Influenta minoritatii: o recenzie metaanalitica a

proceselor de influenta sociala

Wendy Wood, Sharon Lundgren, Judith A. Ouellette, Shelly Busceme, and Tamela Blackstone

O recenzie metaanalitica a 97 de experimente asupra influentei minoritatii a evaluat procesele prin care sursele care sustin opinii minoritare, deviante, exercita influenta. Impactul minoritatii a fost evidentiat in primul rand de masuratorile influentei care au fost private fata de sursa si indirect relationate cu continutul mesajului (appeal) si mai putin de masura influentei directe private si de masuratorile publice. Acest impact atenuat al minoritatilor asupra masuratorilor directe private si asupra celor publice sugereaza ca, raspunzand presiunilor normative, subiectii experimentelor au evitat alinierea la o sursa devianta. Analizele mediatorilor au evidentiat ca minoritatile percepute ca fiind consistente in sustinerea opiniilor lor au fost cele cu putere mai mare de influenta. S-a discutat relatia dintre influentele normative si informationale in cadrul paradigmei influentei minoritatilor.

In ce circumstante opiniile minoritatilor exercita influenta asupra curentului general, asupra membrilor grupurilor majoritare? Exercita minoritatile influenta in acelasi mod ca si cei care sustin opinia majoritatii? Istoria ofera multe exemple de minoritati sociale sustinand pozitii deviante care au fost mai tarziu incorporate in perspectivele curentului general de opinie al societatii. Utilizand un exemplu de zi cu zi, reciclarea a fost odata o activitate promovata de grupurile ecologiste extremiste, dar acum e o parte integrata in multe programe municipale de management al deseurilor. Dar exista multe exemple de minoritati de opinie ale caror idei nu au fost adoptate intr-o maniera vizibila de catre societate. Refuzul lui Amish de a adopta noi tehnologii, in special motorul cu combustie interna, a avut un impact general destul de slab. Acest articol examineaza literatura experimentala ce trateaza influenta minoritatii pentru a identifica conditiile in care aceste grupuri au ocazia sa exercite influenta si pentru a evalua procesele influentei sociale ce stau la baza eficacitatii surselor minoritare versus majoritare.

Modelele influentei in grupuri, luate din psihologia sociala clasica au detaliat beneficiile controlului si ale reglementarilor punctelor de vedere minoritare tinzand sa neglijeze influenta pe care o pot exercita aceste minoritati asupra celorlalti (Ex. Cartwright & Zander, 1968; Festinger, 1950, 1954). Grupurile au fost percepute ca luptand pentru uniformitate in problemele importante pentru functionarea grupului. Uniformitatea opiniei era valorizata deoarece ajuta grupul sa-si atinga scopurile si le oferea membrilor suport social si validarea opiniilor lor. (Festinger, 1950, 1954). Bazele acestei perspective sunt acelea ca oamenii doresc consens in cadrul grupului, ei incearca sa obtina consens, de exemplu, prin comunicarea cu minoritatile deviante, si, de asemenea, raspund negativ minoritatilor care impiedica acest consens (cf. Levine, 1989).

Moscovici si colegii sai (Moscovici & Faucheux, 1972; Moscovici & Nemeth, 1974) sustin ca aceste modele ale influentei sunt limitate, mai ales prin faptul ca nu reusesc sa reprezinte cursul influentei dinspre grupul minoritatilor spre membrii grupului majoritar. Majoritatile nu sunt numai tinte ale influentei ci si surse de influenta; minoritatile deviante nu sunt numai tinte ale influentei care refuza sa se conformeze, ci si surse active de influenta care pun sub semnul intrebarii validitatea pozitiei majoritatii. Din acest punct de vedere minoritatile pot exercita influenta daca sustin o realitate sau o perspectiva sociala coerenta si clar conturata care difera de cea a grupului majoritar. Minoritatile eficiente sunt definite prin inegalitatile in frecventa numerica in legatura stransa cu o pozitie opusa regulilor majoritatii. In plus, pentru a diferentia minoritatile de opinie de alte grupuri avantajate din punct de vedere social, dar care sustin si ele opinii deviante (ex.: experti si politicieni cu functii de conducere), definitiile minoritatii specifica des faptul ca minoritatile nu poseda competente sau statut special.

In conceptia lui Moscovici (1980, 1985a, 1985b), influenta reciproca dintre majoritati si minoritati are o radacina comuna in conflict. Oamenii presupusi a fi socializati se asteapta sa existe un raspuns firesc la orice problema, si anume acela cu care sunt de acord cele mai multe persoane. Cand apare dezacordul, acesta este simtit ca nedorit, ca o tensiune sau o amenintare. Dezacordul denota diferentele si are ca rezultat competitia. De asemenea, dezacordurile pot duce la pierderea increderii in propriile credinte si pot reduce increderea in propria persoana si in propriile puncte stabile de referinta. Neintelegerea cu ceilalti si conflictul produs au contribuit la aparitia a doua preocupari de baza care corespund partial distinctiei lui Deutsch & Gerard (1955) dintre influenta normativa si cea informativa. Conflictul ameninta incercarile persoanei de a aparea consistenta din punct de vedere social si acceptabila pentru sine si pentru ceilalti; de asemenea, conflictul ameninta capacitatile persoanei de intelegere a unei informatii legate de mediul fizic si social.

Rezolvarea conflictului dintre majoritate si minoritate depinde de normele principale ale contextului (Moscovici, 1985). Cand norma principala este reducerea sau controlul conflictului si eliminarea deviantei, conflictul este rezolvat prin intermediul influentei normative si prin acordul cu majoritatea. Majoritatile sunt influente deoarece poseda resurse valoroase precum: informatia, competenta si statutul (Moscovici, 1980). Destinatarii sunt dependenti de aceste resurse deoarece, de exemplu, ei au nevoie de informatie sau de recunoasterea propriilor competente sau a statutului lor. Daca perspectiva majoritatii este sustinuta printr-un consens al persoanelor valorizate, atunci in principiu ea este corecta (cf. Asch, 1951) si receptorii nu au nevoie sa evalueze critic continutul acestui mesaj pentru a ii determina validitatea (vezi Makie, 1987; Nemeth, 1986). Destinatarii se intreaba de ce esueaza 'in a vedea sau a gandi ca ceilalti membrii ai grupului' (Moscovici, 1985b, p.394) si isi schimba rationamentele pentru a castiga acceptarea majoritatii.

In general acordul cu punctele de vedere ale majoritatii este considerat a fi rezultatul unui proces de comparatie in care receptorii isi compara propriile raspunsuri cu cele ale grupului majoritar (Moscovici, 1985a, 1985b). Deoarece acordul deriva dintr-o necesitate de consens si nu dintr-o schimbare in intelegerea problemei discutate, este mai probabil sa se manifeste la un nivel public (Moscovici, 1980). Se considera ca raspunsurile private ale receptorilor raman rezistente la influenta majoritatii datorita unei dorinte reactioniste de a ramane independenti, de a isi mentine individualitatea eului, pentru ca rationamentele indivizilor pot devia de la definitia realitatii acordata de catre grup, sau deoarece realitatea le pare ambigua sau putin inteleasa (Moscovici, 1980). Acest acord public cu parerile majoritatii, in absenta acceptarii private, se numeste complianta.

Prin contrast, in structuri sociale caracterizate de norme ale originalitatii, influenta reprezinta inovatie, generarea si adoptarea unor pareri noi, unice (Moscovici, 1985b). In loc sa intareasca controlul conflictului, influenta inovativa este centrata pe crearea conflictului si pe provocarea normelor majoritatii de catre parerile inovatoare ale minoritatii (1). Conflictul generat de minoritati deriva in primul rand din interpretarile acestora asupra realitatii; parerea devianta a minoritatii necesita verificari suplimentare. Daca minoritatea e insistenta si sigura, receptorii vor promova un proces de validare in care vor evalua critic pozitia sustinuta pentru a realiza verificarea ei prin validarea cu realitatea (Moscovici, 1980, 1985b). Receptorii incearca sa 'vada ceea ce a vazut minoritatea, sa inteleaga ce a inteles ea' (Moscovici, 1980, p.215).

Deoarece influenta minoritatii rezulta dintr-o evaluare critica a mesajului (appeal), focalizata pe informatie, este mai probabil sa reprezinte o schimbare de durata care este reflectata in judecatile personale precum si in masuri indirecte care vizeaza cognitiile si perceptiile relationate cu pozitia sustinuta (cf. internalizarea lui Kelman, 1958). De exemplu, Moscovici & Personnaz (1980) au demonstrat ca expunerea la judecatile deviante sustinute de minoritate in cazul perceptiei unor flash-uri colore au generat schimbari perceptuale evidente in judecatile personale ale receptorilor, legate de culoarea ulterioara a imaginii generata de anumite modificari (vezi si alte explicatii care invoca categorizarea constienta, ex. Sorrentino, King & Leo, 1980). Similar, intr-o paradigma a persuasiunii, Mugny (1982) a demonstrat ca acuzarea industriei de catre minoritati in privinta poluarii a afectat judecatile personale ale receptorilor asupra unei probleme similare: responsabilitatea individuala in ceea ce priveste poluarea.

Conform lui Moscovici (1980, 1985a), succesul minoritatii in a schimba judecatile si perceptiile, evidentiat in masuri indirecte ale impactului, nu va fi reflectat in mod necesar si in masurile directe. Receptorii pot rezista alinierii publice la judecata unei surse minoritare deviante. Ei pot sa esueze in a-si recunoaste schimbarile de perceptie si reprezentare cognitiva care au rezultat din contactul cu parerile minoritatii, deoarece le este frica sa nu se dea de gol in fata celorlalti, sa nu vorbeasca sau sa se poarte intr-un mod deviant, sa nu se recunoasca ei insisi ca fiind devianti (Moscovici, 1980; Mugny, 1982). Influenta publica minima, directa a minoritarilor impreuna cu acceptarea privata care provine din cercetarea amanuntita a mesajului minoritatii si a problemei descrise a fost numita conversie (2).

O dogma centrala a analizei lui Moscovici (1985a, 1985b) este ca acordul public minim si acordul privat pronuntat, sunt raspunsuri cuplate la conflictul generat de mesajele minoritatii. Cu cat conflictul este atenuat prin intelegere la un nivel public, cu atat mai mult este redus prin acceptarea privata si prin schimbarea perceptuala si cognitiva pronuntata. Astfel, factorii care inhiba exprimarea publica a acordului cu minoritatea sunt si cei care cresc procesarea mesajului minoritatii si schimbarea in atitudinile private. Moscovici (1985a, 1985b) a opus acestui proces de validare care sta la baza conversiei, procesul compararii care sta la baza compliantei, propunand un model al influentei numit modelul procesului dual. El a sustinut existenta unei asocieri privilegiate (dar nu exclusiva) intre statutul majoritatii si cel al minoritatii ca sursa si ambele procese de schimbare (comparatie vs. validare) si tipurile de influenta evocate (complianta - influenta publica, nu si privata; conversie - influenta privata sau indirecta dar nu si publica).

Stilul comportamental

Prin definitie, minoritatile sunt lipsite de putere, statut si competenta, si in consecinta, abilitatea lor de a provoca procese de validare si de a exercita influenta depinde de alti factori, in particular de aspectele implicite, stilistice ale mesajului lor (Moscovici, 1980, 1985b). Cu toate ca un numar de stiluri comportamentale afecteaza plauzibil influenta (vezi Moscovici, 1985b, discutarea autonomiei) afirmarea consistenta si repetata a opiniei s-a dovedit a fi un stalp de sustinere al eficacitatii minoritatilor (3).

Exista cateva motive datorita carora stilurile consistente pot fi foarte eficiente pentru sursele minoritatii. Moscovici (1985a) a sustinut ca un comportament consistent duce la accentuarea conflictului receptorului cu sursa. O minoritate consistenta nu este dispusa aparent sa cedeze sau sa ajunga la compromis. Astfel, receptorii trebuie sa-si schimbe propria parere pentru a atinge scopurile informationale si sociale ale unei intelegeri clare a realitatii sociale si pentru a intretine relatii satisfacatoare cu sursa (cf. Deutsch & Gerard, 1955). Cu cat mai intens este conflictul generat de consistenta minoritatilor, cu atat mai radicala este conversia pentru a atinge aceste scopuri (cu cat e mai mic efectul public asupra judecatilor sau opiniilor, cu atat mai mare este efectul privat si indirect).

Consistenta poate spori influenta, deoarece aceasta prezinta informatii despre cauzele pozitiei sursei. Din aceasta perspectiva atributionala, marturiile repetate ale pozitiei sursei sunt influente deoarece indica certitudine, incredere si angajare (Maass & Clark, 1984; Moscovici & Faucheux, 1972; Nemeth, Swedlund & Kanki, 1974). Oricum, consistenta poate sa genereze de asemenea perceptii nefavorabile ale sursei si sa atenueze influenta cand afirmarea repetata a mesajului este atribuita caracteristicilor negative ale sursei cum ar fi ingustimea mintii sau dogmatismul (Maass & Clark, 1984 dar vezi si Nemeth & Wachtler, 1973). O alta teorie atributionista asupra influentei minoritatii deriva din asumptia ca 'receptorii' mesajului sunt motivati pentru a se mentine pe pozitii valide (Chaiken & Stangor, 1987; Eagly, Chaiken & Wood, 1981). In aceasta perspectiva, stilul comportamental al sursei e mai eficient in masura in care indica faptul ca pozitia sustinuta reflecta adevarul sau validitatea obiectiva a problemei. Intr-adevar Moscovici (1985b) a sustinut ca un stil comportamental consistent nu este suficient pentru influenta maxima; pozitia sursei trebuie de asemenea sa para obiectiva.

In final, stilurile comportamentale pot fi eficiente deoarece atrag atentia asupra sursei si mesajului. Cercetarile la nivelul grupurilor restranse indica faptul ca ideile si sugestiile membrilor grupului carora li se acorda expertiza si autoritate minima, in general primesc atentie si consideratie limitata din partea celorlalti (Ridgeway, 1984). Un stil de argumentare consistenta si repetata poate fi cerut de la sursele minoritare pentru a li se acorda recunoastere si atentie. Consistenta poate astfel amplifica influenta, deoarece nu le permite altora sa ignore sau sa nu respecte pozitia minoritatii.

