OPINIE SI SONDAJ DE OPINIE

OPINIE SI SONDAJ DE OPINIE

Aceasta prelegere va trata despre:

Conceptii si orientari majore privind sondajele de opinie

Presupozitii ontologice si epistemologice ale sondajelor de opinie publica

Problema care va fi pusa in discutie este cea a evaluarii gradului de adecvare a sondajelor la studierea fenomenelor de opinie, precum si a raportului dintre eforturile teoretice de conceptualizare a opiniei publice si practica sondajelor de opinie.

In considerarea rolului sondajelor de opinie pot fi identificate trei orientari majore:

- orientarea empirica (caracteristica pentru adeptii si practicienii sondajelor de opinie publica), printre ai carei exponenti se numara: Paul Lazarsfeld, Harold Lasswell, George Gallup, Carl Hovland;

- critica politico-ideologica a studierii fenomenelor de opinie prin sondaj, realizata indeosebi in cadrul sociologiei critice americane, continuatoare a Scolii de la Frankfurt (Th. Adorno, H. Marcuse, J. Habermas, M. Horkheimer, Wright Mills);

- critica teoretico-metodologica a sondajelor (orientare reprezentata de: Herbert Blumer, Johan Galtung).

Vor fi infatisate in continuare principalele enunturi caracteristice pentru fiecare dintre aceste luari de pozitie fata de problematica sondajelor de opinie publica.

Orientarea empirica

"Opinia este ceea ce rezulta din realizarea sondajelor de opinie" - iata un punct de vedere caracteristic practicienilor sondajelor de opinie in perioada de inceput a studiilor utilizand aceasta metoda.

Paul Lazarsfeld considera ca ar fi zadarnica incercarea de definire a opiniei publice, din moment ce opinia publica nu este un obiect, ci un capitol al studiilor empirice. Se aprecia ca definirea conceptului nu prezinta un prea mare interes practic.

Argumentul principal era oferit de succesul sondajelor de opinie pe teme electorale. Sondajul apare ca o metoda simpla si eficienta prin care pot fi oferite raspunsuri la intrebarile politologului. In functie de raspunsurile provocate de o intrebare specifica, sondajul infatiseaza modul in care se distribuie opiniile intr-o populatie, permitand identificarea unor categorii de indivizi (electoratele partidelor politice, categorii de consumatori - dupa stilul de viata sau de consum al acestora).

Incercarea de definire a esentei opiniei publice ar fi o discutie inutila, de tip scolastic.

Reprezentantii acestei orientari adera la ideea ca cea mai potrivita cale este cea a abordarii operationaliste a opiniei publice, prin studierea agregarilor statistice asa cum reies din sondaje.

Abordare operationalista: a trata un concept prin specificarea operatiilor care conduc la studierea realitatii empirice pe care o desemneaza. Numai ca aceasta specificare a operatiilor, in majoritatea cazurilor, necesita ghidajul oferit de definirea si circumscrierea fenomenului vizat, necesita, asadar, eforturi de conceptualizare si analiza teoretica a obiectului de studiu.

Aplicarea operationalismului in sociologie (initiata de G. Lundberg) s-a dovedit un esec, un demers cognitiv steril.

Practicienii sondajelor afirma ca este suficienta o definitie statistica a opiniei publice, furnizata de agregarile statistice obtinute prin sondajul de opinie.

Distribuirea populatiei dupa raspunsurile la intrebarile sondajului constituie o expresie a colectivitatii interogate. Termenul de opinie publica poate desemna fie opinia tuturor membrilor unei asemenea colectivitati, fie doar opiniile expertilor ori liderilor dintr-o comunitate umana.

Eforturile trebuiesc centrate pe rafinarea procedeelor de masurare, fiind luata drept opinie publica ceea ce rezulta din realizarea sondajelor.

In acest mod este eliminat exercitiul reflexiv, epistemologic, prin refuzul de a defini si analiza insusi obiectul de studiu al sondajelor.

Legitimitatea sondajelor de opinie in general isi are sursa in succesul sondajelor electorale, insa aceasta reprezinta o extrapolare a unui context socio-politic particular.

Sondajul de opinie are la baza presupozitii ce decurg dintr-o ideologie de tip liberal:

- toti oamenii sunt capabili sa emita opinii (a exprima o opinie ar fi un atribut universal al oamenilor),

- opiniile oamenilor sunt egale ca importanta in plan social.

Aceste premise sunt valide in contextul votarii intr-un regim democratic (in care "un om = un vot"), insa valabilitatea lor poate fi problematica in alte situatii sociale.

Enunturile fundamentale caracteristice orientarii empirice pot fi rezumate astfel:

- Fiecare om este capabil sa produca opinii semnificative

- Opiniile au valori egale, deci este legitima tratarea lor in maniera statistica

- Nu exista o entitate ori un domeniu carora sa le poata fi atribuit termenul de opinie publica, ci doar o varietate de raspunsuri in raport cu stimulii lansati prin sondaj

- Opinia publica este mai degraba produsul unor situatii de comunicare create prin desfasurarea sondajelor de opinie.

Critica politico-ideologica a sondajelor de opinie

Reprezentantii Scolii de la Frankfurt au inceput, dupa 1920, in Germania, prin angajarea cu entuziasm in realizarea de cercetari sociale empirice. Activitatea Institutului axat pe cercetari empirice infiintat la Frankfurt in 1925 de catre Th. Adorno si Horkheimer a fost stopata de regimul nazist. Dupa al doilea razboi mondial, reprezentanti ai fostei Scoli de la Frankfurt isi continua activitatea in Statele Unite.

De aceasta data, insa, acestia se lanseaza intr-o analiza critica a cercetarilor concrete, cu focalizare asupra sondajelor de opinie.

Nu este contestata importanta studiilor fundamentate pe date empirice, insa este definita o conditie de finalitate pentru cercetarea sociala. Studierea empirica a socialului trebuie sa urmareasca in mod consecvent un scop precis: demistificarea realitatilor. In viziunea reprezentantilor acestui curent de gandire, sondajele de opinie au devenit un instrument de manipulare a oamenilor si de mascare a dominatiei politice in societate.

Cercetarii empirice i se reproseaza ca se limiteaza la investigarea opiniilor individuale, intr-o lume in care procese precum cele de influentare, propaganda, publicitate impun oamenilor categoriile de percepere a lumii si, implicit, opiniile.

Din aceasta perspectiva, cercetatorii apar interesati numai de corpul verbalizat al opiniilor subiective, carora le acorda in mod naiv un credit si o consistenta pe care nu le au. Este nevoie sa se raspunda si la intrebarea: cum se formeaza opiniile pe care indivizii ajung sa le detina si, eventual, sa le exprime in sondajele de opinie?

Concluzia acestor critici este ca sondajele de opinie nu pot contribui la obiectivul major al sociologiei: cercetarea si explicarea societatii in intregul ei.

Critica teoretico-metodologica a sondajelor de opinie

Privirea critica asupra sondajelor de opinie, sub raport metodologic, contesta, in principal, adecvarea acestora la fenomenele din sfera opiniei publice.

Sondajelor le este reprosat caracterul a-teoretic, precum si faptul ca angajeaza o abordare operationalista a cunoasterii faptelor sociale.

Modul in care sondajele erau aplicate in perioada de inceput a acestei metode le fac inapte pentru a izola, a defini si studia opinia publica ca si concept generic. O eroare a practicienilor domeniului consta in studierea unor elemente empirice fara a lucra cu un concept clar definit al opiniei publice. Este incalcata o regula fundamentala a oricarui demers de cunoastere stiintifica, prin absenta preocuparilor de determinare teoretica a obiectului de studiu si a unor premise epistemologice clar formulate.

Sondajele de opinie sunt realizate fara adoptarea unor criterii care sa permita a discerne care elemente empirice fac parte din domeniul de studiu si care nu.

Un alt aspect criticat este lipsa preocuparilor de a testa propozitii generale referitoare la opinia publica, deci lipsa eforturilor de conceptualizare si teoretizare in domeniu. Desi sondajele sunt realizate in numar mare, acumularea de date astfel obtinute nu a condus la generalizari privind fenomenele de opinie.

Primelor tehnici de esantionare le era imputat faptul ca unitatea de analiza era individul abstras din contextul sau social, societatea fiind considerata un agregat de indivizi disparati.

Reactia practicienilor sondajelor la aceste critici a constat in elaborarea esantionarii stratificate, care permite luarea in considerare a pozitiilor specifice pe care le ocupa indivizii in structura sociala si valorizeaza datele privind structurile sociale (date socio-demografice, economice etc.).

Herbert Blumer argumenteaza necesitatea unei abordari de tip structural-functionalist a opiniei publice. Mai intai el incearca sa defineasca opinia publica prin identificarea caracteristicilor care ii sunt fundamentale:

Opinia publica este elaborata intr-o societate si este o functiune a acelei societati in actiune. Opiniile se modeleaza potrivit contextelor sociale in care evolueaza indivizii.     

Rolul opiniei publice poate fi determinat potrivit aportului ei la functionarea societatii, - si aceasta este una din caracteristicile ignorate de catre sondajele de opinie.

O societate nu este un simplu agregat de indivizi, ci o organizatie - in sensul ca este compusa dintr-un ansamblu de grupuri functionale (corporatii, sindicate, partide politice etc.).

Opinia publica considerata ca element al vietii colective se constituie prin acte ale acestor grupuri functionale - care se deosebesc intre ele prin campuri diferite de actiune, prin interese specifice, prin importanta strategica a pozitiilor pe care le ocupa in societate, prin prestigiul si puterea de influentare pe care le detin.

Sondajele nu reusesc sa retina contributiile (inegale in multe privinte) ale acestor grupuri functionale la conturarea opiniei publice. Sondajele pe elite reprezinta o modalitate de inlaturare a acestei deficiente.

Fiecare grup functional al societatii dispune de anumite canale prin care-si exercita rolul si functiile, inclusiv in privinta climatului de opinie.

Unii indivizi si unele grupuri controleaza punctele strategice ale canalelor prin care sunt exercitate influentele sociale. Puterea de decizie a grupurilor sociale apare astfel ca fiind inegal distribuita.

Opinia publica este legata in buna masura de activitatea grupurilor sociale influente, cu putere de decizie, aspect care scapa sondajelor de opinie.

Opinia publica este formata si exprimata mai ales prin intermediul canalelor de functionalitate sociala.

Ea nu rezulta dintr-o interactiune a unor indivizi autonomi ("atomi sociali"), care ar avea ponderi egale in acest proces (asa cum presupun sondajele de opinie), ci reflecta compozitia si organizarea functionala a societatii. Interactiunile prin care se cristalizeaza opinia publica sunt, de fapt, confruntari si luari de pozitie ale diferitelor grupuri avand interese specifice.

Diferentele care exista intre grupuri sociale si indivizi (ca pozitie sociala, prestigiu, influenta) se regasesc si in fenomenele de opinie publica - fara ca sondajele sa reflecte in mod adecvat aceasta situatie.

Blumer formuleaza o definitie (pe care o califica drept "realista") a opiniei publice:

"opinia publica consta intr-un asamblaj al unor diferite puncte de vedere si pozitii ce parvin indivizilor, solicitandu-i sa actioneze in raspuns la acestea".

Consecvent acestei definitii, ar trebui gasiti indicatori care sa masoare nu pur si simplu emiterea de opinii de catre indivizi, ci care sa evalueze gradul in care opiniile sunt luate in considerare de catre cei cu putere de decizie, rezultand de aici si care sunt acele opinii considerate semnificative pentru functionarea societatii.

.Pentru ca opinia publica este un fapt efectiv doar in masura in care influenteaza factorii de decizie la nivel societal (legislatori, administratori).

Opinia publica devine semnificativa numai atunci cand e privita drept un ansamblu de judecati si puncte de vedere care intra in considerentele celor ce reactioneaza la fenomenele de opinie.

Dupa Blumer, aceasta maniera functionalista de concepere a societatii si a opiniei publice este cea potrivita pentru fundamentarea si organizarea sondajelor de opinie.

Intrebari

Cum este definita opinia publica in cadrul orientarii empirice fata de sondajele de opinie?

Pe ce se intemeiaza legitimitatea sondajelor de opinie in viziunea practicienilor din domeniu?

Mentionati presupozitiile ontologice si epistemologice care stau la baza sondajelor de opinie.

Care ar fi rolul sondajelor de opinie in societate conform celor care realizeaza o critica politico-ideologica a acestora?

Ce aspecte vizeaza critica teoretico-metodologica la adresa sondajelor?

Care sunt principalele caracteristici ale opiniei publice dintr-o perspectiva structural-functionalista asupra societatii?

Cuvinte-cheie:

opinie, sondaj de opinie, structural-functionalism, premisele sondajelor de opinie