CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Mecanica Dezvoltarii Comunitare
1 Definitii
Comunitatea este un sistem social in care relatiile sunt personale, informale, traditionale si sunt bazate pe sentimente (sat, bloc, cartier, oras mic etc.). Exista o comunitate familiala de origine, de obiceiuri, de credinte etc.
Existenta unei comunitati este insotita si determinata de sentimentul apartenentei la acea comunitate.
Societatea este un sistem in care relatiile sunt impersonale, utilitare, formale, rationale, bazate pe schimburi comerciale, politice etc.
Dezvoltarea comunitara e un proces de rezolvare de probleme, cu etape clare si necesare pentru atingerea unui obiectiv dorit pentru prevenirea sau ameliorarea problemelor comunitatii.
Dezvoltarea comunitara e un proces social prin care indivizii dintr-o comunitate controleaza si se adapteaza tot mai bine la aspectele specifice ale unei lumi in permanenta schimbare.
Dezvoltare comunitara: dezvoltarea comunitara poate fi definita ca un proces menit sa creeze conditiile de progres economic si social pentru intreaga comunitate cu participarea activa a acesteia si cu totala incredere posibila in initiativa comunitatilor " (O.N.U. 1955)
Desi vizeaza atat spatiul construit, orasul, cat si pe cel deschis, satul, dezvoltarea comunitara a fost asociata cu precadere mediului rural data fiind, in cele mai multe cazuri, cazuistica economica si sociala.
Obiective ale dezvoltarii comunitare:
In Dezvoltarea comunitara- sursa a bunastarii collective[1], Elena Zamfir definea urmatoarele obiective ale dezvoltrii comunitare:
constructia/reabilitare a infrastructurii comunitare: drumuri, poduri, canalizare, alte facilitati publice, sisteme de comunicare
amenajari teritoriale: atat cele necesare productiei- indiguiri, regularizari de ape- cat si cele referitoare a prevenirea si eliminarea efectelor poluarii si reabilitarea ecosistemului
realizarea unor obiective de interes public: scoli, spitale, locuri de agrement, complexe sportive
dezvoltarea de capacitati productive atat de tip individual, cat si cooperativ, stimularea dezvoltarii de afaceri, a crearii de locuri de munca reprezinta o cale importanta pentru cresterea si dezvoltarea bunastarii colective.
Cresterea securitatii individuale si colective reprezinta mai ales in societatile actuale extrem de vulnerabile, obiectul frecvent al actiunilor comunitare
Forme sistemice de ajutorare si intrajutorare- sprijin pentru tinerii casatoriti, pentru persoanele in nevoie (batrani, orfani, copi abandonati, mame singure, etc.)
Organizarea vecinatatii: cetatenii dintr-o comunitate stabilesc legaturi intre ei pentru a duce o viata mai buna. Consta in:
construirea unei structuri reprezentative formate din persoane cu initiativa din comunitate care sa identifice nevoile acesteia;
definirea de sarcini si asumarea lor de membrii comunitatii;
dezvoltarea abilitatilor membrilor, in vederea indeplinirii sarcinilor (in special abilitati de organizare si conducere).
Se pot implica toti membrii comunitatii, de la cei dezavantajati la cei care fac parte din structurile de putere.
Organizarea de comunitati functionale
Comunitatea nu este geografica, ci functionala, adica concentrata pe o problema comuna (prevenirea SIDA, a infractionalitatii, violenta domestica); de exemplu, organizatiile persoanelor cu handicap. Aceste organizatii pledeaza pentru schimbarea politicilor, comportamentelor si atitudinilor in legatura cu problema pentru care militeaza sau organizeaza servicii pentru persoanele afectate de aceasta.
3. Dezvoltarea sociala si economica
In comunitati sarace sau oprimate, se organizeaza o structura a membrilor lor, care intai isi dezvolta capacitatea de a se auto-administra, apoi dezvolta planuri de progres social si economic. Cel mai adesea, o astfel de structura incearca sa convinga detinatori de resurse (consilii locale si judetene, fundatii, banci, investitori) sa investeasca in comunitate.