Ultimele recenzii ale cercetarilor empirice asupra consistentei au fost ingreunate de operationalizarile multiple ale stilurilor consistente si folosirea limitata a verificarilor manipularii pentru a stabili succesul acestor operationalizari (i.e. La ce nivel percepe receptorul sursa ca fiind consistenta?). La un nivel operational consistenta 'ia multe forme de comportament, de la repetarea persistenta a unei fraze, pana la evitarea comportamentelor contradictorii si pana la elaborarea de dovezi logice' (Moscovici, 1976, p.122). Mai mult, consistenta nu este un construct unitar (Moscovici, 1985b). Repetarea consistenta a pozitiei sursei poate sugera ca sursa e rigida, neconcilianta si extremista si, ca urmare, poate mari acele aspecte ale mesajului care genereaza amenintare si anxietate. Consistenta poate duce si la concluzia ca sursa e corecta, flexibila si dispusa sa acorde validitate opiniilor celorlalti; ca urmare, poate genera conflict minim si amenintare minima (Mugny, 1982; Mugny & Perez, 1991). Aceste aspecte complexe pot explica concluziile divergente formulate in recenziile narative recente. De exemplu, desi Moscovici (1985b) a sustinut ca 'multe studii confirma teoria conform careia consistenta este unul dintre cei mai puternici factori in producerea schimbarii de opinii, judecata si perceptii' (p.364), Levine & Russo (1987) au observat efectele variate ale acestui stil, concluzionand: 'consistenta nu opereaza intr-o maniera simpla' (p.33). Intr-adevar, cercetarea lui Levine pe probleme atitudinale a sugerat ca 'consistenta nu este un determinant crucial al influentei minoritatii' (Levine & Russo, 1987, p.33).

Numarul surselor minoritare si majoritare

In concordanta cu modelele predictive ale influentei sociale (Latane & Wolf, 1981; Tanford & Penrod, 1984) numarul exprima impactul social. Numarul mare al surselor este asociat cu o mai mare capacitate de a exercita influenta si numarul mare de tinte este asociat cu o mai mare capacitate de a rezista influentei. In aceste modele relatia dintre influenta si numarul surselor si tintelor nu e liniara, in schimb ea reprezinta fie o functie a puterii accelerata negativ (Latane & Wolf, 1981), fie o curba de crestere in forma de S, de tip Gompertz (Tanford & Penrod, 1984).

Tanford si Penrod (1984) au testat capacitatea de predictie a acestor modele intr-o metaanaliza a cercetarilor asupra influentei sociale. Ei au generat un suport teoretic impresionant pentru puterea predictiva a numarului asupra masuratorilor conformitatii, preponderent publice, care au fost incluse in lucrare (cu toate ca relatia liniara dintre influenta si numarul de surse si tinte parea ca asigura o potrivire cu datele sumarizate, potrivire cu atat mai adecvata cu cat relatiile non-lineare postulate de aceste modele erau mai complexe). Oricum, a fost inclusa in aceasta lucrare doar o selectie limitata a studiilor asupra influentei minoritatii (douazeci si sase in total) si nu a fost facuta nici o incercare de a testa predictiile conform carora sursele majoritare ar avea un mai mare impact public si direct decat privat si indirect, iar sursele minoritare ar exercita un mai mare impact privat, indirect, decat public, direct. Intr-adevar lucrarea intentiona sa se constituie intr-o demonstratie generala a potentialului modelului predictiv si nu sa realizeze un test specific al eficientei minoritatii.

Dat fiind ca modelele predictive singulare sunt considerate ca fiind suficiente pentru a explica atat impactul minoritatii cat si cel al majoritatii (Latane & Wolf, 1981; Tanford & Penrod, 1984), aceste abordari par sa fie in opozitie directa cu perspectiva procesului dual a lui Moscovici (1980, 1985b). Numarul mai mic (prin definitie) al minoritati fata de majoritate (alaturi de puterea mai mica a minoritatilor in termeni de expertiza, putere si resurse tangibile, Latane & Wolf, 1981) trebuie sa rezulte intr-un impact minoritar minim relativ la sursele majoritatii. Modelele predictive converg cu perspectiva procesului dual in prezicerea unei influente mai mari odata cu cresterea numarului surselor minoritare In abordarea procesului dual numai minoritatile, singure, au influenta minima, deoarece opiniile indivizilor pot fi considerate ca reflectand o perspectiva biasata (cf. Moscovici, 1985b; vezi de asemenea Turner, 1991). Cresterea numarului minoritatii face dificila rezistenta receptorilor prin atribuirea mesajului la idiosincrasiile personale ale surselor.

Similaritatea intre sursa minoritara si tinta majoritara

Din perspectiva unui proces dual (Moscovici, 1985a, 1985b) disimilaritatea dintre sursa (minoritatea) si receptor (majoritatea) nu intarzie influenta. De fapt, minoritatile outgrup care difera de receptori nu numai prin pozitia sustinuta, ci si prin categoria sociala de apartenenta, sunt considerate a fi mai eficiente, exercitand o influenta latenta mai mare decat minoritatile din cadrul grupului. Devianta sociala si cognitiva a unei minoritati outgrup permite receptorilor sa se angajeze in validarea opiniei minoritatii: adica sa ia in considerare continutul ei informational si relatia cu realitatea fara preocupare pentru relatiile lor sociale cu sursa. Aceste beneficii ale disimilaritatii pot fi vazute ca inconsistente cu perspectivele care sustin avantajul influentei datorate similaritatii dintre sursa si tinta. De exemplu, in teoria comparatiei sociale (Festinger, 1954) oamenii isi autoevalueaza opiniile si capacitatile prin comparatie cu ceilalti care sunt similari lor in ceea ce priveste dimensiunile relevante. Cateva analize recente au examinat detaliat rolul similaritatii si disimilaritatii in paradigma influentei minoritatii.

Teoria autocategorizarii

Interpretarea influentei minoritatii din prisma autocategorizarii considera ca similaritatea dintre sursa si tinta constituie baza pentru toate tipurile de influenta (David & Turner, 1992; Turner, 1991). Din aceasta perspectiva, sursele minoritare si majoritare sunt influente daca tinta le considera ca fiind similare cu ea, in anumite privinte relevante pentru subiectul influentei. Sursele similare tintelor exercita influenta deoarece ele asigura evaluari valide, impartasite prin consens, asupra realitatii. Dezacordul cu altii similari produce o incertitudine care poate fi rezolvata prin schimbarea judecatii si restructurarea cognitiva. Cei disimilari au influenta minima, deoarece ei nu poseda in mod necesar o parere valida din punctul de vedere al tintei, despre realitate.

Din aceasta perspectiva, o minoritate va influenta doar cand este categorizata ca membru al grupului. Clasificarea surselor de catre tinte (membru sau non-membru al grupului) variaza in functie de trasaturile contextului social, incluzand tipul de influenta care este evaluat. In timpul evaluarii influentelor publice si private directe, conflictul imediat dintre minoritati si majoritate este frapant - tintele majoritare se opun surselor minoritare - tintele categorizeaza sursa ca fiind disimilara, din afara grupului. Deoarece minoritatile sunt categorizate ca fiind disimilare in acest context, ele au un impact foarte mic. In timpul evaluarilor private indirecte sau intarziate ale influentei, tintele adopta o viziune mai ampla asupra problemei - tintele majoritatii judeca sursele minoritare ca fiind aproximativ similare lor in comparatie cu alte grupuri - si deoarece minoritatea este considerata ca parte din ingrup, aceasta exercita influenta.

Ideea ca tintele categorizeaza sursele in mai multe moduri a produs un numar de constatari experimentale asupra influentei, consistente cu predictiile autocategorizarii. Pentru a testa direct explicatiile autocategorizarii, David & Turner (1992) au efectuat o serie de studii in care au manipulat contextul social in asa fel incat sa varieze clasificarea surselor minoritatii ca: a) similare cu tinta, membre ale ingrupului; b) nesimilare cu tinta, membre ale outgrupului (4). Inainte ca receptorii sa primeasca un mesaj influent, li s-au prezentat informatii despre presupusa distributie a opiniilor asupra problemei tinta, sugerand fie ca multi oameni au fost de acord cu receptorul si ca minoritatea era parte a outgrup-ului, fie ca multi oameni au avut puncte diferite de vedere atat din randul minoritatii, cat si din randul receptorilor, prezentand minoritatea ca un membru al ingrup-ului. Dupa cum s-a anticipat, impactul minoritatii in toate masurile (publica, privata si intarziata) a fost sporit cand informatia oferita sugera similaritate intre sursa si tinta si atenuat cand aceasta informatie sugera disimilaritate. In ciuda acestui suport important pentru teorie, obtinut prin masurarea opiniilor, cercetarii i-a lipsit orice masuratoare directa a variabilei moderatoare critice: categorizarea sociala. In consecinta, ramane neclar daca distributia informatiilor despre opinii a afectat rationamentul receptorilor prin schimbarea categorizarii minoritatii ca membru al ingrup-ului - outgrup-ului sau prin alte mijloace, cum ar fi cresterea si descresterea statutului aparent al sursei ca minoritara.

Sarcini de judecata subiective vs. obiective

Tipul sarcinii de influenta poate determina raspunsurile tintelor la surse similare sau disimilare (Goethals, 1976; Gorenflo & Crano, 1989). In sarcinile de rationament subiectiv, raspunsurile depind in mare masura de atitudinile si preferintele personale (ex.: 'Iti place inghetata?'), iar parerile altora similari pot fi mai influente. Ideea este ca persoanele similare ofera informatii utile despre aspecte consensuale ale problemei in cauza (reactiile care sunt foarte probabil a fi impartasite), in timp ce judecatile altor persoane disimilare pot reflecta propria lor unicitate, atitudinile si preferintele unice, idiosincratice (Crano, 1991; Goethals, 1976; Gorenflo & Crano, 1989). Prin contrast, in sarcinile de rationament obiectiv, raspunsurile reflecta atribute proprii problemei in cauza ('este inghetata rece?'), iar parerea altor persoane disimilare poate fi preferata si poate fi mult mai influenta decat cele ale persoanelor similare. Aceasta pentru ca alte persoane disimilare pot oferi informatii obiective; cand aceste persoane concura cu propriile sale judecati, atunci judecata probabil reflecta caracteristicile obiectului insusi mai degraba decat biasari personale.

Aplicand aceste rationamente in cercetarea influentei minoritatilor, Crano (1991; Crano & Hannula-Bral, in presa) argumenteaza ca pentru receptorii majoritatii, in sarcinile implicand rationamentul subiectiv (atitudini si valori), sursele similare majoritatii care pot oferi informatie consensuala despre problema, ar trebui sa fie mult mai influente decat sursele disimilare ale minoritatii, ale caror rationamente pot reflecta propriile lor idiosincrasii. In orice caz, pentru rationamentele obiective asupra realitatii, sursele minoritare, disimilare ar trebui sa ofere in mod special informatii utile despre realitatea obiectiva si ar trebui sa fie mult mai influente decat sursele majoritare similare. In aceeasi maniera, Moscovici (1980) a propus ideea ca minoritatile au un mai mare impact in chestiunile de rationament obiectiv decat in cele de preferinta, si genereaza o conversie mai mare. Din acesta perspectiva, schimbarea directa, dar nu si cea privata indirecta, apare in sarcinile obiective datorita conflictului considerabil generat atunci cand este provocata intelegerea realitatii factuale de catre destinatari (vs.conflict mai redus cu provocarea opiniilor si preferintelor).

Cercetarea actuala

Prezentul studiu a evaluat dovezile empirice legate de influenta minoritatii din literatura experimentala. Recenziile recente ale cercetarilor pe acest subiect au fost limitate prin faptul ca s-au bazat pe esantioane restranse de lucru. Cativa cercetatori, sumarizand aceasta baza de date limitata au concluzionat ca majoritatile influenteaza in primul rand masuratorile publice ale influentei, nu cele private (Levine & Russo, 1987), si exercita o mai mare influenta publica directa decat minoritatile (Nemeth, 1986). Altii au pus in evidenta rezultatele variate ale influentei asociate majoritatii, sugerand ca, pe langa impactul public, uneori majoritatea afecteaza evaluarile private ale opiniilor asupra problemei direct mentionate in mesaj, si uneori afecteaza judecatile private la masuratori indirect relationate cu continutul mesajului (Eagly & Chaiken, 1993; Kruglanski & Mackie, 1990; Maass, West & Cialdini, 1987; Turner, 1991). In privinta impactului minoritatii, cercetatorii au concluzionat in mod general ca minoritatile tind sa genereze acceptare privata in absenta schimbarii publice (Eagly & Chaiken, 1993; Levine & Russo, 1987; Turner, 1991). Detaliind acest pattern de conversie, Eagly & Chaiken (1993) au concluzionat ca impactul minoritatii este evident atat in masurile private directe cat si indirecte, si Maass et. al (1987) sustin ca este mult mai probabil ca minoritatile, in raport cu majoritatile, sa produca un impact de lunga durata si sa modifice aspectele inconstiente ale comportamentului persoanelor tinta.

Prezenta recenzie foloseste tehnici metaanalitice pentru a centraliza cercetarea din domeniu. Metaanaliza este o tehnica statistica recapitulativa care ofera un sumar cantitativ al constatarilor unui intreg corp de cercetare (Cooper & Hedges, 1994; Hedges & Olkin, 1985). Rezultatele studiilor individuale sunt convertite intr-un etalon standardizat, care, in aceasta analiza a fost scorul standard d pentru diferente. Aceste scoruri sunt apoi centralizate pentru toate studiile pentru o estimare generala a efectului. Pentru a identifica influenta totala generata de sursele minoritatii, am comparat impactul surselor minoritatii cu conditiile de control reprezentate fie prin rationamentele subiectilor dinaintea expunerii la pozitia sursei, fie prin subiecti care nu au primit mesaj persuasiv. In plus, pentru a identifica totalitatea influentei minoritatii comparativ cu cea exercitata de sursele majoritatii, am comparat rezultatele influentei generate de catre minoritati cu cele obtinute de majoritati.

