GRUPURILE DE INTERES: COMPONENTE ESENTIALE ALE ORICAREI SOCIETATI DESCHISE

I.1 GRUPURILE DE INTERES: COMPONENTE ESENTIALE ALE ORICAREI SOCIETATI DESCHISE

Grupul de interes este format dintr-un numar de persoane unite de unul sau mai multe interese comune. Grupul uneste persoane intre care exista relatii specifice, suficient de frecvente, pentru ca de aici "sa se degajeze un mod colectiv de conduita" .

Principalii factori care au favorizat dezvoltarea acestor grupuri au fost libertatea si dreptul de asociere. Acesti factori au determinat constituirea grupurilor de interes, dovedindu-se necesare in orice societate deschisa. Dupa filosoful austriac, Karl Popper, o societate deschisa este definita ca o societate in care "indivizii se confrunta cu decizii personale"[2]. In sens larg, grupul de interes poate fi inteles ca o organizatie a carei scop este de a reprezenta interesele unui anumit sector al societatii. Mai exact, un grup de interese graviteaza in jurul politicului, cautand sa influenteze politicile publice. Astfel grupul de interes se transforma intr-un grup de interes politic atunci cand incearca sa influenteze deciziile puterilor publice, in caz contrar, ramanand un simplu grup de interese. Intr-o societate deschisa, deciziile politice pot fi luate in mod rational, in urma unor discutii argumentate. Popper identifica cateva principii importante care stau la baza unei societati deschise de care trebuie sa tina cont orice gurp de interes, si anume: umanitarismul (compasiunea pentru semenii nostri); individualismul ( indivizii sunt mai importanti decat grupul sau statul din care fac parte, drepturile individuale nu vor fi sacrificate in favoarea intereselor de stat sau de grup); egalitarismul ( indivizii trebuie sa fie egali in fata legii, iar legea trebuie sa nu discrimineze indivizii dupa apartenenta la un grup sau altul) . Potrivit acestor principii, grupurile de interes public sunt stabilite pentru a promova o cauza de care sa beneficieze intreaga comunitate, cum ar fi drepturile organizatiilor de animale sau grupurile de interes care promoveaza protectia mediului etc. Grupurile de interes din cadrul societatilor deschise sunt formate din indivizi care nu se asociaza doar pentru a se ajuta unii pe altii, prin solutionarea probelemelor lor, ci si ca sa produca o schimbare sau sa dea notorietate publica unei anumite probleme.

Avand in vedere faptul ca cel mai bun regim politic este democratia, este posibil ca cei care conduc statul sa fie schimbati prin mijloace pasnice. Astfel, grupurile de interes sunt elemente esentiale intr-o societate deschisa, care ajuta la dezvoltarea democratiei. In acest mod, grupurile de interes ajung sa fie considerate ca manifestari ale vietii politice, care nu impiedica principiile democratiei, ci, dimpotriva, o stimuleaza.

Din cele spuse pana acum, observam ca, in cadrul societatilor deschise, grupurile de interes actioneaza in baza democratiei. Asadar, aceasta trebuie sa tina cont de libertatile individuale si de grup, astfel incat interesele si valorile opuse sa fie exprimate. Cercetatorii americani ajung la concluzia ca cea mai comuna forma de participare intr-o democratie este exercitarea dreptului de vot, insa grupurile de interes ofera o alta participare, si anume: dau indivizilor ocazia sa-si comunice preferintele sau interesele lor guvernului, sa influenteze deciziile guvernamentale, sa actioneze asupra persoanelor care elaboreaza decizia. Astfel incat, este considerat grup de interes politic orice grup organizat de indivizi care impartasesc unul sau mai multe scopuri comune si care cauta sa influenteze procesul deciziei guvernamentale.

Elementele care insotesc grupurile de interes intr-o societate deschisa si anume libertatea de expresie, mass-media libera, societatea civila, nu sunt suficiente, ci trebuie sa sustina in acelasi timp si valorile democratiei, libertatile individuale si a respectului fata de lege, incurajand exprimarea opiniilor minoritare si promovand responsabilitatea sociala. "Sa reusesti prin a face bine" (Brian L. Rawlins), este maxima responsabilitatii sociale.

Asadar, intr-o societate deschisa, grupurile de interes trebuie sa se comporte in mod responsabil fata de cetateni pentru ca actiunile lor au un impact mare asupra societatii. De la cetatenii responsabili se asteapta un comportament care sa respecte legea, avand obligatia de a ajuta societatea. Opus conceptului de societate deschisa este cel de societate inchisa, definita ca o societate in care grupurile de interes nu se considera responsabile pentru deciziile lor.

Cand vorbim despre o societate deschisa, avem in vedere functiile grupurilor de interes intr-o asemenea societate care are ca principiu fundamental democratia. Asadar, nu putem limita functiile grupurilor de interes doar la indeplinirea obiectivelor sau activitatilor lor, ci trebuie sa avem in vedere functia de mediere[4] dintre individ si stat, prin care individul este pus in relatie cu sistemul politic. Asociatiile voluntare il ajuta pe individ sa nu fie izolat si lipsit de putere, manipulat si mobilizat de catre institutiile de masa ale politicului.

I.2 DEFINITIE - DELIMITARI CONCEPTUALE

Fie ca este vorba de o profesie, o biserica sau un grup cu totii am observat formarea unor grupari de oameni care au ca scop obtinerea de beneficii pentru membrii lor si ca este ceva normal ca oamenii sa incerce sa faca presiuni asupra unor autoritati.

In 1908, in S.U.A., Arthur F. Bentley vorbea deja de "grupuri de interes"[5] si de presiunile acestora, dar consacrarea termenului se produce abia in primii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Desi in Statele Unite exista o foarte mare preocupare pentru grupurile de interes, in tarile vest-europene, acest termen avea, de cele mai multe ori, o conotatie negativa din cauza practicilor mai putin corecte ale unor grupuri. Cu toate acestea, dupa razboi, se fac cercetari si se studiaza mult grupurile de interes care devin importante pentru interpretarea si explicarea vietii politice.

Grupul de interes, format si dezvoltat in comunitatile primare, este constituit dintr-un numar de persoane unite de unul sau mai multe interese comune. Grupul uneste persoane intre care exista relatii specifice pentru ca sa se "degajeze un mod colectiv de conduita"[6].

In sens larg, definitia grupului de interese poate fi inteleasa ca o entitate a carei scop este cel de a reprezenta interesele unui anumit sector al societatii. Mai exact, un grup de interese poate fi definit ca organizatie care cauta sa influenteze politicile publice. Desi prima definitie ne permite sa vedem grupurile de interese ca fiind niste actori care influenteaza actorii politici si alte grupuri de interese sau opinia publica in general, ce-a de-a doua definitie pune accentul pe legatura care exista intre actorii politici si grupurile de interese, care se refera in special, la termenul de grup de presiune. Aceste doua intelegeri arata provocarile cu care o definitie a grupurilor de interese se confrunta. Unii autori nu sunt de acord cu sinonimia expresiilor de grupuri de interes si grupuri de presiune. Ei considera ca grupul de interes nu se identifica cu grupul de presiune spunand ca acestea nu actioneaza doar pe calea "pressingului"[7] si ca influenta lor nu este unidirectionala. Astfel acestia sustin faptul ca un grup de interes este un grup de presiune care se transforma in momentul actiunii sale asupra autoritatilor care iau decizii in favoarea intereselor aparate. In studiul grupurilor de presiune, notiunea de pressing este foarte importanta si marcheaza momentul in care grupurile de interes se manifesta "presand" asupra autoritatilor sa ia decizii. Asadar, presingul este starea prin care un grup de interese cauta sa-si realizeze obiectivele, prin modificarea comportamentului sistemului politic in favoarea sa.

In primul rand, analiza conceptului grup de presiune necesita delimitarea grupului de miscarile sociale si de partidele politice. Miscarea sociala a fost definita ca "o incercare colectiva de a promova un interes comun sau de a atinge un scop comun prin actiune colectiva, in afara sferei institutiilor existente". [9]

Aceasta grupeaza anumiti indivizi care sunt interesati sa atinga unele obiective si sensibilizeaza publicul. Factorii care declanseaza aceste miscari pot fi izolarea sociala, marginalitatea, neadaptarea personala etc. Unele miscari isi desfasoara activitatea intr-un cadru legal, iar altele sunt grupuri ilegale, scopurile si mijloacele folosite variind, in sensul ca de la simpla publicitate poate ajunge la presiune morala si chiar violenta fizica. Astfel, facand apel la presiunea exercitata in diferite moduri asupra persoanelor care au autoritate, acest lucru este forma principala a actiunii lor. A vorbi despre un grup de presiune inseamna a vorbi despre un lucru determinant al miscarilor sociale si anume presiunea.