4. Planificarea sociala
Porneste de la premisa ca schimbarea comunitatii intr-un mediu complex si industrializat necesita profesionisti pregatiti sa ghideze acest proces. De regula, un segment al structurii de putere (agentie de dezvoltare regionala, consiliul local sau judetean etc.) angajeaza un expert care sa identifice si sa rezolve problemele sociale.
5. Legatura cu comunitatea in dezvoltarea de programe
Se doreste conceperea si implementarea unui serviciu nou sau imbunatatit de care comunitatea a hotarat ca are nevoie. Se intervine asupra finantatorilor care sa asigure finantarea necesara si asupra beneficiarilor.
6. Coalitii
Reprezentanti a diferite organizatii lucreaza impreuna pentru a influenta o institutie, pentru a produce o schimbare sociala; de exemplu, sa incurajeze finantatorii pentru a finanta servicii noi si oficialii sa adopte anumite politici.
7. Politici si actiuni sociale
Segmente de populatie dezavantajate se organizeaza pentru a face presiuni asupra structurilor de putere, incercand sa schimbe politicile sau organizatiile. Tacticile folosite sunt protestele, boicoturile, confruntarile si negocierile.
8. Miscari sociale
Sunt eforturi organizate ale unor segmente largi de populatie de a schimba o lege, politica sociala sau norma sociala. Uneori, idealurile promovate de miscarile sociale devin norme sociale; de exemplu, unele idealuri ale miscarilor feministe.
Dezvoltarea comunitara poate fi rodul initiativei:
unui grup spontan de membri ai comunitatii, care au un interes comun;
unei organizatii neguvernamentale create de un grup spontan de membri ai comunitatii, care au un interes comun;
autoritatilor locale (primar, Consiliu local);
unei organizatii "expert" in dezvoltare comunitara, la cererea unor factori din comunitate sau din proprie initiativa.
Evaluarea nevoilor: strangerea, organizarea si analiza informatiilor pertinente
Tipuri de nevoi:
nevoile simtite, percepute de persoana care are nevoia
nevoile exprimate sunt nevoile simtite pe care le comunicam celorlalti (asistentul social ii va ajuta pe oameni sa-si exprime nevoile)
nevoile prescrise sau normative sunt cele percepute de un expert ca existand in situatia data (de exemplu, nevoia de programe de tineret intr-o comunitate)
nevoile comparative apar atunci cand comparam o comunitate cu alta (de exemplu, numarul de patrule de politie)
Tipuri de informatii folosite in evaluarea nevoilor:
caracteristicile demografice ale comunitatii: structura de varsta, structura etnica si rasiala, suprafata pe care locuieste comunitatea .
informatii sociale:
o date economice,
o date despre angajare (niveluri ocupationale),
o familii (relatiile dintre parinti si copii, probleme in cuplurile casatorite, rata divorturilor),
o educatie (frecventarea scolii, rata renuntarii la scoala),
o locuinte (numar, utilitati, supraaglomerarea),
o sanatatea fizica si mentala (dizabilitati, cauze ale mortalitatii, rata imbolnavirilor, conditiile de mediu)
o managementul locuintei (menaj, hrana, administrarea locuintei, ingrijirea copiilor)
o recreere (activitati de timp liber, sport, activitati culturale)
o incidenta delictelor (rata criminalitatii, frica de infractiuni)
o satisfactii rezultate din viata in comunitate, cum ar fi solidaritatea comunitara
cunoasterea si utilizarea serviciilor si prestatiilor
bariere in calea utilizarii serviciilor: bariere fizice (lipsa mijloacelor de transport, distanta mare), atitudini negative ale personalului, stigmatizarea sociala, costul prea ridicat al serviciului, criterii de eligibilitate prea restrictive sau percepute ca atare
existenta unui sistem de informare in comunitate
evaluarea resurselor, inclusiv politice (mobilizarea conducatorilor)
Strangerea informatiilor:
de la persoane care cunosc comunitatea (oficialitati, directori de organizatii, proeti, medici, asistente de ocrotire), prin chestionar sau interviu, discutii de grup
de la o adunare comunitara (incluzand specialisti si oameni obisnuiti)
date statistice referitoare la persoanele beneficiare ale unor servicii
date statistice referitoare la populatie (indicatori sociali): delincventa, rata mortalitatii sau morbiditatii, conditiile de trai (igiena locuirii, numarul de persoane pe camera, conditii economice)
Metode de obtinere a informatiilor:
interviul
observatia (eventual participativa)
analiza materialelor scrise (publicatii, documente oficiale, documente de istorie locala, arhive)
O problema este sociala (si nu individuala) daca ea este resimtita de mai multi oameni ca o situatie de viata nesatisfacatoare.