Din perspectiva procesului dual (Moscovici, 1985a) minoritatile ar trebui sa aiba mai putina influenta asupra masurilor directe si publice decat majoritatile, si ar trebui sa aiba impact privat si indirect mult mai puternic (generand astfel interactiunea dintre tipul sursei si stilul influentei reliefata de catre Kruglanski & Mackie, 1990). Mai mult, acest pattern al rezultatelor ar trebui sa fie o functie a impactului diferential al minoritatii si a tipurilor de masuri ale influentei: comparatiile cu grupul de control ar trebui sa evidentieze impactul public limitat al minoritatii si efecte private si indirecte mai puternice. E de notat ca acest pattern al rezultatelor influentei ar suporta o perspectiva a procesului dual, dar nu ar discredita anumite abordari unificate ale influentei majoritatii si minoritatii, din perspectiva unui proces unic, cum ar fi teoria autocategorizarii (David & Turner, 1992; Turner, 1991). Din perspectiva autocategorizarii, influenta este amplificata in cazul membrilor ingrupului pentru ca sursa si receptorul impartasesc un punct de vedere comun asupra realitatii. Impactul mai puternic al surselor minoritatii in masurile private comparativ cu cele publice ar trebui sa fie datorat categorizarii minoritatilor ca membrii outgrup, in cazul evaluarilor publice directe ale opiniilor, si ca membri ingrup in cazul evaluarilor private indirecte. In orice caz, impactul diferentiat in cazul diferitelor masuri ale influentei, ar trebui sa fie inconsistent cu modelele predictive ale influentei sociale (Latane & Wolf, 1981; Tanford & Penrod, 1994). In acest cadru, numarul mai mare de surse si numarul mai mic al tintelor ar trebui sa amplifice in mod uniform impactul in cazul tuturor tipurilor de influenta.

Mai departe examinam aceste abordari teoretice prin verificarea faptului daca impactul minoritatii variaza in functie de numarul moderatorilor prevazuti in ipoteza. In general ar trebui sa existe suport pentru perspectiva procesului dual daca factorii moderatori care inhiba impactul minoritatii la nivel public si direct (in comparatie cu impactul majoritatii si cu conditiile de control fara mesaj), faciliteaza totodata impactul minoritatii la nivel indirect privat. Altfel spus, factorii care genereaza un conflict substantial si blocheaza intelegerea publica si directa cu sursele minoritatii (ex. cand subiectul mesajului implica fapte obiective si provoaca astfel modul in care subiectii inteleg realitatea) ar trebui in acelasi timp sa genereze schimbari de rationament indirecte si private pe masura ce receptorii incearca sa gaseasca o rezolvare a conflictului printr-o evaluare critica a problemelor mentionate in mesajul minoritatii (Moscovici, 1980, 1985a).

Descoperirile specifice pentru fiecare dintre variabilele moderatoare considerate in acest caz pot fi consistente cu alte perspective la fel de bine ca si modelul procesului dual. De exemplu, s-ar putea prezice o mai eficienta influenta a minoritatii in cazul unor sarcini de rationament obiectiv decat in sarcinile de rationament subiectiv, pe baza unei mai bune informari asupra rationamentului altor persoane disimilare (i.e. surse ale minoritatii pentru receptorii majoritatii), in sarcini obiective vs. subiective (Crano, 1991), precum si pe baza unui conflict mai puternic cauzat de perspectivele deviante ale minoritatii care prezinta rationamente obiective vs. subiective (Moscovici, 1980).

In mod aditional am examinat daca influenta minoritatii a fost dependenta de aspecte variate legate de identitatea sursei. Potrivit lui Mugny & Papastamou (1976-1977, 1980), influenta minoritatii este atenuata atunci cand receptorii 'psihologizeaza' sursa sau evalueaza atributele psihologice ale sursei inainte sa primeasca mesajul, si astfel atribuie mesajul atributelor idiosincratice ale sursei. Am examinat totodata daca impactul minoritatii variaza in functie de metodele specifice folosite pentru identificarea sursei minoritatii. Potrivit modelului procesului dual, definitiile minoritatii care intensifica conflictul cu receptorii (ex. atunci cand statutul minoritatii este definit in termenii apartenentei la un gup social deviant), ar trebui sa genereze un mult mai marcat pattern al conversiei decat atunci cand definitia minoritatii genereaza un conflict mai mic (ex. atunci cand minoritatea este definita in termenii unei persoane care sustine o pozitie non-consensuala).

Totodata am verificat daca identitatea autorului a afectat rezultatele studiului. In analizele anterioare initiatorii unei paradigme de cercetare sau a unei perspective teoretice au generat uneori rezultate mult mai puternice decat alti cercetatori (cf. Johnson & Eagly, 1989; Strube & Garcia, 1981). Efectele de grup ale cercetarilor pot emerge dintr-o varietate de factori, inclusiv metodologia superioara a cercetatorilor (ex. manipulari mai bine controlate), intelegerea conceptuala mult mai completa a fenomenului, artefacte de design si analiza precum sunt efectele de experimentator si erorile sistematice de procedura (vezi Eagly & Wood, 1994).

In final, nu s-a putut evalua in mod direct daca stilurile comportamentale consistente au intensificat impactul minoritatii. Datorita unei mari varietati de operationalizari ale consistentei, in absenta unor verificari adecvate ale manipularilor, am intampinat o mai mare dificultate in incercarea de a diferentia stilurile comportamentale consistente de cele inconsistente. Ca urmare, ne-am bazat pe evaluarile originale efectuate de catre subiecti asupra masurii in care ei au perceput sursa ca fiind consistenta. Astfel, consistenta a fost definita in termenii perceptiilor subiective asupra sursei, independent de stilul comportamental propriu-zis al acesteia. Pentru acele studii din lucrarea noastra care au oferit asemenea date despre evaluarile sursei, noi am evaluat relatiile dintre influenta si consistenta perceputa a sursei (si de asemenea cumprinzand si alte perceptii asupra sursei), asteptandu-ne ca minoritatile apreciate a fi in mod special consistente sa fie de asemenea, in mod special, influente.

Metoda

Identificarea articolelor

S-au efectuat cautari asistate de calculator in Psychlit, Dissertation Abstracts (rezumate ale dizertatiilor) si ERIC, acoperind literatura publicata din 1950 pana in 1991; cuvintele cheie folosite au fost: minoritate, influenta, conversie, devianta si inovatie. Cele mai recente publicatii (ultimii cinci ani) din urmatoarele reviste au fost analizate manual in cautarea articolelor relevante: 'European Journal of Social Psychology', 'Journal of Personality and Social Psychology', 'Journal of Experimental Social Psychology', 'Social Psychology Quarterly' si 'British Journal of Social Psychology'. S-au efectuat de asemenea verificari in listele de referinte ale celor mai recente recenzii legate de cercetarea influentei minoritatilor si in listele de referinte ale articolelor incluse in recenzie. Mai mult, copii ale manuscriselor nepublicate au fost solicitate unui numar de cercetatori activi din domeniul influentei minoritatii.

Esantionul de studii si criteriul de selectie

Nouazeci si sapte de rapoarte de cercetare independente au fost incluse in recenzie (vezi apendice). O parte din aceste rapoarte au inclus studii multiple, rezultand un total de 143 rapoarte din diferite esantioane de studii. Studiile au fost extrase atat din publicatiile de limba engleza cat si din cele de limba franceza. Esantionul a fost restrans si a exclus cateva tipuri de cercetari care in trecut fusesera cuprinse sub umbrela vasta a influentei minoritatilor. Pentru a fi inclus in recenzie, un studiu trebuia (a) sa raporteze o masura a influentei (de aceea studii ale rejectiei deviate [ex. Schater, 1951] nu au fost incluse), (b) sa expuna subiectii la un mesaj de influenta standardizat sub forma rationamentului altuia, un mesaj persuasiv sau o alegere comportamentala (de aceea studiile asupra deciziei de grup nu au fost incluse [ex. Moscovici & Neve, 1973; Spitzer & Davis, 1978]); (c) sa prezinte un mesaj influent care sa difere de pozitia proprie a subiectului pentru a permite o schimbare de rationament (ca urmare, studiile asupra suportului social nu au fost incluse [ex. Allen & Levine, 1971]) (3); (d) sa atribuie mesajul unei surse minoritare in cel putin una dintre conditiile experimentale (ca urmare, studiile pure asupra conformitatii [ex. Asch, 1951] si studiile in care sursa nu avea o identitate minoritara clara nu au fost incluse [ex. Filter & Gross, 1975]); si (e), sa prezinte pozitia sursei ca sustinand divergenta fata de pozitia subiectilor (de aceea nu au fost incluse studiile in care sursa isi schimba pozitia de la un pol al opiniei la celalalt [ex. Hollander, 1960]). Mai mult, am exclus studiile cu surse multiple care incercau simultan sa influenteze subiectii in diverse directii, deoarece nu puteau fi distinse efectele unei surse minoritare de cele ale altei surse (ex. studiile asupra influentei simultane minoritare-majoritare [ex. Clark & Maass, 1988] si studiile influentei simultane minoritar oscilante [ex. Emerson, 1954]). In final, indivizii devianti dar cu statut ridicat sau puternici nu pot fi identificati nici ca surse minoritare si nici ca surse majoritare si de aceea nu au fost inclusi (ex. studiile legate de creditul idiosincratic si de conducere [Hollander, 1960] si studiile care prezinta surse-expert [Perez & Mugny, 1990]).

Tipuri de schimbare a atitudinii

Au fost conturate trei tipuri de influenta in aceasta recenzie: schimbarea publica a judecatilor, schimbarea privata in probleme relationate direct cu apelul si schimbarea privata in probleme relationate indirect cu apelul. Aprecierea publica apare sub supravegherea sursei si se refera la acelasi obiect atitudinal ca si in mesajul de influenta. Aceasta masura a influentei a fost considerata o apreciere manifesta si denumita complianta de catre Moscovici (1980, 1985b), pentru a scoate in evidenta faptul ca o asemenea schimbare a raspunsurilor publice, deschise, este asociata cu un minimum de acceptare privata de durata. Masurile influentei private din studiile incluse in aceasta cercetare au fost administrate fara o supraveghere a sursei influentarii, cu toate ca au fost tipic publice pentru experimentator. Raspunsurile private au fost considerate indicatori latenti ai schimbarii si au fost numite conversie (Moscovici, 1980), reflectand o minima acceptare publica care se presupune ca insoteste schimbarea privata. Raspunsurile private directe se refera la acelasi obiect atitudinal care apare si in mesajul influent.

Nu exista o definitie general acceptata in literatura a masuratorilor indirecte private. Cercetatorii au etichetat o varietate de evaluari, care variaza ca relevanta pentru mesajul de influentare, ca masuri indirecte ale conversiei. Potrivit lui Moscovici (1980), influenta indirecta emerge in masurile generale care reflecta valorile, mai degraba decat in masurile care se focalizeaza specific pe problema reprezentata in incercarea de influentare. Oricum, multe masuri indirecte nu evidentiaza o apreciere semnificativa a impactului minoritatii, dat fiind faptul ca efectele mesajului sunt diminuate mai degraba prin distanta mare dintre continutul mesajului si cel al gradului de apreciere si, mai mult, generalizarea influentei de la subiectul mesajului la subiectul aprecierii depinde de reprezentarile cognitive idiosincratice ale receptorilor. Ne-am dorit sa intarim probabilitatea de detectare a influentei indirecte; in consecintǎ am adoptat criterii conservative pentru includerea masuratorilor indirecte. O masura a influentei a fost identificata ca fiind indirecta atunci cand (a) obiectul atitudinii sau rationamentul din mesaj a fost similar in continut (desi nu identic) celui din evaluarea influentei (ca urmare nu am inclus evaluari asupra temei contraceptiei atunci cand mesajul de influentare se referea la avort [ex. Perez, Gastaldi&Mugny, 1990]) si (b) aceeasi dimensiune a judecatii a fost reprezentata in masura influentei si in mesaj (ex. In cazul unui mesaj pentru a schimba atitudinea cuiva, masura indirecta trebuie sa cuprinda evaluarea aprecierii; in cazul unuia privitor la lungimea unei linii masuratoarea indirecta trebuie sa cuprinda rationamente de mǎrime). Acest ultim criteriu exclude masurǎtorile activitatii cognitive ca indicator al influentelor minoritare indirecte (Ex. Nemeth, 1986). Masuratorile noastre indirecte au surprins schimbarea in cadrul unei varietati de credinte si perceptii: Pentru mesajele pe tema atitudinilor masuratorile indirecte au surprins evaluarile unor aspecte ale subiectului mentionate indirect in mesaj; pentru sarcini de rationament asupra culorii am inclus culoarea identificata a imaginii in schimbare, iar pentru alte tipuri de sarcini ele au inclus noi probleme de rationament similare ca forma celor mentionate in mesaj. Nu am avut la dispozitie suficiente date pentru a investiga evaluarile intarziate ca forme ale influentei indirecte.

In final trebuie subliniat ca, pentru studii centrate pe mai multe tipuri de influenta, tipul de masura a influentei a fost confundat cu ordinea aprecierilor si cu intervalul de timp dintre mesaj si apreciere. Schimbarea publica a fost achizitionata imediat dupa mesaj si inainte de schimbarea privata directa, iar schimbarea privata directa a fost atinsa inainte de schimbarea privata indirecta.

Codarea studiilor

Fiecare raport de cercetare care a intrunit criteriile de selectie a fost codat in functie de urmatoarele trasaturi: (a) numarul surselor minoritare; (b) numarul surselor majoritare; (c) numarul tintelor influentarii; (d) continutul incercarii de influentare (exemple de comportament vs. declararea opiniilor vs. argumente sustinute); (e) presiunea sociala ale influentei (prezenta evidenta a sursei influente vs. absenta sursei influente la raspunsul tintei); (f) tipurile de sarcini de rationament (probleme de opinie vs. sarcini de rationament asupra culorii vs. alte sarcini de rationament perceptiv vs. altele); (g) tipul raportului (articole in limba engleza vs. articole in alte limbi vs. capitole dintr-o carte vs. teze/dizertatii vs. manuscrise nepublicate); (h) identitatea autorului cercetarii (Moscovici, colegii si studentii sai; Mugny, Papastamou, Perez, B. Personnaz si M. Personnaz vs. alti cercetatori); (i) anul publicatiei sau al efectuarii studiului; (j) numarul incercarilor de influentare (numarul de mesaje atitudinale sau numarul sarcinilor de rationament divergent); (k) modalitatea de prezentare a mesajului influent (in grupuri mici, discutii fata in fata vs. grup mic, interactiuni mediate de computer sau transmiterea de notite vs. prezentare scrisa/audio vs. altele)); (l) definirea statutului minoritatii (pozitia sursei a fost reprezentata ca fiind nesemnificativa statistic in populatia mai larga a esantionului de subiecti vs. sursa era membra a unui grup social particular si tipic deviant din cadrul societatii vs. sursa se abate de la rationamentul normativ al unui grup mic aflat in interactiune; (m) daca sursa a fost sau nu 'psihologizata'' (adica evaluarea personalitatii sursei de catre receptori inainte ca acestia sa-si exprime opinia) si (n) pentru comparatiile dintre expunerea la o sursa minoritara si conditiile de control, tipul de control reprezentat (comparatia intrasubiecti a pozitiilor pre- si post-mesaj vs. comparatia intersubiecti adica intre grupul experimental si unul de control care nu a fost expus la mesaje influente). Deoarece nu au fost obtinute efecte consistente si interpretabile pentru urmatoarele variabile, acestea nu au mai fost discutate: continutul incercarii de influenta; anul publicatiei; numarul incercarilor de influentare si tipul conditiilor de control pentru minoritate vs. comparatiile de control.

Publicatiile in limba franceza au fost traduse prin intermediul unui program de traducere pentru microcomputere, dezvoltat de Globalink, Inc. (Fairfax, VA). Cu toate ca la inceput 35 de articole distincte in limba franceza au intrunit criteriile de selectie, cateva dintre acestea s-au dovedit a fi rapoarte redundante ale unor constatari experimentale, astfel incat doar 23 dintre ele au fost incluse in esantionul final.

Calcularea marimii efectelor

Pentru fiecare studiu care a oferit suficiente date, a fost calculata masura efectului in forma lui g (Hedges & Olkin, 1985). Aceste calcule au fost efectuate independent prin doua coduri: s-a folosit DSTAT (Johnson, 1989), un program computerizat pentru calcule metaanalitice. Masura efectului influentei (g) este diferenta dintre nivelurile medii ale influentei pentru doua grupuri experimentale impartite la abaterea standard care a fost considerata comuna pentru cele doua grupuri. Marimea efectelor a fost ajustata datorita biasarii cauzate de dimensiunea redusa a esantionului (i.e. tendinta esantioanelor mici de a supraestima efectele la nivel de populatie; Hedges & Olkin, 1985) si, in acest fel, au fost convertite in ds.

Rezultate generale ale studiului. Marimea efectelor influentei a fost calculata pentru a reprezenta marimea efectelor minoritatii in comparatie cu influenta majoritatii si cu conditiile de control fara mesaj. Concret, comparatiile intre marimile efectelor au estimat: (a) pozitia medie a subiectilor expusi la un mesaj influent minoritar relativ la pozitia medie a celor supusi la un mesaj influent majoritar si (b) pozitia medie a subiectilor expusi la un mesaj influent minoritar relativ la media conditiei de control (fie rationamentele anterioare mesajului, fie subiectii de control). Aceste comparatii au fost calculate pentru fiecare dintre cele trei forme de influenta, rezultand un total de sase comparatii diferite: (a) sursa minoritara vs. sursa majoritara in schimbarile publice; (b) sursa minoritara vs. sursa majoritara in schimbarile private directe; (c) sursa minoritara vs. sursa majoritara in schimbarile private indirecte; (d) sursa minoritara vs. grup de control in schimbarile publice; (e) sursa minoritara vs. grup de control in schimbarile private directe si (f) sursa minoritara vs. grup de control in schimbarile private indirecte. Toate masurile efectelor au fost calculate astfel incat valorile negative sa reprezinte o mai mare influenta minoritara, iar valorile pozitive o mai mare influenta majoritara sau, in comparatiile cu grupul de control, indepartarea de pozitia minoritara.

De notat ca aceste comparatii nu au fost grupate in functie de numarul diferit de surse si tinte. Cand un singur experiment a prezentat un numar variabil de surse sau tinte, marimea efectelor a fost calculata pentru fiecare reprezentare a sursei detinuta de tinta.

Analiza de mediere cu perceptia sursei. Un set separat de marimi ale efectelor a fost calculat pentru a ne permite examinarea relatiilor dintre influenta si perceptia sursei minoritare. Aceasta analiza include doar acele studii in care variaza stilul influentei sau identitatea sursei minoritare si care raporteaza perceptiile tintelor asupra sursei in fiecare conditie experimentala. De exemplu, cateva studii au manipulat stilul comportamental al sursei (ex. o atitudine rigida vs. concilianta continuta in mesaj sau o deviere constanta de la punctele de vedere ale altora vs. incercarea de compromis cu ceilalti) altele au variat atributele personale ale sursei (homosexual vs. heterosexual; barbat vs. femeie) si altele au variat relatia intre sursa si tinta (ex. sursa si tinta ca membri ai unor grupuri de discutie coezive vs. non-coezive). Marimea efectelor estimate a fost calculata pentru a reprezenta diferentele dintre conditii in perceperea sursei si apoi in gradul de influentare. Analizele au estimat relatia dintre perceptii.

Marimea estimata a efectului perceptiei sursei a reprezentat diferenta dintre evaluarea medie a sursei (ex. o sursa care isi exprima in mesaj o pozitie rigida) si evaluarea medie a sursei in alta conditie (ex. sursa cu mesaj conciliant) impartita la abaterea standard comuna. Urmatoarele noua categorii de perceptie a sursei au fost reprezentate in esantionul de studii: evaluarea consistentei, a flexibilitatii, a competentei, a sigurantei, a simpatiei, a obiectivitatii, a majoritatii, a angajarii si a persuasiunii.

Estimarea marimii efectului influentei reprezinta diferenta dintre influenta medie intr-o conditie experimentala (ex. mesaj rigid) si influenta medie in alte conditii (ex. mesaj conciliant) divizate prin abaterea standard comuna. Similar evaluarilor influentei in analiza generala a datelor, efectele acestor influente de tip sursa au fost categorizate in: masuratori publice, masuratori private directe si masuratori private indirecte. Deoarece efectele sursei si ale influentei au o directie arbitrara, efectele influentei au fost notate cu plus si efectele perceperii sursei au primit un semn corespunzator influentei estimate. De aceea, de exemplu, daca sursa rigida a fost mai influenta decat cea concilianta dar sursa concilianta a fost mai placuta, efectul influentei a fost asociat cu o valoare pozitiva si efectul perceptiei a fost asociat cu o valoare negativa. Cu toate ca initial am intentionat sa realizam aceste analize ale perceptiei sursei atat pentru sursa majoritara cat si pentru sursa minoritara, nu au fost disponibile date suficiente in privinta perceptiei majoritatii.

Rezultate

Profilul studiului tipic

Asa cum e definit de valorile modale ale codurilor folosite de noi pentru atributele studiilor, studiul tipic in esantionul nostru nu a specificat numarul surselor majoritare (numarul de rezultate cu acest atribut = 89) dar a prezentat o sursa minoritara (n = 41) la o singura tinta (n=49). Mai mult, studiul tipic a prezentat un singur mesaj de influentare (n=39) constand intr-o pozitie sustinuta prin argumente (n=56) iar mesajul sustine o opinie devianta sau neobisnuita intr-o problema de atitudine (n=61). A fost publicat sau completat in 1990 (n = 14) si a aparut in European Journal of Social Psychology (n=31).

Impactul minoritatii si majoritatii in cadrul tipurilor de influenta

Media rezultatelor marimii constatate a efectului a fost calculat pentru fiecare tip de masura dependenta a influentei prin ponderarea fiecarei estimari cu inversul variantei sale (Hedges & Olkin, 1985). Dupa cum se poate vedea in Tabelul 1 comparatiile dintre expunerea la sursele minoritare si grupul de control fara mesaje au relevat un impact minoritar relevant asupra fiecarui tip de influenta. Altfel spus, toate estimarile medii ale marimii efectului au primit valori negative iar intervalul de incredere (CI) de 95% asociat cu aceste estimari nu include si valoarea 0.

Tabel 1

*Marimile efectului au fost calcualte astfel incat valorile negative sa indice o influenta minoritara mai pronuntata iar valorile pozitive sa indice o indepartare de pozitia sustinuta de sursa minoritara. Mediile ponderate au fost calculate ponderand fiecare estimare cu inversul variantei sale. Mediile fara un indice comun difera semnificativ la testele post hoc, la p<0.05.

*Testul pentru omogenitatea efectelor respins la p<0.01

Impactul minoritatii (vs. grupul de control fara mesaje) a fost mai mare in masuratorile indirecte private decat in celelalte forme de influenta. Tipurile de masura a influentei pot fi evaluate prin intermediul unei comparatii intre clase (QB) analoaga testarii efectelor principale in modelul analizei de varianta. QB estimat are o distributie aproximativ c cu p - 1 grade de libertate, unde p reprezinta numarul de clase (Hedges & Olkin, 1985). Rezultatele influentei au variat semnificativ in functie de tipul de masura dependenta. QB = 18.90, p<0.001, cu dovezi mai puternice ale impactului minoritatii asupra masuratorilor private indirecte decat asupra celor private directe sau publice.

Statistica omogenitatii (Qw) arata daca inconsistenta in estimarile pentru fiecare masura dependenta este destul de mare pentru a invalida ipoteza potrivit careia ambele sunt extrase dintr-o populatie comuna (Hedges & Olkin, 1985). Aceasta estimare are o distributie aproximativa de c cu k-1 grade de libertate unde k reprezinta numarul marimilor efectului. Asa cum era de asteptat, date fiind diversele atribute ale studiilor pentru fiecare tip de influenta, omogenitatea efectelor a fost respinsa (vezi Tabelul 1), sugerand ca interpretarea efectelor de nivel mediu ar putea fi nepotrivita. In metaanaliza, un model predictiv poate fi considerat corect specificat atunci cand o variabila clasificatorie (ex. masura tipului de influenta) este asociata cu diferente semnifivative intergrup si omogenitatea nu este respinsa intragrup.

Majoritatile au un impact mai mare decat minoritatile in cazul influentei publice si private directe. Comparatiile dintre impactul minoritatii si majoritatii au aratat o influenta majoritara semnificativ mai mare asupra masurii schimbarii publice sau schimbarii private directe (vezi Tabelul 2). Oricum, asupra masurilor private indirecte a fost obtinuta o tendinta nesemnificativa a surselor minoritare de a fi mai influente decat cele majoritare. Rezultatele influentei au variat semnificativ in ceea ce priveste tipul de masura dependenta, QB = 14,59, p < 0,001, cu o dovada mai puternica a influentei minoritatii asupra masurilor private indirecte decat asupra masurilor private directe sau asupra celor publice. Testele de omogenitate au fost semnificative pentru masurile private directe si indirecte, indicand ca ar putea fi improprie interpretarea efectelor la nivel mediu. Omogenitatea nu a fost respinsa pentru masurile publice.

Tabel 2

*Nota: Marimile efectului au fost calculate astfel incat valorile negative sa indice o influenta minoritara mai pronuntata iar valorile pozitive sa indice o mai mare influenta a majoritatii. Mediile ponderate au fost calculate ponderand fiecare estimare cu inversul variantei sale. Mediile fara un indice comun difera semnificativ la testele post hoc, la p<0.05.

*Testul pentru omogenitatea efectelor respins la p<0.01

Minoritatile au un impact mai puternic decat majoritatile asupra influentei private indirecte in analizele mediilor neponderate. Procedura de ponderare a estimarilor cu inversul variantei acestora acorda ponderea cea mai mare studiilor cu esantioanele cele mai mari si deci estimarilor masurate cu cea mai mare precizie. In plus fata de aceasta procedura de ponderare, mediile efectului au fost calculate cu ponderarea unitatilor acordand o importanta egala tuturor constatarilor. Pentru comparatiile dintre influenta minoritatii si grupul de control, analizele ponderate si neponderate au relevat rezultate comparabile in grad ridicat (vezi Tabelul 1). Similar, in comparatia dintre sursele minoritare si cele majoritare, constatarile publice si private directe nu au variat in functie de metoda de grupare. Oricum, constatarile comparatiei minoritate vs. majoritate in ceea ce priveste masurile private indirecte au diferit semnificativ in functie de cele doua proceduri (vezi Tabelul 2). Influenta indirecta a minoritatii a fost substantial mai mare decat cea a majoritatii la analizele neponderate, in timp ce atunci cand efectele erau ponderate cu inversul variantei se putea observa doar o tendinta nesemnificativa in aceasta directie.

Stabilitatea efectelor: stabilirea validitatii rezultatelor obtinute

Eliminarea efectelor cu valori extreme Alte efecte din fiecare categorie de influenta au fost inlaturate pentru a se ajunge la omogenitate in cadrul grupurilor studiului (cf. Hedges, 1987). Dupa cum e indicat in Tabelul 3, o proportie relativ modesta de studii a fost eliminata din fiecare categorie pentru a rezulta un test de heterogenitate nesemnificativ (variind de la 8% la 17% din efectele intra-categorii). Efectele de nivel mediu nu s-au schimbat substantial in aceste analize, cu exceptia comparatiei minoritate vs. majoritate in privinta influentei private indirecte. In aceasta categorie stergerea unui singur studiu (i.e. Papastamou, 1990) a avut ca rezultat o influenta semnificativ mai mare a minoritatii decat cea a majoritatii (6).

Tabel 3

*Nota: Marimile efectului au fost calculate astfel incat valorile negative sa indice o influenta minoritara mai pronuntata iar valorile pozitive sa indice o mai mare influenta a majoritatii sau, in comparatie cu conditia de control, indepartarea de pozitia sustinuta de catre sursa minoritara. Mediile au fost calculate ponderand fiecare estimare cu inversul variantei sale.

Comparatiile intrastudii. Comparatiile impactului minoritatii in functie de tipul de influenta masurata reprezinta in primul rand comparatii interstudii, in care rezultatele la fiecare nivel de influenta rezulta in principal din seturi diferite de studii. Cu toate ca aceasta strategie are avantajul ca include un numar maxim de date, interpretarea poate fi compromisa prin multi factori unici care variaza concomitent cu studiile individuale (cf. Eagly & Wood, 1994). De aceea categoriile de efecte pot fi diferite intr-o varietate de modalitati in completarea tipului de influenta achizitionata. Pentru a creste siguranta cu care putem interpreta diferentele dintre conditii datorate tipului de influenta, am efectuat comparatiile pe o baza intrastudii, incluzandu-le doar pe acelea care raportau masuri multiple ale influentei. Rezultatele au oferit suport sigur pentru rezultatele din setul complet de date, punand in evidenta un mai mare impact minoritar la masurile private indirecte decat la masurile private directe sau publice (cu toate ca esantioanele mici din aceasta analiza nu au asigurat suficienta putere pentru a genera diferente semnificative statistic intre masuratori). Specific, pentru comparatia dintre sursele minoritare si conditiile de control, un impact minoritar mai puternic a fost evident asupra influentei private indirecte (d = - 0.56; 95%CI = - 0.83 la 0.30, n = 6) decat in cazul influentei publice (d = - 0.13; 95%CI = - 0.38 la 0.12, n = 6). Un pattern similar a rezultat din cele 16 studii care vizau atat influenta privata indirecta (d = - 0.60; 95%CI = - 0.74 la - 0.47) cat si influenta privata directa (d = - 0.23; 95%CI = - 0.36 la - 0.09). Pentru comparatiile dintre sursele minoritare si majoritare, impactul minoritar a fost din nou mai pronuntat in cazul influentei private indirecte. Ca urmare pentru cele trei studii minoritatile n-au diferit de majoritate la masurile care vizau influenta privata indirecta si publica (d = 0.02; 95%CI = - 0.32 la 0.36) dar au fost mai putin influente la masurile publice (d = 0.47; 95%CI = 0.13 la 0.82). Un pattern similar a rezultat pentru cele sase studii care vizau atat influenta privata indirecta (d = 0.08; 95%CI = -0.11 la 0.27) cat si influenta privata directa (d = 0.36; 95%CI = 0.17 la 0.55).

Includerea efectelor neraportate. O preocupare permanenta in interpretarea constatarilor metaanalitice este aceea ca acestea ar putea suprareprezenta rezultate semnificative statistic. Limitarile de spatiu in cercetarile publicate si conventiile privitoare la prezentarea constatarilor pot avea ca efect oferirea unor informatii suficiente pentru a calcula doar efectele pentru acele constatari care sunt semnificative statistic. Pentru a evalua amploarea acestei probleme in setul nostru de date, analizele au fost recalculate incluzand o valoare de zero pentru fiecare rezultat al studiului pentru care nu s-au putut calcula efectele exacte. Dupa cum poate fi vazut in Tabelul 4 rezultatele s-au dovedit a fi robuste, chiar si cu aceasta procedura de diluare, desi au fost oarecum de intensitate mai mica decat analizele bazate doar pe calculele exacte ale marimii efectului.

Tabel 4

*Nota: Marimile efectului au fost calculate astfel incat valorile negative sa indice o influenta minoritara mai pronuntata. Valorile pozitive indica o mai mare influenta a majoritatii sau, in comparatie cu conditia de control, indepartarea de pozitia sustinuta de sursa minoritara. Mediile ponderate au fost calculate ponderand fiecare estimare cu inversul variantei sale. Mediile fara un indice comun difera semnificativ la testele post hoc, la p<0.05.

Examinarea biasarii datorate publicarii. Am evaluat de asemenea daca esantionul a deformat efectele minoritatii ca rezultat al biasarii datorate publicarii, care poate favoriza publicarea descoperirilor semnificative mai degraba decat a celor nesemnificative. Cu toate ca am incercat sa reducem aceasta problema in prezentul articol printr-o incercare extensiva de a localiza si include lucrari nepublicate, cea mai mare parte a esantionului nostru este reprezentat de rapoarte publicate (84%). Contrar oricarei tendinte a lucrarilor publicate de a supraestima impactul minoritatii, pentru masurile private indirecte, cercetarile nepublicate si capitolele din carti au aratat o mai mare influenta a minoritatii raportata la grupul de control (d=-1,97, 95% C.I.=-1,28 la 0,85, n=6) decat in cazul articolelor publicate (d=-0,36, 95% C.I.=-0,50 la -0,22, n=17), QB=28,50, p<0,001. Omogenitatea a fost respinsa in cazul ambelor categorii. Statutul de publicatie nu a afectat celelalte masuri ale influentei.

Testarea modelelor influentei minoritatii prin examinarea variabilelor moderatoare

Definirea minoritatilor prin apartenenta la un grup social a generat un pattern de conversie mai puternic decat celelalte metode de definire a sursei. In general studiile care au definit minoritatile prin apartenenta la un grup social au obtinut un impact public si direct mai redus al minoritatii si un impact privat indirect mai mare decat studiile care au folosit alte metode de identificare a minoritatii (7). De aceea, comparatiile dintre minoritati si grupul de control au relevat o influenta privata directa a minoritatilor mai mica atunci cand sursa era identificata prin informatii despre grupul social (d = 0.02; 95%CI = - 0.18 la 0.22, n = 5) decat pentru alte reprezentari ale identitatii sursei (d =-0.41; 95% CI=-0.55 la -0.28, n=18 pentru distribuirea opiniilor si d = -0.39; 95% CI = - 0.51 la - 0.28, n = 20 pentru prezentarile grupului restrans, ps < .05). Oricum, pentru masurile private indirecte, asigurarea informatiei despre apartenenta sursei la un grup social a marit semnificativ puterea impactului minoritatii, in comparatie cu grupul de control (d = - 1.11; 95%CI = - 1.46 la - 0.76, n = 2) asupra altor reprezentari ale sursei minoritare (d = - 0.27; 95%CI = - 0.53 la - 0.01, n = 9 pentru distribuirea opiniilor si d = - 0.29; 95%CI = - 0.52 la - 0.06, n = 6 pentru prezentarile in grupurilor restranse, ps < .05). Comparatia dintre sursele minoritare si cele majoritare a relevat ca apartenenta la grupul social diminueaza impactul privat direct al minoritatii. Asadar, unicul studiu care a descris grupul social al minoritatii a obtinut dovezi minime pentru influenta privata directa a acestora (d=0,97 95% C.I.=0,57 la 1,38) raportat la cea obtinuta cu alte manipulari ale identitatii sursei (d=0,22, 95% C.I.=0,12 la 0,33, n=15, pentru distribuirea opiniei si d=0037, 95% C.I.=-0,17 la 0,93 n=4). Nu au fost disponibile suficiente date pentru a examina efectele identitatii minoritatii pentru grupurile de studii ramase. Testele de omogenitate nu au fost semnificative in urmatoarele comparatii minoritate vs. grup de control: sursa definita prin apartenenta la un grup social pentru masurile publice directe; sursa definita prin apartenenta la un grup social pentru masurile private indirecte si sursa definita prin distribuirea opiniilor pentru masurile private indirecte.

Minoritatile au un impact mai mare asupra masurilor private directe si indirecte cand mesajul este transmis in scris de o sursa care nu este prezenta decat atunci cand sursa este prezenta pentru a emite mesajul oral. In studiile incluse in acest articol, metoda prin care era emis mesajul persuasiv a variat simultan cu absenta sau prezenta fizica a sursei. Ca urmare, cele doua codari au fost combinate in analiza noastra intr-un singur factor in cadrul paradigmei de cercetare. Impactul minoritatii in comparatie cu grupul de control a fost mai mare in studii in care a fost emis un mesaj persuasiv scris, cu lipsa fizica a sursei (pentru masuri publice, d=-0,69, 95% CI=-1,00, la -0,38, n=4; pentru masurile private indirecte, d=-0,81, 95% CI=-0,97 la -0,65, n=9), mai degraba decat in grupurile mici in care sursa era fizic prezenta, in discutii fata in fata (pentru masuri publice, d=-0,18, 95% CI=-0,30la -0,07, n=24; pentru masuri private indirecte, d=-0,22, 95% CI=-0,40, la -0,04, n=1; ps < 0,05). Omogenitatea a fost respinsa in toate aceste categorii, cu exceptia mesaj scris/sursa absenta fizic pentru masurile private indirecte. Masurile private directe nu au variat in functie de paradigma de cercetare si comparatiile dintre influenta minoritara si majoritara nu au fost afectate de paradigma de cercetare.

Majoritatile au avut un impact mai mare decat minoritatile pentru rationamentele de opinie, in cazul tuturor tipurilor de influenta. Pentru masurile schimbarii publice, majoritatile au fost mult mai persuasive decat minoritatile in cazul mesajelor subiective de opinie (d=4,21, 95% CI=0,46 la 4,96, n=14?) si au fost mai putin persuasive cand a fost vorba de sarcini de judecata perceptuala, dar tot semnificative statistic (d=0,29, 95% CI=0,07 la 0,51, n=7) QB=5,29, p<0.05. Masurile private directe au evidentiat de asemenea un avantaj al influentei majoritatii (vs. minoritatii) in sarcini de opinie relative la sarcini de rationament, desi comparatia sarcinilor nu s-a dovedit semnificativa statistic (d=0,32, 95% CI=0,20 la 0,43, n=10 pentru probleme de opinie, si d=0,17, 95% CI=-0,02 la 0,35, n=8 pentru sarcini de rationament perceptiv). La masurile private indirecte s-a obtinut un avantaj semnificativ al influentei majoritatii (comparativ cu a minoritatii) in cazul mesajelor de opinie (d=0,30, 95% CI=0,01 la 0,59, n=2), dar nu si in cazul mesajelor referitoare la sarcini perceptive (d=-0,19, 95% CI=-0,37 la 0,00, n=10), comparatia sarcinilor QB=7,69, p<0,05. Testele de omogenitate au fost semnificative in cazul comparatiei sarcinilor de opinie cu masurile private directe si indirecte (ps < 0.01). Nu au fost obtinute diferente pentru tipurile de sarcini in cadrul comparatiei minoritate vs. grup de control.

Perceptiile sursei ca mediatori ai influentei minoritatii

Pentru a evalua daca perceptia sursei minoritare ca fiind absolut sigura si de incredere a dus la cresterea eficientei influentei, evaluarile sursei minoritare de catre tinte au fost corelate cu intensitatea influentei sursei. Asa cum s-a explicat in cadrul sectiunii "Metoda", marimea efectului influentei a fost calculata in studiul nostru pentru a compara influenta medie a sursei intr-o conditie experimentala (ex. atunci cand sursa a adoptat un stil conciliant) cu influenta medie din alta conditie experimentala (ex. sursa cu stil rigid). Au fost disponibile suficiente date pentru a calcula aceste estimari doar pentru sursele minoritare si pentru masurile private directe si indirecte. Marimile efectului perceptiei au fost comparate media evaluarilor originale ale sursei, efectuate de catre subiecti intr-o conditie experimentala (ex. sursa concilianta), cu media evaluarilor in alta conditie experimentala (ex. sursa rigida). Evaluarile perceptive au inclus consistenta, flexibilitatea, competenta, siguranta, simpatia, obiectivitatea, majoritatea, dedicarea si persuasiunea.

Pentru a evalua efectele consistentei percepute asupra masurilor private directe, am efectuat o analiza de regresie care a avut ca predictie influenta efectelor perceperii sursei. Dupa cum era de asteptat, consistenta perceputa a fost un predictor semnificativ pentru influenta privata directa (B=0,32, z=3,55, p<0,001, n=23). Astfel, atunci cand sursa minoritara a fost judecata ca fiind mai consistenta intr-o conditie experimentala decat in cealalta, sursa mai consistenta a tins sa fie mai influenta decat cea mai putin consistenta. In studii in care sursele au fost percepute ca fiind similare ca si consistenta in diferitele conditii experimentale, au tins de asemenea sa fie similare in ceea ce priveste gradul de influenta privata directa.

Am efectuat de asemenea aceste analize folosind o abordare categoriala care asigura estimari de nivel mediu ale perceptiilor si ale efectelor influentei. S-a efectuat o divizare a medianei in cazul marimii efectelor consistentei, rezultand formarea unui grup de studii in care sursele minoritatii au diferit foarte putin de la o conditie experimentala la alta in ceea ce priveste consistenta perceputa (constanta d=0,11, n=12) si a unui alt grup in care sursele au diferit foarte mult in privinta consistentei judecate (consistenta d=0, 52, n=11). Dupa cum era de asteptat, studiile in care sursele au diferit foarte putin in privinta consistentei judecate au obtinut de asemenea diferente relativ mici (dar semnificative) ale gradului de influenta privata directa exercitata de catre surse (influenta d=0,22 95% CI=0,40 la 0,33, n=12). In contrast, in grupul de studii in care sursa a fost perceputa ca fiind mult mai consistenta intr-o conditie decat in cealalta, sursa consistenta a obtinut o schimbare privata directa mai mare decat sursa mai putin consistenta (influenta d=0,73, 95% CI=0,51 la 0,95, n=11). Efectele influentei pentru aceste doua grupe au fost semnificativ diferite QB=16,84, p<0,001, iar testele de omogenitate au fost nesemnificative in cadrul acestor doua grupuri de studii.

Analize similare au fost efectuate in ceea ce priveste influenta in forma unor masuri private indirecte. Cu toate ca aceste analize de regresie nu au dezvaluit o relatie semnificativa intre consistenta evaluata a sursei si eficienta influentei, acest rezultat nul poate fi datorat numarului mic de studii disponibile pentru analiza (n=11). In cadrul analizelor categoriale s-a recurs la o divizare a medianei in cazul marimii efectului consistentei, realizand comparatii in care sursele minoritare au fost foarte putin diferite in ceea ce priveste consistenta apreciata, pe parcursul conditiilor experimentale (consistenta d=0,10, n=6), si comparatii in care sursele minoritare au fost semnificativ diferite in ceea ce priveste consistenta in variatele conditii experimentale (consistenta d=0,37, n=5). Un fapt important este acela ca, acele studii in care sursele nu variau foarte mult in ceea ce priveste constanta, obtineau de asemenea diferente minime ale gradului de schimbare privata directa (influenta d=0,19, 95% CI=0,04 la 0,33, n=6). In acele studii in care, intr-una dintre conditii sursa era considerata a fi mai consistenta decat sursa din alta conditie experimentala, sursa cu consistenta mai ridicata era mult mai influenta decat cea mai putin consistenta (influenta d=0,53, 95% CI=0,18 la 0,88, n=5). Valorile efectului influentei au fost diferite la limita unele de altele, QB=3,19, p<0,10, iar testele de omogenitate in cadrul gruparilor de studiu au fost nesemnificative.

Desi anticipasem de la inceput ca evaluarile favorabile ale sursei pe alte dimensiuni (ex. angajare si siguranta) vor fi de asemenea asociate cu nivele ridicate de influenta, in cazul analizei noastre nu s-a intamplat asa. Atat in modelele de regresie cat si in analizele categoriale, nu s-au obtinut relatii semnificative sau macar apropiate de pragul de semnificatie pentru orice alta dimensiune de evaluare a sursei, cu exceptia consistentei.

Numarul de surse minoritare si numarul de tinte

Analizele de regresie au fost efectuate pentru a verifica daca influenta a variat in functie de numarul de surse minoritare si de numarul de tinte. S-au calculat patratele minime de regresie avand ca predictori numarul surselor si cel al tintelor, si ponderand fiecare valoare a efectului influentei cu reciproca variantei sale (Hedges & Olkin, 1985). Modelele de regresie au avut ca rezultat un test al semnificatiei variabilelor predictor, dar si un test de specificitate al modelului (QB), care indica daca ramane o variatie semnificativa dar neexplicata in valorile efectului. Statistica sumei de patrate a erorii, care ofera acest test al adecvarii modelului, are o distributie aproximativ  cu k-p-1 grade de libertate, unde k este numarul de valori ale efectului si p reprezinta numarul de predictori. Un model este bine specificat atunci cand predictorii sunt semnificativi, iar variatia ramasa in valorile efectului ne este semnificativa.

S-au calculat modele de regresie separate pentru fiecare din cele trei forme ale influentei pentru comparatiile dintre influenta minoritatii si conditiile de control; datele disponibile au fost insuficiente pentru a efectua aceste analize asupra comparatiilor minoritate vs. majoritate. Atunci cand numarul surselor si numarul tintelor au fost introduse ca predictori in modele de regresie separate, numarul mai mare al surselor a fost asociat cu o mai puternica influenta a minoritatii, atat pentru masuratorile publice (B=-0,22, z=-1,93, p<0,05, n=31), cat si pentru cele private directe (B=0,07, z=2,52, p<0,01, n=33). Relatia dintre gradul de influenta si numarul surselor/tintelor a fost inversata in cazul masuratorilor private indirecte. La masuratorile private indirecte impactul minoritatii a fost mai mare in cazul unui numar mai redus de surse (B=0,78, z=3,57, p<0,001, n=13), dar nu a variat semnificativ in functie de numarul de tinte (B=-0,05, z=-0,54, n=13, ns). Varianta (R) justificata in aceste modele a variat intre 0,14 pentru masurile publice, la 0,36 pentru masurile private directe. A ramas un anumit nivel de variabilitate semnificativ si neexplicat in toate aceste ecuatii (ps<0,01) indicand faptul ca modelele nu erau bine specificate. Am calculat de asemenea impactul numarului surselor si tintelor utilizand formulele predictive propuse de Latane si Wolf (1981) si Tanford si Penrod (1984). Aceste modele combina numarul surselor si tintelor intr-un singur parametru care prezice influenta si specifica o relatie non-lineara intre predictorul sursa/tinta si influenta. Formula lui Tanford si Penrod (1984), in care acesta functie non-lineara presupune o curba de crestere in forma de S, a prezis un impact semnificativ al minoritatii pentru toate masurile influentei. Numarul mai mare de surse/numarul mai mic de tinte a fost asociat cu un impact mai mare la ambele tipuri de masuratori, publice (B=-1,49, z=-2,30, p<0,01, n=31) si private directe (B=-0,44, z=-2,84, p<0,01, n=33). Cu toate acestea, pentru masurile private indirecte, numarul mai mare de surse/numarul mai mic de tinte a fost asociat cu o influenta mai redusa (B=3,72, z=2,86, p<0,01, n=13). Procentul din varianta totala (R ) justificat in aceste modele predictive a fost relativ redus, de la 0,08 pentru masurile publice, la 0,21 pentru masurile private indirecte. Modelul lui Latane si Wolf, in care influenta reprezinta o functie acceleratoare? negativa a numarului de surse si tinte, a produs rezultate similare, desi modelul predictiv a atins pragul de semnificatie doar pentru masurile private directe (B=-0,11, z=-2,82, p<0,01, R =0,11, n=33). In toate aceste analize a ramas neexplicat un anumit nivel de variabilitate in model (ps<o,01) indicand faptul ca modelele nu erau bine specificate.

Rezultatele si discutiile studiului. Efectul de autor

Studiile efectuate de Serge Moscovici, studentul sau, Gabriel Mugny, si studentii si colegii lor, au raportat un pattern de conversie al impactului minoritatii mult mai pronuntat decat cel raportat de alti cercetatori. Astfel, acest grup de cerecetare a raportat o influenta mai redusa a minoritatii fata de grupul de control la masuratorile schimbarii publice (d=-0,13, 95% CI=-0,27 la 0,01, n=12) si a celei private directe (d=-0,25, 95% CI=-0,33 la -0,16, n=29), fata de alti cercetatori (d=-0,32, 95% CI=-0,45 la -0,20, n=24 pentru masurile publice, si d=-0,44, 95% CI=-0,52 la -0,35, n=34 pentru masuri private directe, ps<0,05). In contrast, in cazul masurilor private indirecte, Moscovici, Mugny si colegii lor, au obtinut dovezi mai puternice pentru influenta minoritatii raportat la grupul de control (d=-0,70, 95% CI=-0,83 la -0,57, n=18) decat cele raportate de alti cercetatori (d=-0,08, 95% CI=-0,34 la 0,19, n=5, p<0,05). Omogenitatea a fost respinsa pentru toate aceste categorii cu exceptia masurilor publice raportate de Moscovici, Mugny si colegii lor. Nu am avut la dispozitie suficiente date pentru a putea examina efectul afilierii cercetatorilor asupra comparatiei dintre influenta minoritatii si cea a majoritatii. Ceea ce este interesant este faptul ca acest pattern reaminteste de constatarile investigatiilor mai timpurii asupra efectului de autor in care efectele deosebit de puternice sunt constatate in cadrul cercetarilor efectuate de catre initiatorii unei teorii sau paradigme (ex. cercetare asupra fenomenului de conducere [Strube & Garcia, 1981] si cercetare asupra persuasiunii [Johnson & Eagly, 1989])

Consideram ca identitatea cercetatorului este o variabila "proximala" reprezentand alti factori cauzali relevanti care genereaza direct influenta. Interpretarea efectelor de autor este incerta datorita dificultatii de a izola factorii responsabili de variabilitatea rezultatelor (Eagly & Wood, 1994). De exemplu, cercetarea efectuata de Moscovici, Mugny si colegii lor, ar fi putut beneficia de o intelegere teoretica deosebit de completa a naturii conversiei minoritatii, precum si de utilizarea unor metodologii foarte sensibile la efectele conversiei, sau ar fi putut suferi de pe urma unor artificii experimentale. In literatura despre influenta minoritatii, efectele de autor pot reflecta de asemenea, diferente culturale, dat fiind faptul ca grupul care a efectuat cercetarea este european (in contrast cu cercetatorii americani autori ai celorlalte studii ale esantionului nostru) si cea mai mare parte a cercetarii lor a fost efectuata pe subiecti vorbitori de limba franceza. Din nefericire, incercarile noastre de a clarifica trasaturile metodologice din cadrul esantionului nostru de studii, care au variat simultan cu autorul studiului si care ar putea justifica efectele de autor, nu au avut un succes prea mare.

Discutii generale

Prezentele descoperiri demonstreaza in mod clar ca sursele minoritatii exercita influenta asupra receptorilor majoritatii si ca acest impact variaza o data cu tipul de influenta apreciata. Comparatia dintre expunerea la sursele minoritare si conditia de control releva un impact modest dar semnificativ statistic al minoritatii asupra masurilor publice ale influentei care privesc in mod direct problema sau sarcina la care se fac referiri in mesaj, precum si asupra masurilor directe luate in mod privat de la sursa. Mai mult, minoritatile au exercitat un impact mai mare asupra masurilor private indirecte decat asupra aprecierilor directe publice sau private. Masuratorile indirecte nu au vizat rationamentele unor probleme specifice sau sarcinile descrise in mesaj, dar au vizat o varietate de credinte si perceptii asociate cu rationamentul tinta. De exemplu, pentru inducerea influentei implicand rationamentul asupra culorii, o masura indirecta a impactului a constituit-o judecarea culorii imaginii ulterioare (ex. Moscovici, Lage & Naffrechoux, 1969); pentru inducerea influentei implicand solutii riscante sau prevazatoare la probleme dilematice de alegere, o masura indirecta a fost impactul noilor probleme asupra rationamentului (ex. Clark, 1988).

Punctul nostru de vedere ofera dovezi clare ale pattern-ului unic al influentei minoritatii, distinct de influenta surselor majoritatii. Sursele minoritatii au generat mai putine schimbari decat majoritatile asupra masurilor publice ale influentei directe si in aprecierile private directe. In masurile private indirecte minoritatile au demonstrat o influenta mai mare sau cel putin egala cu cea a majoritatii.

Pattern-ul impactului sursei in cazul variatelor tipuri de influenta si a altor factori moderatori examinati ofera un insight in interiorul mecanismelor care stau la baza acordului cu sursele minoritatii si majoritatii si ne permite sa examinam trei aspecte centrale ale modelului procesului dual al lui Moscovici (1985a, 1985b). Mai intai verificam daca impactul privat direct si public minim al minoritatilor izvoraste din identitatea sociala negativa implicita atunci cand o persoana se aliniaza rationamentului unei alte persoane deviante. In al doilea rand, examinam daca provocarile minoritatilor adresate unor pareri acceptate genereaza un proces de validare bazat pe informatie. Apoi avem in vedere daca aceste componente informationale si sociale ale impactului minoritatii sunt reactii impartasite fata de conflictul generat de catre sursa minoritara. In final, utilizand prezentele constatari ca punct de pornire, construim un cadru teoretic plauzibil pentru o abordare a influentei minoritatilor.

Procese normative care stau la baza impactului majoritatii vs. minoritatii

Schimbarile normative, in care receptorii se conformeaza cu pozitia sursei pentru a castiga beneficii sociale, precum si aprobarea celorlalti, in mod tipic regleaza expresiile publice ale acordului (Deutsch & Gerard, 1955; Eagly & Chaiken, 1993). In recenzia noastra, uniformitatea dintre masurile private directe si cele publice sugereaza ca mecanismele normative stau de asemenea la baza schimbarii private directe (9). Intr-adevar, aceste doua masuri directe au demonstrat o consistenta uimitoare in toate analizele, inclusiv comparatiile interstudii si intrastudii si analizele factorilor moderatori.

Acordul privat direct si public al receptorilor cu sursele majoritare mai mult decat cu cele minoritare este consistent cu predictia procesului dual ca probabilitatea ca sursele majoritatii sa exercite influenta prin intermediul presiunilor normative este mai ridicata decat in cazul majoritatii (Moscovici, 1985a, 1985b). Mai mult, comparatia dintre minoritati si grupul de control care nu a primit mesaje sugereaza ca efectul deriva din factori normativi atenuand impactul direct si public al minoritatii. Potrivit lui Moscovici (1985a, 1985b) rezistenta la minoritati in masurile publice izvoraste din frica receptorilor de a-si pierde statutul, de a vorbi si a actiona intr-un mod deviant si de a se autorecunoaste ca persoana devianta. Oricum, descoperirile noastre indica faptul ca recunoasterea publica a deviantei nu este factorul critic care inhiba impactul minoritatii. Influenta atenuata a minoritatii, atat in cazul masurilor private directe cat si publice, sugereaza in schimb ca recunoasterea privata a receptorilor ca sunt pusi in aceeasi categorie din punct de vedere al rationamentului cu o alta persoana evaluata negativ este suficienta pentru a atenua influenta.

Aversiunea personala a receptorului fata de adoptarea unei identitati minoritare deviante a fost de asemenea evidenta in analizele definitiei date sursei minoritare. Altfel spus, studiile realizate au obtinut mai putina acceptare privata directa atunci cand au definit sursa ca fiind membra a unui grup social minoritar si astfel devianta sociala a acesteia era proeminenta (ex. studenti homosexuali, Clark & Maass, 1988), decat atunci cand minoritatea era identificata prin alte mijloace (i.e., fie distributia rationamentelor in populatie, fie pozitia adoptata de membrii unui grup restrans). In plus, efectele paradigmei de cercetare au sugerat ca receptorii erau refractari ideii de a fi de acord cu sursele minoritare in contextele care implicau interactiune directa, in care identitatea minoritatii ar fi fost in mod particular evidenta. Ca urmare, o influenta mai scazuta a minoritatii (in comparatie cu grupul de control), a fost obtinuta in studiile cu interactiune directa, contact imediat, intre sursa minoritara si receptori, si nu in cazul contactului indirect in cadrul caruia mesajul era scris sau inregistrat. Influenta mai mare a minoritatii in situatia de contact de la distanta decat in cea de contact imediat, a fost obtinuta atat pentru masurile private directe, cat si indirecte ale influentei, ca o urma a concluziei lui Moscovici si Neve (1971, p210) conform carora, in ceea ce priveste minoritatile, cei absenti sunt cei care au dreptate.

Cititorii familiarizati cu literatura asupra persuasiunii pot sa identifice impactul direct, imediat, limitat al minoritatii drept o urma a efectului de "adormire". Identitatea minoritatii poate servi pe post de indiciu discontinuu, sau semnal pentru receptori de a reduce sau desconsidera pozitia mesajului (McGuire, 1985; Watts & Holt, 1979). Intarzierea mare intre expunerea la mesajul de influentare si masurarea atitudinii poate duce la uitarea prizei avute la public de catre sursa negativa, sau la disocierea acesteia de mesaj, rezultand efectul paradoxal de "adormire" conform caruia persuasiunea pare a creste in timp (Cook, Gruder & Hennigan & Flay, 1979; Eagly & Chaiken, 1993). Similar, in recenzia noastra, influenta minoritatii a fost diminuata atunci cand sursa minoritara era in mod special evidenta, adica in timpul masurilor directe, publice si private, ale impactului, si in contextele care implicau contactul imediat intre sursa si receptori, in timp ce impactul minoritatilor a fost mai puternic atunci cand receptorii erau mai putin constienti de identitatea sursei in timpul aprecierilor indirecte ale influentei si in contextul unui contact indepartat intre sursa si receptor. Moscovici (1980) a pledat impotriva interpretarii influentei minoritatii ca fiind o varianta a unui experiment care a sugerat ca influenta mai mare a minoritatii fata de cea a majoritatii la masuratorile intarziate este acompaniata de o buna reproducere a identitatii sursei minoritare vs. majoritare, si a continutului mesajului minoritar vs. majoritar (Moscovici, Mugny & Papastamou apud Moscovici, 1980). Oricum, intalnirea fericita a explicatiilor oferite de discounting cue cu patternul general al efectelor minoritatii obtinut de catre noi asigura noi stimulente pentru continuarea cercetarilor.

Modelul procesului dual si conflictul care sta la baza impactului minoritatii

Cei care sunt sceptici in legatura cu acest model pot sa considere rezultatele noastre ca fiind suficient explicitate prin cele enuntate pana acum, sugerand faptul ca bazele normative pentru rezistenta la influente minoritatii si acceptarea influentei majoritatii genereaza un impact mai mare al majoritatii decat al minoritatii la masurile publice sau private directe. Moscovici (1980, 1985a) continua sa sustina faptul ca provocarea lansata de catre minoritati opiniilor general acceptate genereaza un intens conflict informational, care determina receptorii sa verifice pozitia minoritara devianta prin analizarea mesajului si a realitatii pe care o descrie acesta. Acest proces de validare bazat pe informatie genereaza schimbari de nuanta ale credintelor si perceptiilor initiale. Date fiind barierele sociale care inhiba acordul direct cu minoritatile, ne asteptam ca influenta informationala sa se reflecte in primul rand in masuri private indirecte, care vizeaza schimbarea fara ca receptorul sa fie constient de acordul cu sursa.

Au fost obtinute doar argumente combinate pentru predictia obtinerii unui mai mare impact informational al minoritatii in comparatie cu cel al majoritatii (Moscovici, 1985a). Cand rezultatele tuturor cercetarilor din acest studiu au fost totalizate printr-o metoda prin care efectele au fost ponderate cu inversul variantei lor (Hedges & Olkin, 1985), atat sursele minoritare cat si cele majoritare s-au dovedit a genera aproximativ acelasi grad de schimbare privata indirecta. Cu toate acestea, minoritatile au generat intr-adevar un impact privat indirect mai puternic decat majoritatea atunci cand rezultatele studiilor au fost totalizate intr-o simpla medie in care efectele au fost ponderate unitar? Influenta privata indirecta mai mare a minoritatii, a fost evidentiata de asemenea si in analizele intarziate ale procedurii mediei ponderate (Hedges, 1987); indepartarea unui singur rezultat a dus la reducerea heterogenitatii efectelor la un stadiu nesemnificativ, iar cele 11 rezultate ramase au aratat un impact privat indirect al minoritatii semnificativ mai mare decat cel al majoritatii. Sa admitem deci, ca influenta privata indirecta mai mare in cazul minoritatii s-a dovedit a fi fragila si usor de zdruncinat de o multime de factori moderatori, inca insuficient elucidati .Cu toate acestea noi consideram ca a iesit in evidenta destul de puternic pentru ca sa merite a fi luate in consideratie si investigate mecanismele care ii stau la baza.

Au fost disponibile putine date care sa sprijine explicatia procesului dual care sustine ca factorii care genereaza conflictul cu minoritatea nu numai ca blocheaza manifestarea sau schimbarea directa si publica prin inhibarea acordului deschis, dar provoaca si schimbari prin intermediul rutei alternative a acordului privat si indirect (Moscovici, 1980, 1985a). Pentru a testa aceasta relatie (de tip hidraulic) intre tipurile de influenta, am examinat daca factorii moderatori care pot genera conflict si pot inhiba impactul privat direct si public al minoritatii, au facilitat astfel influenta privata indirecta. Am gasit un singur moderator care sa se conformeze acestui pattern: influenta publica si privata directa minima, impreuna cu influenta privata indirecta substantiala, au fost obtinute prin metoda operationalizarii identitatii minoritatii care ar trebui sa provoace un conflict de proportii, si anume, apartenenta la un grup, dar nu si prin alte metode mai putin conflictuale de definire a minoritatii (distributia opiniei si prezentarea opiniei in grupuri restranse). Alti factori moderatori care ar fi putut sa intensifice conflictul nu au avut acest pattern de conversie. Cum am mentionat si in sectiunea anterioara asupra rezistentei normative la influenta minoritatii, conflictul social mai mare, in cadrul paradigmelor care presupun interactiunea directa cu sursa minoritara (raportat la medii fara contact imediat), a dus la atenuarea influentei private directe, dar in loc sa faciliteze acordul privat indirect, contactul imediat (vs. la distanta) a dus la o schimbare mai redusa si in aceasta privinta. Mai mult, punctele de vedere opuse asupra sursei ar fi trebuit sa genereze un conflict mai puternic in cazul sarcinilor perceptuale obiective, raportat la sarcinile subiective, problemele de opinie producand efecte de conversie mai puternice in cazul rationamentelor obiective. Cu toate acestea, in recenzia noastra problemele subiective de opinie au evidentiat un impact mai puternic al majoritatii (vs. minoritate) decat sarcinile obiective de rationament, si aceasta in cazul tuturor masurilor influentei. (Efectul tipului de sarcina este discutat mai detaliat in sectiunea urmatoare.)

Astfel, rezultatele noastre sugereaza un model diferentiat al impactului minoritatii, in care anumite atribute ale sursei minoritare si mediul influentei atenueaza influenta publica privata directa ale acesteia prin cresterea motivatiei de a evita identificarea lor cu sursa devianta, in timp ce alte caracteristici ale sursei si mediului pot amplifica influenta privata indirecta prin intensificarea procesarii mesajului minoritatii, si a preocuparii fata de problema descrisa in acestea.

Bazele informationale ale influentei minoritatii

Din perspectiva procesarii informatiei, structura mesajului minoritatii este un factor critic in influentarea bazata pe informatie (Chaiken, Liberman & Eagly, 1989; Petty & Cacioppo, 1986). Cu toate ca studiile recente care au incercat sa demonstreze o preocupare mai sustinuta pentru mesajele minoritatii decat pentru cele ale majoritatii nu au fost incununate de un succes prea mare (ex. Mackie, 1987; Trost, Maass & Kenrick, 1992) receptorii par sa fie motivati sa se angajeze intr-o analizare atenta a mesajului atunci cand sursa minoritara sustine o pozitie neasteptata, in special perspective consensuale, in conformitate cu tendintele principale (Baker & Petty, in presa). Din aceasta perspectiva, sursele minoritare nu provoaca in mod uniform o analiza a mesajului , receptorii pot fi mai motivati pentru a evalua mesajele in cazul unor alaturari inconsistente si neasteptate intre surse si mesaje (ie. minoritati sustinand pozitii consensuale, iar majoritatile, pozitii deviante) fata de cazul unor alaturari previzibile dintre sursa si pozitia sustinuta (ie. minoritati sustinand pozitii deviante si majoritatile sustinand pozitii consensuale).

O varietate de procese informationale cu exceptia examinarii mesajului pot genera schimbare privata indirecta si explica impactul minoritatii asupra acestor masuri. In particular, noi credem ca receptorii unui mesaj minoritar pot recunoaste mai usor divergentele dintre acest mesaj si propriile opinii, decat in cazul unui mesaj majoritar. Datorita instabilitatii implicatiilor normative in cazul majoritatii valorizate care sustine opinii diferite de cele ale receptorilor, acestia din urma pot fi partial de acord cu majoritatea in cadrul masurilor publice si directe, deoarece ei percep gresit pozitia sustinuta. Distorsionarea unui mesaj majoritar poate lua forma asimilarii, in care receptorii privesc pozitia sustinuta ca fiind mult mai asemanatoare celei proprii decat este ea in realitate (cf. Sherif & Hovland, 1961). Astfel, receptorii pot sa nu realizeze masura in care un mesaj al majoritatii le poate afecta perspectivele personale. Desigur, receptorii pot intelege gresit si pozitia minoritara, cel mai probabil prin punerea lor in contrast cu propriile puncte de vedere si judecandu-le ca fiind mult mai deviante decat sunt in realitate (cf. Sherif & Hovland, 1961). Cu toate acestea, efectele de contrast nu reduc integritatea unei pozitii contraatitudinale a minoritatii, receptorii raman constienti de divergenta dintre pozitia proprie si cea a sursei.

Este de asemenea posibil ca presiunile normative de a se alinia majoritatii valorizate, sa afecteze interpretarea problemei de catre receptori. Acestia pot sa invoce o interpretare particulara si poate chiar neobisnuita pentru a explica pozitia majoritatii si propriul lor acord cu mesajul (Allen & Wilder, 1980; Asch, 1940; Griffin & Buchler, 1993). Data fiind absenta presiunilor normative de a cadea de acord cu minoritatile, receptorii pot sa nu genereze astfel de interpretari biasate ale pozitiei minoritatii. Studii recente au aratat ca, intr-adevar, receptorii sunt mai predispusi sa considere ca minoritatile folosesc interpretari neobisnuite ale problemelor atitudinale si deviaza astfel de la perspectivele subiectilor (Wood, Pool & Purvis, 1994). Astfel, cand subiectilor li s-a spus ca un grup majoritar valorizat nu era de acord cu afirmatia: "Nu voi condamna un prieten care se drogheaza", fraza "nu voi condamna" a primit un sens neobisnuit si a fost considerata a se referi la atitudinea fata de incheierea prieteniei si raportarea faptei la politie. In schimb, atunci cand pozitia a fost atribuita unui grup minoritar, aceeasi fraza a primit o interpretare mai obisnuita in sensul aprobarii personale.

Perceptia si interpretarea biasata a mesajului majoritatii reduce discrepanta evidenta dintre parerile receptorilor si cele ale majoritatii, asigurand baze informationale pentru a ajunge la acord cu majoritatea (Allen & Wilder, 1980) si o justificare (postinfluenta) pentru adoptarea parerilor majoritatii (Griffin & Buchler, 1993). Elaborarea biasata a pozitiei majoritatii va fi asociata in mod tipic cu acordul la masurile directe, publice si private, ale influentei.

Consideram ca absenta presiunilor in aprecierea pozitiei sursei ca fiind placuta, si recunoasterea perspectivei contraatitudinale a minoritatilor sunt factori cheie in generarea modificarilor indirecte de catre mesajele minoritatii. Se pare ca recunoasterea punctelor de vedere opuse poate altera reprezentarile cognitive ale problemei atitudinale prin provocarea adresata credintelor si valorilor relationate. Oamenii isi pot reprezenta subiectiv problemele sociale importante in forma a doua puncte de vedere relativ independente, sau a unor categorii de credinte si atitudini (ex. liberalism vs. conservatorism, sau religiozitate vs ateism), demonstrand o constientizare considerabila si o familiaritate fata de propriile pozitii dar nu si fata de cele opuse (Eagly & Charker, 1993; Putane? & Nowak, 1992). Expunerea la pareri deviante poate duce la cresterea intelegerii si constientizarii de catre receptori a punctelor de vedere alternative, fortand recunoasterea intregului continuum atitudinal si crescand probabilitatea utilizarii bipolare sau dimensionale a problemei. Mai mult, o minoritate care sustine un punct de vedere divergent, poate duce la cresterea extremismului pozitiilor pe care oamenii le recunosc ca ancorand continuumul atitudinal. De exemplu, ostilitatea si violenta fata de societatea alba dominanta, sustinuta de tanarul Malcolm X si Panterele Negre, ar fi putut sa identifice o noua pozitie extrema privitoare la masura in care americanii de culoare se pot opune rasismului. Schimbarea privata indirecta a rationamentelor ar putea astfel emerge pe masura ce receptorii incearca sa reconcilieze propriile pareri (ex. eu sunt moderat) cu noua intelegere ingustata a pozitiilor posibile in cazul acestei probleme atitudinale.

Potrivit acestor speculatii, presiunea normativa mai puternica in cazul surselor majoritare decat in al celor minoritare, genereaza acordul direct si public si rezulta in distorsionarea pozitiilor majoritatii pentru a fi congruente cu cea proprie receptorului. Pozitiile divergente ale surselor minoritatii (comparate cu cele ale majoritatii) ar putea fi percepute ca fiind contraatitudinale cu o mai mare veridicitate. Desi este posibil ca mesajele minoritatii deviante sa fie frecvent desconsiderate si inlaturate, in anumite circumstante expunerea la perspective divergente poate genera recunoasterea pozitiilor opuse, si a intregului continuum atitudinal, iar impactul indirect al minoritatii se poate produce pe masura ce receptorii incearca sa-si ajusteze punctele de vedere in functie de noul mod de intelegere a problemei.

Cu toate ca aceasta explicatie pentru influenta minoritatii ridica probleme de atitudine, un raport complet al literaturii pe acest subiect ar trebui sa includa impactul minoritatii asupra proceselor de decizie si de rezolvare de probleme in grup. Consideram ca procese similare cu cele subliniate in contextele de schimbare a atitudinii pot opera si in contextele de performanta in sarcina. Desi nu avem nici macar probe sugestive in favoarea acestei propuneri, merita mentionat ca raportul nostru nu este inconsistent cu cercetarile efectuate de catre Nemeth (1985, 1986) si Nemeth, Mayseless, Sherman si Brown (1990) asupra procesului de rezolvare de probleme in grup. Din perspectiva lui Nemeth, presiunea normativa inerenta sustinerii majoritatii ii centreaza pe receptori pe solutia propusa, in timp ce absenta unor asemenea presiuni in cazul minoritatii permite receptorilor sa gandeasca divergent problema si solutiile propuse. Astfel, minoritatile stimuleaza un mod de gandire centrat pe problemele relevante care este mult mai divergent, creativ, original si sustinut decat in cazul majoritatii. In cadrul nostru conceptual, unul din factorii care pot genera aceste patternuri diferite de gandire este recunoasterea de catre receptori a faptului ca mesajele divergente ale majoritatii pot fi percepute gresit ca fiind in general consistente cu propriile puncte de vedere ale subiectilor.

Stiluri comportamentale consistente

Lucrarea de fata aduce argumente solide in sprijinul ideii ca perceperea consistentei sursei este o componenta importanta a influentei minoritatii (Moscovici, 1985b). Judecarea minoritatilor de catre subiecti ca fiind consistente, a exercitat o influenta mult mai mare asupra receptorilor decat in cazul unor surse mai putin consistente. Acest efect a fost semnificativ la masurile private directe si marginal semnificativ la masurile private indirecte. (pentru masurile publice datele au fost prea putine). De asemenea am evaluat relatia dintre influenta si o varietate de alte evaluari ale sursei, inclusiv credibilitate, onestitate, siguranta, simpatie, dar numai consistenta s-a dovedit a fi un predictor semnificativ al impactului minoritatii.

Modul in care noi ne reprezentam consistenta difera semnificativ de modul tipic in care aceasta problema este tratata in cercetarile asupra influentei minoritatii. Deoarece nu am putut diferentia clar sursele cu stiluri comportamentale consistente si inconsistente in cadrul studiilor din recenzia noastra, ne-am bazat pe evaluarile initiale efectuate de catre subiecti asupra sursei pentru a identifica sursele aparent consistente sau mai putin consistente. Aceasta procedura are avantajul de a reprezenta acurat gradul de consistenta a sursei asa cum este el perceput de catre tintele influentei. Cu toate acestea, judecatile de consistenta ale receptorilor nu provin in mod necesar din patterning-ul sursei si stilul de prezentare dar, in schimb, se pot naste din afirmarea repetata de catre sursa a opiniilor, din argumentele folosite in mesaj si din extremitatea pozitiei sustinute.

Modelul procesului dual s-a centrat pe analizele atribuirii pentru a explica eficienta consistentei minoritatii. Mesajele minoritatii care adopta stiluri consistente sunt influente, deoarece sunt explicate in termeni de atribute pozitive ale sursei pozitive, cum sunt siguranta si implicarea (Maass & Clark, 1984; Maass, West & Cialdini, 1987; Moscovici, 1985b). Consistenta poate sa mai indice si mesajele valide si sursele acurate, nebiasate (cf. Chaiken & Stangor, 1987). Oricum, esecul nostru in a gasi orice relatie intre influenta si aceste alte atribute ale sursei sugereaza ca nu sunt componente importante ale eficientei minoritatii si ca nu mediaza relatia dintre consistenta perceputa si impactul minoritatii.

Dat fiind faptul ca relatia dintre influenta si consistenta perceputa in aceasta cercetare este una corelationala, e posibil ca subiectii sa-si fi croit judecatile asupra consistentei sursei pentru a corespunde acordului, ca mod de a explica de ce au fost sau n-au fost influentati. Oricum, ordonarea cauzala influenta-consistenta judecata nu este plauzibila in mod special, avand in vedere faptul ca influenta nu a fost asociata cu nici un alt tip de perceptie a sursei din cele examinate, multe dintre acestea parand a oferi o explicatie mai plauzibila intuitiv pentru acordul subiectilor decat consistenta (ex. competenta sursei, persuasiunea, obiectivitatea).

Eficienta consistentei percepute poate deriva din consecintele interpersonale. Dat fiind faptul ca receptorii sunt dispusi sa nu dea atentie parerilor sustinute de minoritate sau alte persoane cu statut social redus (Ridgeway, 1982, 1984; Shackelford, Wood & Worchel, 1994), minoritatea poate fi obligata sa-si sustina pozitia in mod consistent pentru a atrage atentia celorlalti.

Deci consistenta poate fi relationata cu influenta prin impactul ei asupra atentiei. Mai mult, consistenta poate sugera receptorilor faptul ca sursa nu va negocia, nici nu va face un compromis, plasand astfel responsabilitatea pentru rezolvarea neintelegerii cu sursa asupra receptorilor mesajului (Moscovici, 1985b). In aceasta abordare, receptorii isi modifica punctele de vedere in cazul surselor consistente deoarece consistenta subliniaza intransigenta sursei.

Predictorii numerici ai influentei

Impactul numarului surselor minoritatii si a tintelor in aceasta lucrare nu sprijina modele predictive care specifica efecte uniforme in cazul variatelor tipuri de influenta (Latane & Wolf, 1981; Tanford & Penrod, 1984). Cu toate ca efectele noastre ale acordului public si privat direct au replicat constatarile metaanalitice anterioare ale lui Tanford si Penrod prin faptul ca influenta minoritatii creste in general odata cu numarul mai mare de surse minoritare si numarul mai mic de tinte, in cazul masurilor private indirecte si ale influentei rezultatele noastre au fost substantial diferite de cele specificate de modelele predictive. Pentru acest tip de influenta, un numar mai mare de surse a fost asociat cu o influenta mai redusa. Doar numarul tintelor singur nu a fost un predictor semnificativ. Astfel, modelele predictive nu asigura o explicatie acurata a impactului privat indirect al surselor minoritare.

Impactul variat al numarului surselor minoritare in cazul variatelor tipuri de influenta este in general compatibil cu perspectiva procesului dual, dat fiind faptul ca diferentele dintre tipurile de influenta sunt un punct distinctiv al acestei abordari. Mai mult, pattern-ul de influenta sugereaza ca mecanisme diferite stau la baza efectului public si privat direct in comparatie cu efectul privat indirect. Este posibil ca impactul numarului asupra masurilor directe private si publice sa izvorasca din potentarea mai mare a presiunii normative exercitate de grupuri mai mari de persoane (vs grupuri restranse). In contrast, cresterea numarului persoanelor minoritare a atenuat influenta indirecta privata, poate datorita faptului ca cantitatea a estompat identitatea minoritatii.

Astfel, cu cat mai mare e numarul de surse cu atat mai putin probabil e sa fi fost identificate ca minoritate si cu atat mai putin au putut ele genera procesele informationale care stau la baza influentei private indirecte. Desi efectele generale ale numarului asupra influentei par mai consistente cu explicatia din perspectiva procesului dual decat cu modelele predictive ale impactului, ne temem ca patternul particular al constatarilor noastre nu a fost anticipat de nici una dintre aceste perspective.

Similaritatea intre tinta si sursa minoritara

S-au obtinut date numai partial consistente pentru a sprijini perspectiva autocategorizarii, care sustine ca tinta categorizeaza sursa ca pe un membru al ingrupului, similar cu ea in privinta subiectului influentarii (David & Turner, 1992; Turner, 1991). Din aceasta perspectiva, cand tintele raspund la masuri publice ale influentei se concentreaza pe diferentele dintre ei insisi si sursa minoritara devianta, categorizeaza sursa ca pe un membru outgrup ducand la rezistenta la influenta. Totusi, in aceasta cercetare minoritatile au obtinut diferente semnificative fata de grupul de control in privinta impactului public si privat direct. Mai mult, teoria autocategorizarii sugereaza ca atunci cand receptorii raspund la masurile influentei private indirecte, ei considera minoritatile intr-un context largit in care sursa este mai similara receptorilor decat celorlalte minoritati mult mai deviante.

Influenta prezisa a minoritatilor categorizate ca fiind similare, care impartasesc viziunea receptorilor asupra realitatii, a fost sustinuta de constatarile noastre asupra impactului indirect privat al minoritatii mai pronuntat decat cel direct, public sau privat. Oricum, ar fi prematur sa acceptam sau sa respingem aceasta analiza teoretica pe baza rezultatelor unor masuri ale influentei cum sunt acelea din recenzia noastra, si in absenta unor masuratori directe ale procesului de categorizare.

Constatarile noastre sustin predictia comparatiei sociale asupra avantajului influentei surselor majoritare asupra minoritatii in cazul unor probleme subiective de opinie, Crano (1991), Crano & Hannula-Bral (in presa), Gorenflo & Crano (1989). In interiorul grupului a fost de asteptat ca sursele majoritare sa fie in mod special un criteriu util in comparatia celorlalti cu receptorii (majoritatii) deoarece judecatile subiective deriva din sistemul fiecaruia de valori personale, care sunt impartasite cel mai probabil cu persoane similare. Intr-adevar impactul mai mare al majoritatii in cazul sarcinilor subiective de opinie (vs. sarcini obiective de rationament perceptiv) a fost evidentiat uniform pentru toate tipurile de influenta. Efectele uniforme sugereaza ca mecanismele comparatiei sociale functioneaza relativ independent de procesele care genereaza complianta majoritatii si conversia minoritatii. Totusi, nu am obtinut suport pentru predictia comparatiei sociale potrivit careia, in sarcinile de rationament obiectiv, perceptiv, sursele minoritare disimilare sunt in mod special influente. In sarcinile perceptuale sursele minoritare nu au fost semnificativ mai influente decat majoritatea pentru nici un tip de masura a influentei.

Concluzii

Interesul psihologilor sociali fata de influenta minoritatii a luat nastere partial din natura paradoxala a impactului minoritatii. Mesajele minoritatii au aparent o calitate magica de a se produce cu o distantare psihologica de sursa, asa cum am constatat la masurile influentei si ale contextului social care reduc proeminenta sursei. Explicatia data de Moscovici (1970, 1985a) pentru efectele minoritatii a uimit anumiti psihologi sociali pentru ca era in mod egal mistica; notiunea de sisteme separate care stau la baza impactului minoritatii (vs. majoritatii); accentuarea conflictului ca baza pentru schimbare, si relatia propusa, de tip hidraulic dintre influenta manifesta si cea latenta, nu s-au integrat prea bine in abordarile influentei din perspectiva procesarii informationale, populare in anii '80.

Rezultatul central al cercetarii noastre, acela ca parerea sustinuta de minoritate genereaza un pattern al efectelor influentei diferit de cel al majoritatii, congruent cu afirmatia lui Moscovici (1980) care accentueaza diferentele dintre determinantii impactului minoritatii si al majoritatii. In orice caz, nu se poate sustine ideea ca diferitele forme de conflict stau la baza efectelor tipului sursei.

Am argumentat ca influenta minoritatii si a majoritatii porneste de la un set comun de procese normative si informationale. Influenta publica directa mai redusa a minoritatilor decat cea a majoritatii pare sa izvorasca din factori normativi, si anume, aversiunea specifica a receptorilor de a se alinia unei surse minoritare deviante. Presiunile informationale care ar putea genera un impact minoritar mai mare decat cel al majoritatii au fost intr-un fel mai dificil de identificat. Dupa Moscovici (1985a, 1985b), am anticipat cǎ o examinare mai minutioasa a mesajelor minoritatii din partea receptorilor si schimbarea credintelor si perceptiilor care le stau la baza, se va reflecta in masurile private directe ale influentei care vizeaza schimbarea in lipsa constientizarii acordului cu sursa. Cu toate acestea, sursele minoritare si majoritare nu au diferit in ceea ce priveste impactul lor asupra schimbarii masurilor private indirecte in analiza generala, cu toate ca avantajul minoritatii in aceste masuri a putut fi observat in anumite conditii. Influenta privata indirecta a aparut in mod special in studiile care defineau identitatea minoritatii si a majoritatii prin intermediul apartenentei la grupuri sociale (ex. Greenpeace vs. Agentia de Protectie a Mediului) mai degraba decat prin alte mijloace, cand sursa a fost perceputa ca fiind consistenta in a sustine pozitia minoritatii, si atunci cand sursele minoritare erau reduse ca numar.

Am presupus ca presiunile informationale se combina in mod public si direct cu presiunile normative puternice, determinand receptorii sa accepte pozitia majoritatii si sa respinga pozitiile minoritare. Dezacordul cu grupurile majoritare valorizate genereaza schimbari publice si directe in judecatile receptorilor si incurajeaza distorsiunea pozitiei majoritatii pentru a reduce opozitia si amenintarea si pentru a justifica acordul receptorilor cu perspectiva majoritara. De exemplu, receptorii ar putea incerca sa explice atitudinile divergente ale majoritatii prin intermediul unei interpretari neobisnuite a problemei atitudinale (Wood, Pool & Purvis, 1994). Asemenea interpretari ale pozitiei majoritare ar putea reduce amenintarea normativa asupra identitatii receptorilor, dar si provocarea lansata de majoritate asupra intelegerii acestei probleme de catre receptori.

Amenintarea normativa relativ limitata produsa de minoritatile deviante permite receptorilor sa recunoasca mesajul ca fiind contraatitudinal (Wood, Pool & Purvis, 1994). Cu toate ca o perceptie veridica a pozitiei minoritare ca opusa celei a receptorului poate sa nu genereze un acord public sau direct puternic, presupunem ca poate creste constientizarea de catre receptor a parerilor opuse si intregului continuum atitudinal. Schimbarile in structura convingerilor si reprezentarea problemei atitudinale care poate rezulta din recunoasterea unor pareri opuse poate atunci schimba indirect atitudinile receptorului pe masura ce ei incearca sa-si reconcilieze atitudinile cu o noua modalitate de intelegere a problemei (ex. redefinirea a ceea ce este pozitie moderata).

In acest sens, definirea minoritatilor si majoritatilor in termeni de grupuri sociale familiare cu receptorii este importanta deoarece identitatile din viata cotidiana transmit presiuni normative puternice. Cu o majoritate valorizata si definita social, receptorii vor intelege gresit pozitia sustinuta ca fiind una agreata de catre ei si se vor alinia la parerea majoritara. Cu o minoritate definita social, receptorii vor respinge pozitia sustinuta, in cazul masurǎtorilor directe si poate vor percepe intr-adevar minoritatea ca opunandu-se parerilor proprii. In acest caz, sustinerea consistenta a pozitiei minoritatii e importanta deoarece asigura faptul ca receptorii nu au respins pur si simplu mesajul fara consideratii, ci chiar l-au recunoscut ca pe un punct de vedere fiabil, dar nu favorit din punct de vedere strict personal, cu privire la problema. Banuim ca prin asemenea mecanisme grupurile minoritare in contextele lumii reale exercita o influenta informationala si au potentialul sa instige la schimbari sociale.