ETIOLOGIA VIOLENTEI IN RELATIILE PARINTI - COPII

In societatea contemporana familia cunoaste o transformare extrem de rapida numai in ultimele doua decenii cunoscand schimbari deosebit de neasteptate. Formele agresivitatii intrafamiliale sunt nu numai numeroase, dar si foarte diferite, corespunzatoare diversificarii situatiilor familiale insesi. Foarte multa vreme s-a pus accentul pe copiii maltratati. Apar cu mare frecventa comportamentele agresive cu manifestari de brutalizare fizica, sexuala, morala intre frati, surori, adolescenti si batrani. Voi aborda pe rand factorii de baza care genereaza agresivitatea in familie.

ROLUL FACTORILOR SOCIO-CULTURALILA GENERAREA AGRESIVITATII IN FAMILIE

In sens larg, cultura reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale create de societatea omeneasca de-a lungul istoriei. Ne intereseaza in mod deosebit acei factori culturali care au un rol predominant in geneza comportamentului violent intrafamilial.

Familia

Celula de baza a societatii, familia, are valente multiple. Ea are rolul de socializare imprimand copilului un anumit standard valoric, precum si atitudini de aderare ori lipsa de cooperare fata de anumite valori sociale .

Familia asigura copilului o siguranta indispensabila atingerii maturitatii intelectuale, sociale si culturale, precum si o identitate proprie in baza careia va fi acceptat ca partener social.

Orice perturbare in interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului, atat la nivelul adoptarii sale in societate, cat si asupra structurii sale de personalitate. Structura familiala este afectata de numarul membrilor, de capacitatea educativa a parintilor si de mobilizarea sociala si geografica a familiei. Rolul de socializare detinul de familie se reduce tot mai mult, mai ales in privinta adolescentilor, datorita scolarizarii prelungite, precum si a altor factori cum sunt: presa, televiziunea, filmele si microgrupurile la care adera.

O importanta deosebita in aparitia comportamentului violent intrafamilial, o detine familia dezorganizata. Aceasta este familia care isi pierde integritatea ca urmare a separarii parintilor datorita unor motive precum: desfacerea casatoriei prin divort, decesul unuia dintre parinti. Se cunosc mai multe tipuri de astfel de familii14:

Familia incomplet unita sau nelegitima;

Familia dezmembrata prin indepartarea unuia dintre soti ca urmare a anularii, separarii, divortului;

Familia tip "camin gol' in cadrııl careia partenerii traiesc impreuna insa intercomunicarea este realizata minimal, fara sa constituie, unul pentru celalalt un suport moral.

Familia in criza caracterizata prin absenta temporara sau permanenta a unuia dintre soti razboi, deces, inchisoare.

Numeroase studii au aratat ca, in mare masura atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autoritatii parintesti, a controlului si afectiunii acestora, ca urmare a divortului, i-au determinat pe copii la adoptarea unor acte violente asupra unuia sau ambilor parinti. Tot atat de posibila este si viceversa, maltratarea copiilor reprezentand un adevarat mijloc de descarcare pentru parintii in cauza.

Climat familial conflictual

Deseori sunt intalnite familii, care desi sunt organizate se caractenzeaza prin accentuate stari conflictuale care pot fi de intensitate diferita si se pot intinde pe perioade diferite de timp, plecand de la forme mai simple cum ar fi cearta, neintelegerile, contrazicerile si ajungand la forme mai grave: agresivitate fizica, alungarea de la domiciliu etc .

Daca in principiu aceste disfunctii apar la familiile in care, unul dintre parinti sau ambii sunt anormali din punct de vedere psihic, sunt intalnite si cazuri cand ambii parteneri sunt perfect normali psihic.

I. F. Cuber diferentiaza tipul casniciei celor obisnuiti cu conflictele , caracterizat prin frecventa conflictelor, tensiunea devenind o obisnuinta a relatiei si tipul casniciei devitalizate caracterizat prin iubire, intelegere, comunicare in primii ani, treptat aceste elemente disparand. Pe parteneri ii mai leaga doar interesul pentru cresterea si educarea copilului ori pentru evolutia profesionala a celuilalt.