- Ce este apreciat ca nemultumitor?
à este necesara o descriere cat se poate de concreta.
- Ce cater cine?
à sunt numiti cei implicati si pozitia lor in comunitate in termeni de putere de influenta, prestigiu si incredere a concetatenilor in ei, relatiile cu ceilalti sau cu cei care ii sustin si posibilitatile lor (ce pot face).
- De ce?
à fiecare dintre cei implicati este descris dupa viziunea sa asupra situatiei (perspectiva, valori, norme, impresii), impresia asupra cauzelor problemei si urmarilor acesteia, daca este dispus sa se implice, daca accepta sau nu compromisuri.
à fiecare din cei implicati este caracterizat din punctul de vedere al posibilelor rezolvari pe care le prezinta, al cailor pe care este dispus sa le foloseasca (de scurta sau de lunga durata, prin discutii sau confruntari).
Problemele sociale nu pot fi intotdeauna influentate in modul in care este de dorit intr-o situatie ideala. De mare ajutor ar fi sa raspundem la urmatoarele intrebari:
Ce este apreciat ca nemultumitor? De ca?
La ce nivel? (individual, de grup, de cartier / sat, de comunitate) Este vorba de o dependenta intre niveluri?
Ce factori (ne)stimulatori trebuie influentati?
In ce conditii sunt acestia influentabili?
Cum pot fi influentati (metode, mijloace)?
Ce efecte vor fi obtinute?
Analiza problemei consta in:
identificarea problemei care va face obiectul procesului de dezvoltare comunitara: se stabileste daca problema luata in considerare este potrivita sau daca este formulata corect (natura subiectiva a problemei): identitatea problemei (ce este exact?), locatia (unde se afla exact?), magnitudinea (cat de extinsa este?). Se identifica si ce NU este problema.
analiza cauzelor problemei: factorii care contribuie la problema: factori economici, presiuni politice, valori institutionale, atitudini. Analiza cauzelor permite sa aflam daca problema luata in considerare este cea reala; daca nu e, procesul e reluat (de exemplu, teoria retardului mintal in delincventa).
evaluarea resurselor actuale si potentiale: surse financiare, grupuri afectate de problema, timpul dedicat problemei.
Se refera la:
stabilirea scopurilor dezvoltarii comunitare (rezolvarea unei probleme) formulate in termeni generali si pe termen lung
testarea problemei (daca e problema pentru toata lumea)
stabilirea obiectivelor specifice (care descriu rezultate realiste si sunt cuantificabile in raport cu actiunile care trebuie intreprinse si cu perioada de timp necesara). In functie de ele se va face evaluarea.
dezvoltarea unui grup pentru rezolvarea unei probleme, gasirea unor lideri (pentru fiecare se indica: pozitia in retea, persoanele cu care are relatii, ce contributie pot avea)
intalnirea cu acestia si elaborarea planului de actiune (ce trebuie facut, a cui e sarcina, cand se executa, resurse si mijloace disponibile, unde se incepe, actiunile de efectuat, rezultate sau efecte asteptate)
Are in vedere desfasurarea actiunilor planificate in etapa anterioara. De exemplu, una dintre acestea ar putea fi organizarea unei adunari publice (vezi detalii mai sus la organizarea de intalniri eficiente).
Acum are loc mobilizarea liderilor si a comunitatii de catre acestia.
Se verifica masura indeplinirii scopurilor si obiectivelor asumate la start
Adesea dezvoltarea comunitara este de fapt un proces de facilitare comunitara, adica procesul de asistare a unei comunitati pentru ca aceasta sa se organizeze in vederea luarii unor decizii, pentru rezolvarea unor probleme prin procese participative. Intervine aici un expert sau o organizatie care sprijina comunitatea pe parcursul intregului proces. Este un proces de participare, de gasire a solutiilor inovatoare la nivel de comunitate, care nu poate fi impus din exterior.