In al doilea rand, grupurile de presiune se deosebesc de partidele politice datorita faptului ca ele nu au ca obiectiv cucerirea puterii sau participarea la gvernare, ci doar obtinerea unei influente asupra celor care detin puterea si constrangerea lor de a satisface cerintele grupului de interes. Avand obiective diferite, partidele actioneaza in cadrul societatii globale, in care omul ii apartine ca si cetatean, iar grupurile actioneaza pentru apararea intereselor proprii. Cu toate ca partidele incearca sa influenteze, de exemplu, rezultatul alegerilor, prima lor preocupare este aceea de a candida pentru functii. In ce priveste grupurile de presiune, acestea pot lucra prin intermediul partidelor si pot influenta rezultatul alegerilor.

Asadar, grupurile de interes nu sunt institutii politice, dar activitatea lor se desfasoara in stransa legatura cu cea a institutiilor statului si a partidelor politice. Ele nu exercita intr-un mod direct puterea politica, dar actioneaza asupra ei ca intermediari, fiind un element care produce decizia. Grupul se defineste printr-un caracter si o actiune colectiva care trebuie sa aiba un anumit grad de unitate, sa se caracterizeze prin apartenenta la grup si impartasirea unor valori comune.

In concluzie, grupul de interes poate fi definit ca "un grup de persoane unite intr-o structura specifica de unul sau mai multe interese comune, care isi realizeaza obiectivele prin presiunea exercitata asupra autoritatilor abilitate sa ia o decizie"[10].

I.3 INTERESUL LA NIVEL DE GRUP

a) In aceasta privinta avem trei termeni centrali: interes, organizatie si influenta actorilor politici.

Asadar termenul de interes reprezinta inima notiunii de grup de interes , intrucat este elementul constitutiv al unui grup. Oricare ar fi natura lui, interesul capata semnificatie atunci cand membrii sai se straduiesc sa-l exprime si sa-l promoveze. Grupurile au fost impartite in doua categorii: grupuri de interes si promotionale . Adevaratele grupuri de interes pot fi considerate cele care incearca sa obtina un avantaj material imediat, pentru membrii lor, in timp ce grupurile promotionale precum Greepeace, Shelter, ca fiind implicate in cauze care depasesc interesul egoist al membrilor.

Cel de-al doilea element care are nevoie de o privire mai atenta este notiunea de "grup organizat". In acest sens, grupurile de interese sunt asociatii voluntare ai caror membri se inscriu fie formal, fie informal, care apar, de obicei, pentru a ajuta organizatia. Atfel, un grup organizat este diferit de o miscare sau de un grup latent a caror implicare este mai redusa.

In cele din urma, influenta actorilor politici presupune un anumit contact al grupurilor de presiune cu acestia. Acesta trebuie sa se realizeze intr-un cadru organizat, printr-o colaborare a comitetelor si comisiilor parlamentare cu experti din diferite domenii si chiar cu reprezentanti ai grupurilor care apar sub forma unor corporatii. Grupurile actioneaza asupra parlamentului atunci cand obiectivele lor si cele ale puterii executive sunt opuse si atunci cand se considera neglijate de putere.

b) Puncte de presiune

b_1. Ministrii

Ministrul poate fi considerat un personaj dublu, in sensul ca este supus atat presiunilor parlamentarilor, cat si presiunilor din partea propriului partid. Acesta este sef intr-un departament si nu respinge niciodata contactul cu grupurile de presiune, pentru ca acestea ii vor fi de mare folos la alegerile viitoare. Cu toate ca functionarii de stat au o puternica influenta asupra deciziilor ministrilor, in unele situatii ei iau decizii singuri. Acest lucru se observa in cadrul agentiilor guvernamentale si al organismelor publice non-guvernamentale, intrucat acestea functioneaza mai mult independent, chiar daca actiunile lor sunt controlate de guvern si supravegheate de parlament. Pentru a putea influenta un functionar de stat cea mai buna modalitate si singura este greutatea argumentelor; chiar si o logica slaba sau o statistica care nu poate fi sustinuta ar putea duce la prabusirea intregii argumentari. Daca avem un caz pe care trebuie sa-l prezentam unui functionar de stat, pentru a fi ascultati, trebuie sa fie prezentat cu claritate, in speranta ca apoi acestia ii vor incuraja si pe ministri sa asculte.

