci alternative tip ale actiunii:

orientarea spre sine sau spre colectivitate;

particularism / universalism;

calitate / performanta;

afectivitate / neutralitate afectiva;

difuziune / specificitate.

Dupa Parsons, actiunea sociala deriva din interactiunea a cel putin 2 actori, fiecare dintre ei cautand sa realizeze o satisfactie optima.

Teoria actiunii sociale reprezinta un domeniu special de studiu multi- si inter-disciplinar, analizat din perspective economice, sociologice, cibernetice, psihologice. Idei despre actiunea umana gasim inca din antichitate, in scrierile lui Platon si Aristotel, apoi in epoca moderna, in operele lui Kant, Hegel, Marx s.a..

Max Weber, prin doctrina creata de el, a determinat ca, in sociologie, actiunea umana sa devina obiect de studiu.

In definirea conceptului de actiune sociala este necesara operarea de distinctii intre:

actiunea sociala si procesele fizice care se desfasoara spontan, conform legilor naturii, fara interventia constienta a omului ca actor social (ex.:actiunea umana nu se manifesta in procesul incalzirii sau racirii vremii);

actiunea sociala si procesele psihice care se desfasoara la nivelul individului uman izolat si care nu au produs transformari sensibile ale mediului natural si social (ex.: gandurile unei persoane nu sunt actiune sociala atata vreme cat ele raman la stadiul perceperii lor individuale);     

3. actiunea sociala si comportamentul instinctual - manifestarile bazate pe instinct nu pot fi incluse in actiunea umana si sociala.

Dimitrie Gusti ne indica drumul firesc pe care trebuie sa-l parcurga actiunea sociala: de la sociologie → etica → politica.

Actiunea umana fiinteaza ca un tip de comportament ce se afla in interactiune cu conduita altui om sau a altui grup, de unde reiese caracterul relational al actiunii sociale. La baza actiunii sociale sta actiunea umana. Actiunea umana este activitatea individuala asupra unui obiect al actiunii, in care agentul modifica obiectul. Actiunea umana nu se poate manifesta in lipsa actiunii sociale .

Actiunea sociala se poate clasifica astfel:

actiuni practice

actiuni teoretice

cu stranse legaturi intre ele, eficienta uneia conditionand eficienta celeilalte.

Sistemul actiunii sociale se compune din:

activitate productiva

activitate administrativa

activitate ideologica

activitate instructiva

activitate de creatie artistica

activitate de cercetare

activitate de aparare si securitate personala si de grup

activitate politica

activitate de ingrijire a sanatatii

activitate de liber timp.