4 Mobilizarea sociala
Definitie
Mobilizarea sociala este procesul prin care se reunesc toti partenerii sociali interesati de cresterea gradului de constientizare a unui grup fata de o problema comuna, de identificare a nevoilor proprii, de oferire de suport in identificarea resurselor si serviciilor necesare pentru gasirea mijloacelor de a se descurca in mod independent, de a prelua controlul asupra propriilor vieti
"MS este abordarea integrala planificata in cadrul careia se pune in primul rand accent pe construirea unor parteneriate si actiuni comunitare pentru atingerea unor obiective comune "(Wallack 1989)
"MS sociala este procesul prin care membrii unei comunitati devin constienti de existenta unei probleme, iau act de faptul ca aceasta problema este foarte importanta pentru viata lor si hotarasc impreuna care sunt pasii necesari pentru rezolvarea ei si trec impreuna la actiune "(Thompson si Pertschuk 1992)
MS este procesul de creare a unei structuri organizationale prin care membrii unei comunitati si in special cei dezavantajati se organizeaza ca grup de sine statator/independent, considerand ca aceasta este cea mai buna modalitate de rezolvare a unor nevoi/probleme comune.
Conceptul de MS porneste de la recunoasterea importantei abordarii participative in obtinerea unei dezvoltari de succes si de durata. MS efectiva depaseste granitele dezvoltarii comunitare, necesitand antrenarea eforturilor autoritatilor centrale, a sectorului neguvernamental, al cetatenilor, in scopul realizarii unei dezvoltari sociale, economice si politice sustinute.
"Efectele MS si impactul acestui proces la nivel local si national pot fi amplificate intr-un mediu favorabil politic si acolo unde exista mecanismele care permit transferarea experientelor si lectiilor de la nivelul comunitatii la nivelul politicilor" (UNDP 2003t)
"Abordare planificata, coerenta, care se bazeaza pe actiuni si aliante comunitare; aceasta inseamna punerea in comun, prin aliante intersectoriale, a resurselor pentru sensibilizarea, cresterea gradului de constientizare si participare a comunitati, realizarea unor programe specifice de dezvoltare pe termen lung si cu resurse proprii".
Esential este procesul prin care membrii unei comunitati invata sa detina controlul asupra propriilor vieti si asupra mediului. (Minkler 1990)
Este un proces de participare, de gasire a solutiilor inovatoare si nu poate fi impus din exterior.
ELEMENTE DEFINITORII ALE MOBILIZARII SOCIALE
Elemente definitorii ale mobilizarii sociale :
Mobilizarea sociala/comunitara este un proces de crestere a gradului de constientizare, si de imbunatatire a capacitatii de rezolvare a problemelor care-i plaseaza in centru pe cei afectati de probleme. Oamenii sunt invatati sa inteleaga, sa actioneze si sa-si rezolve problemele urmand o succesiune de pasi. In timpul parcurgerii acestor secvente oamenii dobandesc cunostintele, abilitatile practice, valorile si convingerile necesare pentru a deveni actori ai propriei schimbari. Obiectivul este cel de spargere a "culturii tacerii".
Procesul are ca finalitate o impartire, distribuire echitabila a resurselor si de restabilire a legaturilor de solidaritate in cadrul unei colectivitati.
1. Etape in procesul de mobilizare sociala
1.etapa de analiza situationala
identificarea elementelor caracteristice comunitatii: date istorice, indicatori monografici, situatia scolarizarii, etc.
identificarea nevoilor si a liderilor din comunitate
etapa de mobilizare a liderilor si a comunitatii
intalnirea liderilor comunitari
mobilizarea comunitatii de catre lideri
intalnirea comunitatii, validarea liderilor si alegerea problemei specifice
3.etapa de planificare a activitatilor
planificare pentru rezolvarea problemelor comunitatii
planificarea sustinerii structurii comunitare
De ce e necesar sa analizam situatia comunitatii din perspectiva problematicii acesteia?