In viata publica din Marea Britanie exista consilieri speciali care au un rol foarte important, intrucat acestia sustin politicile partidului acordate dupa opiniile ministrilor in serviciul carora sunt. Tot ei sunt aceia care dau sfaturi ministrului respectiv, scriu discursuri, discuta cu presa si incearca sa protejeze administratia civila de pericolele pe care le poate aduce ratacirea in politica. Astfel, atunci cand este nevoie de cineva care sa sensibilizeze un ministru sau sa aranjeze o intalnire urgenta cu acesta, consilierul este cel mai in masura sa faca aceste lucruri, pentru ca ei cunosc gandurile si agendele ministrilor si sunt pregatiti sa asculte si sa poarte o discutie cinstita.

In aceeasi masura in care isi asculta consilierii si functionarii, ministrii dau foarte multa atentie presei, fiind cititori de ziare, telespectatori si ascultatori impatimiti. Nu am nici un dubiu faptul ca opinia presei influenteaza enorm modul in care gandesc si actioneaza ministrii. Acestia evalueaza popularitatea unei politici in functie de felul cum este abordata in mass-media. De asemenea isi formeaza perspectivele de cariera prin modul in care jurnalistii le judeca reputatia si pozitia. Asadar, daca poti convinge mijloacele de informare in masa sa va sustina o anumita cauza, atunci poti fi sigur ca ministrul va fi influentat. Solutia optima in acest sens, consider ca ar putea fi interventia in presa a unui membru al parlamentului sau a unui purtator de cuvant.

b₂. Parlamentarii

O alta influenta importanta asupra ministrilor o reprezinta cei din parlament, in special cei din propriul partid. Parlamentul este locul unde se poarta batalia lobby-ului sub diferite forme precum: preluarile de companii, competitiile pentru contractele importante din domeniul apararii, dezbaterile pro si contra etc.

Grupurile de presiune nu trebuie sa scape din vedere aceasta cale de a avea acces la putere. Ei trebuie sa construiasca relatii cu parlamentarii, iar acest lucru depinde de mai multi factori, si anume: natura regimului electoral, structura partidelor (aici ma refer la natura discipinei votarii), metodele de lucru (importanta reglementarilor) etc. Cred ca pentru a stabiliza relatiile cu parlamentarii si a crea legaturi cat mai stranse, grupurile trebuie sa faca cat mai multe servicii partidelor si sa aiba colaborari individualizate cu acestea pentru a obtine o audienta cat mai mare. Un mijloc in acest sens este de a fi votati cativa din membrii lor pentru ca sa poata obtine o reprezentare directa. In aceasta situatie, putem spune ca, s-au aflat de multe ori sindicatele muncitoresti, in relatia lor cu partidele socialiste. In alte cazuri, insa, distanta dintre grupuri si partide este mult mai mare pentru ca, in general, grupurilor le este greu sa se bazeze pe posibilitatea de a-si trimite membrii in Parlament. Din aceasta cauza acestea stabilesc mai degraba legaturi cu parlamentarii.

In Marea Britanie, grupurile beneficiaza de o reprezentare aparte in Camera Comunelor si sunt chiar membri ai Parlamentului care, de multe ori, sunt aparatori ai unor interese determinate. Acestia pot fi ori membri ai unui grup de presiune care au fost alesi in Parlament, ori chiar membri ai Parlamentului carora li s-au oferit un post in conducerea grupului respectiv. Unele organizatii isi formeaza grupari de deputati, prieteni sau simpatizati.

In Parlamentul francez, astfel de situatii sunt cumva ascunse, fiind considerate compromitatoare, in afara de cazul in care organizatiile respective nu au un numar foarte mare de deputati sau senatori.

