DINAMICA SOCIALA - INSTITUTII SI ORGANIZATII

DINAMICA SOCIALA - INSTITUTII SI ORGANIZATII

In fiecare zi fie auzim, fie pronuntam de zeci de ori, termeni precum familie, scoala, biserica, partid, administratie, armata etc. fara sa ne gandim sau sa realizam cat de "prinsi" suntem in "capcana" institutiilor si organizatiilor, care au devenit parte integranta a mediului in care traim, muncim, invatam sau ne relaxam. In fond, de cand ne nastem si pana trecem in nefiinta parcurgem etapa de etapa ca membrii ai acestora. Este oare posibil sa ne sustragem unui astfel de proces? Se pare ca nu! Daca nu, atunci de ce individul este implicat sau, mai exact, ce factori si conditii il fac sa se implice in demersurile unor institutii si organizatii? Difera acestia de la o perioada la alta si cum influenteaza relatia dintre oameni si organizatii ca si raporturile dintre organizatii si sistemul social global? Noilor provocari, cum sunt criza financiara si criza economica, care anunta schimbari de esenta ale sistemului socio-economic si politic, cum le raspund institutiile si organizatiile si, reciproca, cum se adapteaza societatea la transformarile care pot aparea la nivelul institutiilor si/sau organizatiilor? Acestor interogatii precum si altora incercam sa le raspundem in cele ce urmeaza.

I. COMPLEXITATEA SI DINAMICA SPATIULUI SOCIAL.

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Concepte cheie spatiu social; dinamica (schimbare) sociala si statica sociala; progres; dezvoltare;industrializare; traditie; modernitate.

Activitatea umana se desfasoara in spatii si contexte diferite, generand o mare varietate de structuri, relatii si comportamente sociale. Analiza sociologica releva ca "in spatele" acestei mari diversificari de forme concrete si "dependente" de situatii contextuale schimbatoare, exista tendinte si directii fundamentale de evolutie care dau sens si directioneaza intreaga arie de "unitati" si "manifestari" sociale, dupa cum afirma candva D. Gusti.

Cele doua tendinte - de proliferare si diversificare a spatiului social si de contractie prin "mecanisme" de regrupare - sunt generate de dinamica sociala, care constituie una din trasaturile esentiale ale vietii sociale.

Conceptul de dinamica, in acceptiune uzuala, are inteles de dezvoltare a unor fenomene sub actiunea anumitor factori. Preluat de catre ganditori sociali, inca din perioada constructiei sociologiei, genereaza dezbateri si dispute, care se prelungesc in timp, fiind prezente si in zilele noastre. Desi disputele cu privire la dinamica si progres social in sens modern demareaza in a doua jumatate a veacului al XVII-lea, acestea cunosc intensitati importante la mijlocul veacului al XIX-lea in contextul proceselor de industrializare si democratizare a societatilor, proces care reclama studiul impactului pe care il produc acestea asupra sistemelor institutional si organizational. Investigatiile capteaza treptat       pe tot mai multi specialisti cu pregatiri profesionale diverse si deopotriva domenii diferite (sociologie, psihologie, stiinte economice si stiinte politice, antropologie, demografie etc.).

Interesant ar fi, desigur, sa urmarim evolutia teoretica a problematicii schimbarii sociale, in perspectiva specializarilor enuntate. Din ratiuni lesne de sesizat nu ne putem lansa intr-o astfel de tentativa, punctand doar cateva aspecte pe care le consideram semnificative in orizont sociologic.

Un prim aspect care trebuie semnalat este cel referitor la distinctia cu care opereaza Auguste Comte (1798-1857) in "Cours de philosophie positive" in perimetrul dinamicii sociale. El isi centreaza discursul teoretic pe termenii de statica sociala (in inteles de cerinte de ordine sociala) si de dinamica sociala (avand in vedere "determinantii schimbarii sociale")[1]. Ulterior, conceptul de statica sociala este subinteles, fiind mai rar utilizat, iar cel de dinamica devine "echivalat" cu schimabarea sociala.

In prezent, exista un anume consens in a considera ca prin schimbare sociala se intelege trecerea unui sistem social (sau a unei componente a acestuia) de la o "stare" la alta, care difera sub raport calitativ si/sau cantitativ[2]. Se apreciaza ca schimbarea, ea insesi, reprezinta o "stare", fie si tranzitorie, care "permite" evidentierea diferentierilor intre cele doua stari succesive.

Schimbari sociale se inregistreaza in intreaga evolutie umana, epoca moderna fiind insa considerata ca reprezentativa in acest sens. Se afirma ca este o perioada prin excelenta definita de procese de schimbare sociala, fapt ce a avut un important rol in dezvoltarea preocuparilor pentru studiul dinamicii sociale, generand specializari distincte, cum este si sociologia schimbarii sociale (sau a dinamicii sociale).