Pentru a crea o baza informationala necesara in dezvoltarea serviciilor sociala
Pentru a identifica punctele forte si resursele pe plan local care pot fi explorate de catre grupurile vulnerabile/ in favoarea acestora
Pentru a identifica probleme care, in comunitatea respectiva, au ca efecte situatii de excludere/marginalizare a grupurilor vulnerabile, dificultati de integrare, delincventa-pericole sociale etc;
Pentru a vedea daca tinerii au un rol activ sau pasiv in viata comunitatii
Pentru a elabora o strategie/ un plan de actiune in favoarea persoanelor vulnerabile din comunitate, prin care sa intervenim asupra unor cauze ale problemelor si sa amelioram situatia existenta intr-o perioada data de timp
Pentru a obtine implicarea si suportul comunitatii
analiza creeaza oportunitati pentru angajarea membrilor comunitatii inainte de a se lua decizii in ceea ce priveste tinerii ( de ex., referitoare la dezvoltarea unor servicii pentru tineri)
este un pas important deoarece demonstreaza intentia membrilor comunitatii de a lucra in parteneriat si ii determina sa faca eforturi in membrilor comunitatii
Pentru a crea o intelegere comuna a problematicii persoanelor vulnerabile din comunitatea respectiva
in majoritatea comunitatilor, indivizii cunosc doar "partea din tablou" care ii afecteaza direct.
Existenta unei intelegeri comune este esentiala pentru a ajunge la consens si la munca in echipa pentru gasirea solutiilor adecvate.
Pentru a crea un tablou de baza care sa reprezinte comunitatea la acel moment
Se creeaza o intelegere comuna a situatiei tinerilor din comunitate la un moment anume
Repetand analiza, vom putea vedea impactul proiectelor si vom putea intelege cum evolueaza comunitatea in timp
De ce alegem comunitatea ca nivel teritorial de analiza ¿
fiecare comunitate are contextul sau specific - economic, social si cultural - iar integrarea/ participarea sociala a tinerilor se realizeaza in acest context
este esential accesul tinerilor la servicii adecvate si la informatii necesare unei dezvoltari personale in interiorul comunitatii; prin analiza locala se pot evidentia disfunctionalitatile, lipsa unor servicii, accesul dificil la informatii si se pot propune solutii de ameliorare
descentralizarea (politicilor, serviciilor etc) este tendinta fireasca in orice societate democratica. La nivelul comunitatii se afla nevoile, resursele, solutiile cele mai adecvate - deci statul trebuie sa incurajeze cresterea rolului comunitatii locale
locuitorii unei comunitati doresc o viata mai buna pentru ei si familiile lor, un viitor mai sigur pentru copii. Evaluarea comunitara ii ajuta pe locuitori sa creeze servicii si programe care raspund nevoilor, schimbarilor, dorintelor si oportunitatilor din acea comunitate
Prin ce se deosebeste procesul de analiza comunitara de formele traditionale de evaluare a nevoilor?
evaluarea se refera nu numai la nevoi, ci si la resursele comunitatii
concentrarea exclusiv pe nevoi/ pe aspecte negative determina atat un sentiment de dezarmare, de neputinta etc. In randul celor care evalueaza, cat si pierderea din vedere a unor informatii si resurse care exista in comunitate
referindu-se si la evaluarea resurselor, se previne "reinventarea" unor servicii/ practici pozitive deja existente
are mai multe componente si implica mai multe tipuri de strategii de strangere de informatii
nu se rezuma la o analiza statistica, ci promoveaza conceptul conform caruia datele statistice sunt doar o cale de a vedea comunitatea
presupune mai multe tipuri de informatii/ de surse de informare/ de metode de culegere a datelor
este esential ca toate aceste strategii de culegere de informatii sa fie utilizate impreuna, pentru a putea crea o imagine cat mai completa si mai bogata asupra nevoilor, resurselor si prioritatilor comunitatii.
nu este doar o culegere de date, ci implica cu precadere construirea dialogului si a consensului in mobilizarea comunitatii
Un scop primar al analizei este crearea unei baze comune de informatii utilizabile in dezbaterea situatiei din comunitate
Procesul de analiza este la fel de important ca si rezultatele acestuia
nu este un proces academic
Procesul de analiza nu respecta standarde rigide, nu este de o rigoare academica - ci este proiectat si realizat in timpul si cu resursele existente in comunitate;
Scopul nostru este sa proiectam un proces de evaluare care depinde mai putin de experti sau cercetatori stiintifici si mai mult de cunostintele membrilor comunitatii.
