FORME DE PREVENIRE A VIOLENTELOR IN FAMILIE

Prevenirea violentelor in familie este "ansamblul de politici, masuri si tehnici care, in afara cadrului justitiei penale, vizeaza reducerea incidentei diferitelor tipuri de comportamente agresive ce antreneaza prejudicii familiei si societatii considerate de stat ca fiind ilicite'.

Prevenirea este complementara cu formele de control si integrare sociala si are ca scop mobilizarea mai rationala si mai eficienta a resurselor de combatere a comportamentelor deviante.

Prevenirea se realizeaza in parteneriat social politie-comunitate, prin actiuni informativ-educative continue, in teritoriu determinat, la nivelul grupurilor-tinta identificate anterior.

Prevenirea are ca scop, pe langa ajutorarea victimei prin consiliere juridica si psihologica si masuri de protectie antiviolenta adresate agresorilor, precum si masuri la nivel macrosocial si macroeconomic.

Prevenirea violentelor in familie este realizata de:

politie, prin compartimentele specializate;

scoala;

biserica;

mass-media;

ONG-uri;

Comunitate.

Prevenirea violentelor domestice se realizeaza antefactum (inainte de producerea lor) prin actiuni in medii cunoscute ca fiind violente, prin masuri de protectie sociala a familiilor cu risc crescut de victimizare si postfactum (dupa producerea violentelor) prin evitarea reiterarii actelor violente (programe de protectie pentru victime si agresori).

Prevenirea violentelor in familie se realizeaza in scoli, in comunitati identificate ca fiind violente, in mass-media, prin medierea unor cazuri punandu-se accent nu pe spectaculos ci pe efectele sociale, economice ale violentelor domestice si pe descurajarea      potentialilor agresori, prin mediatizarea consecintelor penale pe care le au aceste acte pentru individ.

Pentru politist, prevenirea violentelor in familie inseamna:

Ø      identificarea familiilor cu grad ridicat      de conflictualitate si mentinerea unei legaturi permanente si directe intre agentul de zona si acestea pentru a preveni posibilele abuzuri fizice, psihice si sexuale din aceste familii;

Ø      tinerea sub observatie a grupurilor familiale incomplete (familii monoparentale, concubinaje etc.) despre care s-au primit informatii ca ar dezvolta un climat tensionat, in special cand in aceste familii exista copii; tinerea sub observatie a familiilor in care unul sau mai multi membri au mai fost sanctionati penal pentru fapte de natura a aduce atingere sanatatii si vietii altor persoane, inclusiv acelora din propria familie (Legea nr.

Ø      descoperirea in cazurile de perturbare a linistii si ordinii publice a semnelor unor abuzuri produse asupra minorilor;

Ø      depistarea parintilor care au mari probleme de sanatate, fizica si psihica; evaluarea impactului acestor probleme asupra copiilor;

Ø      colaborarea cu institutii specializate ale statului si organizatii neguvernamentale (in special cu cele care au ca domeniu de activitate protectia si ocrotirea minorului aflat in dificultate), informarea lor atunci cand exista date certe despre abuzurile indreptate impotriva copiilor; formarea de echipe pluridisciplinare care sa actioneze in cazurile de abuz (fizic, psihic, sexual) indreptat impotriva minorului;

Ø      colaborarea cu mass-media pentru ilustrarea cat mai obiectiva a cazurilor de violenta in familie, pentru protejarea intimitatii si a identitatii victimelor si pentru descurajarea agresorilor (potentiali sau manifesti).