Nu trebuie uitati nici copii "nedoriti' care au semnificatia unor dusmani ai libertatii si fericirii parintilor a caror frustrare se manifesta prin violenta. Partenerii percep atitudinile copilului lor ca pe o revolta impotriva lor; au o atitudine educativa rigida, riguroasa si punitiva. Agresivitatea este generata de diverse situatii: plansul copilului, pasiunea pentru joc, neglijarea indeplinirii unor functii fiziologice elementare etc.

Toate acestea sunt considerate de parinti drept opozitie sau comportament agresiv carora le raspund prin pedepse, maltratari, violente.

O familie conflictualizata, in care agresivitatea cunoaste o cota ridicata de manifestare, devine un focar de producere si raspandire sociala a agresivitatii. Familia cu manifestari agresive, numai intre membrii acesteia, la care copilul nu participa ca actor, nu este victima directa, ci asista ca spectator la descarcarile agresive fie morale, fie fizice, organizeaza si declanseaza in structura afectiva a copilului, in mod indirect un comportament agresiv.

Strategii educationale necorespunzatoare

Una dintre cele mai importante functii ale familiei consta in educarea si formarea tinerilor in vederea integrarii lor optime in viata sociala. Parintii in cadrul grupului familial, exercita influente educational-formative asupra propriilor lor copii, cuplul conjugal constituind un veritabil model social, care are o influenta hotaratoare asupra copiilor privind formarea conceptiei lor despre viata, a modului de comportare si relationare in raport cu diferite norme si valori sociale.

Pe de alta parte parintii exercita influente educational-modelatorii in cadrul familiei si in mod direct, in baza unei anumite strategii educationale, folosind mai mult sau mai putin sistematic anumite metode si tehnici educationale. Insa aceste strategii educationale nu duc intotdeauna la realizarea acelui optimum educational care sa favorizeze "rodirea" fructuoasa la nivelul personalitatii a influentelor educationale exercitate. Mai mult unele strategii pot sa se soldeze cu o serie de consecinte negative asupra procesului formarii unor comportamente de personalitate. In cele ce urmeaza voi trata cateva dintre aceste strategii:

a) Severitatea excesiva , cu unele rigiditati, comenzi ferme pline de
amenintari isi lasa puternic amprenta asupra procesului de formare a
personalitatii. Parintii hiperseveri impun un regim de munca pentru copiii lor,
care depaseste limitele de toleranta psihologica si psihofiziologica ale acestora.
Copiii sunt practic lipsiti de bucuriile oferite de copilarie si tineretea timpurie,
instalandu-se foarte curand fenomenul de oboseala cronica ca urmare a epuizarii
nerationale a resurselor lor de energie.

Pe de alta parte, mentinerea unui asemenea regim de munca si intr-un asemenea climat hipersever, determina treptat modificari in una dintre cele mai importante dimensiuni ale personalitatii cea atitudinal relationala traduse in fenomene de apatie, indiferenta fata de ceea ce trebuie sa intreprinda sau in ceea ce priveste relationarea cu cei din jur, atitudini de protest si revolta chiar fata de noile influente exercitate asupra sa, toate acestea ca urmare a unei suite frustratii acumulate in timp.

b) Alta strategie necorespunzatoare este cea superprotectoare .

Parintii depun mari eforturi de a proteja copilul, de a-l menaja exagerat acesta neputand sa iasa singur in lume pentru a-si incerca fortele propni. Acesti parinti ii considera pe proprii copii cu totul aparte decat altii (ca stiu totul, ca sunt extraordinari de aceea, ei trebuie menajati, protejati de uzura travaliului curent solicitat de familie, scoala, alte grupuri de apartenenta, pentru a da totul mai tarziu. In consecinta, programul lor de munca este lejer, necontrolat, timpul de odihna ocupand o suprafata insemnata din timpul total petrecut in afara programului scolii. Una din consecintele imediate este detasarea intre imaginea de sine si posibilitatile reale ale copiilor. Ei devin increzuti, ingamfati chiar si fata de proprii parinti. In momentul in care sunt pusi in fata unui program mai incarcat, mai riguros, cu sarcini complete la acesti copii se instaleaza foarte repede sentimentul de oboseala, neliniste, nesatisfactie.

c) "Formarea libera' , influenta si controlul educativ, limitandu-se la maxim, uneori pana la neglijenta totala a copilului. Unii parinti deliberat sau nu reusesc foarte putin sa se ocupe de educatia copiilor lor, pentru ei copiii au o libertate deplina in ceea ce priveste organizarea programului de lucru cat si a alegerii activitatilor recreative.

Tratati insa intr-o asemenea maniera, copiii se instraineaza de parinti, de asteptarile lor, ramanand la dispozitia valurilor de influente educative exercitate din alte directii, ducand in final la conturarea unor efecte negative asupra personalitatii acestora.

In literatura de specialitate s-au conturat anumite profile hipologice ale comportamentului parental: parinti rigizi (impun copiilor ideile, opiniile, modul de a trai si a vedea), parinti boemi (lasa copiii in seama altor persoane sau in voia lor), parinti anxiosi (fac ca asupra copilului sa apese o presiune considerabila, intrucat se simte spionat, supraneglijat), parinti infantili (care refuza sa se autodefineasca in calitate de parinti, retragandu-se din fata oricaror responsabilitati), parinti prea indulgenti (acorda copilului fara limite tot ce acesta isi doreste) etc..

R. Vincent in lucrarea sa "Buletin de Psihologie' a conturat cateva profile, printre care:

Tatal dominator. Este tipul de tata care pretinde ascultare si respect, in ochii caruia sotia si copii sunt fiinte slabe care trebuie conduse si protejate. Copiii acestui tip de tata sunt adesea timizi si inhibati dar se pot prezenta si ca fiinte rebele si autoritare. Conflictele dintre asemenea personalitati pot duce la rupturi brutale ale raporturilor tata-fiu.

Tatal tiran are o autoritate care opereaza in compensatie si prin salturi, fiind in fond o fire timida, adesea slaba. Izbucnirile sporadice si aberante duc la deteriorarea figurii paterne de acest tip, copilul reactionand la asemenea moduri de comportare prin stari de inhibitie, frica, instabilitate. Tatal prieten isi intemeiaza ascendentul mai putin pe autoritate, cat pe sentimentul de stima pe care tinde sa-l formeze in copii. Are insa dezavantajul ca neavand limite precise se preteaza la confuzii daunatoare in cele din urma pentru copii.

Tatal bomboana. Copiii crescuti fara nici o constrangere, avandu-i pe amandoi parintii intotdeauna la dispozitie, pentru a le satisface cea mai mica dorinta, nu vor putea mai tarziu sa suporte nici o frustrare, nici un cadru unde se cere disciplina.

Tatal demisionar, este tatal care renunta, tatal vesnic plecat de acasa, care e mereu ocupat. El nu se simte capabil sa-si controleze, sa-si indrume copiii. Lipsa controlului favorizeaza aparitia atitudinilor, formand la copii deprinderea de a nu se conforma cerintelor scolare, morale sau sociale.

Bineinteles ca asemenea profile pot fi intalnite si in randul mamelor.

Intrucat cei doi soti si parinti nu manifesta in toate grupurile familiale coerenta pe linia comportamentului parental, prin combinarea tipurilor de conduita materna sı paterna, se pot contura profile combinate de influenta emotionala a cuplului conjugal: tatal demisionar mama tiran, tatal bomboana mama prietena, tatal prieten mama dominatoare.

Impactul mijloacelor de informare in masa. Anturajul. Grupurile. Bandele

Studiile efectuate au relevat influenta deseori negativa exercitata de mijloacele de informare in masa. Psihologii occidentali au mentionat pe primele locuri violenta in mass-media si in special video-violenta.

Violenta pe micul sau marele ecran furnizeaza modele de comportament negative. Aceste filme comerciale facute pentru a se obtine cat mai multi bani abordeaza fara nici o retinere acele teme cu efecte in planul instinctului, al inconstientului uman. Influenta este mai puternica asupra spectatorıılui tanar.

Programele violente determina o "dezinhibare'21 a privitorului si il scot din real, determinandu-1 sa savarseasca, pe calea imitatiei, fapte violente, spontane si neplanificate.

Totodata se releva faptııl ca receptarea mesajelor mass-media se realizeaza si interpreteaza in functie de propriile nevoi, atitudini si imagini despre lume, astfel incat video-violenta va produce efecte doar asupra acelora care au inclinatii, predispozitie spre violenta, fara a se exclude rolul mijloacelor de informare in masa in desensibilizarea generala si formarea unor atitudini nedorite si neconforme cu interesele societatii. In acelasi plan si cu implicatii asemanatoare, mai ales asupra tinerilor, se afla pornografia.