Etapele procesului de evaluare si analiza situationala
Etapele pe care ni le propunem atunci cand evaluam si analizam comunitatea din perspectiva problematicii tinerilor sunt :
Constituirea echipei de evaluare
Este esential modul in care se constituie echipa, deoarece aceasta trebuie fie reprezentativa
Astfel, echipa va include :
reprezentanti ai autoritatilor/ politicieni locali
reprezentanti ai institutiilor din comunitate : scoli, unitati sanitare, politie, biserica, centru cultural
reprezentanti ai serviciilor sociale deja existente
reprezentanti ai ONG
b) din partea membrilor comunitatii
- reprezentanti ai diferitelor categorii - elevi, studenti, persoane cu handicap, tineri din institutii rezidentiale, tineri angajati, someri, antreprenori, pensionari, persoane varstnice fara venituri etc.
Scopul final al echipei este de a stabili o agenda comuna pentru schimbare, in sensul imbunatatirii situatiei comunitatii.
Problema specifica
este punctuala si nu generala
necontroversata (trebuie sa preocupe un numar cat mai mare de oameni)
este rezolvabila
este imediata (ACUM)
trebuie sa conduca la imbunatatirea conditiilor de viata ale oamenilor (sa le aduca un avantaj tangibil)
sa fie importanta sa dea oamenilor constiinta propriei puteri)
sa fie resimtita cu intensitate
comunitatea sa aiba resurse pentru a o rezolva
Etapa de mobilizare a liderilor si a comunitatii
Intalnirea liderilor:
Dupa etapa de interviuri, este important ca liderii identificati sa se intalneasca, sa se cunoasca, sa se accepte si sa-si defineasca rolurile.
Teme ce urmeaza sa fie discutate:
rolul liderilor in comunitate
rolurile care trebuiesc asumate
procesul de mobilizare, ce etape cuprinde si care sunt rezultatele asteptate
pasii facuti pana in acel moment
numarul de persoane cu care s-a discutat
Liderii trebuie sa-si exprime disponibilitatea de a lucra impreuna sa fie incurajati sa-si exprime opiniile privind ceilalti lideri.
Facilitatorul urmareste:
Mobilizarea comunitatii
Proces de rezolvare a problemelor comunitatii prin procese participative
Intalnirile liderilor au ca scop demararea proceselor de mobilizare comunitara. Comunitatea trebuie sa devina constienta de propriile nevoi si resurse si implicata activ in gasirea unor cai de rezolvare.
Prezenta facilitatorului, pana acum destul de activa, trebuie sa devina mai discreta. El dialogheaza preponderent cu liderii comunitatii si-i ajuta sa puna in practica principiile participative de luare a deciziilor.
Pentru intalnirea comunitatii, liderii preiau sarcinile pe care, intr-o prima etapa, le-au avut facilitatorii.
Este util ca facilitatorul sa organizeze o intalnire de evaluare cu grupul de lideri, in care sa se discute cum s-au desfasurat interviurile, situatiile iesite din comun etc.
Mobilizarea comunitatii se poate face si prin implicarea mass-media, conferinte, mediatizarea in ziare, televiziune sau posturi de radio
Intalnirea comunitatii
Etape generale
Scopurile intalnirii
informarea comunitatii in legatura cu procesul initiat in comunitate
validarea liderilor
stabilirea unui comitet de initiativa
obtinerea acordului asupra unei probleme specifice identificate
identificarea de noi resurse umane, de idei noi
obtinerea sprijinului
angajamentul liderilor in fata comunitatii si a comunitatii ca atare
accelerarea transferului de cunostinte de la facilitator la lideri
Se organizeaza de obicei dupa ce au avut loc cateva intalniri ale liderilor si ori de cate ori este necesar cand se simte nevoia unei consultari.
Responsabili pentru pregatirea intalnirii sunt liderii, asistati de facilitator.