In cazul Romaniei, Senatul si Camera Deputatilor dezbat proiectele de lege si propunerile legislative, precum si alte probleme, iar sedintele, atat cele separate cat si cele comune, sunt publice. Parlamentul exercita o functie de reclamatie si de contestatie, adunarile parlamentare fiind considerate un loc unde se primesc reclamatii ale cetatenilor si grupurilor de interes. Acest lucru inlocuieste dezbaterea permanenta intre cetateni si guvern, intre opozitie si majoritate si devine astfel un loc public unde se pot exprima dezacorduri, pareri etc. Cetatenii se pot adresa deputatilor, senatorilor sau Camerelor, stiind fiecare ca ei sunt reprezentantii cetatenilor si pot fi astfel intermediari intre cetateni si ministri. In sedinte Camerele Parlamentului rezolva foarte repede problemele aduse de cetateni datorita publicitatii dezbaterilor parlamentare, faptului ca Guvernul trebuie sa se exprime in public, publicarii dezbaterilor in Monitorul Oficial si difuzarii lor in mass-media.

De asemenea, o organizatie care face lobby trebuie mai intai sa se adreseze parlamentarilor avand in vedere faptul ca acestia au puterea de a hotara propuneri legislative. Cred ca multi dintre ei ar fi mandri daca li s-ar cere sa-si puna in functiune acest drept. In primul rand , organizatia trebuie sa verifice daca problema se poate rezolva prin intermediul unei legi si nu prin hotararile Guvernului, pentru ca acestea au o putere mai mica. Cel mai bine ar fi daca organizatia ar putea sa convinga pe parlamentarii din partide politice diferite sa semneze propunerea legislativa. Se spune ca, de obicei, este mult mai simplu sa-i convingi pe cei din opozitie sa semneze, din cauza ca parlamentarii majoritari pot fi tentati sa-i trimita pe cei cu propunerea legislativa inapoi la minister. In caz ca nu ar avea alta solutie decat sa se intoarca la Minister, ar trebui totusi sa ceara parlamentarilor din Majoritate sa ii sprijine atunci cand vor discuta cu cei din Guevrn sau cu demnitarii. Dupa ce proiectul legislativ a fost acceptat de Guvern sau de unul sau mai multi parlamentari acest lucru nu inseamna ca lupta s-a sfarsit, ci din contra de abia a inceput. Asadar, proiectul de lege trebuie sa fie urmarit in mai multe institutii si sa ajunga in final la Parlament. Daca a fost bine condusa campania cu proiectul legislativ, exista sansa ca lobby-stii sa fie invitati la o discutie neoficiala sau chiar la dezbateri. In aceasta situatie, lobby-stii trebuie sa vina cu argumente si motivatii solide la fiecare alineat la care vor schimbari.

In ultimul rand, fiecare lobby-ist trebuie sa ia in calcul principiul: nu exista lege permanenta si imuabila! potrivit caruia fiecare lege, buna sau proasta, va fi modificata. Asadar, grupurile de presiune au ca scop convingerea parlamentarilor sau comisiilor sa le sustina solicitarile legislative.

I.4 RELATIA CU PRESA

Mijloacele de informare- presa, radioul, televiziunea, exercita o foarte mare presiune politica. Dintre toate mijloacele media, presa scrisa este folosita in cea mai mare masura de grupurile de interes. Acest lucru se datoreaza numarului mare si varietatii ziarelor si revistelor aflate in circulatie si datorita faptului ca este mai ieftina decat radioul, televiziunea si panourile publicitare.

In general, aceste organisme de informare nu au caracterul unui grup de presiune; ele sunt intreprinderi simple care vor sa castige cat mai multi bani. Totusi, aici fac exceptie ziarele de scandal, care traiesc din atacurile asupra puterii.

Presa, unul dintre mijloacele principale de informare, nu se limiteaza doar la informarea publicului, ci selecteaza, structureaza si valorizeaza informatiile. Asadar, presa poate avea o mare influenta politica intrucat, asa cum afirma intr-un interviu Jaques Juillard, "puterea presei este puterea de a modifica insasi natura evenimentului".

Prin intermediul stirilor televizate sau a ziarelor de mare circulatie, grupurile de interes incearca sa aiba o audienta cat mai mare. Uneori, obiectivul lor este de a influenta opinia informata cu ajutorul ziarului citit de cei mai multi oameni politici.

Wyn Grant indica sase utilizari importante ale media: "vizibilitate, informatie, climat, raspuns reactiv, influenta si continut"[13].

Vizibilitatea se refera la faptul ca grupurile utilizeaza media pentru a-si face simtita prezenta. Scrisorile pe care acestia le trimit presei ajuta la identificarea persoanelor care sunt de acord cu obiectivele grupului. Expunerea grupului in media ii convinge pe membrii sai ca este activ. De asemenea, media poate fi si o sursa foarte importanta pentru grupurile de presiune. Prin media grupurile urmaresc schimbarea opiniei publice cu privire la un subiect anume. Acest lucru implica incercarea de a influenta opiniile decidentilor politici sau de a schimba valorile publice. De exemplu, grupurile care actioneaza pentru protectia mediului pot determina schimbarea opiniei, pentru ca propun subiecte care nu sunt apartin politicii, ci sunt de interes general.

Raspunsul reactiv este necesar cand apare un subiect de interes pentru preocuparile sau activitatile grupului. Astfel, daca sunt intr-o situatie care ii defavorizeaza, trebuie sa reactioneze la timp si sa se plaseze pe o pozitie defensiva. O asemenea situatie poate fi folosita pentru a face o publicitate grupului care sa-l avantajeze; poate fi invitat la anumite emisiuni ca sa-si explice pozitia sau poate raspunde presei in scris la editorialele ziarelor. Folosirea media ca mijloc de influenta este foarte importanta. In general, am observat cu totii ca politicile nu sunt schimbate in urma publicarii unor editoriale, dar o campanie in presa poate obliga decidentii politici sa raspunda la o anumita problema.

Publicitatea pentru exercitarea influentei presupune poate avea si un efect negativ atunci cand nu-si asuma responsabilitatea. "Publicitatea responsabila" inseamna acoperirea de catre presa a activitatilor grupului de presiune si a nevoilor clientilor lui si exclude atacurile impotriva politicienilor si functionarilor .

Pressingul direct asupra presei are drept scop influentarea continutului ei.

I.5 REPERE ISTORICE ALE GRUPURILOR DE PRESIUNE IN ROMANIA

In societatea romaneasca, grupurile de presiune sunt organizatii neguvernamentale care reprezinta o forma de exprimare a intereselor, avand ca rol principal acela de a raspunde unor nevoi ale comunitatii neacoperite de celelalte sectoare ale societatii. In acelasi timp poate oferi sansa unui numar mare de cetateni de a participa la elaborarea politicii publice.

Stim cu totii ca dupa caderea regimului comunist a inceput sa se refaca aspectul asociativ romanesc, desi s-a lovit de multe prejudecati mostenite din perioada anterioara. In deceniul 1990-2000 s-au construit o serie de asociatii si organizatii culturale, ecologice, profesionale, de aparare a drepturilor si libertatilor omului s.a., o parte a lor fiind sustinuta, inclusiv material, de organisme externe occidentale. In anul 2000, Institutul National de Statistica si Studii Economice constata existenta a 23.000 de organizatii neguvernamentale, dintre care numai 2000 active. Densitatea lor este mai mare in capitala si imprejurimi dar si in judetele din vestul Romaniei. Cu toate acestea, asociatiile si organizatiile din Moldova au fost chiar apreciate pentru ca au reusit sa faca parteneriate locale cu autoritatile din municipiu si intreprinderile.

La inceput, asociatiile civice au avut o atitudine critica fata de putere, iar aceasta le-a privit ca pe niste concurenti. Coalitia adusa la putere de Conventia Democrata a ameliorat intr-o oarecare masura relatiile organizatiilor si asociatiilor cu puterile publice. Asadar, asociatiile au incercat sa creeze institutii care sa le apere interesele proprii. De exemplu, la presedintie s-a format un departament al societatii civile care sa informeze si sa fie intermediar intre asociatii si autoritatile statului. De asemenea, la guvern s-a format un birou de legatura cu ONG-urile, pentru a colabora cu ele la amelorarea cadrului juridic si pentru a crea birouri regionale de legatura intre judete. La acestea s-a mai adaugat si formarea unui grup de consilieri.

Procesul de aderare la Uniunea Europeana in care s-a angajat guvernul in urma alegerilor din 2000 a dus la o legatura mai stransa a puterilor publice cu aceste asociatii civice. Edith Lhomel si Sandrine Devaux subliniau ca locul important acordat dezvoltarii regionale si locale in cadrul aderarii face necesara identificarea unor actori sociali la nivelul infra-national, pentru care asociatiile pot fi de un mare ajutor.

Proiectul de reglementare a statutului asociatiilor si fundatiilor, realizat de un grup de asociatii si discutat in Parlament va face obiectul Ordonantei nr. 26 din 30 ianuarie 2000. Conform articolului 1 persoanele fizice si juridice care au o activitate de interes general sau in interesul unei colectivitati locale sau in interesul lor personal se pot constitui in asociatii sau fundatii. Aceasta noua reglementare obliga autoritatile locale sa coopereze cu organizatiile neguvernamentale, dandu-le informatiile necesare pentru desfasurarea activitatii lor si consultandu-le in anumite probleme care privesc colectivitatea. Astfel se prevede organizarea de federatii care sa aiba personalitate juridica pentru a incuraja micile organizatii sa se asocieze si astfel sa aiba o mai mare putere de presiune.

Desi s-a ajuns la o recunoastere nationala a asociatiilor, in Romania nu exista inca un parteneriat local practicat.

Unele din organizatiile romanesti au exercitat presiuni asupra guvernului, parlamentului, partidelor politice pentru apararea unor scopuri colective, materiale sau morale si au folosit diverse mijloace precum greve, manifestatii, petitii, scrisori etc. Mai activ s-au manifestat sindicatele, organizatii care nu au caracter politic, constituite pentru apararea si promovarea intereselor lor profesionale, economice, sociale ale membrilor lor.

Fundatiile Cristian's Children ( Copiii nostri), si Sfantul Stelian au facut presiuni asupra Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, Ministerului de Finante, Ministerului Sanatatii, Parlamentul Romaniei si Guvern, obtinand bani si folosirea gratuita a retelei sanitare si de asistenta sociala.

Alte asociatii care s-au manifestat ca grupuri de presiune au fost LADO - Liga Apararii Dreptului Omului (care a promovat libertatea de exprimare, accesul la informatii, apararea drepturilor cetatenesti), GRADO - Grupul Roman pentru Apararea Dreptului Omului, diverse asociatii pentru protectia animalelor s.a. Organizatia pentru Protectia Consumatorilor este un puternic grup de presiune care prin actiunile sale de lobby a reusit sa determine factorii de decizie sa elaboreze o serioasa legislatie in acest domeniu.

Prima organizatie nonguvernamentala din Romania care a participat activ la crearea unei societati mai bune pentru minoritatile sexuale a fost asociatia Accept, care a fost si un grup de lobby eficient. Principalul proiect de lobby al acestei asociatii cu titlul "Catre o Romanie libera pentru cetatenii sai LGBT", a urmarit reducerea gradului de homofobie din societate printr-o campanie publica si activitati educationale. Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 89 iunie 2001, care a abrogat articolul 200 al Codului Penal, Ordinul guvernului pivind sanctionarea tuturor formelor de discriminare, inclusiv pe motive de orientare sexuala, adoptate de Parlament si promulgate de Presedinte, Romania s-a alaturat la cerintele Uniunii Europene de nediscriminare pe motiv de orientare sexuala.

Tot in acest context, un alt grup de presiune care a avut avantaje in anii '90 cu ajutorul campaniilor mediatice a fost miscarea pentru drepturile homosexualilor. In Marea Britanie sa ajuns la reducerea la 16 ani a varstei de participare la un act homosexual si la desfiintarea alineatului 28 care interzicea autoritatilor locale sa dea fonduri pentru promovarea homosexulitatii, inclusiv simpla informare si educare a tinerilor cu privire la ceea ce inseamna homosexualitatea si de ce nu este ea un lucru cumplit. Desi miscarea era impartita in tabara celor care foloseau iesirile in strada si a celor care preferau lobby-ul discret , pana la urma, prin imbinarea acestor atitudini s-a obtinut o adevarata schimbare a perceptiei publice despre homosexualitate.

Constientizarea extinderii posibilitatii de exprimare a diverselor interese din societatea romaneasca, datorita formarii unui nou cadru legislativ, diversificarea mijloacelor si a tehnicilor utilizate in actiunile de pressing pot contribui la cresterea gradului de functionare democratica a societatii.