Ca si mass-media, bandele, anturajul, grupurile au un rol important in aparitia comportamentului violent intrafamilial. Majoritatea cercetatorilor care au abordat acest subiect nu au facut o distinctie clara intre grupurile de copii si bandele de adolescenti22.

Prin grup se intelege o asociere de persoane care isi subordoneaza comportamentele unei contributii si interactiuni comune in timp ce o banda se caracterizeaza printr-o similitudine psihologica.

Natura functionala a grupurilor se poate determina prin urmatoarele caracteristici :

a)     Satisfacerea diferentiata a nevoilor. Datorita faptului ca grupurile presupun o organizare ierarhica careia unii membrii au o mai mare autoritate in luarea deciziilor comune, ele nu pot satisface in mod egal toate dorintele si nevoile membrilor, in primul rand pentru ca acestea sunt foarte diverse si de multe ori in contradictie, iar in al doilea rand pentru ca nevoile individuale trebuie subordonate nevoilor colective, telurilor comune;

b)            Nevoia de incorporare sociala si de dominare. Orice grup distribuie roluri si permite afirmarea capacitatilor membrilor. De aici si faptul ca in acest mod, grupul satisface nevoia unora dintre indivizi, de a conduce, de a comanda, de a-si exersa influenta si autoritatea, in timp ce nevoia de dominare se gaseste doar la unii indivizi, nevoia de participare la activitatile comune, se gaseste la toti membrii. Individul simte nevoia sa fie acceptat, sa fie admis ca facand parte din colectivitate, iar de aici nu mai exista decat un pas pana la savarsirea de acte si fapte care sa-1 ridice in ochii conducatorilor.

In masura in care grupul si-l apropie si il adopta, adolescentul incearca sa-si dovedeasca siesi si celorlalti ca nu s-a inselat, ca nu au fost inselati. El cauta sa dovedeasca lumii (lumea sunt parintii, profesorii, maturii in general) ca reprezinta ceva. Prin comportamentul lor ei vor sa dovedeasca ca sunt maturi, ca au detasarea si stapanirea de sine a adultilor, ca reprezinta individualitati forte si independente.

Afirmarea, insa, socializarea adolescentului, parcurge un drum sinuos, un "drum al extremelor Este momentul in care se defineste pe sine opunandu-se celorlalti, cu deosebire parintilor, profesorilor, printr-o atitudine ambivalenta: obedienta si revolta, independenta si imitatie, autoconformism si integrare in acelasi timp.

Banda, in cazul copiilor si adolescentilor, este forma in care isi gaseste expresia refuzul sau inaptitudinea organica de a se adapta universului, adultilor si regulilor lor de conduita25.

Prezenta in grup a mai multor indivizi care impartasesc in mod explicit sau implicit acest refuz si prezinta acelasi "sincretism' sau amestec mintal si afectiv, permite fiecaruia sa se simta in siguranta datorita spijinului afectiv al celorlalti.

Exista bande care se formeaza in functie de un scop infractional predefinit. Indivizii se reunesc in functie de abilitatea si posibilitatile lor de a contribui la realizarea acestor scopuri.

Aceste bande sunt in general bine structurate, cu o coeziune determinata de necesitatile functionale de realizare a scopului in virtutea caruia s-au format.

In cadrul acestor bande infractionale intalnim orientari concomitente:

• recunoastere exclusiva si supraevaluare a valorilor materiale ca simboluri ale reusitei si prestigiului social;
• ignorarea voita a valorilor morale si juridice consacrate in societate si asociate valorilor materiale;
• respingerea normelor licite de conduita ca mijloace legitime de raportare si de realizare a valorilor si a reusitei sociale;
• adoptarea unor conduite ilegale si folosirea unor mijloace ilicite in vederea realizarii valorilor materiale si a reusitei sociale.

ROLUL FACTORILOR ECONOMICI LA GENERAREA AGRESIVITATII IN FAMILIE

Somajul

Nivelul      de Trai.