Rezultate ale procesului de facilitare
Pentru a dezvolta sistemul bazat pe implicarea comunitatii sunt necesare parcurgerea mai multor etape (Helander, 1999: 138-143):
Sensibilizarea comunitatii locale - pentru crearea unei atitudini pozitive fata de potentialii beneficiari : implicarea membrilor comunitatii in conceperea si implementarea diferitelor programe, transferul de cunostinte despre dizabilitati catre membrii comunitatii;
Animarea - este etapa prin care membrii comunitatii decid sa initieze un program de dezvoltare a sistemului de asistenta sociala care raspunde unor nevoi locale, fara existenta unei presiuni externe, de regula politice
Mobilizarea comunitatii urmeaza dupa perioada de animare si urmareste evaluarea nevoilor si a resurselor care pot fi mobilizate in comunitate (umane, financiare, materiale) prin implicarea comunitatii in acest proces;
Organizarea comunitatii este etapa in care se stabileste un plan de management al schimbarii, se stabilesc legaturi intre autoritati si experti in domeniu, de la nivel judetean sau national, se elaboreaza programe, se mobilizeaza resursele si se evalueaza activitatile desfasurate
Implementarea este etapa alegerii "facilitatorului" local, realizarea programelor de instruire, construirea grupurilor de suport, demararea tuturor activitatilor propuse in cadrul programului;
Construirea retelelor de suport - urmareste crearea unor legaturi cu potentiali ofertanti de servicii care nu exista in comunitate (de exemplu, spitale, scoli speciale, organizatii non-guvernamentale, specialisti independenti etc.);
Evaluarea se face la nivel comunitar si se urmareste masurarea succesului programului, prin beneficarilor, specialistilor si membrilor comunitatii.
Persoanele in situatii de criza trebuie sa participe atat la crearea serviciilor oferite, cat si la evaluare si controlul calitatii acestora; in general, in cadrul acestui model masurarea succesului interventiei se face in functie de masurarea reducerii barierelor din societate pentru facilitatea integrarii sociale a persoanelor in situatii de risc.
Aceasta normalizare reprezinta un model complex de interventie care se bazeaza pe o abordare holistica a persoanelor in situatii de risc. Caracteristicile principale ale interventiei comunitare sunt urmatoarele:
Se considera ca trebuie indeplinite cateva conditii pentru dezvoltarea sistemului bazat pe interventia comunitatii (Helander, 1999: 134-135):
Descentralizarea responsabilitatilor si resurselor umane si financiare la nivelul comunitatii. Din acest punct de vedere, organizatiile guvernamentale si non-guvernamentale au rolul de a sprijini initiativele locale, de a oferi asistenta comunitatilor;
Implicarea comunitatii (grup de persoane cu interese comune care interactioneaza unii cu altii in mod regulat; o unitate administrativa, sociala aflata intr-o anumita arie geografica);
Imbunatatirea calitatii vietii membrilor comunitatii prin diverse tipuri de facilitati;
Participarea membrilor comunitatii la luarea deciziilor privind dezvoltare si oferirea serviciilor in comunitate;
Lucrul cu comunitatea pentru crearea unei atitudini pozitive fata de problematica persoanele in diferite situatii de risc sau criza
Asigurarea asistentei de specialitate pentru toate situatiile de criza identificate la nivelul comunitatii prin mobilizarea resurselor comunitare si cresterea accesului la serviciile de nivel regional si national;
Adaptarea la nevoile si resursele locale, deoarece acestea sunt diferite in comunitati in urma evaluarilor de nevoi si de resurse;
Surse
Materialul teoretic prezentat in acest capitol se bazeaza pe urmatoarele surse bibliografice, in plus fata de cele mentionate deja:
Lane Cooke si John McMahon (2002). Elemente de baza pentru pregatirea supervizorilor din sistemul de protectie a copilului in Romania
Project Management
Manual, Government of
Bryan Samueles, Nilofer Ahsan and Jill Garcia, Know Your Community - A Step by Step Guide to Community Needs and Resources Assessment, Family Resource Coalition of America, 1998
Manual de facilitare comunitara, World Learning Democracy Network Program
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1425
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved