Familia la romani

INTERDEPENDENTA FACTORILOR INTERNI EXTERNI IN DETERMINAREA FAMILIEI LA ROMANI

1.1 Familia la romani sub incidenta relatiilor universale. Societatea romaneasca nu se dezvolta in paralel sau in lipsa relatiilor cu sistemul social mondial si in primul rand cu cel european. Ea este parte integranta, o structura a lumii pe toate treptele devenirii sale istorice. Dovada sunt relatiile incarcate de fapte istorice ale Provinciilor Romanesti, in calitatea lor de Cnezate, Voievodate, Tari, Principate si apoi de Stat national - Romania, cu statele europene si nu numai cu acestea. Societatea romaneasca parcurge in general etapele, stadiile devenirii sale intr-o stransa interdependenta cu celelalte societati beneficiind de cuceririle si valorile pozitive ale lumii si oferindu-i acesteia propriile valori, dinamica specifica oricarui sistem.

In acest context putem afirma, sustine H. H. Stahl (1962), ca societatea romaneasca si familia la romani parcurg treptele istorice fundamentale ale devenirii umane, pe axa fiecarei trepte istorice data de contradictia trecut prezent viitor, traditionalitate modernitate sau conservatorism novator (innoitor), stabilitate transformare. Aceste mutatii au fost analizate de noi intr-un capitol aparte, invocarea lor se vrea a pune in evidenta interdependenta mutatiilor produse in familie, in familia la romani, cu intentia de a reliefa tendintele de evolutie, aspectele noi care apar in cadrul familiei romanesti, 'crizele' specifice proceselor familiale.

Familia romaneasca arata I. si N. Mitrofan, 1994 a evoluat de-a lungul istoriei noastre ca o matrice psihosociala (vezi Moreno, subl. noastra) marcata de stabilitate, bazata pe principiul sincroniei si complementaritatii relatiilor masculine si feminine. Evolutia sa este marcata de trecerea de la familia traditionala, extinsa, formata din mai multe generatii care nu numai ca traiau impreuna, dar formau atelierul 'de munca care producea tot ce aceasta avea nevoie pentru existenta, in baza unei organizari interne autoritare, a diviziunii muncii prin care fiecare component isi stia si onora rolul incredintat, catre alte tipuri familiale, dar in principal spre familia restransa si nucleara. Familia traditionala ( H.H. Stahl, 1962) incepe a se dezagrega odata cu aparitia capitalismului, cand devine dependenta de piata. Noua structura familiala, relativ restransa la cuplul marital si copiii acestuia, nu reprezinta o ruptura absoluta cu familia de origine a partenerilor din cuplu, relatiile cu aceasta sunt interdependente si au o dinamica proprie ce este data de raporturile dintre generatii.

2. INFLUENTELE PROCESELOR DE INDUSTRIALIZARE SI URBANIZARE ASUPRA CONDUITELOR FAMILIALE

Mutatiile care se produc in structurile traditionale sunt determinate de marile procese ale industrializarii si urbanizarii si sunt percepute diferentiat in mediul rural mai recalcitrant la transformari si cel urban, in care sunt prezente evidente obiceiuri si traditii, dar 'accepta', devine tolerant la noile structuri familiale, la neofamilii. Principala transformare in structurile familiale consta in generalizarea familiei nucleare familia formata din partenerii maritali si copiii lor necasatoriti, care detine cca. 88% din totalul familiilor din Romania, 83 % in mediul urban si 80% in mediul rural. Generalizarea unui asemenea tip de familie in lume ca si la noi a creat cadrul unor confruntari de opinii, legate in principal de renuntarea la unele valori trainice, traditionale, care dadeau stabilitate cuplurilor maritale si aparitia unor liberalizari, uneori excessive, in cadrul celor nucleare. In primul caz, capacitatea oferirii si asigurarii unor prestatii responsabile privind cresterea si educarea descendentilor, durabilitate la socurile si stresurile inerente, mare posibilitate de asigurare a resurselor de existenta si prosperitate, influenta mare in comunitatea locala, etc.; dupa cum aceste familii se confrunta cu unele dezavantaje: dificultate in organizarea si conducerea comunitatii familiale, cresterea demografica care depaseste puterea materiala (locuri de munca) existenta, aparitia unor conflicte greu de gestionat etc. In al doilea caz, se confirma faptul ca si familia este un grup uman 'inventat de om' pentru satisfacerea nevoilor sale bio-psiho-sociale si pentru a raspunde cerintelor societatii globale. Evolutia lumii contemporane, indeosebi in perioada industrializarii si cu atat mai mult in etapele post industrializarii, a societatii de consum si informatizarii, nu mai era posibila cu structuri familiale extinse. Mobilitatea si migratia schimba configuratia structurilor existentiale, daca avem in vedere ca aceste fenomene se produc in concordanta cu procesele industrializarii si urbanizarii. Nevoia de forta de munca, mobilitatea locurilor de munca din industrie, nu tine seama de rezidenta subiectilor, acestia sunt nevoiti sa migreze catre noi resedinte, catre noi centre de productie, in care se produc intemeieri de noi familii, mai mult sau mai putin distantate mental de familia de origine, dar oricum distantate spatial. Noile realitati pun partenerii cuplurilor maritale in situatii societale inedite, in relatii interparteneriale de alta calitate si cu alta intensitate a trairilor, intr-un dinamism neintalnit, in concordanta cu transformarile sociale. Aceasta noua realitate ceeaza posibilitatea aparitiei in cadrul familiei nucleare a unor alternative de convietuire care ies din structurile formale ale constituirii familiei (R. Linton, 1968).