Una din teoriile economice general acceptate este aceea conform careia baza economica determina suprastructura sociala, politica, culturala, institutionala. In consecinta este de asteptat ca situatia economica a unui stat, ori a unei zone mai restranse, sa determine anumite comportamente umane, inclusiv comportamentul violent intrafamilial.

Fara a se nega un raport de cauzalitate intre starea economica si criminalitate, studiile efectuate au evidentiat ca fenomenul infractional este atat de complex incat el poate fi generat in aceeasi masura, dar in tipuri diferite, atat de prosperitate, cat si de saracie.

Somajul daca industrializarea este un factor de progres economic si
social, oferind locuri de munca, posibilitatile superioare de instruire si
specializare, cresterea nivelului de trai al oamenilor, somajul explica un anumit
procent de actiuni infractionale.

Influenta sa se exercita nu numai prin scadere brusca si excesiva a nivelului de trai, ci si prin instabilitatea emotionala pe care o ocazioneaza. Somajul ataca in mod serios echilibrul interior al individului, punandu-l in imposibilitatea de a-si mai putea realiza, prin mijloace legale aspiratiile sale.

El atinge greu structura familiala la baza sa. Autoritatea tatalui se diminueaza considerabil, rolul sau de sustinator al familiei fiind alterat. Inversarea rolurilor familiale poate produce stari de confuzie, de dezechilibru interior, anxietate, alcoolism, dorinta de revansa impotriva societatii. Tensiunile din interiorul familiei cresc, apar reprosurile, iar membrii acesteia devin de multe ori vinovati sau obiecte de revarsare a nereusitei.

Nivelul de trai trebuie evidentiat mai intai faptul ca saracia nu are
doar o dimensiune economica, obiectiva ci si o dimensiune spirituala. Dimensiunea obiectiva se raporteaza la un nivel de trai mediu intr o societate ori epoca precizata, dimensiunea subiectiva se refera la perceptia individuala, la evaluarea personala pe care individul o face statutului sau economic, situatiei financiare intr-un mediu social si in epoca in care traieste.

In functie de nevoi, aspiratii si obligatii unii isi vor considera nivelul de trai satisfacator, altii de-a dreptul mizer. Acelasi salariu poate fi considerat foarte bun de unele persoane, in timp ce altele il pot considera jenant sau insuficient pentru un trai onest.

Deci pe langa saracie, la limitele sale alarmante, care ii poate determina inexorabil pe unii indivizi la comiterea de infractiuni (abandon de familii, uciderea unor membrii din familie pentru a-i deposeda de bunuri sau valori) se adauga si dorinta de imbogatire sau de un trai mai bun, care, la randul ei impinge spre delicventa un numar mare de persoane.

ROLUL FACTORILOR NEURO-PSIHICI LA GENERAREA AGRESIVITATII IN FAMILIE

Deficiente intelectuale si tulburari ale afectivitatii

In cadrul familiilor cu un pronuntat climat violent regasim indivizi (indiferent daca este vorba de copii sau parinti) ce prezinta carente in ceea ce priveste dezvoltarea lor psiho-intelectuala. Capacitatile intelectuale reduse ii impiedica mai ales in anticiparea consecintelor si implicatiilor actiunilor intreprinse. Nivelul mintal scazut reprezinta o premisa a comportamentului violent mai ales daca este asociat cu perturbari emotiv-afective ale personalitatii.

Nu inseamna insa ca persoanele ce prezinta asemenea caracteristici (criticismul redus al gandirii, dificultatile de anticipare pe plan mintal a urmarilor inevitabile a actului violent, slaba inhibitie, sugestibilitatea marita, etc.) vor comite toate acte agresive. Prezenta unor capacitati intelectuale normale nu constituie intotdeauna o garantie sigura a retinerii individului de la astfel de acte.

La randul sau afectivitatea joaca un rol deosebit de important in viata si activitatea individului uman si orice abatere de la normal creeaza probleme serioase pe linie adoptiva . Cei problematici se caracterizeaza fie printr-un nivel insuficient de maturizare afectiva, fie prin diferite stari de dereglare a afectivitatii.

Insuficienta maturizare afectiva se caracterizeaza prin lipsa unei autonomii afective; insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv, legat de insuficienta cunoastere si capacitate de stapanire a reactivitatii emotionale, slaba dezvoltare a emotiilor. Aceste caracteristici psihocomportamentale conduc la lipsa unei capacitati de autoevoluare si de evoluare adecvata, la lipsa obiectivitatii fata de sine si fata de altul.

In categoria starilor de dereglare a afectivitatii sunt incluse: starile de frustratie afectiva si sentimentele de frustratie, conflictele afective, instabilitatea afectiva, indiferenta afectiva, absenta emotiilor si a inclinatiilor altruist.

Teodor Bogdan arata ca una dintre cele mai frecvente caracteristici psihice ale indivizilor violenti in special a celor minori este instabilitatea emotiv-actionala, care este diferita de stabilitatea emotiv-activa a omului obisnuit. Instabilul se prezinta ca un element care in reactiile lui tradeaza discontinuitate, salturi nemotivate de la o extrema la alta, inconstanta in reactii fata de stimuli, inconstanta de origine endogena specifica.

La randul ei, instabilitatea emotiva, se asociaza frecvent cu agresivitatea, ducand la savarsirea unor infractiuni prin acte de violenta a caror victime sunt membrii familiei. T. Bogdan precizeaza ca fenomenul de agresivitate rezida in acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan actional sau verbal, care obisnuit, dar nu in mod necesar, constituie o reactie disproportionata la o opozitie reala sau imaginara28.

3.2.TuIburari neuro-psihiatrice

Starea de sanatate psihica se constituie prin adoptarea adecvata a personalitatii integrale la conditiile mediului social, in asa fel incat intre structurile psihofiziologice ale organismului, resursele sale si circumstantele ambientale sa se poata stabili un echilibru armonios29. Acest echilibru este insa deosebit de fragil si vulnerabil in raport cu diferitele influente exercitate de mediul extern (de pilda stresul) si intern (patologic).

Intervenind in convergenta dintre factorii interni si externi si in structura de echilibru, boala psihica impune adoptarea unui nou tip de comportament, care constituie in unele cazuri o forma de substitutie a comportamentului pe care obisnuim sa-l denumim normal.

Bolile mentale, cu precadere psihozele, care inlatura de obicei raspunderea penala a faptuitorilor, au fost enumerate drept cauza a comportamentului violent intrafamilial indeosebi de catre specialistii in medicina care au efectuat primele cercetari in domeniu . Acestia au scos in evidenta ca faptele bolnavilor mintali prezinta, prin efectul lor un pericol social deosebit, care impune anumite forme de reactie sociala masuri de siguranta) cu caracter medical si preventive, desi nu intrunesc, sub aspect subiectiv, toate elementele constitutive ale unei infractiuni.

Schizofrenia sau "dementa precoce' este si ea un factor criminogen. Simptomatologia schizofreniei si caracterul polimorf al acestei boli mentale conduce la concluzia ca savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala si care implica raspunderea penala a faptuitorilor au caracter de exceptie. Schizofrenicii de regula savarsesc infractiuni cu pericol social ridicat indeosebi prin violenta (omucideri, vatamari corporale) dar si infractiuni care privesc viata sexuala.

Epilepsia este de asemenea un factor criminogen. Se remarca in acest sens teoria lui C. Lombrosso despre relatia dintre epilepsie si caracteristicile criminalului innascut. In aceste cazuri intalnim, de obicei, infractiuni comise prin violenta, unele savarsite cu ferocitate, datorate asa-numitelor "stari crepusculare' (stari confuzionale cu alterarea constiintei dar cu pastrarea unei activitati relativ coordonate) care daca sunt probate inlalura raspunderea penala a faptuitorului. Ca si la alte cauze care inlatura raspunderea pentru propriile fapte, se pune problema existentei discernamantului.

Tulburarile de comportament in urma leziunilor postencefalitice sunt un factor criminogen. Persoanele care au suferit asemenea traume au un comportament disocial si prezinta dificultati educative, ele savarsind cu predilectie, infractiuni impotriva bunelor moravuri, tulburarea ordinii publice, la viata sexuala, etc.

Alte boli considerate de catre criminologi cauze in savarsirea unor acte de violenta intrafamiliala sunt: paranoia si starile paranoide, psihozele maniacale, depresiune, psihozele alcoolice, dementa senila etc.

