Drumurile nebanuite ale violentei

Drumurile nebanuite ale violentei

Traim intr-o lume haotica, o lume mancata de probleme ca de ciuma, in care sentimentele apar tumultoase si la fel de periculoase ca si crimele. In fiecare dintre noi se ascunde cate o poveste trista, dar ii pasa oare cuiva de ea? Ramane gravata in sufletul fiecaruia si sunt tot mai putini cei ce stiu sa o citeasca. E o lume plina de cei care te privesc de sus, ca pe cei mici, dar nimeni nu iti intinde o mana, nimeni nu te ajuta sa te ridici. Dincolo de ceea ce vedem zi de zi pe ecranele televizoarelor, stau adevarate drame, uitate de oameni, se pare ca si de Dumnezeu. Aud mereu vorbindu-se despre "mai bine", dar oare unde e binele? El nu se mai vede, partea mai dura este ca nici nu se mai simte. Devine deja in zadar sa mai visam. Intr-o lume in care fiecaruia nu-i pasa decat de sine si oamenii au ajuns sa se omoare intre ei pentru nimic, diavolul ar putea ajunge sa se teama pentru slujba lui. Suntem doar jucarii in mainile unui copil nepasator: viata. Viata bate filmul si nu iarta pe nimeni : saraci, bogati, batrani, tineri si de cele mai multe ori, copii.

E trist sa vezi cum intreaga societate isi bate joc de o bucata de carne, pentru care, de la o varsta frageda, jucariile au fost transformate in lacrimi. Alarmant de multi copii se gasesc in astfel de situatii, iar cei care se presupune ca ar trebui sa ii ajute, nu fac decat sa ii afunde tot mai tare, sa isi doreasca sa evadeze din propria realitate, si sa se inchida, stingheri, in lumea lor. Suna ciudat, dar vina e a noastra, a tuturor. Uitam sa iubim, sa traim, sa intelegem.

E o zi de vara la fel ca oricare alta. Pe banca, intr-un parc, sta singur un copil de 15 ani. Plange. A fugit din casa, vazandu-si tatal, care ii batea cu cruzime mama. Era acolo, doar ca element de decor, in realitate fiind cu totul absent. Apare o femeie cu un chip bland, dar ravasit de durere. Era mama lui. Il strange in brate si ii spune ca totul este bine, ca nu a fost decat un joc pe care el l-a interpretat gresit. Era in zadar insa, nu avea pe cine sa minta. Ii lua intr-una apararea celui care zi de zi o batea fara sa se opreasca.

Nervos, copilul se ridica si pleaca. Mama sa alearga dupa el. Cu mintea intunecata de furie, trece pe sosea fara sa se uite, fara sa vada masina ce se apropia cu viteza de el. Ca un inger, femeia apare la momentul potrivit si il impinge din fata masinii. Insa, pentru ea nu au mai fost sanse. Si-a dat sufletul pe loc, ridicandu-se la cer.

In urma sa a ramas un suflet distrus. Acolo unde altadata erau lacrimi, acum nu mai e nimic, ochii sai sunt goi, pustii. In pumni tine strans pamant arunca peste groapa ei si ar vrea sa o scoata de acolo, sa fie el cel care a primit biletul de plecare. Dar in zadar. Timpul nu asteapta pe nimeni. Cineva i-a dat aripi, dar l-a lasat sa invete singur sa zboare.

Timpul trecea, iar ranile deveneau tot mai adanci. Baiatul a ramas singur cu tatal sau si erau din ce in ce mai saraci. Barbatul era tot timpul cu mintea in alcool si cu alcoolul in minte. Viata in aceiasi casa cu el devenea tot mai grea. Singurul refugiu al copilului era discutia cu ingerul mamei care il proteja si il sfatuia sa fie tolerant si sa-si gaseasca sprijinul in el insusi. Isi repeta ca o rugaciune: ,,Nu te da batut. Totul e intre tine si Dumnezeu, nu va fi niciodata intre tine si oameni. Va veni si vremea cand prezentul isi va gasi in trecut masura. Urmeaza-ti calea, caci tu poti vedea si dincolo de cuvinte."

Si nopti la rand treceau astfel. Copilul s-a maturizat, dar nu a scapat       niciodata de trecutul ce il urmarea. Isi stergea lacrimile, dar nu putea sterge amintirile.

Suporta in fiecare zi betiile tatalui sau. Acesta il trimitea sa munceasca pentru ca nu ii ajungeau banii sa-si alimenteze viciul. Dar ii scotea in fiecare zi ochii pentru ca nu face ceva sa schimbe situatia si avea grija sa ii repete mereu ca el si-a omorat mama. Turbat de nervi si bautura, barbatul s-a napustit asupra lui si l-a incarcat de sange. Era singura metoda prin care a vrut sa se arate superior celorlalti in toata viata sa. Primind iar o lovitura, in mintea copilului s-a derulat un intreg film si a revazut prin ochii copilului de altadata toate bataile incasate de mama sa, la care a participat fara sa poata face ceva. Pentru prima data si-a simtit sangele in vene clocotind. Si-a luat lucrurile si a plecat. In urma sa, usa a ramas deschisa.

Si-a luat inima in dinti si pentru prima data a hotarat sa se desparta de trecutul care nu ii facea deloc bine. Si-a dat seama ca in timp ce el incerca sa se ridice era o persoana, care in loc sa il ajute, il tragea mereu in jos. Nu a uitat de tatal sau, care a ajuns din ce in ce mai rau, dar nici nu a vrut sa-l mai vada. Acum muncea din greu, dar ii mergea bine si a reusit sa isi faca un rost in viata. A avut parte si de infrangeri ce l-au ridicat si l-au ajutat sa devina ceea ce este.

Intr-o dimineata friguroasa, cateva picaturi de ploaie se izbeau de asfalt. O pereche de pantofi oarecare calca in picioare un ziar. Pe prima pagina era poza unui barbat care s-a aruncat de pe un pod, beat, pentru ca nu suporta singuratatea. Era inca un mort, in curand il vor uita toti. Peste el s-a pus pamant, iar la inmormantare n- a venit nimeni .

Acesta a fost doar unul din cazurile care ne dovedesc ca violenta nu face altceva decat sa distruga : vieti, familii, o lume intreaga. Cei ce o folosesc nu vor ajunge niciodata departe, ci urati de cei din jurul lor si prieteni, doar cu singuratatea. Opreste-te o clipa. Priveste in jur si incearca sa schimbi ceva !

In lumea de azi, cel mai usor este sa faci rau. Haideti sa alegem cu totii calea mai grea !