Pornind de la aceste particularitati ale transformarilor produse in societate si in structurile sale familiale, nu s-au lasat asteptate opiniile cu privire la statutul actual al familiei la romani, care nu difera de unele opinii din literatura de specialitate: familia ramane principala forma de comunitate, de convietuire interumana, cu functii interne si externe bine determinate (H.H. Stahl, 1962); familia contemporana la romani isi diminueaza, isi pierde treptat statusul si rolul de institutie sociala, ca urmare a societizarii partenerilor cuplului marital, angajat pentru satisfacerea nevoilor personale ale carierei si in mai mica masura in infaptuirea unor functii ale familiei: socializare, educatie, de reproducere etc. (M. Voinea, I. Mihailescu); familia ca sistem social deschis este capabila sa mentina valorile traditiei, aceasta cu atat mai mult in mediul rural, dar si aici in raport cu unele realitati date de persistenta acestor valori in comunitatea locala (Maramures, Bucovina), de distanta dintre aceste comunitati si centrele de cultura urbana si influenta exercitata de acestea in zona, de sensul si amploarea mobilitatii si migratiei populatiei, de calitatea oamenilor si disponibilitatea lor la noile procese (Radu, N. s.a., 1996).

Profesorul V. Mihailescu (1996) atrage atentia asupra faptului ca transformarile in structurile familiale raportate pe axa traditionalitate modernitate privesc doar mutatiile produse in plan spatial, intre doua niveluri coexistente si nu corelative: 'frontiera temporala dintre trecutul traditiei si viitorul modernitatii se constituie () ca frontiera spatiala intre doua niveluri coexistente, Traditia si Modernitatea (), una se defineste prin cealalta'. Ea, Modernitatea nu exista in sine, ea exista prin traditionalitate si permanent face apel la ea, pentru ca se legitimeaza, se intemeiaza si face recurs permanent la ea, chiar si in mod critic.

3. INTERDEPENDENTA CIVILIZATIEI URBANE RURALE

Viata confirma ca dezvoltarea celor doua tipuri de asezari umane, de peisaje geografice - Satul si Orasul - in jurul carora s-au conturat opiniile cu privire la traditionalitate (Sat) si modernitate (Oras), sunt si nu sunt existente antinomice, opozante, ci forme ale existentei umane, forme de comunitati care devin interdependente cu influente reciproce specifice de urbanizare a ruralului si de ruralizare a urbanului (D. Abraham).

3.1 Urbanizarea ruralului

Semnificatia primului aspect urbanizarea ruralului priveste atat disciplinarea ruralului, adunarea sa in vatra si diminuarea rarefierii, adoptarea unui sistem agrotehnic modern, asociativ, cu efecte in cresterea productiilor si productivitatii muncii, a unor utilitati si infrastructuri (apa curenta, gaze naturale, stil de viata de tip urban), si ce este mai important, transformarea mentalitatilor, comportamentelor traditionale, de tip rural, cu urmari directe in micsorarea deosebirilor, discrepantelor dintre cele doua forme existente satul si orasul. Invazia urbanului in rural modifica conceptiile care identificau satul cu staticul si orasul cu dinamicul, sparge granitele ruralului si face posibila extinderea urbanului care isi depaseste fostele frontiere si devine un stil de viata generalizat, un mod de existenta cu particularitati in rural. Procesele industrializarii din tara noastra, ca de altfel intreaga etapa de dezvoltare modifica compozitia ocupationala si socioprofesionala a satului romanesc. Alaturi de lucratorii din agricultura au aparut structuri ocupationale cu caracter industrial, de prelucrare a produselor agricole si nu numai, in domeniul agrotehnic, constructii, comercial, dupa cum o parte a populatiei rurale desfasoara activitati profesionale diverse in alte localitati, in afara celor rezidentiale, formand structura navetistilor. De remarcat este faptul ca in rural activeaza o puternica si valoroasa intelectualitate intr-o compozitie diversa, acoperitoare a domeniilor respective: functionari, corp profesoral, personal ingineresc, medico-sanitar, asistenta sociala, cercetare (agricola), din sfera cultelor religioase etc., cu mari rezonante in promovarea unui nou stil de viata, in transferul reciproc al valorilor si modelelor culturale, in diminuarea unora dintre acestea si generalizarea altora, de regula de tip urban, sau a unor comportamente inedite prin prezenta in acestea atat a ruralului cat si a urbanului (E. Bujor, 1983), sau prin disparitia traditionalului dar si absenta modernului, obtinandu-se comunitatile nominale (N. Radu, s.a., 1996).

In acest context familia rurala la romani este confruntata de cele doua existente culturale -traditionalitatea si modernitatea intelese ca subculturi rurala si urbana infruntare ce are loc pe fondul culturii nationale, cu atacul permanent al celei din urma asupra valorilor primei subculturi. Procesul se realizeaza in mod constient, prin mijloace adecvate, in care individul si grupul familial dobandesc noi statusuri, noi roluri ce decurg din interdependenta valorilor traditionale si a celor novatoare, ale modelului urban; ca relatie de cunoastere si promovare a noilor norme de convietuire si de diminuare a comportamentelor traditionale; ca acceptare a modelului urban fie fara discernamant, renuntandu-se astfel la valorile perene, de referinta statornicite in rural, fie de respingere totala a valorilor civilizatiei urbane (E. Bujor, 1983). Din perspectiva influentei urbanului asupra ruralului in deosebi a interventiei modelelor urbane asupra comportamentelor familiale din rural, acestea nu s-au lasat asteptate: alegerea partenerului este in cea mai marte parte, vointa si dorinta subiectilor viitorului cuplu marital; independenta si autonomia cuplului marital fata de familiile de origine ale sotiei sau ale sotului, constituindu-se in structuri nucleare si gospodarii proprii; limitarea numarului descendentilor: rata natalitatii in Romania a scazut de la cca. 25% in 1950/55 la 10% in 2000; aceeasi curba descendenta intruneste si rata generala de fertilitate: 89,9% in 1956, la 66,3% in 1989 si 41,1% in 1995, diminuari care au loc si pe fondul dinamicii comportamentului marital si din rural.

3.2 Ruralizarea urbanului

In ce priveste cel de-al doilea aspect ruralizarea urbanului consideram ca este un proces firesc, natural care este determinat de o multitudine de factori: urbanul nu apare si nu se dezvolta intr-un mediu steril, el este component al mediului social global/local/zonal alaturi de cel rural; relatiile dintre cele doua subsisteme existentiale, culturale - ruralul si urbanul - sunt relatii de transfer prin procesele complexe si indelungate ale aculturatiei, procese care dau continut existentei umane, devenirii societatii globale; urbanul si ruralul se afla in relatii de interdependenta, impreuna formeaza sistemul social existential global in care cele doua forme de subcultura interactioneaza in plan economic, psihologic si cultural, in adoptarea modelelor de convietuire, de comportament convenabile structurii familiale si comunitatii din care face parte.

Spre deosebire de primul aspect - urbanizarea ruralului - care reflecta o 'agresiune', 'un atac' al orasenescului asupra satului, transformari in existenta materiala si in modul si stilul de viata traditional, cel de-al doilea aspect, ruralizarea urbanului se materializeaza prin conservarea, prin mentinerea unor repere, de regula cultural traditionale, a unor configuratii culturale rurale in urban, ca o configuratie a comportamentelor si rezultatelor acestora, invatate, impartasite, respectiv acceptate si traite de subiecti, practicate si transmise de membrii societatii (a familiilor) determinate semenilor, generatiilor urmatoare prin procesele de integrare, socializare, de inculturatie sau aculturatie (R. Linton, 1968). Standardele la care insul este determinat sa se comporte in viata devin modele de cultura. Ele sunt create si practicate de om, formand astfel modul de viata al acestuia, care inteles ca aspect al comportamentului uman, ca ansamblu de comportamente invatate de om in societate, formeaza dupa R. Linton, (1968), cultura, sau subcultura comunitatii date. Aceste comportamente, sau configuratii de comportamente ale omului, specifice ruralizarii urbanului privesc fenomene de ordin material, dar mai cu seama pe cele de ordin psihologic, mental, fie in forma explicita, fie implicita, fie in forma reala, construita, fie in cea ideatica, in care sunt incorporate si traditiile, obiceiurile, ritualurile, care se mentin doar prin procesele inculturatiei si aculturatiei. Nici nu ar fi fost posibil altfel, daca avem in vedere ca in perioada imediat postbelica si pana spre sfarsitul secolului al XX-lea in Romania procesele industrializarii si urbanizarii au atins cotele cele mai inalte, si care s-au realizat prin miscari de populatie dinamica care se prezinta astfel:

Sursa: Anuarele statistice ale Romaniei.

Dinamica populatiei dupa criterii rezidentiale - urban, rural - cu o crestere de cca. trei ori a ponderii populatiei din urban, proces imposibil de realizat doar prin cresterea naturala a stocului populational, este urmarea fireasca a dezvoltarii urbane si a acesteia in principal prin industrializare. Ambele fenomene au determinat deplasari ale populatiei, migrari dintr-o zona in alta, dar in principal de la sat la oras. Rata migratiei care indica frecventa si intensitatea deplasarilor, in tara noastra reprezenta in 1970 - 16,08, in 1985 - 10,5, in 1990 -33, 1993 - 14,7, in timp ce rata migratiei brute, ca migratie totala (imigratie si emigratie) reprezenta in 1973 - 41,3 pentru urban, iar pentru rural 31 si care in 1990 se dubleaza, ajungand la 62,0.

Amploarea transformarilor existentiale, ale influentelor ruralului in urban este pusa in evidenta si de cresterea numarului localitatilor urbane si implicit a populatiei translocate din rural in urban.

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei.

Daca ramanem doar la aceste dovezi, credem ca sunt suficiente pentru a surprinde influentele ruralului asupra urbanului, a unor comportamente individuale si familiale de tip traditional in realitatile existentiale urbane. Si prin aceasta se confirma faptul, daca mai era nevoie de asa ceva, ca modelele culturale sau subculturile rural-urban sunt parti, sunt componente ale sistemului culturii romanesti, ca ele se manifesta concomitent si se definesc numai prin raportarea uneia la cealalta.

Consecintele mutatiilor produse atat in urban, cat si in rural se resimt in modificarea structurilor de comportament familial: asimilarea si practicarea de catre populatia rurala a comportamentului urban si renuntarea sau diminuarea celui traditional; impunerea modelului de viata urban de catre persoanele care migreaza spre rural, generalizarea familiilor nucleare, a menajelor cu o persoana, a familiilor monoparentale; feminizarea si imbatranirea populatiei rurale ca rezultat al migratiei tinerilor, in principal al celor de sex masculin; sporirea ponderii populatiei necasatorite: la barbati in 1900 era de 3,8%, iar in 1992 de 4,4%; iar la femei in 1900 era de 2,1%, iar in 1992 de 3,1%; s-a modificat involutiv rata generala de fertilitate - ca raport intre numarul nascutilor vii si totalul femeilor de varsta fertila (15 - 49 de ani) - de la 89,9 in 1956 la 41,1 in 1995 (o populatie feminina de varsta fertila de 1000 de persoane nastea 41,1 copii) cu efecte directe asupra ratei de natalitate - ca intensitate a nasterilor intr-o populatie determinata - care in 1950-1955 reprezenta 24,9, iar in 1995 doar 10, ceea ce inseamna ca in 1995 la 1000 de locuitori s-au nascut zece copii.

CONTURAREA UNUI MODEL FAMILIAL BAZAT PE MODERNITATE CU PASTRAREA UNOR INFLUENTE RURALE

Aceste realitati confirma existenta unui model de viata de tip urban cu prezente valorice, cu influente din rural, dupa cum exista un model de viata de tip rural agresat permanent de stilul modern. Din interferenta acestora se formeaza modele comportamentale, culturale specifice, cu dominante ale unui stil practicat in tipul de comunitate rezidentiala - urban, rural - si in care se mentin influentele stilului coexistent, fie ale urbanului in rural, fie ale ruralului in urban, fara tendinta evidenta ca unul din modelele culturale sa-l inferiorizeze pe celalalt, dar cu proiectia si dorinta subiectilor de asimilare si practicare a configuratiei de comportamente care convin partenerilor, care asigura confort si convietuire familiala si comunitara, asigura civilizatie. Or, satul romanesc are o cultura ce tine de o data cu existenta sa milenara, ce-i trebuie lui, spune H. Stahl (1935) - este nevoia de civilizatie, respectiv de civilizatia oraseneasca, ca manifestare a modernitatii. Cultura satului romanesc, apreciata de unii, blamata ca fiind incultura de altii, reuseste sa situeze si sa mentina satul in mijlocul naturii, iar pe locuitorii lui intr-un contact permanent cu natura de la care cauta, cu mijloace specifice (aspect al civilizatiei, sau al culturii materiale) sa smulga cat mai mult si cat mai multe pentru binele sau si al omenirii. Ea, cultura satului a fixat satul 'in centrul lumii - spune L. Blaga - si se prelungeste in mit (), se integreaza intr-un destin cosmic, intr-un mers de viata () dincolo de al carui orizont nu mai este nimic'. El continua sa traiasca si sa fie simtit tot mai mult in constiinta fiilor lui, nu doar intr-o imagine statica, pentru ca el participa la tot, este siguranta fara gres a creatiei, a belsugului de subintelesuri si nuante, a implicatiilor de infinita rezonanta si insasi spontaneitatea sa neistovita; este ospitalier si tolerant, predispus in asimilarea noilor valori, dupa cum o moralitate existenta bazata pe valori perene, pe demnitate si spirit de sacrificiu (E. Bujor, 1983).

Existenta celor doua modele culturale - urban, rural - mentine forme maritale specifice - familia din mediul rural si familia din mediul urban - cu influente reciproce determinate in pricipal de baza existentiala a acestora. De retinut este faptul ca devenirea familiei la romani se caracterizeaza prin unele elemente comune pentru ambele tipuri ce sunt date de generalizarea familiei nucleare, de avalansa informatiilor cu privire la familie, consecinta a problemelor inedite aduse de societatea in tranzitie sau de societatea post industriala si informationala, obiectivate in principal in aparitia familiei fracturate, sfaramate - aspect dezbatut de noi - si a noilor sale structuri neofamiliale sau de atitudini si comportamente familiale: proliferarea celibatului, a familei cu un singur parinte (monoparentale). Se generalizeaza familia societala (partenerii sunt directionati pe cariera socioprofesionala, individuala), familiile deschise, temporare, concubinajul sau casatoriile consensuale; cresterea violentei domestice, a abuzurilor, schimbarea rol-sexului in relatiile interparteneriale, limitarea numarului de copii, a rangului nasterilor, cresterea intervalului de nastere (a perioadei dintre casatorie si prima nastere); aparitia tensiunilor si a conflictelor dintre parinti si copii intergeneratii a nonconformismului, incapacitatea gestionarii acestora de catre adulti, toleranta fata de unele fenomene candva blamate: copii realizati in afara casatoriei legale, grupurile familiale alternative, concubinajul etc. - si tratarea lor prin indiferenta sau ca fiind 'normale'; discordanta dintre asteptari si faptele reale, conduitele reale, insatisfactia vietii de cuplu, lipsa comunicarii, disolutii prin desfacerea casatoriei, prin divort etc. Nu putem omite faptul ca aceste fenomene au intensitatea, frecventa lor aparte in mediul urban - unde procesul de masificare a individului este specific, anonimatul insului este dat de marea aglomeratie urbana - si in mediul rural - unde 'ochiul satului', 'gura satului', informatia orala de grup mai functioneaza, persoana este individualizata prin faptele sale de catre comunitate, care in ultima vreme adopta atitudini si comportamente de aceptare, de toleranta fata de ce era blamabil. Este invazia noului, a modernului, a urbanului in rural, este vorba de o noua mentalitate creata pe noile procese si realitati ale lumii contemporane, este vorba de valorile socializarii cuplurilor maritale, ale familiei si ale comunitatilor.

5. PERSPECTIVA FAMILIEI LA ROMANI

Intr-un asemenea proces global, plin de transformari, de mutatii stiintifice, economice social umane fara egal in istorie, chiar in viata unui om (este si ea istorie), cand distantele spatial-geografice nu mai conteaza, nu mai sunt un impediment in stabilirea relatiilor interumane, in realizarea unor cupluri existentiale, in transferul informatiior, cand se stabilesc conduite, ritualuri globalizate, cand eforturile sunt focalizate spre mari concentrari umane - Uniunea Europeana - iar tendinta mondiala este spre macroglobal, cand miscarea ideilor, a omului sau a grupurilor umane este fara opreliste etc., sigur ca apar nenumarate intrebari in familie si indeosebi in ce priveste perspectiva ei: ramanem la familia traditionala, autoritara, a caror mijloace de munca si de existenta, a carei productivitate sunt de domeniul istoriei mai indepartate sau mai apropiate? Familia nucleara, cea societala este o structura retrograda prin efectele ei? Familia fracturata in gama structurilor sale, este perspectiva, viitorul familiei si la romani?

In judecarea perspectivei familiei, in construirea ei, cert este faptul ca nu putem face abstractie de etapa in care ne aflam, de nivelul atins in dezvoltarea societatii, a integrarii si socializarii sale, de unele traditii si obiceiuri asimilate si practicate de individul uman in colectivitatea in care traieste, de influentele familiale dar mai cu seama cele externe acesteia, in care un loc aparte il ocupa moda, ca frecventa si intensitate a unor conduite, a unor comportamente intra si chiar interfamiliale.

In fata acestei invazii a noilor modele de cultura, a configuratiilor de comportamente prosociale, profamiliale, sociale, deci familiale apar in mod necesar mutatii, transformari si la nivelul familiei. Primul aspect, sesizat de noi si anterior, consta in ruperea de traditie, iesirea de sub autoritatea patriarhatului familiei, proces care nu-i totuna cu abandonul; in primul caz este o indepartare de matricea initiala, cu pastrarea nostalgica a unor influente; abandonul este parasirea, renuntarea totala la ce a fost si orientarea absoluta spre ce construiesc. Iesirea de sub influenta traditionalismului este egala si cu manifestarea libertatilor castigate de omul contemporan, liberatea de optiune, de miscare si de manifestare, de constituire a dreptului marital etc. Al doilea aspect priveste familia nucleara, structura spre care se contureaza comportamentul actual al romanilor (si nu numai al lor), este cea care asigura unitate de gandire, de scopuri, obiective, atitudini, conduite si comportamente, de satisfactii si impliniri materiale si nonmateriale, psihice si sexuale, de reproducere si parentale etc., pe care individul uman si le poate dobandi in mod constant, prin participarea sa, doar in acest cadru. Este 'spatiul' psiho-uman, existential in care se gestioneaza pozitiv rolurile sex ale partenerilor, tensiunile si chiar conflictele intraparteneriale, unde perceperea si intelegerea reciproca sunt inalt valorizate prin pozitia societala a componentilor cuplului marital. In acelasi timp, trebuie sa recunoastem ca prin structura sa novatoare familia nucleara devine terenul fracturarii familiei si aparitia neofamiliilor; faciliteaza promovarea modelelor nonfamiliale, a cuplurilor de convietuire. La nivelul anului 1992 in tara noastra existau cca. 20% din familii fara copii; 17% erau formate dintr-o singura persoana, peste 6% familii monoparentale si peste 2% homosexuali, fara sa mai aducem in discutie concubinajele, familiile alternante sau pe cele reconstruite etc., configuratii familiale care exista si care au sensul lor in devenirea individului sau grupului existent. Constituirea cuplurilor maritale - ca act de vointa al subiectilor in cauza este rezultanta optiunii si motivatiei, a hotararii celor care se angajeaza in acest demers.

Familia la romani in zilele noastre este invadata de procesele transformatoare ale vietii economice, politice si sociale, ale vietii psihice, cu efecte in gasirea modelului propriu, ca rezultat al renuntarii la autoritarismul si conservatorismul traditionalismului, dar si la agresiunea, la invazia nonvalorica a modernitatii. Credem ca are perfecta dreptate prof. H.H. Stahl: mai mult ca altadata familia romaneasca are nevoie acum de civilizatie moderna decat de cultura.