Un exemplu elocvent rezulta din declaratiile lui Stanciu Claudiu de ani, elev din municipiul Targoviste care a hotarat pentru tatal sau "Moarte prin
electrocutare': "De mult am planuit sa-1 ucid, ma jignea, nu ma baga in seama Nu ma batea, dar mi se parea ca ma persifleaza. Am luat carti politiste de la
biblioteca sa vad cum se poate comite o crima perfecta. Le-am citit si am ales
sa-1 omor prin electrocutare. In timp ce dormea, l-am legat cu sarme de maini,
am facut pamantarea de calorifer si 1-am bagat in priza'. Socul l a azvarlit pe Anghel Stanciu pe covor. Omul era ametit dar nu mort. Claudiu a fugit in
bucatarie, a luat un cutit si a inceput sa-1 macelareasca. "Dupa ce l-am omorat, m-am calmat, m-am dus la o vecina si am rugat-o sa cheme politia'.

Tulburari generate de toxicomanie

Una din cauzele cu implicatii deosebite in aparitia si favorizarea climatului familial violent o reprezinta toxicomania care include consemnul de droguri si alcoolismul. Intrucat in Romania, pana in prezent, nu exista o stare conflictuala intrafamiliala ridicata, in cele ce urmeaza ma voi referi la alcoolism.

Alcoolismul reprezinta o problema importanta de sanatate mintala atat prin frecventa imbolnavirilor, cat si prin implicatiile grave pentru individ, familie, colectivitate. Pentru proprietatile sale anxiologice, alcoolul este folosit ca psihotrop universal, si in functie de cantitate si personalitatea celui care il consuma, devine psihoanaleptic sau psihodisleptic .

Astfel alcoolul ramane unul din principalii cauzatori ai comportamentului antisocial, agresiunii, vagabondajului, crimei, sinuciderii, prin aceasta devenind o problema sociala extrem de serioasa.

Pot fi descrise doua stari fundamentale de alcoolism:

a) alcoolismul acut32 poate fi evidentiat intr-o forma usoara, cat si intr-o forma mai grava;

betia usoara insotita de o diminuare a atentiei si o lungire a timpului de reactie, cauzand un numar considerabil de agresiuni comise prin imprudenta si neglijenta.

betia grava care provoaca o stare de confuzie mentala, exagereaza nevoile sexuale si conduce la o stare de delir si agresivitate careia i se atribuie o parte importanta a infractiunilor savarsite cu violenta.

b) alcoolismul cronic, modifica mentalitatea fundamentala a individului si dezvolta agresivitatea si impulsivitatea.

Este insotit de o pierdere a sensurilor eticii si moralei. Acest tip de alcoolism determina adulterul, abandonul de familie, provoaca gelozia si violente avand aceasta baza. De mare importanta pentru evaluarea alcoolismului este distinctia intre consumator de alcool si alcoolic propriu-zis. Consumul de alcool este mult mai raspandit insa multi dintre consumatorii de alcool devin alcoolici si prin aceasta bolnavi mintali. Uzul duce cu timpul la deces iar granita dintre aceste etape este caracterizata prin pierderea autocontrolului si instalarea unei dependente fizice si psihice, de tip toxicomanie.

Printre factorii favorizanti, relevati de cercetatorii din tarile cu mare experienta in materie se numara: distribuirea bauturilor alcoolice pe piata in cantitati exagerate, accesibilitatea nelimitata a procurarii lor, transmiterea directa sau prin diferite mijloace de popularizare a obiceiurilor, adesea din interese economice, insuccesul profesional, social, familial, anturajul, depresiile, etc.

Un exemplu din practica judiciara este si cazul unui baimarean care si-a ucis tatal lovindu-1 de mai multe ori in cap si apoi cuprins de remuscari s-a spanzurat langa cadavrul acestuia. "Seara de duminica i-a prins pe Ilie Gherghes, de de ani, si fiul sau Gheorghe in fata unui pahar de palinca. Cei doi au baut pana spre dimineata cand beti morti au inceput sa se certe. Cu mintea intunecata de alcool G. Gherghes si-a lovit parintele cu un corp dur pana l a omorat, a invelit cadavrul cu o plapuma si l a asezat pe canapeaua din sufragerie. Cuprins de remuscari, el s-a spanzurat cu o funie de un bolt infipt in perete'.

Aceasta intamplare pune in evidenta o alta forma de violenta si anume suicidul.