Schimbarea sociala este definita si ca o modificare sau transformare semnificativa in timp a unei societati, vizate fiind norme, valori, statusuri si roluri sociale, ca si modificari tehnologice sau ale mediului fizic al societatii. Nu orice schmbare poate fi considerata insa drept schimbare sociala. De pilda, socializarea are efecte profunde asupra vietii personale a fiecaruia dintre indivizi, dar nu modifica fundamental organizarea familiei (deci nu are caracter de schimbare sociala). Pe de alta parte, faptul ca in societatea moderna copiii tind sa fie socializati tot mai mult in institutii publice (crese, scoli), spre deosebire de societatile traditionale, in care acest proces se desfasura aproape exclusiv in familie, reprezinta o schimbare sociala importanta, ce reflecta un proces mai amplu de dinamica sociala.

Analiza schimbarii sociale nu poate face abstractie de ceea ce nu se modifica si ramane stabil inca (pentru mai mult sau mai putin timp). Schimbarea poate fi privita si in termenii duratei - fiind vorba de modificari temporare sau permanente in societate (stilurile, moda etc. impun modificari de scurta durata); ai directiei, in sensul ca poate sa produca, fie dezvoltarea si progresul, fie, deopotriva, declinul; marimii si fortei impactului, avandu-se in vedere ca se pot produce atat schimbari partiale, ce afecteaza unele segmente ale populatiei pe termen scurt cat si schimbari majore, precum industrializarea, ce afecteaza, permanent si semificativ, intreaga societate. Cu alte cuvinte, schimbarea poate sa aiba caracter general (macrosocial) sau sectorial (microsocial). Prima vizeaza societatea globala, fiind astfel avute in vedere cresterea/cresterile, evolutia/evolutiile, dezvoltarea, progresul, declinul, regresul etc., a doua vizeaza componentele sau subsistemele societatii globale.

Rareori exista coincidente intre directiile si ritmurile de schimbare ale diferitelor componente ale sistemului social (cum sunt, de pilda, redistribuirea relatiilor de putere care nu influenteaza procesele tehnologice sau organizarea productiei).

Ritmul este, de asemenea, un alt indicator al schimbarii sociale, care poate fi lenta sau rapida, continua sau in "salturi", ordonata sau inegala.

Schimbarea sociala cea mai "rapida" (brusca), cea mai radicala si cu cele mai profunde efecte este revolutia sociala, ce reprezinta o ruptura cu trecutul (cu "starea" anterioara) si o modificare substantiala sau fundamentala a organizarii socio-politice si a directiilor de evolutie macrosociala. Este evident ca schimbarile bruste, rapide si radicale au si efecte destructurante intr-o mult mai mare masura decat schimbarile lente.

Datorita gradului accentuat de interdependente pe care il au componentele sistemului social, schimbarea unui element are intotdeauna consecinte si asupra altor elemente sociale. In general, se considera ca elementele dinamice majore din societate sunt populatia (modificarile in compozitia, distributia si marimea acesteia), organizarea sociala (schimbarea organizatiilor politice, economice, religioase etc.), mediul inconjurator si tehnologia.

Schimbarea sociala (dinamica sociala), s-a bucurat de atentia privilegiata a sociologilor, dar si a altor specialisti, care au abordat-o in cele mai diferite perspective teoretice, rezultand un set de teorii care s-au impus cu timpul.

Teoriile evolutioniste (formulate de teoreticieni ca Auguste Comte, Herbert Spencer si, mai recent, Gerhart Lenski etc.) pornesc de la constatarea ca unele societati sunt simple, iar altele mai complexe, sugerand o tendinta generala a societatilor de a se schimba in mod gradual, dar constant, in directia unei mai bune adaptari si cresteri a complexitatii lor.

Teoriile structural - functionaliste accentueaza rolul relatiilor dintre diferitele parti ale societatii pentru pastrarea "echilibrului" si perpetuarea societatii (care este comparata cu un organism ce cauta sa-si mentina starea de echilibru, este adevarat un echilibru dinamic,       care se modifica continuu tocmai pentru pastrarea stabilitatii acesteia). T. Persons, cel mai cunoscut exponent al teoreticienilor structural- functionalisti, considera ca exista o diferenta majora intre procesele ce servesc la mentinerea echilibrului unui sistem si cele ce conduc la schimbarea lui, schimbarea fiind considerata mai degraba ca un fenomen de patologie sociala.

Teoriile conflictului (cel mai important reprezentant al lor fiind Karl Marx) sustin punctul de vedere potrivit caruia schimbarea este o parte integranta a vietii sociale, a carei sursa se afla in competitia si conflictul dintre fortele opuse, iar baza ultima a acestui conflict tine de interesele economice (materiale) ale grupurilor aflate in competitie ("lupta de clasa").

Uneori, schimbarea sociala este rezultanta comportamentelor colective sau ale miscarilor sociale (organizate si declansate cu obiectivul schimbarii structurilor sau ideologiilor sociale si desfasurate in afara "canalelor" legitme sau folosind aceste "canale" in modalitati inedite). Miscarea ecologista, miscarea feminista, miscarile anti-globalizare sunt exemple de eforturi de a schimba ordinea actuala a sistemului social.

Aspectele prezentate nu sunt altceva decat puneri in tema asupra unei probleme care, in viziunea sociologilor contemporani, "ocupa un loc central in sociologia clasica si moderna"[3]. Sute de lucrari, studii si articole, zeci si zeci de reuniuni stiintifice si dezbateri surprind prin vioiciunea cu care reinnoiesc analizele asupra schimbarii (dinamicii) sociale.

Revigorarile nu sunt intamplatoare, intrucat se refera la un subiect ce se "misca" permanent, chiar daca uneori "miscarile" sunt mai putin vizibile. Se recunoaste, insa, ca o data cu procesele de dezvoltare, de modernizare si industrializare, in special dupa al doilea razboi mondial, a crescut considerabil spatiul controverselor stiintifice si s-a accentuat confuzia, pe masura ce mizele politico-ideologice au devenit tot mai importante si influente.

In acest context, este usor pentru cei neavizati sa cada in capcana confuziilor sau sa incerce stari de frustrare. Complexitatea abordarilor si varietatea punctelor de vedere sustinute de specialisti nu trebuie sa decurajeze, daca se incearca a se retine ceea ce este esential:

a) Chiar daca analiza cauzelor sau factorilor ("determinantilor", potrivit unor sociologi francezi) este socotita abuziva, nu se poate eluda cercetarea lor. Desigur, pot sa se manifeste nuantari in ce priveste atentia acordata unor factori (endogeni, de pilda), sau altora (exogeni), dar ignorarea lor nu comporta o atitudine stiintifica. "Din punct de vedere cauzal, in cadrul unui sistem social, distinctia dintre factorii structurali si factorii culturali, dintre cauze interne si cauze externe este clasica. Pe de o parte, se incearca masurarea rolului factorilor materiali sau aprecierea rolului ideilor si valorilor in dinamica sociala, pe de o alta parte, se pun intrebari legate de caracterul endogen sau exogen al schimbarii. In general, teoriile schimbarii exprima amplificarea unui asemenea factor sau accentuarea unui asemenea caracter"[4].

b) Analiza factorilor, conditiilor, cauzelor etc. schimbarii sociale este de dorit sa fie cat mai nuantata, indiferent de natura si de importanta lor. Fiecare dintre acestea/acestia pot la un moment dat sa influenteze mai multe determinatii, prin actiuni reciproce convergente.

c) Varietatea si complexitatea cauzelor dinamicii (schimbarii) sociale, care fac dificila orice investigatie in acest orizont, dilata spatiul optiunilor interpretative, si il face mai permisiv, mai mobil, pentru a fi protejat de prejudecati deterministe sau de alt tip.

d) Daca sociologia, cum se afirma adeseori, este "fiica revolutiei industriale", inseamna ca "stiinta realitatii sociale" a aparut in legatura directa cu schimbarea sociala. Ori, din acest punct de vedere, o perspectiva socio-istorica asupra evolutiei schimbarilor sociale la nivel global sau la nivelul unor societati este inevitabila.

e) Perspectivele interpretative asupra originilor si cauzelor dinamicii (schimbarii) sociale moderne si contemporane sunt diverse. Enutam cateva dintre acestea:

tendinta evolutiei umane spre progres, dezvoltare, care genereaza procese de schimbare;

"inovatia" este un factor propulsor al progresului si dezvoltarii, deci si al schimbarii;

opozitia dintre traditie si inovatie (modernism) care declanseaza mecanisme de schimbare: pe plan economic (industrializare), care schimba ierarhia unitatilor economice, uzina (fabrica) situandu-se pe primul loc (si nu familia ca in societatea traditionala); pe plan juridic ("trecerea de la conditiile personale la raportul contractual, de la raspunderea colectiva la raspunderea individuala, de la justitia individuala la aceea publica, de la dreptul subiectiv la socializarea dreptului"[5]; pe plan moral (reculul constiintei colective in fata constiintei individuale, a carei ascendenta este favorizata de transformari in planul morfologiei sociale); in plan politic (eliberarea individului de constrangerile asupra initiativelor proprii si a drepturilor eligibile, tranformarea reprezentativitatii intr-un instrument al schimbarilor democratice) etc.;

inegalitatile (disporportiile) sociale, economice, politice, rasiale etc. sunt generatoare de conflicte, opozitii, tensiuni etc;

contradictiile ideologice, politice, culturale, religioase, rasiale, etnice etc., la randul lor, pot declansa procese de diferentiere, de modificare si tranformare fie sectoriale, fie macrosociale (miscari sociale, revolutii, razboaie etc.);

interese (convergente sau divergente), motivatii, nevoi umane de implinire genereaza comportamente de alt tip (de economisire, de investigatii, de inovare specifice dezvoltarii capitaliste);

predispozitii psihice si comportamentele ale populatiei ce genereaza stari, trairi, manifestari etc. complexe, uneori imprevizibile si cu efecte asupra evolutiei sociale.

BIBLIOGRAFIE