OCROTIREA MINORULUI PRIN PARINTI

OCROTIREA MINORULUI PRIN PARINTI

1. NOTIUNE

Ocrotirea legala a minorilor se infaptuieste prin diverse modalitati, intre care ocrotirea parinteasca ocupa locul central. Ea se desfasoara numai in interesul minorului si este concretizat in drepturi si obligatii ale parintilor fata de copii, fondate pe relatiile personale si patrimoniale dintre ei.(buletin stiintific, univ m 1996....blabla unele aspect ale ocrotirii parintesti)

Ocrotirea parinteasca reprezinta ansamblul drepturilor si indatoririlor care revine parintilor fata de copiii lor minori, in egala masura pentru copilul din casatorie, cel adoptat si cel rezultat din afara casatoriei, a caror exercitare trebuie sa se faca exclusiv in interesul minorului , sub indrumarea si controlul efectiv si permanent al autoritatilor tutelare.(Harbada Maria-Dreptul familiei si starea civila,Ed. Junimea, Iasi, 2004, p.250)

Drepturile si indatoririle parintesti privesc atat persoana, cat si patrimoniul minorului. Ele alcatuiesc in totalitatea lor continutul ocrotirii parintesti, dar legea le trateaza distinct, deoarece fiecare drept sau indatorire are un specific propriu, reprezinta o manifestare deosebita a acestei ocrotiri; drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana minorului au o pondere sporita comparativ cu cele referitoare la bunurile acestuia.(Adrian Pricopi-Dreptul familiei,Edit.Fundatiei Romania de Maine,editia a III-a,Buc,2007,p.199)

2 SCURT ISTORIC

La romani, varsta omului si respectiv minoritatea era impartita in trei perioade, dupa cum era si la noi alta data (Codul lui Calimach-art.33) si este si astazi in unele legiuiri straine: in Austria (art.21 din Codul austriac), in Rusia, etc.

a) Pruncii adica cei care nu pasisera peste al saptelea an. Acestia erau cu desavarsire incapabili si nu puteau face nici un act, nici chiar din acelea care erau spre folosul lor. Acesti copii erau pusi pe aceeasi treapta cu smintitii.

b) Nevarstnicii adica baieti care nu pasesc peste al 14-lea an, iar fetele peste al 12-lea an (cu alte cuvinte intre 7-12 ani si respectiv 14 ani). Acestia puteau sa-si faca conditia mai buna fara insa a se putea obliga si a dispune de bunurile lor.

c) Sprevarstnicii, sau minorii de 25 de ani. Acestia sunt copiii crescuti adica cei care trecuse de 14 ani sau 12 ani si nu implinise inca 25 de ani. Acestia erau, cu oarecare exceptii capabili de a face toate actele vietii civile.

In vechiul drept romanesc se cunoaste o categorie de copii care nu se puteau conduce singuri nici dupa atingerea varstei majoratului, aceasta categorie in opozitie cu copiii emancipati numiti "samavolnici" sau "obladuitori" era cunoscuta si ca o categorie de "copii nevolnici", denumita "neobladuitori". Neobladuitorii nu se ingrijeau ei insisi de existenta lor mai ales materiala, acestei categorii apartinandu-le copiii care desi ajunsera la varsta majoratului, ramaneau sub ascultarea tatalui, in casa acestuia. "Nevolnicii" erau feciorii care desi insurati - ceea ce le conferea un drept de emancipare - traiau cu parintii lor mai departe. Ce agoniseau ramanea totul in mana parintilor si nu se impartea pana la moartea acestora.

Dreptul intern modern sta sub imperiul Codului civil de la 1864, ocrotirea parinteasca realizandu-se prin institutia puterii parintesti.

Aceasta presupunea totalitatea drepturilor acordate de lege parintilor asupra persoanei si a bunurilor copilului, atata timp cat acesta era minor si neemancipat. Dupa intrarea in vigoare a Codului familiei (1954), puterea parinteasca a fost inlocuita cu ocrotirea parinteasca.

Perioada postdecembrista. In anul 1990, Statul roman a ratificat Conventia cu privire la drepturile copilului, cat si multe acte internationale referitoare la protectia copilului.

In legislatia interna, abia din anul 1997 si in mod deosebit in anul 2004 s-a adoptat pachetul legislativ in domeniul protectiei copilului. (Ion Imbrescu-Tratat de dreptul familei, Edit. Lumina Lex, Buc., 2006 p. 407-408)

Reglementarile juridice au tinut intotdeauna seama de situatia speciala a copilului, determinata de vulnerabilitatea si nevoia sa de ocrotire. In trecut, regimul legal al minoritatii avea ca fundament conceptia potrivit careia copiii trebuie "supusi" protectiei exercitate de reprezentantii lor legali. In mod traditional, in dreptul privat, aceasta protectie a fost reglementata in principal, sub doua aspecte principale: incapacitatea minorului si ocrotirea parinteasca.

In epoca moderna, ca efect al schimbarii conceptiei cu privire la drepturile omului, copilul inceteaza de a mai fi "obiect" de protectie si devine participant la viata sociala, inclusiv cea juridica. Copilul este titular al drepturilor fundamentale ale omului in aceeasi masura ca si adultul. Bineinteles ca acesta nu are inca gradul de maturitate necesar pentru a participa la viata juridica pe pozitie de egalitate cu majorii. Dar aceasta nu inseamna excluderea lui, ci sprijinirea si asistarea lui pentru exercitarea drepturilor fundamentale care ii apartin. Aceasta noua conceptie cu privire la protectia copilului a fost exprimata la nivel international prin adoptarea Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, iar in dreptul intern a fost transpusa prin adoptarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. (Milena Tomescu- Dreptul familiei. Protectia copilului, Edit. All Beck, Buc.,2005, p. 209)

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului reprezinta un adevarat "Cod al protectiei copilului" care garanteaza drepturile acestuia nu numai in cadrul familiei, ci si in ceea ce priveste alte drepturi si libertati civile, sanatatea si bunastarea copilului, educatia, activitatile recreative si culturale, protectia speciala a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai, protectia copiilor refugiati si protectia copiilor in caz de conflict armat, protectia copilului care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal, protectia copilului exploatat etc. In fiecare din aceste materii, legea generala urmeaza a se completa cu dispozitiile cuprinse in legile speciale (de exemplu Codul muncii, Codul familiei, Legea invatamantului etc). Deci, Legea nr. 272/2004 reprezinta o lege-cadru, care devine norma generala in materia protectiei copilului, asigurand aplicarea principiilor acestei materii tuturor domeniilor in care produce efecte.(Milena Tomescu- Dreptul familiei. Protectia copilului, Edit. All Beck, Buc.,2005,p.210)

3. REGLEMENTARE

Protectia (ocrotirea) persoanei fizice se realizeaza in general prin recunoasterea si apararea corespunzatoare a drepturilor subiective, o atare pozitie vizand participarea acestora la raporturile juridice. La aceasta ocrotire concura in mod deosebit, normele specifice dreptului civil, alaturi de normele si mijloacele de aparare proprii altor ramuri de drept (drept constitutional, dreptul familiei, dreptul muncii si securitatii sociale, etc.). (Ion Imbrescu-Tratat de dreptul familiei, Edit. Lumina Lex,Buc., 2006 p.407)

Institutia ocrotirii parintesti este tratata in Titlul III, Capitolul I, Sectiunea I din Codul familiei, sub denumirea de "Drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii minori", de Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicata in M. Of. nr.557, din 23 iunie 2004, precum si de Legea nr. 273/2004 privind adoptia. Potrivit Legii nr. 272/2004, exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a acestuia.

In art. 26 din Constitutia Romaniei se precizeaza ca autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.

Copiii din afara casatoriei sunt egali in fata legii cu cei din casatorie (art. 44 din Constitutie).

Aceste prevederi se completeaza cu alte reglementari interne care se refera la minori, precum si cu prevederile cuprinse in conventiile si tratatele internationale la care Romania este parte. ( Dan Lupascu - Dreptul familiei,editia a II-a,Edit. Universul Juridic,Buc,2007,p.305,306,311)

4. NECORELAREA UNOR DISPOZITII DIN LEGEA NR. 272/2004 CU ANUMITE NORME DIN LEGEA NR. 273/2004

4.1. Raportul dintre cele doua legi

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului a fost elaborata si adoptata concomitent cu Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, precum si cu Legea nr. 274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii, toate cele trei legi facand parte din pachetul legislativ consacrat ocrotirii drepturilor copilului.

In temeiul art. 39 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora, are dreptul la protectie alternativa.

Dispozitiile Legii nr. 272/2004 constituie dreptul comun pentru reglementarile din Legea nr. 273/2004, drept urmare, dispozitiile Legii nr. 273/2004, in masura in care nu prevad, vor fi completate corespunzator cu prevederile din Legea nr. 272/2004, care au ca obiect de reglementare, spre exemplu unele aspecte:

necesitatea asigurarii unei anumite continuitati in educarea copilului, tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, atunci cand se alege una din formele de protectie alternative pentru ocrotirea acestuia (art.39 alin.2);

obligatia directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului de la domiciliul sau in a carei raza teritoriala a fost gasit copilul de a intocmi si prezenta instantei de judecata raportul referitor la copil, atunci cand se pune problema luarii unei masuri de protectie alternative (art.130 alin.1);

scutirea de taxa judiciara de timbru si de timbru judiciar a cauzelor care privesc aplicarea acestei legi (art.131) etc.

Legatura dintre continutul normativ al celor doua legi este determinata de imprejurarea ca adoptia are ca unic scop promovarea interesului superior al copilului, scop care poate fi realizat numai prin protectia si promovarea, la nivel superior, a tuturor drepturilor copilului, inclusiv a celor stipulate de Legea nr. 272/2004 (art. 8-48). Astfel spus, adoptia constitutie si o modalitate juridica de protectie si promovare a tuturor drepturilor recunoscute de lege copilului.

4. Aspecte critice privind unitatea terminologica a celor doua legi

Atat in Legea nr. 272/2004 (art. 4), cat si in Legea nr. 273/2004 (art. 3) este stabilita semnificatia juridica a unor termini si expresii ce se regasesc in diferite texte ale acestora. De subliniat este faptul ca unii termini si unele expresii sunt explicitate in ambele legi.

Data fiind legatura launtrica dintre cele doua legi, s-ar fi impus ca termenii si expresiile comune sa aiba aceeasi semnificatie juridica in cuprinsul ambelor legi sau eventualele diferente de continut juridic sa fie determinate de caracterul special al unor norme din Legea nr. 273/2004 in raport cu normele Legii nr. 272/2004. Cu toate acestea, se constata diferente notabile, dar total nejustificate.

Aceasta situatie contravine flagrant dispozitiilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 24/2004 (republicata la 25 august 2004), conform carora, daca o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea intelesuri diferite, semnificatia acestuia in context se stabileste prin actul normativ ce le instituie, in cadrul dispozitiilor generale sau intr-o anexa destinata lexicului respectiv si devine obligatoriu pentru actele normative din aceeasi materie.

Elocvent in sensul celor exprimate mai sus sunt exemplele ce urmeaza:

a)          Termenul "copil" are, potrivit art. 4 lit. a din Legea nr. 272/2004, semnificatia de persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, in conditiile legii. Deci, conform textului citat, persoana, pentru a fi considerata copil, trebuie sa intruneasca cumulativ doua conditii, adica sa fie minora si sa nu aiba capacitate deplina de exercitiu. Caracterul cumulativ al celor doua conditii este evident, deoarece sunt legate, in text, prin conjunctiva "si". Acelasi termen este explicitat si de art.3 lit. g din Legea nr. 273/2004 care insa prevede intrunirea alternativa a celor doua conditii, deoarece foloseste, intre ele, conjunctiva "sau".

In temeiul art. 4 lit. a din Legea nr 272/2004, nu sunt copii persoana minora casatorita, precum si persoana majora.

In ipoteza prevazuta de art. 3 lit. g din Legea nr. 273/2004, cele doua conditii, fiind instituite alternativ, permit sa fie calificata copil, deopotriva, persoana minora necasatorita si persoana minora casatorita, deci, in alti termini, persoana minora, indiferent ca a dobandit sau nu capacitatea deplina de exercitiu. Insa, conform art.3 lit. g din Legea nr. 273/2004, nu este copil persoana majora.

Semnificatia juridica corecta a notiunii de copil este aceea data de art. 4 lit. a din Legea nr. 272/2004, adica de persoana minora lipsita de capacitatea deplina de exercitiu.

b)          Termenul "familie" inseamna, potrivit art.4 lit. b din Legea nr. 272/2004, parintii si copiii acestora iar, in temeiul art.3 lit. j din Legea nr. 273/2004, parintii si copiii aflati in intretinerea acestora.

Cele doua definitii comporta unele observatii critice. In primul rand, este criticabila folosirea termenului parinti pentru a stabili sfera persoanelor ce alcatuiesc o familie, deoarece atat Constitutia revizuita si republicata (in art. 48 alin.1), cat si C. fam. (in art. 1 alin.3) raporteaza fundamental aparitia familiei la casatoria liber consimtita dintre soti. Deci, de esenta familiei sunt sotii si nicidecum parintii.

Notiunea de sot si de parinte nu sunt sinonime, deoarece sotul este persoana casatorita cu o alta persoana, iar parintele este persoana casatorita sau necasatorita fata de care o alta persoana si-a stabilit legatura de filiatie naturala sau civila. Astfel, folosirea termenului parinte in locul celui de sot, pentru a desemna sfera persoanelor ce alcatuiesc o familie, poate conduce la concluzia potrivit careia doua persoane casatorite cu alte persoane sau necasatorite, dar care au copii naturali sau adoptive impreuna, alcatuiesc o familie.

Folosind semnificatia termenului copil cu semnificatia notiunii de familie cum sunt stabilite de art. 3 lit. g, respectiv de lit. j din Legea nr. 273/2004 se ajunge la concluzia potrivit careia, alaturi de parintii necasatoriti intre ei, alcatuiesc o familie si copiii lor minori casatoriti.

De asemenea, expresia copiii acestora, din cuprinsul art 4 lit.b din Legea nr. 272/2004 vizeaza urmatoarele categorii de copii: copiii naturali sau adoptivi ai parintilor; copiii din casatoria sau din afara casatoriei parintilor; copiii intretinuti de parinti sau de alte persoane. Evident, ptrivit Legii nr. 272/2004 toti acesti copii trebuie sa fie minori necasatoriti, adica sa nu aiba capacitate deplina de exercitiu.

In schimb, expresia copiii aflati in intretinerea acestora, din cuprinsul art. 3 lit. j al Legii nr. 273/2004, circumscrie categoriile de copii enumerate mai sus, indiferent daca acesti copii sunt sau nu casatoriti, sub conditia sa se afle in intretinerea parintilor.

Pentru eliminarea aspectelor critice prezentate mai sus, se impune ca semnificatia juridica a notiunii de familie sa ii aiba in vedere, in ambele legi, exclusiv pe sotii si copiii acestora.

c)          Expresia "familie extinsa" este reglementata diferit in cele doua acte normative. Astfel, potrivit art.4 lit.c din Legea nr. 272/2004, familia extinsa cuprinde copilul, parintii si rudele acestuia, pana la gradul IV inclusiv, iar, in temeiul art. 3 lit. k din Legea nr.273/2004, aceasta este alcatuita din parintii, copilul si rudele firesti ale acestuia, pana la gradul IV inclusiv.

Asadar, potrivit art. 3 lit. k din Legea nr. 273/2004, spre deosebire de art.4 lit. c din Legea nr. 272/2004, pentru rude se pune si conditia sa fie firesti. Per a contrario, conform Legii nr. 273/2004, familia extinsa nu include, atunci cand exista si rudele din adoptie.

Aceasta conditie este in dezacord chiar cu dispozitiile Legii nr. 273/2004, deoarece, in principiu, persoana fizica nu poate avea, in acelasi timp, atat rude firesti, cat si rude din adoptie. Aceasta concluzie se bazeaza si pe urmatoarele texte din Legea nr. 273/2004:

Art. 1, potrivit caruia adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului;

Art. 50 alin. 2, in temeiul caruia, prin adoptie, se stabilesc filiatia intre adoptat si cel care adopta, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului;

Art. 50 alin. 3, conform caruia, in momentul stabilirii filiatiei prin adoptie, rudenia fireasca dintre adoptat si descendentii sai, pe de o parte si parintii sai firesti si rudele acestora, pe de alta parte, inceteaza, cu exceptia situatiei in care, in temeiul art. 20 lit. b, adoptatorul este sotul parintelui firesc al copilului, caz in care incetarea raporturilor de rudenie se aplica numai in raport cu parintele firesc si rudele parintelui firesc care nu este casatorit cu adoptatorul. Deci, in timpul adoptiei, rudenia fireasca (naturala) se pastreaza numai in situatia de exceptie.

Art. 50 alin. 4, potrivit caruia impedimentul la casatorie izvorat din rudenie exista, potrivit legii, atat intre adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte si rudele sale firesti, pe de alta parte.

Astfel semnificatia expresiei familia extinsa ar trebui reformulata, in ambele legi, in sensul ca reprezinta sotii, copiii lor si celelalte rude ale acestuia, pana la gradul IV inclusiv.

d)          Total aberanta este si substituirea intamplatoare, in numeroase texte ale Legii nr. 273/2004, a expresiei familie adoptatoare cu termenul familie, deoarece, potrivit art. 3 lit. i, familia adoptatoare cuprinde sotul si sotia care au adoptat sau doresc sa adopte, in conditiile acestei legi, iar, in temeiul art. 3 lit.j, familia cuprinde parintii si copiii aflati in intretinerea acestora.

Distinctia dintre familie si familie adoptatoare, realizata de cele doua texte ale Legii nr. 273/2004, este evident, intrucat prima este raportata la parintii si copiii aflati in intretinerea acestora, iar cea de-a doua numai la soti, adica la un barbat si la o femeie care sunt casatoriti unul cu celalalt si care au adoptat sau urmeaza sa adopte impreuna un copil.

S-a constatat ca substituirea aleatorie a expresiei familie adoptatoare cu termenul familie produce modificari esentiale in ceea ce priveste continutul juridic al textelor respective din Legea nr. 273/2004.

Spre exemplu, potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 273/2004, incredintarea separata a fratilor in vederea adoptiei, precum si adoptia acestora de catre familii diferite se pot face numai daca acest lucru este in interesul lor superior. Per a contrario, incuviintarea separata a fratilor in vederea adoptiei si adoptia acestora de catre familii diferite sunt premise, daca aceasta este in interesul lor superior. In temeiul art. 3 lit. j din Legea nr. 273/2004, dar si al art. 35 alin.1 si 2 din Legea nr. 24/2004, termenul familie urmeaza a fi inteles in sensul ca desemneaza, obligatoriu, parintii si copiii aflati in intretinerea lor. Drept urmare, intr-o interpretare stricto sensu, probabil contrara adevaratei intentii a legiuitorului, fratii adoptati de familiile prevazute de text ar urma sa devina, in acelasi timp, copiii si fratii copiilor din familia respectiva.

De principiu, pentru evitarea unor astfel de situatii paradoxale,se impune ca legiuitorul sa foloseasca in construirea textelor legale termenii si expresiile a caror semnificatie juridica este compatibila cu scopul urmarit prin instituirea diferitelor norme juridice.Teodor Bodoasca...unele aspecte critice..bla bla

5. NOTIUNEA DE COPIL, CA SUBIECT DE PROTECTIE

Potrivit art.4 alin.a) din Legea nr.272/2004, prin copil se intelege persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, in conditiile legii. Legea cu privire la drepturile copilului nu arata, insa, din ce moment beneficiaza copilul de protectie. Rezulta ca, in principiu, el beneficiaza de protectie de la nastere. In Romania ca si in alte sisteme de drept, nu exista insa dispozitii speciale avand ca scop protejarea copilului inainte de nastere, desi in practica si doctrina de drept comparat s-au ridicat probleme legate de dreptul la avort, de dreptul de a realiza investigatii medicale asupra fetusului sau de raspundere a parintilor sau a tertilor pentru prejudicii cauzate copilului inainte de nastere. Neexistand dispozitii legale speciale in acest sens, aceste situatii urmeaza a fi solutionate potrivit principiilor drepturilor si a reglementarilor generale, de exemplu, raspunderea civila delictuala sau raspunderea penala.( Milena Tomescu- Dreptul familiei.Protectia copilului,Edit. All Beck,Buc,2005,p.210)

Termenul de "parinti" desemneaza atat parinti naturali (firesti de sange), cat si parinti adoptivi.(Dan Lupascu-Dreptul familiei,edit.a II-a amendata si actualizata, Edit. Universul Juridic, Buc., 2007 p.311)

6. BENEFICIARII DISPOZITIILOR LEGII NR. 272/2004 PRIVIND PROTECTIA SI PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI

Actul normativ analizat protejeaza copilul, adica persoana care nu a implinit varsta de 18 ani sau nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu, in conditiile legii.

Cele doua conditii sunt prevazute cumulativ. Asa fiind, femeia minora casatorita, dobandind capacitatea deplina de exercitiu, nu intra sub incidenta acestei legi.

Beneficiarii reglementarii examinate sunt:

• Copiii cetateni romani aflati pe teritoriul Romaniei;
• Copiii cetateni romani aflati in strainatate;
• Copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul Romaniei. ( Dan Lupascu - Dreptul familiei,editia a II-a,Edit. Universul Juridic,Buc,2007,p.305,306,311)
• Copiii care solicita sau beneficiaza de o forma de protectie in conditiile reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor in Romania;
• Copiii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, in situatii de urgenta constatate, in conditiile prezentei legi, de catre autoritatile publice romane competente (art.3). Adrian Pricopi - Dreptul familiei, Edit. Fundatiei Romania de Maine, editia a III - a, Bucuresti,2007, p.201

7. DURATA OCROTIRII PARINTESTI

Ocrotirea parinteasca dureaza de la nasterea copilului pana la majoratul sau, la implinirea varstei de 18 ani (art.8, alin.2, Decretul nr.32/1954), cand dobandeste capacitatea deplina de exercitiu si prevederea art.8 este aplicabila si minorului pus sub interdictie care continua sa ramana sub ocrotirea parinteasca pana la data la care devine major, fara a numi un tutore, daca in momentul punerii sub interdictie beneficia de o asemenea ocrotire (art.150 Codul familiei).

Protectia prin parinti inceteaza inainte de implinirea varstei de 18 ani in urmatoarele cazuri:

• Casatoria minorului (art.8 din Decretul nr.31/1954). Aceasta situatie priveste pe femeia care, potrivit art.4 Codul familiei, se poate casatori sub varsta de 18 ani, daca a implinit 16 ani sau in anumite cazuri, cu incuviintarea speciala din partea autoritatii indicate de art.64, Legea nr.69/1991, daca a implinit varsta de 15 ani;
• In caz de desfacere a casatoriei prin divort sau incetarea ei prin moarte, sotia minora supravietuitoare isi mentine capacitatea de exercitiu, deoarece aceasta nu se pierde decat daca, printr-o hotarare irevocabila aceasta este desfiintata, deoarece a fost incheiata de femeie.

Se impune distinctie intre situatia femeii care a fost de buna sau rea-credinta la incheierea casatoriei, daca:

a fost de rea-credinta, deoarce a cunoscut cauza nulitatii casatoriei la data incheierii ei, ea nu poate dobandi capacitatea de exercitiu ca efect al casatoriei, hotararea judecatoreasca pentru contestarea sau declararea nulitatii avand efect retroactiv;

femeia a fost de buna-credinta, efectele anularii sau nulitatii casatoriei opereaza numai pentru viitor, identic cu situatia desfacerii ei prin moarte sau divort.

Situatia care influenteaza durata ocrotirii parintesti este aceea in care casatoria, desi incheiata cu incalcarea dispozitiilor privitoare la varsta legala, nu va mai putea fi declarata nula sau anulata intrucat sotia a dat nasterii unui copil sau a ramas insarcinata. Sotia minora nu mai este supusa in aceste cazuri, ocrotirii parintesti. Solutia prezentata rezulta din interpretarea dispozitiilor legale, situatie in care unul dintre soti incheie casatoria cu incalcarea dispozitiilor privitoare la varsta legala, daca aceasta neregularitate a fost in timp acoperita. (Harbada Maria-Dreptul familiei si starea civila, Edit.Junimea, Iasi, 2004,p.250-251)