CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Primul ofiter de politie care va lua contact cu victima este cel care va imprima victimei o anumita imagine despre calitatea muncii de politie. Tocmai de aceea este necesar sa existe instructiuni precise pentru ofiteri: cum sa se apropie de victime pentru a le calma, cum sa asculte si sa discute cu victimele.
Astfel:
De
regula, atunci cand o
femeie care a suferit abuzuri fizice, psihice
sau
sexuale se prezinta la politie, ea este inca nehotarata: nu stie cum sa
procedeze si nici daca este bine ceea ce face.
Politistului ii revine sarcina de a-i spune ca nu este o rusine faptul ca a fost victima unui abuz si de a o asigura de
deplinul
sau sprijin in rezolvarea problemelor sale;
O atentie deosebita trebuie acordata confidentialitatii. Din momentul in care se prezinta in fata politistului, victima trebuie sa fie asigurata de confidentialitate si implicit, de siguranta sa personala, siguranta care i-ar putea fi periclitata daca regula confidentialitatii nu ar fi respectata;
Camera in care are loc discutia trebuie sa fie luminoasa, ferita de zgomote sau de intrarea neasteptata a altor persoane;
Politistul trebuie sa asculte cu atentie victima, fara
exteriorizarea
unor
manifestari de simpatie sau de antipatie fata de
aceasta. Ofiterul trebuie sa
incerce sa comunice cu victima in limbajul folosit de
aceasta, datorita faptului ca
acest
lucru contribuie mult la destinderea conversatiei, victima simtindu-se
inteleasa;
Politistul trebuie sa fie amabil, politicos, sa lase victima sa-si expuna cazul, fara a interveni cu expresii de intimidare (de exemplu: "si eu imi bat nevasta', "si daca ti a dat o palma, doar nu te a omorat', "poate ca si tu ai facut ceva de te a batut' etc.) sau de culpabilizare ("comportamentul dumneavoastra a fost total gresit, nici ca se putea mai rau', "l-ai enervat atunci cand a venit beat?' etc.). De asemenea, politistul nu trebuie sa faca remarci negative la adresa partenerulııi violent (de exemplu "este intr-adevar un mare ticalos' etc);
Politistul nu trebuie sa-si manifeste in vreun fel compasiunea pentru victima, ci s-o ajute pe aceasta sa depaseasca momentul si sa constientizeze situatii si probleme care pot ajuta in rezolvarea cazului;
Politistul trebuie sa poata oferi informatii suplimentare in legatura cu diferite lucruri care vin in discutie (locuri de munca, chirii, mijloace de transport, diverse institutii sociale care i-ar putea oferi sprijin);
Daca victima face aluzie la o eventuala sinucidere, politistul nu trebuie sa-si exprime niciodata dubiile in ceea ce priveste intentia femeii si nu trebuie sa glumeasca pe seama ei sau a celor intamplate ei. In acest caz trebuie sa recurga la urmatoarea strategie.
Sa incerce sa o faca sa promita ca va face ceva in ziua urmatoare, de preferinta ceva care o poate ajuta sa indrepte lucrurile;
sa o convinga sa cheme pe cineva sa stea cu ea sau chiar sa mearga ea la o prietena;
numai in situatii de maxima urgenta, vor fi contactate persoane care o cunosc pentru a le cere sa intervina (rude, prieteni).
Politistul trebuie sa indrume victimele catre o rezolvare legala a situatiei si, acolo unde nu exista posibilitatea unei impacari, sa arate ca divortul este probabil principalul raspuns pentru violenta maritala. Victima trebuie convinsa ca uciderea partenerului este varianta cea mai putin indicata datorita consecintelor grave si riscurilor la care se expune.
Nu se da publicitatii numele victimei; se da un nume fals, se folosesc initiale sau porecla;
Istoricul despre viata victimei nu este facut public;
In cazul prezentarii in mass-media a cazurilor de violenta in familie, accentul se pune pe masuri educativ-preventive si de descurajare a potentialilor agresori prin medierea sanctiunilor, a consecintelor individuale si sociale la care abuzatorul se expune prin practicarea unui comportament violent.
Ø Protejarea intimitatii copilului:
nu se da
publicitatii numele copilului-victima. Se da un nume
fals,
se folosesc initialele sau porecla;
istoricul despre viata victimei nu este facut public;
relatiile sexuale trecute a unei persoane victima nu au relevanta pentru instanta;
atunci cand victima este minor, instanta se inchide;
minorul este asistat de consilieri specializati in victimologie juvenila.
Ø Metode speciale de intervievare a minorului-victima:
copilul nu trebuie interogat decat o singura data de intreaga echipa (politie, procuratura etc.) si nu de fiecare in parte;
la interogare adultii trebuie sa puna intrebari care sa fie pe intelesul copilului;
minorul sa poata sa nu fie prezent in instanta ci depozitia sa sa fie luata pe un video sau informatia sa fie vizualizata in sistem inchis (numai cu hotarare judecatoreasca);
imediat dupa depozitie, copilul sa fıe incredintat unui psiholog.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 853
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved