Functiile spatiului rural

Functiile spatiului rural

Se poate spune ca spatiul rural are de indeplinit trei functii de aprovizionare, de destindere si de echilibru. Aceste functii pot fi indeplinite doar daca el ramane un spatiu de viata atragator si original, dotat cu o buna infrastructura, agricultura si silvicultura viabila, conditii locale favorabile activitatilor economice neagricole si un peisaj ingrijit

In general, dezvoltarea rurala trebuie sa porneasca de la functiile spatiului rural, definite de Carta Europeana[1]. Fiecare zona rurala trebuie sa indeplineasca, concomitent, trei functii majore:

economica;

ecologica;

social-culturala.

1 Functia economica a spatiului rural

Functia economica a spatiului rural este considerata functia de baza, primara, care are ca principal pilon - agricultura. Functia economica se manifesta in directia realizarii unor angajamente si actiuni ce revin fiecarei tari membre in sensul garantarii unui sistem de productie agricola care sa permita:

• Responsabilitati in planul nevoilor alimentare, pe ansamblul populatiei.
• Asigurarea (chiar garantarea) unui nivel corespunzator de venituri, pentru agricultori si familiile lor, nivel comparabil cu cel al profesiilor neagricole, dar cu grad de responsabilitate echivalent.
• Asigurarea protectiei mediului inconjurator prin regenerarea mijloacelor de productie, cum ar fi solul sau panza de apa freatica, pentru generatiile viitoare, in spiritul unei dezvoltari durabile (sustenabile).
• Producerea materiilor prime reinnoibile destinate industriei si productiei de energie.
• Satisfacerea nevoilor intreprinderilor mici si mijlocii agricole, industriale, artizanale sau comerciale, precum si pentru agentii economici din sfera prestarilor de serviciu.

Alaturi de agricultura, in conexiune cu aceasta ramura de baza, in spatiul rural se dezvolta si alte ramuri din aval si amonte de agricultura, precum silvicultura, industria mineritul mestesugurile, etc.

Pentru ca accentul (pe plan european, indeosebi in Uniunea Europeana, dar nu numai) se pune pe dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, in zonele rurale (indeosebi) credem ca este util sa prezentam - ca exemplu doar - unele criterii de dimensionare a acestor intreprinderi.

In U.E. indicatorul de delimitare statistica a marimii intreprinderilor, conform EUROSTAT, este numarul de angajati:

mica intreprindere      1 - 9 angajati

intreprinderi mici 10 - 99 angajati

intreprinderi mijlocii 100 - 499 angajati

intreprinderi mari peste 500 angajati.

Din punct de vedere contabil, in U.E., delimitarea intreprinderilor mici si mijlocii este urmatoarea:

intreprinderi mici sunt societati comerciale care intrunesc cumulativ doua din urmatoarele trei conditii:

v     suma bilantiera sa fie sub 1 milion Euro

v     cifra curenta de afaceri sa fie sub 2 milioane Euro

v     numarul mediu de personal angajat sa fie sub 50 salariati

intreprinderi mijlocii sunt societati comerciale care intrunesc cumulativ doua din urmatoarele trei functii si de personal:

v     suma bilantiera sa depaseasca 4 milioane Euro

v     cifra curenta de afaceri sa fie sub 8 milioane Euro

v     numarul mediu de personal angajat sa fie sub 250 salariati.

Indiferent de modul lor de clasificare, dezvoltarea unei retele viabile de intreprinderi mici si mijlocii private in mediul rural are pe langa functia economica importanta si o componenta sociala marcanta:

• asigurarea unor conditii de baza pentru recreere si turism.
• conservarea resurselor energetice, ca baza pentru agricultura, biotehnologii si biodiversitate.

Functia economica, in conceptie moderna, este, de fapt, una foarte complexa care cuprinde un numar mare de activitati. Spatiul rural nu mai este si nu mai poate fi conceput ca o zona "eminamente" agricola. Cu cat structura economica a ruralului este mai diversificata, cu atat implicatiile sociale sunt mai favorabile.

