Orientari teoretice contemporane in Sociologie

Orientari teoretice contemporane in Sociologie

a.Analiza functionalista

Aceasta perspectiva teoretica deriva din ideile lui Auguste Comte, Herbert Spencer si Emile Durkheim. Cel care pune bazele functionalismului sociologic este antropologul englez Bronislav Malinowski. El a definit cultura prin functiile ei in a satisface nevoile umane. Intrucat fiecare component al culturii are o functie in a raspunde unei trebuinte umane, cultura in ansamblul ei functioneaza in temeiul unui scop concret. T. Parsons dezvolta teza lui Malinowski in teoria structural - functionalista.

Functionalistii concep societatea ca un sistem, care este definit ca un ansamblu de elemente legate intre ele in cadrul unei formatii mai complexe si relativ stabile. Institutii cum sunt familia, religia, economia, statul si educatia sunt parti fundamentale ale oricarei societati. Fiecare institutie indeplineste functii sociale clare. De exemplu, familia se distinge prin functiile de reproducere, socializare, cresterea copiilor.

In aceasta viziune teoretica, societatile in evolutia lor tind catre un echilibru social. Un sistem social impune un anumit numar de solutii de realizare a stabilitatii sale pentru ca numai astfel poate sa stavileasca actiunea fortelor contrare ordinii si echilibrului. Schimbarea sociala are loc in cadrul sistemului, pastrandu-se echilibrul si stabilitatea. Prin urmare, miscarile bruste sau revolutionare nu sunt acceptate.

Examinarea functiilor si disfunctiilor societatii a fost intreprinsa de R.K. Merton. Functiile, sustine Merton, permit adaptarea sau reglarea sistemului. Pentru sistemul sa supravietuiasca trebuie sa fie indeplinite anumite functii. Altfel, sistemul poate sa dispara. Intr-o societate se cuvine sa fie asigurate conditiile pentru functionarea principalelor sale componente, iar fiecare institutie sa fie organizata pe problemele ce tin de competenta ei. Exista in orice societate disfunctii determinate de procese si fapte sociale, cel mai edificator exemplu fiind saracia ca factor important in generarea tulburarilor sociale. Inlaturarea sau diminuarea influentei disfunctionalitatilor sunt esentiale pentru revenirea in stabilitate, consens social si la integrarea sociala.

O alta cerinta dezvoltata de functionalisti este impartasirea de catre toti sau majoritatea membrilor unei societati a acelorasi credinte si valori, pentru ca numai astfel se realizeaza consensul social. Dincolo de diferentele psiho - sociale si culturale dintre oameni se cuvine a se realiza un acord asupra ierarhiei de valori intr-o societate.

Evident, orientarea functionalista este utila in descrierea societatii si identificarea componentelor si a functiilor sale. Se obtine in acest fel o imagine despre societate ca intreg (James E., Vander Zanden, 1988). Aceasta nu inseamna ca societatea este cunoscuta numai prin aceasta perspectiva. Ea are suficiente limite. In primul rand, functionalismul nu dispune de instrumente teoretice si empirice de explicare a proceselor prin care are loc schimbarea sociala. Stabilitatea si integrarea intr-o societate nu pot fi mentinute in aceleasi forme. Exista conditii si factori sociali, istorici, culturali, nationali care determina inevitabil modificari, unele profunde in sistemul social. Apoi, nu este clar cum se realizeaza consensul social in contexte de schimbare radicala. Nu mai putin semnificativa este chestiunea grupurilor sociale si a raporturilor dintre ele intr-o societate. In aceeasi masura se pune si chestiunea valorilor comune pentru majoritatea membrilor unei societati. De asemenea, functionalismul nu explica mecanismele prin care un sistem social stabileste comunicarea cu alte sisteme sociale sau cum o societate integreaza influente venite dintr-o alta societate, cu deosebire cand se urmareste o aculturatie fortata.

b. Perspectiva conflictualista

Reprezentantii acestui curent teoretic explica evolutia si functionarea societatii prin conflict. Acesta este definit ca lupta intre indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunitati, state, declansate din diverse motive, si finalizata cu dezordinea si tensiunea sociala. Dupa cum s-a putut observa, la functionalisti conflictul constituie un element al dezechilibrului social si el trebuie inlaturat. Adeptii teoriei conflictului din potriva, investesc conflictul cu virtuti reale ale schimbarii sociale. Sa mentionam originea acestor teorii in ideile lui Durkheim, Weber, Marx, dezvoltate apoi in doctrine despre rolul conflictului in dezvoltarea sociala.

Teoriile despre conflict vad realitatea sociala ca fiind dominata de o lupta continua intre indivizi sau grupuri. In orice societate relatiile dintre oameni se bazeaza pe competitie si concurenta, care sunt elemente de progres. Teoriile conflictuale subliniaza ideea conform careia indivizii cauta sa-si imbunatateasca performantele cu privire la acele lucruri definite ca bune, valoroase sau dezirabile, iar acestea sunt privilegiul si puterea. Obtinerea acestor valori nu se poate realiza decat prin lupta ce o duc indivizii sau grupurile.

Ilustram aceasta teorie prin cateva conceptii. Unul dintre adeptii dezvoltarii sociale datorita conflictului a fost sociologul german Georg Simmel (1858-1918). In viziunea sa, societatea este alcatuita din forte adverse care se lupta intre ele. Conflictul este inerent in viata sociala si in formarea si evolutia vietii in grup.

Lewis Coser a argumentat functionalitatea conflictului pentru un grup si ofera exemplul miscarilor sociale din S.U.A. pentru drepturile civile si pentru drepturile negrilor. Acestea au condus la integrarea, de pilda, a negrilor in sistemul social american (James W. Vander Zenden).

Randall Collins discuta conflictul la nivelul microsocial. Structurile societatii ar putea fi intelese ca rezultat al afirmarii conflictului de grupuri cind unii domina pe ceilalti.

Asadar, societatea este analizata de catre teoreticienii conflictului in termenii dominarii si subordonarii, procese intrinseci vietii sociale. Din tensiunea dintre grupuri sau dintre indivizi rezulta directia de evolutie a unei societati. Daca functionalistii discuta despre consensul social realizat de membrii unei societati cu privire la valori si norme, teoreticienii conflictului au in vedere ca oamenii traind impreuna intr-o societate, relatiile dintre ei se bazeaza pe diferente din care decurge conflictul dintre ei, ceea ce determina ca grupul cu putere sa domine viata sociala. Cu ajutorul statului este impus un grup conducator. Oricum, castigarea sau pierderea puterii sau a privilegiilor au loc numai daca oamenii traiesc impreuna intr-o societate.

Teoria conflictului accentueaza unilateral pe elemente cum ar fi schimbarea, constrangerea, conflictul ca fiind definitorii pentru existenta si evolutia societatii si minimalizeaza sau neaga semnificatia echilibrului si a consensului social in functionarea societatii. Viata sociala este un proces de intrepatrundere a stabilitatii cu schimbarea.

c.Perspectiva interactionista

Am retinut analiza facuta de functionalisti si de conflictualisti la nivelul macrosocial al societatii. Din studierea nivelului microsocial s-a constituit o alta orientare teoretica, interactionismul. Aceasta perspectiva studiaza bazele cotidiene ale interactiunii sociale. Cel care a construit bazele interactionismului a fost sociologul american George Herbert Mead (1863 - 1931), in lucrarea sa "Mind, Self and Society". A dezvoltat teoria sa avand in vedere capacitatea omului de a crea si folosi simboluri. Denumirea de interactionism simbolic a fost introdusa de H. Blumer (L.Vlasceanu, Interactionism). Revenind la Mead, putem spune ca acesta a fost interesat de constructia si dezvoltarea sinelui individual in societate. Unitatea sinelui individual rezulta din raporturile stabilite intre oameni in comunitate sau grupuri. In grup, individul comunica datorita simbolurilor. Prin simboluri omul isi reprezinta obiecte, idei, evenimente. In orice grup exista un sistem de simboluri universal semnificative, iar simbolul mediaza intelegerea si comunicarea dintre oameni in cadrul interactiunilor reciproce. Simbolurile iau multe forme: cuvinte scrise sau vorbite, gesturi, imbracaminte, medalioane, steaguri, etc. Practic, fiecare om desemneaza zilnic prin simboluri realitati concrete. Datorita acestei capacitati omul interactioneaza cu ceilalti. Interactiunea este actul in care orice persoana se pune in locul alteia prin substituirea sau preluarea de roluri. Pentru ca omul poate sa-si reprezinte lumea mental, el are posibilitatea sa stabileasca imaginar sau real orice strategie cu privire la relatiile lui cu ceilalti si, in general, cu societatea, dincolo de dimensiunile temporale. Rezulta ca societatea insasi este creata in procesul interactiunii. De altfel, interactionistii afirma ca lumea sociala este o realitate construita. Ei accentueaza umanul in edificarea realitatii sociale creata si recreata.

Metoda interactionista a fost dezvoltata de Erving Goffman (1922 - 1982) in conceptul de dramaturgie sociala. Alaturi de perspectiva tehnica, politica, structurala si culturala exista si perspectiva dramaturgica a realitatii sociale. In lucrarea "The Presentation of Self in Everyday Life", Goffman formuleaza ideea ca in viata sociala se actioneaza asemenea actorilor. Asa cum actorii prezinta anumite imagini, la fel indivizii prezinta numai unele dimensiuni ale personalitatii lor, jucand roluri adecvate, si ascund alte trasaturi. Pentru a avea succes, individul trebuie sa-si joace rolul incat sa fie acceptat de catre ceilalti. Pentru aceasta el este nevoit sa cunoasca bine regulile sociale si sa fie astfel credibil.

Am retinut ca perspectiva interactionista explica mecanisme de functionare a societatii prin procesele ce au loc in cadrul interactiunii dintre oameni in grup, pornindu-se de la premisa ca fiecare individ este disponibil sa interactioneze ca atare cu ceilalti. Aici apare limita principala a interactionalismului, anume conceperea individului ca simplu participant la procesul interactionarii sociale. Sunt evitate aspecte ale relatiilor interumane afectate de distributia bogatiei, puterii si prestigiului, ca si problemele derivate in schimbarea sociala si din raporturile dintre societati.