2 Functia ecologica a spatiului rural

La baza evolutiei societatii omenesti a stat, pe langa alte componente vitale, spatiul teritorial in acceptiunea sa economica de teren si resurse hidrografice. Relatia care s-a statornicit intre acestea a creat o simbioza perfecta intre cele doua componente, ridicand la statut de virtute preocuparile tuturor celor interesati in folosirea eficienta a pamantului si a apei. De modul cum acestea sunt utilizate in viitor va depinde insasi existenta noastra. Este de notorietate faptul ca industrializarea excesiva in unele regiuni rurale, chimizarea necontrolata, exploatarea agricola si forestiera fara protectie antierozionala etc., au determinat aparitia si intensificarea unora dintre cele mai grave flagele ale lumii moderne: poluarea intensa a spatiului rural, deteriorarea peisajului agricol si silvic, reducerea alarmanta a diversitatii florei si faunei si dezechilibrul ecologic in foarte multe ecosisteme ale      spatiului rural.

In corespondenta cu functia sa ecologica spatiul rural trebuie sa actioneze in urmatoarele directii

Ø      Sa conserve resursele naturale ale vietii - solul, apa, aerul - utilizandu-le intr-o maniera judicioasa si durabila.

Ø      Sa protejeze biotipurile si spatiile verzi de care dispune si care joaca un rol esential in calitatea mediului inconjurator.

Ø      Sa intretina si sa protejeze biodiversitatea si in special biodiversitatea genetica, diversitatea speciilor si cea a peisajelor naturale.

Ø      Sa asigure protectia animalelor salbatice, prin instrumentele juridice necesare si in conditii ecologice corespunzatoare.

Reechilibrarea ecologica, revenirea la un anumit standard de ruralitate, eliminarea fenomenelor negative amintite anterior, fac din functia ecologica a spatiului rural un element al ameliorarii acestui spatiu.

3 Functia socio-culturala a spatiului rural

Spatiul rural, prin natura activitatilor umane, a relatiilor din interiorul comunitatilor si a celor intercomunitare este un spatiu social. Spre deosebire de marile aglomeratii urbane, unde caracteristica esentiala a omului in raport cu societatea este (cu unele exceptii) anonimatul, in localitatile rurale de regula oamenii se cunosc intre ei. In acest cadru social comportamentul omului - identitate al colectivitatilor rurale este total diferit de comportamentul omului-anonim din spatiul urban.

Scopul cel mai important al dezvoltarii socio - culturale a spatiului rural il reprezinta realizarea relatiilor de viata ale locuitorilor si imbunatatirea acestora. Acest lucru s-ar putea realiza prin :

posibilitati de stimulare pentru o comunicare mai buna si o colaborare constructiva intre diferitele grupe de locuitori din spatiul rural ;

posibilitati de creare si sesizare a relatiilor sociale si de spatialitate ;

crearea si amenajarea de spatii in aer liber pentru copii si tineri ( puncte de intalnire ) pe de o parte si oferirea posibilitatilor de integrare in comunitate a tuturora pe de alta parte ;

sprijin pentru cei slabi din punct de vedere social, pentru batrani, handicapati, etc, ;

integrarea noilor veniti si promovarea pregatirii pentru colaborarea la viata culturala si la dezvoltarea satului ;

pregatirea pentru participarea la procesele de decizie a satului si gasirea de solutii corecte si democratice pentru diferite situatii de interes comun.

Uneori lipsa de interes sau experienta a locuitorilor din spatiul rural, de a observa ei domeniul socio - cultural, este completata si cu lipsa ajutorului adecvat din exterior. Sprijinul de specialitate care se acorda deseori pentru dezvoltare in spatiul rural este prin experti economici, arhitecti constructori, in foarte putine cazuri de specialisti in stiinte sociale.

Viata sociala a localitatilor rurale este intim legata de viata spirituala, de cultura. Cultura traditionala, obiceiurile, constituie un patrimoniu inconfundabil al fiecarei localitati, zone sau regiuni rurale. Cultura inseamna impulsionarea spre activitati creatoare, spre forme de exprimare artistice. Ea mai inseamna si simtul colectivitatii, sociabilitate si bucurie.

Din pacate, multe din elementele vietii sociale si culturale descrise mai sus s-au pierdut din mediul rural. Migratia in afara a deteriorat multe norme si valori care pareau definitiv statornicite. Era bine daca prin Carta Europeana a Spatiului Rural s-ar fi prevazut o norma juridica care sa instituie obligatia tezaurizarii populare din diferite zone si regiuni inca neafectate de degradari ireparabile.

Chiar daca unele traditii au disparut, totusi in spatiul rural se mentin inca tezaure de etnografie si folclor, mestesuguri care constituie o mare bogatie.