SUPORT CURS - POLITICI SOCIALE

1. CONCEPTUL DE POLITICA SOCIALA

2. BUNASTAREA SOCIALA

2.1. Criterii pentru desemnarea bunastarii sociale

2.2. Natura saraciei

2.3. Definitii ale politicilor de bunastare sociala

2.4. Probleme sociale si politici de bunastare sociala

3. POPULATIA SI SLABA DEZVOLTARE A ACESTEIA

3.1. Cresterea populatiei lumii

3.2. Sansele de viata si tarile slab dezvoltate

SARACIA, DEFINIȚII, TEORII

5. SCHIMBAREA PROBLEMELOR/ SOLUTII VECHI

5.1. Schimbarea perspectivelor in problemele sociale

5.2. Noi realitati, noi dubii

6. TEORII SOCIALE SI POLITICI SOCIALE

7. ECONOMIA SI SOCIETATEA

8. STIGMATUL SOCIAL IN BUNASTAREA SOCIALA

9. PROBLEME SOCIALE

9.1. Rasism

9.2. Sexism

9.2.1. Abordarea drepturilor femeilor

9.3. Homosexualii si lesbienele

9.4. Ageism

9.5. Persoanele cu dizabilitati

9.6. Stigmatul social si opresiunea

9.7. Abuzul asupra mediului inconjurator

9.7.1. Poluarea aerului

9.7.2. Efectul de sera

9.7.3. Poluarea apelor

9.7.4. Cauzele poluarii

10.. Scolarizarea si oportunitati educationale inegale

10.1. Probleme legate de familie

11. VOLUNTARIATUL SI SISTEMUL NON PROFIT

12. PROMOVAREA JUSTITIEI SOCIALE

11. ASIGURARILE SOCIALE SI PROGRAMELE DE ASISTENTA PUBLICA

SANATATEA MENTALA SI POLITICILE SUBSTANTELOR ABUZIVE

12.1. Abuzul de substante

12.2. Abuzul de droguri

12.2.1. Legalizarea drogurilor

13. POLITICA DE BUNASTARE A COPILULUI

14. FAMILII FOSTER PENTRU COPII

15. PERSOANELE FARA ADAPOST( HOMELESSNESS)

16. ADOPTIILE

17. SISTEMUL SERVICIILOR DE ASISTENTA SOCIALA DIN ROMANIA

18. FUNDAMENTELE POLITICILOR SOCIALE IN DOMENIUL POPULATIEI SI FAMILIEI

18.1. ASPECTE DEMOGRAFICE

18.2. Situatia Romaniei dupa evolutiile demografice din anii′ 90:

18.3. Evolutia natalitatii, nuptialitatii si divortialitatii

18.3.1. Natalitatea

18.3.2. Nuptialitatea

18.3.3. Mortalitatea

18.4. Reglementarea avorturilor

18.5. Reglementarea divorturilor

1. CONCEPTUL DE POLITICA SOCIALA

Politica sociala reprezinta o sfera larga de activitati ale statului care au ca obiectiv modificarea intr-o anumita directie a caracteristicilor vietii sociale ale unei colectivitati.

"Politica sociala este, sau ar trebui sa fie, un raspuns la problemele sociale ale unei anumite comunitati, respectiv ale anumitor grupuri expuse in mai mare masura diferitelor riscuri." (Mihut, Liliana si Lauritzen, 1999).

Profesorul Catalin Zamfir afirma despre politica sociala ca poate fi inteleasa ca ansamblul reglementarilor, masurilor si activitatilor intreprinse in principal de stat (dar posibil si de alti agenti interesati) in scopul modificarii parametrilor vietii sociale a unei comunitati, intr-un sens considerat dezirabil la un moment dat (Zamfir, 1995).

Altfel spus, politica sociala se concretizeaza in prevederi legislative specifice, hotarari si reglementari administrative, programe sociale, transferuri de venit (impozite, taxe, respectiv pensii, alocatii, indemnizatii, burse, etc. din cadrul sistemelor de asigurari si asistenta sociala) finantarea, producerea si furnizarea de bunuri si servicii sociale pentru populatie.

Politicile sociale se impart in mai multe sectoare de activitate:

securitate sociala (in intelesul de ,,politica', mentinerea veniturilor in principal prin pensii si alocatii de somaj);

politica educationala;

politica pentru ingrijirea sanatatii;

politica locuintelor (sociale);

asistenta sociala;

O prima definitie a politicii sociale ar putea fi incercata ,,prin excludere': este de domeniul politicilor sociale tot ceea ce ramane din politica unui guvern sau a unor autoritati locale, dupa excluderea politicilor publice fara impact social direct.

2. BUNASTAREA SOCIALA

Doua conceptii ale bunastarii sociale par sa fie dominante astazi in America: reziduala si institutionala. Prima, cea reziduala, detine bunastarea institutiilor sociale si ar trebui sa intre in scena doar cand structurile normale de aprovizionare, familia si piata se prabusesc. Cea de-a doua, institutionala, din contra vede serviciile de bunastare ca fiind normale, pe prima linie, functii ale societatii industriale moderne. Acestea sunt conceptele in jurul carora tinde sa se concentreze mai mult sau mai putin serviciul de bunastare, insa, in mod surprinzator deriva din spiritul caracteristic al societatii in care sunt gasite.

Reprezinta un compromis intre valorile individualismului economic si intreprinderea libera pe de o parte, si securitate, egalitate si umanitate pe cealalta parte. Ele sunt mai degraba explicite de-a lungul ambelor profesii sociale ale bunastarii si ale legii publice.

Formularea reziduala este bazata pe premisa ca exista doua canale naturale prin care nevoile individuale sunt intalnite: economia de familie si de piata. Acestea sunt structurile preferate ale aprovizionarii. Uneori aceste institutii nu functioneaza adecvat: viata de familie este dezbinata, intervin depresiile, sau uneori individul nu se poate folosi de canalele normale din cauza varstei sau a bolii. In astfel de cazuri, potrivit acestei idei un al treilea mecanism al nevoii de implinire este adus in scena - structura sociala de bunastare.

Formularea institutionala a bunastarii sociale este data in mare masura de folosirea cartilor in munca sociala, asa cum sistemul organizat al serviciilor sociale si institutionale a planuit sa ajute indivizii si grupurile sa ajunga la standarde satisfacatoare de viata si sanatate, tintele relatiilor sociale si personale care permit indivizilor deplina dezvoltare a capacitatilor lor si promovarea trairii lor in armonie cu nevoile comunitatii.

3.1. CRITERII PENTRU DESEMNAREA BUNASTARII SOCIALE:

Organizarea formala. Activitatile bunastarii sociale sunt organizate formal. Actele de caritate individuale au avut intentia sa creasca sau sa descreasca bunastarea, dar nu sunt organizate. De asemenea, serviciile si extinderea ajutorului inauntrul relatiilor de rudenie ca familiile, prietenii si vecinii nu sunt incluse in definirea structurii sociale a bunastarii. Este recunoscut faptul ca exista o continua alergare de la informal la formal si ajutorul mutual al serviciilor de bunastare a unei uniuni de munca, biserica sau societatea fraternala nu poate sa fie clasificata precis.

Bunastarea sociala moderna are motive sa fie crezuta un ajutor dat strainilor, nu persoanelor care pe buna dreptate il cer fara sa intrebe.

Sponsorii sociali si contabilitatea. Auspiciul social - existenta sanctionarii sociale propuse si a metodelor si contabilitatea formala este elementul crucial in serviciul de bunastare social/ serviciul comparabil crearii de profit.

DEFINITII ALE POLITICILOR DE BUNASTARE SOCIALA

Politica de bunastare sociala este o ramura a politicii sociale care poate fi definita ca o randuire formala si consistenta a afacerilor umane. Politica bunastarii sociale este influentata in mare parte de contextul beneficiile sunt conditionate oamenilor. De exemplu, politica bunastarii sociale este adesea asociata cu programele guvernamentale care sunt conduse de legislatie.

Bunastarea sociala este condusa si de realitati care sunt nonguvernamentale, in acest caz, politica de bunastare sociala nu este o manifestare a politicii publice, ci mai degraba a politicii private. De exemplu, o agentie nonprofit care are doar resurse limitate, dar este bazata pe o cerere ridicata pentru serviciile sale poate stabili o lista de asteptare ca agentie publica.

3.4. PROBLEME SOCIALE SI POLITICI DE BUNASTARE SOCIALA

Problemele sociale adesea prevad ratiunile pentru politica de bunastare sociala. In anii 1970-1980 nu au existat noi initiative de bunastare pe scara noii afaceri sau a razboiului contra saraciei, dar problemele sociale au continuat sa serveasca ca o justificare pentru programele de bunastare sociala. Problematica copiilor abuzati, abuzul de substante, SIDA, si dependenta de bunastare a dus la o comparatie limitata a politicilor de bunastare sociala pentru a remedia aceste probleme. Relatia dintre problemele sociale si politica de bunastare sociala nu este simpla. Nu toate problemele sociale genereaza politici de bunastare sociala. Milioane de muncitori nedocumentati si familiile lor au nevoie de servicii de bunastare sociala. Politicile de bunastare sociala exista, dar sunt fondate la nivele atat de inadecvate incat sunt ineficace. Serviciile create pentru prevenirea abuzului asupra copiilor intoduc standarde care ar trebui sa multumeasca problema copilului abuzat.

Asa cum sugereaza relatiile dintre problemele sociale si politica de bunastare sociala nu este numai expresie a altruismului social, ele contribuie la mentinerea, supravietuirea societatii. Politicile de bunastare sociala pot fi un instrument in ajutarea mentinerii societatii care tinde sa rupa liniile de stress economic, politic si social. Politica de bunastare sociala poate sa fie astfel folositoare in intarirea controlului social, in special ca o procura pentru alte forme coercive ale controlului societal, la fel ca o intarire a legii si aprobarilor.

3. POPULATIA SI SLABA DEZVOLTARE A ACESTEIA

Contextul global in care societatea noastra functioneaza nu este intotdeauna vizibil noua, dar implica probleme care ating crize de proportii si implica suferinta asupra a sute de milioane de indivizi ai speciei umane.

Un aspect important il reprezinta cresterea populatiei, mai ales in randul clasei slab dezvoltate, unde majoritatea populatiei traieste. Aici sansele de viata sunt sever limitate de foamete, malnutritie, de boala si suscebilitatea de a preveni boala, de ratele extrem de inalte ale mortalitatii infantile si de slabe expectante de viata.

3.1. CRESTEREA POPULATIEI LUMII

Populatia pamantului este intr-o crestere necrutatoare, curent estimandu-se o proportie de 1,5 procente anual, ceea ce inseamna ca in fiecare an sunt cu 90 de milioane mai multi oameni in lume decat cu un an in urma.

Acest factor a cauzat o anumita teama, pe care umanitatea a inceput a crezut ca o poate inlatura prin taxe asupra resurselor de pe planeta. Cele aproximativ 5,6 miliarde de oameni care ocupa aceasta planeta vor creste pana la 6 miliarde pana la inceputul secolului XX si vor ajunge pana la 8 miliarde in anul 2025. Este foarte important sa vedem unde este aceasta crestere mai rapida.

Fraza "explozia populatiei" este o descriere apta a situatiei reale. Cresterea populatiei a devenit o serioasa problema internationala. Cateva diferente in cresterea ratei populatiei exista intre popoarele slab dezvoltate. De exemplu, populatia din China, o natiune de peste miliard de oameni a crescut cu 1,4 procente anual. Ori, tari in Africa arata o crestere a ratelor de peste 3 procente pe an. Aceasta rata a cresterii in Africa va dubla numarul acestei populatii in numai 23 de ani.

Diferentele in cresterea ratelor populatiei reflecta in parte distribuirea pe varste a populatiei intre natiunile dezvoltate si slab dezvoltate.

3.2. SANSELE DE VIATA SI TARILE SLAB DEZVOLTATE

Istoric, perioadele crizei au devenit relativ frecvente. Criza poate surveni ca rezultat a catastrofelor naturale( inundatii severe sau secete prelungite ) sau a actiunilor oamenilor( cand oamenii sunt luati involuntar din casele lor pentru a lupta in razboaie sau revolte ).

Crizele survin din aceste motive si astazi, cu toate ca, cu comunicatia si transportul modern este posibil sa se limiteze acele efecte devastatoare, intr-o oarecare masura, de eforturi de ajutor de actualitate.

4. SARACIA

1. Generalitati

Potrivit specialistilor, continutul conceputului de saracie are in vedere: lipsa hranei (32%); lipsa banilor (28%); lipsa unui adapost (30%).

Organizatia Natiunilor Unite a stabilit o serie de prioritati si a creat programe pentru reducerea saraciei si imbunatatirea vietii oamenilor de pretutindeni. Progresul depinde insa de gradul de implicare a celor care cred ca lumea poate depasi una din cele mai mari provocari cu care se confrunta - saracia.

Azi in lume una din cinci persoane traieste cu mai putin de un dolar pe zi, iar una din sapte sufera de foame cronica. Traind la marginea economiei, saracii se lupta pentru un venit regulat si pot pierde totul cind apare o schimbare. Femeile si copiii sunt cei mai vulnerabili.

Conform statisticilor ONU din cele 6 miliarde de locuitori ai planetei, 1,5 sunt saraci. Dintre acestia aproximativ 1 miliard se afla in tarile in curs de dezvoltare, iar aproximativ 500 de milioane se afla in tarile industrializate. In SUA exista aproximativ 40 de milioane de saraci, iar in tarile din Europa de Est si fosta URSS se afla aproximativ 200 de milioane de saraci.

Saracia nu este legata doar de venituri. Saracia inseamna si lipsa educatiei, a ingrijirii medicale si a influentei politice, lipsa sigurantei persoanei, a unui adapost adecvat si a hranei suficiente.

Peste 800 de milioane de persoane se confrunta cu foametea, peste 200 milioane de copii nu merg la scoala, iar raspindirea infectiei cu HIV/ SIDA ameninta sistemele sociale si medicale peste tot in lume. Daca saracia va continua sa fie un fenomen necontrolat, lumea se poate astepta la mai multe crize ale umanitatii, mai multe conflicte interne violente si la o deteriorare a conditiilor de viata pentru cei mai saraci.

Poate fi redusa saracia? Da, daca tarile vor dezvolta politici prin care se investeste in educatie, in imbunatatirea accesului la ingrijire medicala si in protectia mediului. Prea des saracii sunt lasati pe afara, chiar si atunci cind o tara face progrese economice. Politicile specifice si oportunitatile pentru crearea de noi venituri trebuie sa-i includa si pe cei saraci.

2. Definitii ale saraciei

Saracia este o stare de lipsa permanenta a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viata decent, acceptabil la nivelul unei colectivitati date. Este vorba despre lipsa resurselor economice ca resursa generala esentiala a multor activitati ce compun viata individului.

Daca respectivul mod de viata este acceptat voluntar din motive filosofice, religioase sau morale sau se doreste un mod de viata simplu, departe de civilizatie nu reprezinta o stare de saracie. Saracia intervine atunci cand lipsesc resursele necesare realizarii unui mod de viata considerat a fi normal de societate, dar si de respectivul individ. Sunt excluse si perioadele exceptionale din viata unei colectivitati sau individ : perioade de razboi, cataclisme naturale, situatii impuse ca pedeapsa (detinuti).

Este important sa luam in considerare in definirea starii de saracie durata acesteia.

Orice persoana pe perioade relativ scurte (1 sau mai multe luni), datorita unor fluctuatii ale vietii, poate sa nu detina veniturile necesare asigurarii unui standard minim de viata. Lipsa temporara poate fi compensata de rezerve de resurse acumulate, tipuri de consum amanate (cumpararea unor bunuri de folosinta indelungata, inlocuirea unor bunuri uzate). Starea de saracie se instaleaza doar atunci cand lipsa de resurse devine suficient de indelungata, nemaiputand fi compensata de acumularile anterioare si nici de amanarea unor tipuri de consum.

Saracia se defineste din doua perspective distincte : din perspectiva consumului (a satisfacerii nevoilor) sau din cea a activitatii, a functionarii sociale normale.

Din perspectiva consumului, saracia este definita ca neputinta de a satisface acele nevoi considerate a fi minime.

Din perspectiva functionarii sociale, saracia este definita in termenii conditiilor minime care sunt necesare unei functionari normale a individului in cadrul respectivei colectivitati. Nu simpla supravietuire individuala, ci existenta acelor mijloace care asigura persoanei o participare completa la viata sociala, de a indeplini rolurile care ii revin, de a participa la activitatile formative minime care ii ofera sanse suficiente pentru a se dezvolata prin efort propriu reprezinta o caracteristica a celei de a doua perspective. Spre exemplu, scoala devine o preconditie pentru libertatea individului. Un nivel scazut de educatie ingusteaza spatiul de miscare potentiala si devine un handicap esential. Saracia are astfel ca efect excluderea sociala a copiilor din familiile sarace de la participarea la activitatile colectivitatii.

In determinarea saraciei este utilizat un prag al saraciei. Pragul saraciei se refera la nivelul de resurse economice (exprimat in bani) necesar asigurarii modului de viata considerat a fi acceptabil. In raport cu pragul saraciei se determina rata saraciei unei colectivitati, amploarea saraciei sau gradul de saracie.

3. Saracia absoluta si saracia relativa

Saracia absoluta incearca sa stabileasca un stndard universal al saraciei, un prag al saraciei absolute care se bazeaza pe conceptul de subzistenta. Saracia absoluta poate fi definita ca lipsa mijloacelor necesare mentinerii vietii umane.

Organizatia Internationala a Muncii a stabilit in '77 o lista cu necesitatile umane fundamentale:

lipsa de carne sau peste proaspat;

mai putin de 6 perechi de sosete noi;

lipsa autoturismului;

S-a observat ca nevoile fundamentale sunt foarte greu de standardizat. Oamenii sunt diferiti si au nevoi diferite.

Necesitatile umane sunt definite ca implicand doua elemente:

- cerinte ale consumului privat al familiei: hrana adecvata, imbracaminte, locuinta si mobilier,

- servicii esentiale oferite de comunitate: apa curenta, canalizare, transport public, servicii de sanatate si educatie.

Saracia relativa se refera la nivelul relativ al nevoilor si al aspiratiilor oamenilor care depinde de gradul general de dezvoltare al unei anumite societati. Stabilirea pragului de saracie reprezinta o problema, pragul de saracie fiind nivelul veniturilor exprimate in bani sub care o persoana poate fi considerata saraca. Fiecare tara are metoda ei de a stabili nivelul pragului saraciei.

In Usa exista un esantion de aprox 10 000 de familii care completeaza o fisa a bugetului de familie, se face o medie a cheltuielilor lunare. Ei considera ca cheltuielile lunare pentru alimentatie reprezinta o treime din cheltuielile unei familii, de unde rezulta ca pragul de saracie este egal cu cheltuielile alimentare X 3.

In Anglia pragul de saracie se stabileste ca procentul din venitul minm pe economie si variaza intre 55 si 75%. In Romania este 60% din venitul minm garantat.

4. Teorii asupra saraciei

Saracia ca o caracteristica morala individuala

Teoria a aparut in Anglia in sec XIX - lea, Herbert Spencer dand o formulare extrem de neta a acestei teorii: "saracii sunt persoane lenese, criminale, vagabonzi, angajati intr-un mod de viata autodistructiv". Din perspectiva lui vina saraciei apartine saracului si societatea nu trebuie sa ajute saracii de buna voie.

Saracia ca trasatura culturala

Teoria a aparut in 1959 in lucrarile lui Oscar Lewis care s-a bazat in afirmatiile lui pe studiile intreprinse asupra saracilor din mediul urban din Mexic si Puerto Rico. Saracia nu reprezinta doar lipsa de mijloace suficiente pentru o viata normala, ci totodata un stil de viata fondat pe valori si norme specifice. Cu alte cuvinte, saracia formeaza o cultura: valori, norme, moduri de a gandi si simti care modeleaza comportamentul indivizilor. Lewis afirma ca exista o cultura a saraciei care se invata de catre copii si se transmite din generatie in generatie.

Cultura saraciei se caracterizeaza prin:

orientarea temporal prezenteista (imposibilitatea amanarii consumului);

resemnarea;

fatalismul;

credinta in soarta, in noroc;

la nivelul familiei, saracii au o tendinta spre concubinaj;

incidenta ridicata a abandonarii familiei de catre barbat;

atitudine violent masculina;

la nivelul comunitatii, cultura saraciei se manifesta prin lipsa participarii la asociatii, organizatii, partide, lipsa utilizarii bancilor, galeriilor de arta, a marilor magazine.

Teoria saraciei ca efect al statului bunastarii

Teroia afirma ca pentru a-i sprijini pe cei aflati in dificultate, statul creste taxele si impozitele ceea ce determina reducerea activitatii unor firme, intreprinderi si marirea numarului somerilor. Apare cultura dependentei si, anume, statul bunastarii, prin beneficiile sociale generoase (ajutor social, somaj), demotiveaza eforturile individuale.

4. SCHIMBAREA PROBLEMELOR/ SOLUTII VECHI

Adesea, societatea in care traim se schimba rapid si in mod dramatic, existand un sens in care caile noastre traditionale in concordanta cu nevoile societatii nu sunt adecvate. Trei schimbari particulare au fortat regandirea insusirilor traditionalele despre problemele sociale: limitarea expansiunii economice, crizele statului bunastarii si esecul solutiilor tehnologice.

Doar in ultimul timp s-a inteles cat de mult din stigmatul prosperitatii unei societati depinde de capacitatea de expansiune, prima data in tara si apoi in lume. Aceasta expansiune nu a fost desigur pe de-a intregul o binecuvantare pentru nimeni, dar a permis amanarea calculata a unor probleme fundamentale: limitarea resurselor naturale, distribuirea veniturilor si a averii si nevoia pentru ghidarea si coordonarea economiei. Unul dintre beneficiile anului expansiunii economice in America, pentru multi a fost increderea in posibilitatea mergerii inainte, in cresterea scarii sociale si economice. Mai sigur, in sansele realiste ale ascensiunii mobilitatii care au fost intotdeauna mai limitate decat si le-au asumat adesea americanii, in special pentru minoritati si femei.

Impactul cresterii limitate a fost mai aspru in special pentru minoritati si saraci. La fel cum o expansiune economica aduce sperante pentru o viata mai buna, la fel este posibila si o izbucnire a generozitatii spre cei mai putin norocosi.

Critica tendintei de bunastare a statului la "aruncarea banilor pe probleme", exageratele sume de bani care s-au cheltuit si lipsa programelor sociale este rezultatul neluarilor in serios a problemelor de la inceput. Adesea unele programe au avut un succes enorm, dar incompetentele si costul ridicat al unor programe, asociate cu stansoarea financiara a economiei a condus multi oameni sa-si piarda speranta in guvern ca un furnizator al solutiilor la problemele sociale.

O a treia tendinta este esecul stiintei si tehnologiei moderne de a distribui ceea ce se astepta toata lumea. Tendinta de a crede ca o solutie tehnica poate in mod fundamental sa fie gasita pentru toate problemele sociale( de la dependenta de droguri, cancer la tensiunile internationale) a fost in mod particular puternica in America, o tara care s-a mandrit ea insasi in mod traditional pe tehnica de a sti cum. Ca crestere economica, progresul tehnologic a servit adesea pentru deciziile grele despre prioritatile sociale, dar si acesta, de asemenea nu mai este capabil sa performeze acest rol cum o facea odata.

Este o evidenta inspaimantatoare ca tehnologiile pe care odata le-am acceptat in mod entuziast si fara sa reflectam, ca motoare a cresterii economice fara precedent sunt de asemenea pe deplin daunatoare mediului inconjurator natural. Ploi acide, apa contaminata si enorma problema a pierderilor toxice semnaleaza sfarsitul unui an in care am fi putut lua beneficiile economice ale tehnologiei productive ignorand costurile sociale si de mediu. Problema nu este ca tehnologia, in general, este daunatoare intr-un sens abstract, cum criticii au argumentat cateodata. Este ca inovatiile tehnologice fara niste scopuri de a controla si de a evalua marile lor costuri nu a facut numai sa rateze rezolvarea problemelor, dar a adoptat adesea altele noi, si inca mai ingrozitoare.

4.1. SCHIMBAREA PERSPECTIVELOR IN PROBLEMELE SOCIALE

Toate tendintele au schimbat felul in care gandim despre problemele sociale si politicile pe care le creem pentru a le face fata. S-a lansat un curent de activism social in folosul saracilor, minoritatilor, femeilor si mediului. S-au dezvoltat programe inovatoare pentru a trata delincventele tinerilor in afara inchisorilor, pentru a asigura locuri de munca mai sigure, pentru a le oferi o educatie prescolara de calitate copiilor saraci si o ingrijire a sanatatii pentru parintii lor.

In acelasi timp, cresterea miscarii feministe a insemnat o provocare a rolurilor traditionale ale barbatilor si a femeilor acasa si la lucru.

4.2. NOI REALITATI, NOI DUBII

Transmitand frica si frustarile care au acompaniat viata in ultimii ani, popularitatea acestor priviri a fost de inteles. Multi au gasit viziunea irezistibila in simplicitatea ei, amabilitatea sa de a oferi ce pare a fi solutii clare si directe intr-un an in care fortele politice, economice si sociale par adanc amenintatoare si adesea incomprehensibile. Chemarile acestei strategii sunt pentru a reduce cheltuielile guvernamentale, pentru programele guvernamentale, dar nu pentru aparare. Aceste chemari pentru reducerea regulilor de afaceri guvernamentale adesea nu au presimtiri in chemarea pentru mai multe reguli guvernamentale in vietile noastre private. In acord au fost crescute cheltuielile pe protectie taind cheltuielile pe programe sociale domestice, crescand severitatea pedepselor pentru criminali, intarind atitudinile scolilor fata de nemultumirile studentilor. Dar pana acum, aceste politici au fost urmarite de multi ani si problemele pe care ei le-au propus pentru a ataca sunt tot cu noi. In ciuda taieturilor adanci in programele sociale care trebuie sa fie cauza principala a saraciei si patologia sociala, sunt tot mai multe, nu imputinate. Gandirile despre problemele sociale sunt inca in agitatie.

5. TEORII SOCIALE SI POLITICI SOCIALE

Problemele sunt puternic bazate pe rezultatele politicii sociale. In contradictoriu cu o gandire recenta, credem ca instrumentele stiintei sociale trebuie sa ajute la insuflarea deciziilor despre politica sociala. Credem ca poate fi facut mai mult pentru a construi o societate care este mai egala, mai suportiva, mai respectata de diferentele si libertatile personale, mai putin nesigura, mai putin periculoasa. Facand in asa fel este nevoie de cele mai bune eforturi intelectuale care se pot aduna si de cea mai indemanatica folosire a instrumentelor intelectuale disponibile.

Dupa importanta sociala se poate spune ca nu vom fi capabili sa intelegem problemele sociale daca le vedem ca pe un simplu rezultat a milioane de alegeri individuale. Luand o viziune sociala a problemelor sociale inseamna ca incepem cu recunoasterea acestora, suntem prinsi intr-o retea complexa a relatiilor economice si sociale care limiteaza sirul nostru de alegeri si forma fundamentala a prospectelor noastre pentru sanatate sau boala, bogasie sau saracie, fericire sau mizerie. Adesea aceasta retea nu este o lume a abstractiilor nepotrivite, ci o societate concreta cu propria istorie peculiara, unicul sau drum de a organiza producerea si alocarea bunurilor si serviciilor si propriile prioritati despre folosirea resurselor naturale si umane. Traind in USA nu este acelasi lucru cu a trai in China sau Nigeria.

Idea ca problemele sociale trebuie intelese in contextul socioeconomic si de grup are o importanta urmare. Aceste probleme sociale sunt de asemenea probleme etnice si politice, Nu sunt rezultate inevitabile ale fortelor sociale nechibzuite, din contra adesea reflecta cu durere conflictele dintre grupurile competitive. Deciziile despre ceea ce ar trebui considerat probleme sociale pe de-a intregul, mai mult sau mai putin cum ar trebui sa ne descurcam cu ele odata ce le-am definit ca probleme implica adesea durere si cateodata lupte crancene asupra resurselor sociale.

Exemplu: Robert Lekachman spunea: un fapt brutal este faptul ca somerii confera multe beneficii asupra prosperitatilor cu adevarat bogate. Daca toata lumea ar fi angajata, ridicatele salarii ar trebui sa fie platite muncitorilor in restaurante, bucatarii si in alte locuri neplacute ale mediului. Oricand un muncitor decent care intr-un mediu adecvat ( are un salariu care sa-i permita sa-si asigure existenta ) este disponibil. Este foarte dificil sa convingi un tanar si o tanara sa devina voluntar in serviciile armate. Cand un barbat si o femeie se tem de muncile lor lucreaza mai greu si strang mai putin. Problemele sociale atunci sunt mai des probleme pentru unele grupuri si nu pentru altele, si chiar atunci cand sunt considerate universal probleme, sunt adesea prin productia proceselor sociale si economice care sunt dificil de schimbat, mai precis pentru ca unele grupe au o miza in a le mentine. Cativa oameni chiar profita de crimele comise pe strada, dar intr-o oarecare masura aceasta crima a strazii este o reflectie a somerilor, inegala distributie a veniturilor si dezbinarea familiilor si comunitatilor de catre schimbarile economice, este un produs al aranjamentelor sociale care nu sunt numai profitabile pentru unele grupuri, dar sunt o parte integrala a patternurilor traditionale a dezvoltarii economice.

Primul principiu cu privire la problemele sociale este ca ele nu pot fi intelese in afara specificului social si structurilor economice. Cel de-al doilea principiu este relatat pe larg, analizele problemelor sociale ar trebui sa ajute acoperirea sparturii dintre "necazurile private" si "problemele publice". Ar trebui sa ajute oamenii sa inteleaga legaturile dintre anxietatea lor personala, temerile, frustrarile si fortele sociale care adesea dau speranta si dintre sperantele pentru ei insisi si pentru familiile lor si obstacolele din marea societate care i-ar putea frustra.

6. ECONOMIA SI SOCIETATEA

Afaceri, guvern si munca

Multe dintre dezbaterile asupra problemelor sociale se invart intr-un fel sau altul in jurul relatiilor dintre afaceri si guvern, dintre sectorul privat si sectorul public, dintre bunastarea statului si sistemului de intreprindere libera. Idealul sistemului de intreprindere libera in care multi mici intreprinzatori independenti folosesc munca grea si initiativa sa concureze intr-un sistem de piata liber si mare de interferenta al guvernului, este adanc intiparit in cultura noastra.

O crestere guvernamentala a scapat de sub control amenintand sa afecteze un sistem de intreprinderi privat ce era fragil. Viata sociala si economica este dictata de birocrati mai bine decat alegerile naturale si benefice ale pietei libere. Cresterea guvernamentala a fost responsabila pentru majoritatea problemelor economice din ultimii ani incluzand pierderea competitivitatii internationale, cresteri usoare si somaj. Cresterea rapida de fuziuni si achizitii este doar un motiv pentru care economia americana este mult mai concentrata decat sugereaza statisticile oficiale. Inca un motiv este ca varietatea de legaturi intaresc corporatiile in moduri cruciale. Stidiile industriei americane au venit cu concluzii diferite despre semnificatia acestor legaturi in influentarea deciziilor afacerilor nesocotind competitiile dintre corporatii. Dar nimeni nu se indoieste ca corporatiile sunt legate in multe feluri incluzand totul, de la scolile comune, radacini si cluburile partenere ale corporatiilor executive ajungand pana la discutiile informale despre bauturi sau la cursele de golf, la mai formal, legaturile institutionale dintre firme.

La puterea de crestere a celor mai largi corporatii este relativitatea micsorata impartita in activitatea economica a afacerilor mici. Angajatii guvernului sunt unii dintre multii indicatori ai marimaa si influentei guvernului. Nivelele taxelor si cheltuielile guvernului sunt altele. Cresterea nemiloasa in impartirea guvernamentala a venitului este adesea citata o data cu cresterea angajarilor ca un semn pe care guvernul l-a luat in cresterea nelinistitoare de viata. Nimanui nu-i plac taxele si sunt multe camere pentru dezbatere pe aceasta tema, daca taxele sunt folosite cu intelepciune.

7. STIGMATUL SOCIAL IN BUNASTAREA SOCIALA

GRUPURI SOCIALE IGNORATE

Preambul

Desi au trecut 16 ani de la evenimentele din decembrie "89, sistemul de protectie sociala din Romania nu ofera politici sociale orientate catre toate segmentele populationale. Grupuri sociale pentru care in statele dezvoltate exista programe specifice de protectie sunt ignorate de politicile sociale din tara noastra.

Statul, pe fondul declinului general al nivelului de trai, a ignorat partial sau complet anumite categorii de populatie care au fost afectate foarte grav de tranzitie. Aceste segmente sociale sunt marginalizate, dezavantajate si excluse de la drepturi si participare sociala. Din aceste categorii fac parte :

familiile monoparentale;

familiile cu multi copii;

copiii institutionalizati, in special cei care parasesc institutia la 18 ani ;

o parte a populatiei de rromi ;

persoanele fara acte (mai ales copiii, care nu frecventeaza scoala) ;

Statul s-a concentrat pe mentinerea echilibrului macroeconomic si mai putin pe alocarea corecta a resurselor si pe redistribuirea echitabila a veniturilor.

Aparitia si extinderea unor grupuri sociale puternic marginalizate, a unei subclase, nu se datoreaza lipsei complete a programelor destinate acestor grupuri, ci mai degraba ineficientei anumitor programe sau insuficientei fondurilor destinate lor.

In ceea ce priveste variantele de distribuire echitabila a unor resurse, inclusiv a celor bugetare, nu exista varianta presiunii, a utilizarii fortei, care este de la sine inechitabila. Exista totusi grupuri sociale care au obtinut unele avantaje sub exercitarea presiunii asupra guvernantilor si datorita pozitiilor de monopol pe care le detineau in diverse puncte ale economiei (Renel, CFR).

In extrema cealalta se afla segmentele sociale puternic defavorizate care nu pot exercita presiuni directe asupra guvernantilor. Spre exemplu, pensionarii si somerii sunt exemple de astfel de segmente care nu pot face greve si nu pot negocia colectiv, copiii fiind si mai dezavantajati pentru ca nu pot exercita presiune asupra decidentilor nici macar prin vot.

Copiii - segment social ignorat de politicile sociale din Romania

In ultimii ani in Romania, procentul copiilor aflati in stare de saracie este mult mai mare decat al adultilor aflati in aceeasi situatie, iar numarul femeilor sarace este mai mare decat al barbatilor. Procentul saracilor in grupurile sociale dezavantajate, cum sunt rromi, este de asemenea mai mare decat in randul celorlalte nationalitati. Cauza principala a acestei situatii este inechitatea redistribuirii bunastarii intre persoanele cu aceleasi caracteristici (sex, varsta), dar apartinand unor categorii sociale diferite. Din pacate, in mare parte din cazuri, aceste inechitati se datoreaza lipsei de politici in domeniu. Este cazul unor categorii sociale pentru care statul roman nu are nici un fel de programe sociale, nici un fel de politici sociale active.

Lipsa oricaror solutii institutionale pentru problemele acestor segmente sociale este dovada ce mai clara a unei parti din populatie puternic defavorizata, marginalizata, exclusa de la anumite drepturi, de la beneficii si participare sociala. Fie ca traiesc in familii numeroase, in familii monoparentale sau in cele in care parintii sunt someri, copiii resimt lipsa veniturilor necesare pentru a asigura familiei un minim decent de trai. Prin necesitatile pe care le au (mancare, haine, cheltuieli cu scoala) asociate cu veniturile foarte putine aduse de ei in familii (alocatiile - 6 - 7 % din salariul mediu) copiii au devenit o sursa importanta de saracie pentru familiile cu venituri mici si cu copii multi.

Copilul reprezinta una din categoriile cele mai dezavantajate in procesul de tranzitie din cauza:

prabusirii veniturilor familiei (putin sporite de sistemul de alocatii pt copii);

disparitiei rapide a diferitelor servicii pt familiile cu copii.

Familiile cu multi copii s-au confruntat in ultimii ani cu greutati deosebite. La multe dintre ele, in special la cele de rromi, la numarul mare de copii se adauga si problema unei calificari sau a unei slujbe pentru parinti. Multe din aceste familii traiesc sub minimul de subzistenta, in conditii improprii pentru dezvoltarea normala a personalitatii copiilor. Costurile mari ale manualelor, rechizitelor scolare, corelate cu diminuarea utilitatii unor diplome pentru plasarea pe piata municii au condus la scaderea numarului de copii de varsta scolara care frecventeaza scoala si la excluderea lor de la anumite drepturi (alocatia de stat pt copii, bursele si ajutoarele ocazionale).

Statul, prin politicile sociale destinate copiilor a favorizat mai mult familiile cu venituri ridicate, prin reducerea de impozite pentru persoanele cu copii in 1993. (familiile cu multi copii beneficiau de reduceri de impozit ridicate, de multe ori mai mari decat pentru persoanele cu venituri mici, iar dupa desfintarea acestei masuri nu a mai fost introdusa nici o alta masura compensatoare pentru familiile cu multi copii).

Potrivit cercetarilor realizate de ICCV, in Romania 72,9% dintre copii traiau in conditii de saracie, fata de numai 56,5% dintre adulti. Grija statului pentru copii a fost insuficienta in Romania dupa Revolutia din decembrie. Singura masura care a venit in sprijinul familiilor cu multi copii a fost introducerea concediului platit pentru cresterea si ingrijirea copilului de pana la 1 an si apoi prelungirea lui pana la varsta de 2 ani. Aceasta masura favorizeaza parintii care au un loc de munca si pe cei care au venituri mari (reprezentand 85% din salariul anterior).

Masurile de protectie a copilului implementate de catre stat, cum ar fi alocatia, gratuitatea asistentei medicale si a educatiei, acordarea de concedii tinerelor mame, ar trebui insotite de masuri de protectie focalizate pe grupuri de copii cu probleme, care sa aiba ca rezultat mentinerea a cat mai multi dintre acestia in familia de origine.

Statul roman a ramas insa la solutia institutionalizarii copiilor cu probleme, nefacand suficiente eforturi pentru prevenirea institutionalizarii.

O problema sociala care nu poate fi ignorata:

Tinerii care implinesc 18 ani in institutiile de ocrotire ale statului

In Romania, numarul copiilor institutionalizati este de aproximativ 40-50 de mii. Anual, peste 3000 de tineri ajung la varsta de 18 ani si trebuie sa paraseasca institutiile pentru copii. Cu toate acestea, o parte dintre ei (in special cei cu dizabilitati) trec in institutii pentru adulti. Raman multi tineri pentru care nu exista o alternativa institutionala si multi dintre ei sunt fara familie si fara rude. Dupa ce parasesc centrele de plasament, acesti tineri nu stiu sa practice o meserie si au un puternic deficit de socializare, nu stiu sa se relationeze cu cei din jur, sa ia decizii, sa duca o viata sociala normala, independenta, pentru nu au invatat toate acestea in institutiile tip cazarma in care si-au petrecut copilaria.

O solutie pentru acesti tineri ar putea fi descentralizarea problemei si deci a responsabilitatilor. Comunitatea locala ar trebui sa se implice mai mult, dar ar fi nevoie si de un cadru institutional (in special de legi) pentru a spori sansele de succes ale solutiilor locale si pentru a incuraja initiativele din acest domeniu.

Este de dorit elaborarea unui cadru legal adecvat si pregatirea unor mecanisme social-economice care sa faciliteze in mod natural, prin mecanismele pietei muncii, integrarea sociala a tinerilor care ies din institutii. Ei ar trebui sa beneficieze de drepturile celorlalti (ocuparea temporara a unei locuinte sociale, scutire de impozit la angajare, pe o anumita perioada) pentru a nu crea prin anumite privilegii (locuinte special construite pt ei) o atractie catre statutul de copil institutionalizat.

De asemenea, procesul de pregatire si plasarea pe piata muncii ar trebui sa inceapa cu mult inainte de parasirea institutiei de catre tanar, pentru ca acesta sa fie responsabilizat si independizat de institutie. Conform Codului Muncii (Legea 10/1972) tinerii se pot angaja in munca de la varsta de 16 ani, iar intre 14 si 16 ani pot presta "munci temporare" cu un program de maxim 6 ore pe zi.

Solutie: lege care sa permita si sa incurajeze angajarea cu program redus a tinerilor din institutii, cu obligativitatea de a merge si la scoala. Tinerii ar putea invata meserie si la 18 ani s-ar putea angaja cu contract.

Stigmatul social si saracia sunt legate de fabrica bunastarii sociale. Ca un manifest in discriminarea economica, sociala si politica, stigmatul social duce la saracie majoritatea victimelor vulnerabile. Realizand ca stigmatul social incurajeaza saracia cativa politicieni au indraznit sa se adreseze acestui ciclu de mizerie atacand discriminarile, una dintre componentele de baza. Ei spera ca prin reducerea practicilor si atitudinilor discriminatorii, populatiilor vulnerabile li se va da oportunitati egale pentru realizari si succese, astfel reducand nevoia de programe de bunastare sociala scumpe si adesea inadecvate.

In urma cu aproape 30 de ani, un bine cunoscut sociolog american, C. Wright Mills scria ca timpul nostru este unul al neintelegerilor si indiferentei. Aceasta este o societate cu enorme bogatii si cresteri ale saraciei. Este o societate care creaza uimitoare minuni tehnologice si infricosatoare deseuri toxice. Este o societate ce produce milioane de locuri de munca si condamna milioane catre somaj. Este o societate a oraselor dezvoltate si a cresterii oamenilor neajutorati, fara casa.

8. PROBLEME SOCIALE

RASISM

Termenul de "rasism" este mai mult decat un concept abstract. Se refera la practici care fac rau oamenilor, la discriminare si la tratamentul prejudicial asupra diferitelor grupuri minoritare rasiale.

Robert Blauner ofera urmatoarea definitie: " Rasismul este un principiu a dominatiei sociale prin care un grup vazut ca inferior sau diferit in pretinderea caracteristicilor biologice este exploatat, controlat, supus la opresiuni sociale si psihice de catre un grup superior."

Joe R. Feagin defineste rasismul ca: " un set de atitudini organizat social, idei si practici care neaga anumitor persoane( negrii, afro-americanii )demnitatea, oportunitatile, libertatile si recompensele pe care statele le ofera altor natiuni."

Rasismul ofera o varietate de functii si este adesea mijloc de limitare a competitiilor pentru insuficientele resurse din societate( munci dezirabile, intrarea in programe educationale, case preferabile ) si poate oferi profit pentru unii si cheltuieli pentru altii ca atunci cand membrii grupurilor minoritare sunt platiti mai putin decat albii pentru aceeasi munca. Acest tratament prejudicial poate sa ia forma unor practici diferentiale inchiriate, promotii si resurse alocate in grija educatiei si sanatatii, o structura cu doua parti in sistemele de transport, comportamentului discriminator pe partea juridica si intarirea sistemului de legi si imaginile prejudiciale ale grupului de minoritati din mass-media.

Sunt doua tipuri de rasism: rasism personal - indivizii exprima sentimente negative prin cuvinte sau actiuni catre persoanele de culoare si rasism institutional - unde operatiunile de rutina ale inaltelor scari institutionale, precum afacerile si sistemul politic, lucreaza la dezavantajele grupurilor minoritare in general. O parte a discriminarii rasiale strans inradacinata intr-o societate face parte din rasismul institutional( ex. discriminarea impotriva afro-americanilor ).

Efectele rasismului.

Discriminarea fara indoiala a contribuit la cresterea sociala si economica a suferintelor celor din clasa de jos, aceste probleme fiind cauzate mai mult de o tesatura complexa a altor factori care includ schimbari in economie. Flota istorica de imigranti schimba structura varstei minoritatilor din centrele urbane, schimbarile de populatie in orase si transformarile claselor in interiorul oraselor.

8.2. SEXISM

Sexismul este un termen care denot[ tratamentul prejudicial si discriminator al femeii bazat doar pe gen. Adesea sexismul este extins si patrunde in fiecare aspect al vietii sociale si politice. Faptul ca salariile femeilor sunt scazute considerabil fata de cele ale barbatilor si faptul ca adesea trebuie sa recurga la programe de bunastare publica, a determinat cateva persoane sa inventeze termenul de "feminizare a saraciei".

Feminizarea saraciei este evidenta daca se examineaza saracia demografica. Cauzele acestei feminizari a saraciei sunt complexe. Cand femeile sunt abandonate sau divortate, multe trebuie sa-si gaseasca imediat slujbe sau sa mearga in cautarea bunastarii. Acelea care aleg bunastarea sunt tinute in saracie de beneficiile proaste, si acele femei care opteaza pentru munca sunt tinute in saracie de salariile proaste care tind sa caracterizeze forta de munca. Cand examinam intrarea femeii pe piata muncii, usa folosita mai adesea este cea prin serviciul si ocupatiile comerciale amanuntite care implica munca clericala, curatenia, prepararea mancarurilor, ingrijirea personala, servicii de sanatate, e.t.c.. Aceste ocupatii sunt caracterizate prin salariu scazut, un nivel scazut al organizatiei, statuturi mici, beneficii de munca insuficiente si perspective limitate pentru avansarea in munca.

Economiile serviciilor de munca prost platite sunt sumbre. De exemplu, daca o mama cu doi copii alege sa evite stigmatul bunastarii si gaseste un loc de munca cu salariu minim, prospectele ei pentru supravietuirea economica sunt deprimante.

Nedreptatile in programele de transfer public sunt de asemenea exacerbate de problemele economice ale venitului scazut al femeii. De exemplu, securitatea sociala si asistenta publica sunt adesea singurele optiuni viabile pentru femei si aproximativ 8 din 10 femei sarace-cap de familie se bazeaza pe banii publici transferati prin programele de bunastare.

Cateva femei au argumentat ca securitatea sociala le-a tratat prost si au prezentat cateva dintre motive:

pentru ca salariile femeilor sunt mai scazute decat ale barbatilor, beneficiile pensionarii tind sa fie de asemenea scazute;

femeile casatorite cu muncitori dau o taxa securitatii sociale mai buna decat cea a femeilor singure. Indivizii care nu au lucrat niciodata pot beneficia de la securitatea sociala de platiile facute de sotie;

cuplurile in care un muncitor a castigat cel mai mult poate plati taxa mai bine decat cuplurile in care sotul si sotia au castigat salarii egale;

gospodinele nu pot fi sigure pe ele decat daca au detinut slujbe in trecut;

pentru ca femeile petrec la munca mai putin timp decat barbatii, avand ca responsabilitate si copiii, beneficiile lor sunt in general scazute.

O bariera in angajarea femeilor implica problema zilnica a ingrijirii copilului, Pentru multe familii care lucreaza ingrijirea copilului a devenit o necesitate.

8.2.1. ABORDAREA DREPTURILOR FEMEILOR

Feministii adesea aduc in dezbatere avortul ca o alta arena in care sexismul este exprimat. In mod specific, pentru aceasta alegere avocatii argumenteaza ca unde problema avortului este de interes, legislatorii si judecatorii au promolgat legi si reguli care controleaza comportamentul femeilor, in acest caz negandu-le libertatea reproductiva. Ei argumenteaza ca alegerea unui avort este o problema personala implicand doar o femeie si consecintele ei. Fortele anti-avort pretind ca viata incepe de la conceptie, ca avortul este o crima. Adesea ei puncteaza ca pana la 1,5 milioane de avorturi sunt efectuate in fiecare an( jumatate din ele sunt efectuate la femei cu varsta cuprinsa intre 15 si 19 ani ). In acelasi timp se cauta copii disponibili pentru adoptii, ceea ce a devenit o sarcina foarte grea.

HOMOSEXUALII SI LESBIENELE

Fara teama de contradictie, homosexualii se revendica ca fiind dispretuiti de mult timp. Fiind obligati sa traiasca pe ascuns, homosexualii si lesbienele au fost obligati sa ascunda preferintele lor sexuale pentru a supravietui intr-o lume ostila. Adesea, obiecte ale ridicolului, homosexualii au fost negati acasa, prost tratati la lucru, batuti, insultati si chiar omorati din cauza preferintelor lor sexuale. In multe state homosexualitatea este inca considerata o ofensa criminala sau chiar o crima si in unele state se fac razii sistematice in barurile de homosexuali si sunt arestati la intamplare patronii. In 24 de state femeile risca sa fie acuzate pentru ca au relatii lesbiene. 25 de state nu au legislatie sau ordin de protectie pentru protejarea homosexualilor si a lesbienelor de discriminare bazata pe orientarea lor sexuala.

Reprezentati in toate ocupatiile si stratele socio-economice, homosexualii si lesbienele se incadreaza intre 1 si 10 procente din populatia generala. In ciuda numarului, cand homosexualii si lesbienele au decis sa nu se mai ascunda si sa ceara legii drepturi legale rezultatul a fost mixat, dar in general negativ. In timp ce au fost infrangeri decisive in lupta pentru drepturile homosexualilor au fost si victorii semnificative.

Aparitia crizei SIDA a facut sa creasca expresiile omniprezente ale atitudinilor homofobice. In primele zile ale epidemiei au fost sugestii de carantinare a victimelor SIDA. Noi incercari de pedepsire a comportamentelor homosexualilor au crescut discriminarile la serviciu si un climat in general ostil pentru ambele categorii: homosexuali si lesbiene. Homosexualii si lesbienele infrunta discriminarea in toate ariile sociale sociale si economice. Aceasta discriminare este manifestata prin absenta drepturilor homosexualilor si lesbienelor in ariile de angajare, acomodare publica, gazduire, imigrare, naturaluizare, asigurare, custodie si adoptie, accesul in baruri. Adesea agentiile de servicii sociale refuza sa acorde ingrijire in case de homosexuali si lesbiene.

AGEISM

Ageismul sau discriminarea impotriva persoanelor varstnice este o problema semnificativa intr-o societate orientata pe consum care idolatrizeaza tinerii. Ca alte grupuri minoritare, varstnicii au o serie de obstacole economice si sociale pe care trebuie sa le depaseasca. De exemplu, Varstnicii in America sunt rareori respectati pentru intelepciunea si experienta lor. Ei nu ocupa o pozitie sociala elevata protejata de traditie. In schimb, odata ce au pierdut potentialul castigat, varsta, sunt adesea perceputi ca un albatros financiar in jurul gatului unei societati economice productive. O societate orientata pe tineri in care consumul de valori si productivitatea economica este deasupra tuturor si in care valoarea oamenilor este determinata de valoarea contributiei lor economice tinde sa izoleze membrii sai mai batrani si sa-i priveasca ca pe o scurgere economica. Izolati social in comunitati izolate cu venit scazut sau in alte "ghetouri" de batrani, varstnicii devin invizibili. Aparte de izolarea sociala, multi dintre varstnici sunt pusi in fata absolutului sau langa saracie.

Datorita progreselor medicale acei varstnici incapabili pot trai mai mult, astfel populatia varstnicilor creste in mod dramatic. Cea mai evidenta expresie a ageismului este vazuta in politicile angajatilor. Discriminarea varstei in Actul de angajare din 1967 protejeaza majoritatea muncitorilor cu varste cuprinse intre 40 si 69 de ani de discriminarea in angajare, retinerile de slujba si promovare. Pentru ca varstnicii voteaza in numar mare, cererile lor au fost auzite mai clar de catre politicieni decat cele ale altor grupuri minoritare. In ciuda incercarilor facute de Asociatia persoanelor retardate si a altor grupuri de avocati, problemele inca persista.

Stereotipurile negative si disponibilitatea pe termen lung a ingrijirii la domiciliu pentru varstnici a atins crize de proportii. Varstnicii continua sa fie victimizati prin violenta si abuz si pentru majoritatea, in special minoritati, bunastarea economica este precara.

8.5. PERSOANE CU DIZABILITATI

Oamenii cu dizabilitati reprezinta inca un grup pe care sunt exprimate efectele discriminarii. Aproximativ 8-17 procente din populatia cu varste cuprinse intre 20 si 64 de ani au dizabilitati care limiteaza abilitatea lor de munca si jumatate din acest numar sunt incapabili pana la un punct care nu le permite sa lucreze sau lucreaza iregulat.

Dezabilitatea reprezinta un concept greu de definit. Definitia medicala este bazata pe prezumtia ca este o boala cronica care cere forme variate de tratament. Alta definitie care porneste de la modelul medical vede oamenii cu dizabilitati ca fiind incapabili sa lucreze sau incapabili sa lucreze frecvent in acelasi loc cu persoanele normale.

Dizabilitatea poate fi definita si in termeni care arata ce nu pot face persoanele cu dizabilitati, vazand dizabilitatea in termenii incapacitatii lor pentru a performa anumite functii asteptate de la populatia capabila fizic.

William Roth spunea ca: " limitarea functionala, economica si modelele medicale definesc dizabilitatea prin ceea ce nu este o persoana, modelul medical ca nefiind sanatos, modelul economic nefiind productiv, iar limitarea modelului functional nefiind capabila. "

O definitie mai noua a modelului psihosocial vede dizabilitatea ca pe o categorie definita social. Persoanele cu dizabilitati constituie un grup minoritar si daca persoana cu dizabilitati este saraca este mai putin unrezultat al inadecvarii personale decat al unei societati discriminatorii. Definitia situeaza problema dizabilitatii intre interactiunea dintre persoana cu dizabilitati si mediul social. Deci, adaptarea dizabilitatii nu este numai o problema personala, dar si una care cere adaptarea societatii la oamenii cu dizabilitati. Societatea trebuie sa isi adapteze atitudinile si sa indeparteze barierele plasate in drumul realizarii sigure pentru persoanele cu dizabilitati prin arhitectura si designul sistemelor de transport pentru persoanele capabile fizic si inlaturarea stereotipurilor care impun competenta persoanelor cu dizabilitati.

Totusi sirul dizabilitatilor este mare, oamenii cu dizabilitati impart o experienta centrala care isi are originea in stigmatizare, discriminare si opresiune.

STIGMATUL SOCIAL SI OPRESIUNEA

Cauzele discriminarii sunt complexe si evazive. Un sir impresionant de carti de literatura incearca sa explice motivele discriminarii. Impartite, aceste teorii intra in trei categorii: psihologice, normativ-culturale si economice.

Interpretarile psihologice incearca sa explice discriminarea in termeni variabili intrapsihic. Discriminarea este o forma de agresiune care este activata cand nevoile individului devin frustrante. Astfel, grupurile de minoritati relativ slabe devin o tinta usoara si sigura pentru agresiunile si frustrarile unor puternice grupuri minoritare. Femeile, minoritatile rasiale, homosexualii si alte grupuri neindreptatite servesc aceiasi functie pentru aceia ce au un loc neinsemnat in randul claselor sociale inalte.

Explicatia normativ-culturala sugereaza ca indivizi detin atitudini prejudiciale din cauza socializarii lor. Prin ambele mesaje, o societate invata discriminarea si ii rasplateste pe aceia care se conformeaza atitudinilor si comportamentelor predominante. Din cauza constrangerilor societatii de a se conforma normelor stabilite, rezistenta la practicile discriminatorii devine dificila. Este poate axiomatic ca societatile sunt mai tolerante la "outsiders"( cei din afara ) care incalca normele decat la "insiders"( cei din interior ) care le tradeaza. Aceasta teorie, in ambele cazuri sugereaza ca normele sociale si institutiile care suporta schimbarea practicilor discriminatorii, atitudinile individului le vor urma.

Argumentul economic sustine ca grupurile dominante discrimineaza in ordine pentru a mentine avantajele politice si economice. Aceasta teorie este inradacinata in credinta ca avantajele grupurilor relative sunt castigate din discriminare. De exemplu, barbatii care lucreaza manifesta discriminare impotriva femeilor pentru ca ei cred ca ele incalca prospectele lor de angajare. Pe scurt, barbatii care lucreaza se tem ca ar putea fi inlocuiti de femei care ar putea fi satisfacute de salarii mai mici.

Toate formele de stigmatizare, incluzand acelea bazate pe rasa, gen, orientare sexuala sau varsta sunt legate de o opresiune formand un mozaic complex al societatii. Sexismul, rasismul, homofobia, si alte forme de discriminare sunt prezente, in mare parte, din cauza ratiunii lor economice.

Discriminarea reprezinta o manifestare placuta intr-o societate care educa spirite competitive si individualiste, situatia de frica dintre grupurile marginale si nevoia vizibila pentru un tap ispasitor care sa fie invinovatit de calitatea vietii grea. Stigma sociala si discriminarea promoveaza saracia si lipsurile.

ABUZUL ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

Oamenii din intreaga lume abuzeaza de mult timp de mediul inconjurator. S-au scurs gaze si deseuri solide in aer si in apa, otravind pamantul si consumand bunuri de neinlocuit.

Termenul de "ecologie" este folosit pentru a ne referi la tesatura complicata a relatiilor dintre existenta organismelor si existenta sau neexistenta mediilor inconjuratoare. Fiecare actiune pe care o facem asupra mediului inconjurator are un impact asupra pamantului. Natura relatiilor dintre fiintele umane si mediul inconjurator este scoasa la iveala in cateva principii de baza ale ecologiei:

Existenta organismelor( inclusiv a oamenilor ) si mediile inconjuratoare ale lor sunt intr-o relatie de interdependenta. Pamantul este un mare ecosistem in care fiecare parte, inclusiv institutiile umane servesc functii care au o legatura in sistemul ca un intreg.

Fiecare organism existent este o parte din acest ecosistem global. Toata viata este intr-un mod indirect si distant in interactiune.

Fiecare specie purtatoare de viata isi are activitatile in propria nisa de mediu. Cateva specii au dovedit ca sunt mai bine adaptabile la schimbari in ceea ce le inconjoara decat altele. Adaptabilitatea contribuie la stabilitatea ecosistemului.

Cu cat sunt mai multe specii, cu atat ecosistemul este mai stabil. Acest lucru pentru ca a crescut probabilitatea ca unele specii vor lua asupra lor o importanta functie a sistemului pe care alte specii nu o pot lua.

Speciile tind sa fie dependente una de alta si sa fie in interactiune prin lanturi sau cicluri. De exemplu, noi traim inhaland oxigen si emanand dioxid de carbon. Plantele, in schimb, fac invers. Asadar, oamenii si plantele au nevoie una de alta. Aproape fiecare specie foloseste alta ca hrana si apoi serveste ca hrana pentru alta specie.

Este imposibil sa arunci orice in ecosistemul global. Totul trebuie sa mearga undeva. Cand ceva este nefavorabil se produce un impact asupra unei parti a sistemului din care este mutat si asupra unei parti in care este aruncat.

Nici o parte a ecosistemului nu este libera. Oricand folosim sau golim o parte a sistemului aceasta afecteaza functionarea intregului ecosistem.

Oamenii si institutiile create de om sunt doar o parte a ecosistemului global si nu chiar cea mai importanta. Noi suntem cu mult mai dependenti de celelalte specii care traiesc decat sunt ele de noi, ecosistemul putand supravietui foarte usor si fara umanitate.

Aceste principii arata clar ca poluand aerul, pamantul si apa, imprastiind substante radioactive in atmosfera, generand cresterea nivelelor de zgomot, creand numeroase deseuri si consumand iremediabile resurse, schimbam sau altfel zis afectam ecosistemul global. De cand fiintele umane sunt o parte a ecosistemului si noi suntem afectati de aceste activitati.

Termenul de "ecocatastrofa" este o descriere apta a efectului complet pe care cateva activitati daunatoare ale omului par sa le aiba. In timp ce, in mod evident, nu toate activitatile umane sunt daunatoare ecologic, cele prezentate par sa fi distrus milioane de ani din munca complexa a naturii.

Termenul de "abuz" asupra mediului se refera la cateva tipuri variate ale activitatii umane de la poluarea atmosferii pana la golirea iremediabila a resurselor.

POLUAREA AERULUI

Majoritatea dintre noi supravietuiesc respirand, dar amenintarile acestei activitati au fost o problema serioasa din anii 1960. Ca o prioritate, in acel timp, majoritatea oamenilor au vazut aerul murdar ca un fenomen localizat nu ca pe o amenintare nationala si internationala. Exista cateva clase comune de poluanti ai aerului: monoxidul de carbon, oxidanti sulfurici, oxizi de nitrogen si compusi organici volatili. Cercetatorii nu sunt de acord cu efectele poluantilor particulari asupra corpului uman, dar este sigur ca unii sau chiar toti au efecte negative. De exemplu, cercetarile medicale au gasit o corespondenta intre poluarea aerului si tuse, raceli si alte boli respiratorii, cancerul de plamani, bolile cardiovasculare, ratele de mortalitate la copii, ratele de mortalitate in randul varstnicilor si viteza de refacere din boli.

Investigatorii cred ca persoanele care traiesc langa sau in centrele urbane sunt, in special, subiect al riscurilor sanatatii cauzate de poluarea aerului. Oamenii care traiesc in aerul poluat al ariilor urbane sunt subiect al ratelor ridicate al bolilor ca: bronsite, cancerul de plaman decat cei care locuiesc in mediul rural.

EFECTUL DE SERA

Acum cativa ani oamenii de stiinta au fost avertizati ca poluarea aerului ar putea crea un "efect de sera" ce ar putea face sa creasca temperaturile in toata lumea. In timp ce oamenii de stiinta raman precauti in afirmatiile lor despre aceasta problema, multi argumenteaza ca efectul de sera exista si ca are asupra noastra un impact ingrozitor.

Ce ar putea face natiunile in acest sens? - O consumare mai lenta a fosilelor combustibile, o privire mai atenta a surselor de energie alternativa ca solarul, vantul, geotermalele sau chiar puterile nucleare, eliminarea totala a uzului chimicalelor si introducerea in mediu a unor substitute acceptabile. Aceste idei exista printre oamenii de stiinta si activistii mediului in multe state si multi lideri nationali sunt dispusi sa recunoasca nevoia de a face ceva, dar cand se ajunge la punctul de a face ceva, in majoritatea statelor acest fel de idei sunt considerate de prioritate mica, prea complexe sau scumpe pentru a fi implementate, primejdioase din cauza sacrificiilor pe care le cer populatiei.

POLUAREA APELOR

Calatorii catre natiunile slab dezvoltate sunt adesea avertizati sa nu bea altceva decat lichide sterilizate vandute in sticle. Apa contaminata este o problema majora a intregii lumi. De-a lungul anilor s-a reusit sa se polueze virtual fiecare corp major de apa al lumii. Apa, ca si aerul este o conditie esentiala a vietii. O bem, ne facem baie in ea, o folosim in scop recreational si mancam multe dintre creaturile care traiesc in ea. Multi poluanti au fost gasiti in apa noastra si exista motive intemeiate sa credem ca multi dintre ei nu au fost inca descoperiti. Una dintre sursele majore de contaminare este deseul industrial. Adesea, fabricile descarca apa continand deseuri, multe dintre ele sunt stiute ca fiind toxice. Multe dintre asemenea deseuri provin de la hartie, de la chimicalele organice, otel si de la industriile petroliere.

8.7.4. CAUZELE POLUARII

Schimbarile care intervin acum in ecosistemul global sunt in mod evident consecinte ale activitatii umane. Mediul nostru nu se polueaza si nu se goleste singur.

Natura umana. Abuzul asupra mediului este un rezultat al naturii umane.

Populatia si afluenta. Deteriorarea mediului pretinde sa fie un inevitabil rezultat al incarcarii pamantului cu prea multi oameni. Cu cat sunt mai multi oameni, cu atat este mai mare impactul asupra ecosistemului. Crescand nevoile lumii cresc si cererile de resurse finite, la fel si problema depozitarii de deseuri.

Stiinta si tehnologia. Multi resping argumentul ca stiinta si tehnologia sunt de vina pentru deteriorarea mediului. Se pretinde totusi ca stiinta si tehnologia au propria lor viata. Viata in aceste zile s-ar putea sa fie scurta, dar in sfarsit intregul ecosistem global nu a fost amenintat de catre schimbarile tehnologice si stiintifice. Nu este adevarat ca aceste arii ale activitatii umane isi au propria lor viata sau au creat un set de imperative carora noi trebuie sa ne supunem. Stiinta si tehnologia sunt instrumente si instrumentele pot fi folosite in multe feluri diferite. Cum le folosim si daca le folosim este o problema de alegere.

Organizarea economica. Cand privim stiinta si tehnologia ca pe niste catastrofe trebuie sa luam in considerare si contextelesocietale in care aceste instrumente sunt folosite. Din acest punct de vedere ecocatastrofa este un rezultat al sistemului de organizare economica.

8.8. SCOLARIZAREA SI OPORTUNITATI EDUCATIONALE INEGALE

Educatia a furnizat in general o vedere pozitiva a contributiilor sistemului educational. Se pretinde ca educatia a zdruncinat sistemul politic, ca a ajutat la energizarea economica si ca a contribuit la micsorarea clasei inegalitatilor.

Scolarizarea si inegalitatile

Cei care stau in structura clasei au relatii de parteneriat directe cu tipul, calitatea si cantitatea educatiei formale pe care ar trebui sa o primeasca in scoli. Copiii din ariile rurale si urbane sarace infrunta o problema reala. Este mai probabil ca ei sa frecventeze scoli publice cu un nivel limitat de resurse educationale. Lipsa si scaderea ratelor pare sa fie ridicate in scoli servind ca un venit scazut pentru populatii. In contrast, copiii care vin din comunitati mai afluente tind sa aiba o experienta mai pozitiva. Este mai probabil ca ei sa intre in scoli publice fiindca parintii lor sunt capabili sa furnizeze bani si alte resurse pentru a-si pregati copiii pentru scoala. O importanta egala este faptul ca scolile publice sunt pregatite pentru ei.

8.9. PROBLEME LEGATE DE FAMILIE

Sociologistii au vazut in mod traditional familia ca pe un tot unitar, centru al stabilitatii si continuitatii societatii umane. Rate ale disolutiei maritale au crescut rapid adaugandu-se precedente ale familiilor cu un singur parinte. Imaginea tipica care ne vine in minte cand auzim termenul de familie este placuta sa fie de mama-tata-copii care traiesc impreuna intr-o casa a lor. Cercetatorii au descoperit insa un comportament violent in familii, notabil in fiorma de abuz a sotiei sau a partenerului si abuz sexual asupra copiilor.

Violenta in familie.

In multe cazuri astazi, familiile contin nivele de tensiuni, conflicte si violenta al caror raspuns rational ar fi despartirea. Multe persoane admit ca se tem sa nu devina victimele violentei in familie. Prin abuz intelegem forme ale violentei psihice.

VOLUNTARIATUL SI SISTEMUL NON PROFIT

Contributiile filantropice au fost o importanta sursa de venituri pentru initiativele de servicii sociale. In plus, rolul agentilor voluntari este descris in justitia sociala. Apropiindu-ne de secolul XXI, profesionistii in bunastare au reevaluat capacitatea sectorului voluntar pentru a indeplini nevoile bunastarii sociale ale statului. Primul motiv pentru interesele in sectorul voluntar este aversiunea platitorilor de taxe si a politicienilor de a autoriza initiativele majore ale noilor bunastari guvernamentale. Ca cheltuielile guvernamentale pentru bunastarea sociala sa creasca in fata cererilor ridicate pentru serviciile umane, sectorul voluntar a fost ridicat la maxim de povara bunastarii.

10. PROMOVAREA JUSTITIEI SOCIALE

Pentru a furniza servicii sociale, sectorul voluntar a fost important in bunastarea sociala pentru ca a fost o sursa de evenimente care au avansat drepturile populatiilor nedreptatite.

Sectorul voluntar este esential prin faptul ca reprezinta o influenta corecta asupra indiferentei adesea aratata populatiilor minoritare de catre corporatiile birocrate si guvernamentale. Institutiile sistemului nonprofit sunt in pozitia de a servi ca gardieni ai libertatii intelectuale si artistice. Ambele locuri de desfacere comerciale si politice sunt un subiect pentru fortele echilibrate care ar putea ameninta standardele de excelenta. In sectorul non-profit cei mai puternici campioni ai excelentei ar avea ceva de spus, devenind astfel campioni ai libertatii si ai justitiei.

11. ASIGURARILE SOCIALE SI PROGRAMELE DE ASISTENTA PUBLICA

Definitie: Asigurarea sociala este un sistem prin care oamenii sunt obligati printr-un stat de plata sau alte taxe sa se asigure singuri impotriva posibilitatii propriei lor saracii rezultata din pierderea slujbei, moartea partenerului sau dizabilitati psihice. Bazata pe cateva principii folosite in asigurarea privata, asigurarea sociala extrage o suma de bani care este oferita de catre guvern si este destinata sa fie folosita in evenimente de moarte, dizabilitati, sau in somajul muncitorilor.

Golul major al asigurarii sociale este sa mentina venitul inlocuind castigurile pierdute. Exista diferente substantiale intre asigurarile sociale si programele de asistenta publica. In primul rand, cheltuielile pentru asigurarile sociale sunt pe departe mai mari decat cele pentru asistenta publica, iar in al doilea rand, beneficiarii de programe de asistenta sociala trebuie sa contribuie la acest sistem inainte ca ei sa-si pretinda beneficiile. In al treilea rand asigurarile sociale sunt universale, cu alte cuvinte, oamenii primesc beneficii ca drepturi legale de munca productiva definita ocupational, programele de asigurare sociala tind sa fie mai putin sau chiar deloc stigmatizate.

Programele de asistenta publica, din contra, sunt finantate din taxele veniturilor generale. Nu sunt legate ocupational, de aceea nu sunt bazate pe un record de munca. Beneficiaraa de asistenta publica trebuie sa fie determinati prin mijloace sau venituri test. Pe baza acestui criteriu, beneficiarii de asistenta publica sunt adesea stigmatizati, tinand seama ca beneficiarii de asistenta sociala nu sunt.

Totusi, unii oameni se plang de costurile programelor de asistenta publica, schemele de asigurare sociala sunt finantate la un nivel dur de patru ori mai ridicat decat bunastarea publica.

12. SANATATEA MENTALA SI POLITICILE SUBSTANTELOR ABUZIVE

De-a lungul istoriei in bunastarea sociala statele au jucat un rol important in serviciile de sanatate mintala. Problemele sociale atribuite imigratiei, urbanizarii si industrializarii au covarsit casele sarace ale locatarilor stabiliti in timpul erei coloniale. In climatul social advers unit cu absenta programelor de bunastare sunt sprijiniti oamenii impotriva saraciei, somajului, caselor inadecvate, bolilor care servesc sa indeparteze populatia de starea in care se afla spitalele.

12.1. ABUZUL DE SUBSTANTE

Serviciile de sanatate mentala sunt adesea asociate cu abuzul de substante. Serviciile profisionale umane sunt familiare cu clientii care au ales singuri sa se anestezieze impotriva stresului sau mizeriei cu alcool si alte substante. Problemele psihice individuale sunt compuse de sprijinul unor asemenea substante si aceste probleme nu afecteaza num ai familiile consumatorilor, dar ele devin mai severe cand dependenta se manifesta. Dependenta este asociata, in mod ordinar, cu alcool si droguri si mai putin cu tutunul. Abuzul de substante a devenit o importanta arie a politicii publice nui numai din cauza apropierii de programele de tratament, dar si din cauza costurilor enorme pe care abuzul de substante le extrage din societate. Ajungandu-se la aceste costuri ridicate, politica substantelor abuzive a atins un profil mai mare in afacerile domestice. Interactiunea dintre dificultatile emotionale, alcool si abuzul de substante se reflecta in politica bunastarii sociale si a fost institutionalizata in alcool, abuzul de droguri si administratia sanatatii mentale a departamentelor de servicii umane si de sanatate.

Istoria abuzului de substante

Totusi, majoritatea societatilor au incorporat substante adictive in conventiile lor sociale si religioase, uzul lor este ordinar circumscris. Tutunul, o recolta pe care colonistii au fost incurajati sa o cultive de sponsorii europeni a fost o comoditate legala de cand europenii s-au stabilit prima data in America de Nord. Alcoolicii au aparut in societatile cele mai agrare, totusi consecintele consumului excesiv in viata de familie a facut cativa religiosi sa denumeasca acest fenomen ca prohibitia alcoolului. Intoleranta publica a abuzului de droguri a crescut din cauza catorva factori. Persoanele care au decedat din cauza consumului de substante au fost experiente sumbre pentru multi tineri. Aceste probleme sunt relatate direct la serioasele probleme sociale. 48% dintre condamnati folosesc alcoolul ca o prioritate pentru a comite crime. De-a lungul celor mai periculoase efecte ale consumului de alcool este Sindromul Alcoolului Fetal, o deformare mentala si psihologica a pruncilor cauzata de consumul de alcool al mamelor in timpul sarcinii. Comportamentul copiilor nascuti in aceste conditii va fi: atentie limitata, raspuns incet al stimulilor si inabilitatea de a incorpora un cod moral. Din cauza acestor deficiente copilul tinde sa aiba dificultati in primele experiente sociale ale scolii elementare.

Ideea de a nu se consuma alcool la femei pe timpul sarcinii, pentru a preveni vatamarea fatului a aparut in mass-media. Aceasta controversa a fost alimentata de doua probleme. Prima, o crestere rapida a numarului de copii care au fost testati pozitiv la cocaina chiar la nastere rezultand o generatie de copii condamnati la dizabilitati de abuzul de substante maternale. A doua problema a fost arestarea femeilor pentru expunerea copiilor lor la abuzul de substante inca din faza intrauterina.

Ca un raspuns la intrebarea cum sa ne descurcam cu abuzul de substante al femeilor in timpul sarcinii au aparut programele manageriale si personal clinic. Numarul copiilor testati pozitiv pentru abuzul de substante a crescut in opozitie cu interventiile controlului social, pe baze care au violat drepturile femeii ce au devenit mai putin tematoare la serviciile profesionale umane.

12.2. ABUZUL DE DROGURI

In contrast cu abuzul de alcool, predominarea abuzului de droguri este mai dificila de stabilit. De la folosirea substantelor controlate, concentrarea pe abuzul de droguri este ilegala. Acum pare ca abuzul general de droguri a inceput sa scada dupa consumul de varf din timpul perioadei 1979-1980. Totusi, pana tarziu in 1980 mai mult de 30 de milioane de americani au consumat droguri ilegale. Sub aceste circumstante, dezvoltarea unui sistem coerent pentru tratarea abuzului de droguri a devenit problematic. In mod general, angajatii cu generoase asigurari de sanatate au fost capabili sa castige imediat dreptul la programele de tratament pentru abuzul de droguri. Saracii, din contra au fost tratati neregulat sau chiar de loc. Ca un raspuns la uzul de alcool si droguri, tratamentele facilitare au fost consumate rapid.

12.2.1. LEGALIZAREA DROGURILOR

Dupa cum se pare, nesfarsitele retrageri in razboiul cu drogurile a facut cativa analisti sa propuna legalizarea substantelor controlate. Legalizarea drogurilor a fost o cerere standard de-a lungul libertinilor care au argumentat ca indivizii ar trebui sa aiba libertatea de-a se angaja in orice activitate atata timp cat nu cauzeaza rau altor persoane.

Momentul legalizarii drogurilor a atins varful la mijlocul anului 1980, dupa care a slabit. Politica publica a scolariilor a ridicat un numar de intrebari pentru care nu erau raspunsuri pregatite.

13. POLITICA DE BUNASTARE A COPILULUI

Bunastarea sociala, conditia copiilor este legata statutul familiilor lor. Cu cat familiile sunt mai putin capabile sa aiba grija de copiii lor, cu atat cererea de servicii de bunastare ale copilului creste. In ultimii ani proportia de copii cu un singur parinte, proportia de copii care traiesc in saracie, procentajul mamelor in campul muncii si rata femeilor care nasc in grupuri minoritare a crescut. Serviciile de bunastare ale copilului sunt adesea controverse din cauza sanctionarii interventiei serviciilor umane profesionale in afacerile familiei in mod regular asumate ca probleme private ce sunt in legatura cu drepturile parentale. Aceasta dilema plaseaza cererile extraordinare in bunastarea profesionala a copilului, care sunt delegate sa protejeze cele mai bune interese ale copilului in timp ce nu se baga in viata privata a familiei. Pentru moment orice politica a familiei este neplacuta si politica de bunastare a copilului ramane inca cea mai controversata in bunastarea sociala.

14. FAMILII FOSTER PENTRU COPII

Atunci cand parintii sunt incapabili sa-si ingrijeasca copiii, familiile foster sunt adesea folosite sa furnizeze ingrijiri alternative. Ca o extindere a practicii de intretinere a copiilor, mai multe familii foster nu reprezinta un cost pentru parinti si copiii sunt plasati in casele altor familii. Exista o importanta relatie intre copilul serviciilor protectoare si a celor foster in bunastarea sociala. Ingrijirea foster este un serviciu primar pentru victime si copii abuzati. Mai mult din jumatate dintre copiii din familiile foster au fost plasati acolo de catre persoanele care lucreaza in serviciile pentru protectia copilului. Cel de-al doilea motiv pentru care copilul este lasat in grija familiilor foster este conditia sau absenta parintelui, motiv pe care 20% dintre copiii plasati il au.

15. PERSOANELE FARA ADAPOST( HOMELESSNESS)

Homelessness pot fi definite persoanele neajutorate care nu au o locuinta. Adultii strazii, cum mai sunt denumiti, traiesc pe strazi, in parcuri, gari, in case parasite, automobile, includ de asemenea oamenii al caror adapost pe timp de noapte este un adapost public sau privat. Persoanele fara adapost reprezinta in acelasi timp o problema simpla si complexa.

Pentru unii este o alegere de viata, libertatea de a hoinari fara a fi legati de vreun loc. Pentru altii, in mod particular este vorba de o boala mintala sau de alcoolism cronic. Oamenii fara adapost reflecta deteriorarea unor sisteme de sanatate mintala supraincarcate. Un numar mare de oameni vad persoanele fara adapost ca unrezultat al inabilitatii de a se conforma cu cheltuielile vietii, in special in aria gospodaririi si a utilitatilor.

In ciuda cazurilor variate, aproape toate formele de adulti ai strazii sunt legate de saracie. Astfel, persoanele fara adapost sunt o simpla manifestare a saraciei. Aproximativ 20% dintre persoanele fara adapost sunt copii, cam 100.000 nu au un acoperis noaptea. Totusi, numarul exact al persoanelor care traiesc in strada nu este cunoscut, dar pare sa creasca foarte repede.

16. ADOPTIILE

De la punctul de pornire al playningului permanent, adoptia a devenit un important serviciu de bunastare al copilului. Totusi, adoptia isi are controversele ei. Pentru ca, copiii provin din diferitele grupuri culturale si rasiale, problema unei adoptii transculturale este ridicata. Ar trebui luata in considerare identitatea culturala a copiilor prin gasirea unor case de aceeasi cultura nativa.

Schimbarile din compozitia familiei sunt pe departe un nor in peisaj. Polul familiei adoptive a fost diminuat cu cresterea numarului femeilor cap de familie. Combinarea salariilor scazute ale femeilor si varsta scazuta a barbatilor care se casatoresc incurajeaza mamele sa isi mentina familiile mici, nu sa le extinda prin adoptie.

Avantajele comparate economic placute de familiile adoptive, legate de rata scazuta de fertilitate a femeilor arata ca se vor continua adoptiile si aceia care vor fi adoptati sunt copiii minoritatilor. Caun rezultat, problema adoptiei transculturale este posibil sa supere bunastarea profesionala a copilului in viitor.

17. SISTEMUL SERVICIILOR DE ASISTENTA SOCIALA DIN ROMANIA

Serviciile de asistenta sociala ocupa un loc aparte in cadrul sistemului de protectie sociala. Sistemul de protectie sociala are ca obiectiv sustinerea persoanelor, grupurilor sau comunitatilor aflate in situatie de dificultate si care nu pot sa desfasoare prin resurse proprii o viata la standardele minime considerate a fi normale. Protectia sociala se realizeaza prin mai multe mijloace: beneficii sociale financiare si servicii sociale.

Beneficiile sociale financiare cuprind transferurile in bani sau in bunuri catre persoanele care prezinta un important deficit de resurse financiare. Aceste persoane nu detin capacitatea de a obtine prin efort propriu minimul de resurse financiare necesare unei vieti decente. Beneficiile sociale financiare sunt de mai multe tipuri:

- beneficiile sociale contributorii - reprezinta un inlocuitor al veniturilor obtinute prin activitatea proprie, in conditiile in care acest lucru nu mai este posibil datorita unor imprejurari ale vietii: varsta, imbolnavire, pierdere a locului de munca. Beneficiile de asigurari sociale iau forma pensiilor, ajutorului de boala, ajutorului de somaj, dar sunt oferite doar daca beneficiarii au participat la un fond comun de asigurari sociale in perioadele active ale vietii, fiind proportionale cu marimea acestor contributii la fondul comun.

- beneficii sociale non-contributorii - sunt acordate celor aflati in nevoie, in functie de marimea acestor nevoi, fara obligatia vreunei contributii prealabile.( exemplu: ajutorul social, alocatiile pentru copii, bursele de studiu, gratuitati sau subventii pentru chirii, pentru intretinerea locuintei ). Aceste beneficii poarta numele de servicii de asistenta sociala.

Serviciile sociale cuprind o gama larga de servicii oferite de colectivitate, in mare masura in afara sistemului economic. Exista trei mari categorii de servicii sociale: invatamant, sanatate si asistenta sociala.

Beneficiile financiare suplinesc un deficit de resurse financiare ale persoanei, iar serviciile se adreseaza unui deficit de capacitati.

Serviciile de asistenta sociala corecteaza, dezvolta si consolideaza capacitatile personale si sociale de functionare normala si eficienta intr-un mediu social dat. Au ca obiectiv refacerea si dezvoltarea capacitatilor persoanelor, familiilor, colectivitatii de a intelege natura problemelor cu care se confrunta, de a identifica solutiile constructive si de a-si dezvolta capacitatile personale si colective de a rezolva aceste probleme.

Serviciile de asistenta sociala prezinta doua forme relativ distincte: servicii de asistenta sociala in mediul natural de viata( in familie, acasa, la scoala, la locul de munca ) si servicii in institutii de asistenta sociala( case pentru varstnici, case pentru copiii abandonati, institutii pentru copiii sau persoanele cu dizabilitati severe, institutii de resocializare a copiilor si adolescentilor cu deviatii comportamentale.

In sens larg, asistenta sociala reprezinta totalitatea mijloacelor utilizate de o colectivitate ( transferuri financiare si servicii ) de suport pentru persoanele, grupurile si comunitatile aflate in situatie de dificultate si care nu pot sa depaseasca aceasta situatie prin resurse proprii.

In sens general, asistenta sociala se refera la ansamblul institutiilor, programelor, masurilor, activitatilor profesionalizate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor cu probleme speciale, aflate in dificultate, datorita unor cauze de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata.

Categorii de beneficiari ai asistentei sociale:

familiile sarace;

persoanele lipsite de locuinta, in incapacitatea de a o obtine;

copiii care traiesc intr-un mediu familial/social advers, abandonati si institutionalizati;

minorii delincventi;

tinerii reitegrati social;

persoanele dependente de alcool, droguri;

persoanele abuzate fizic, sexual;

persoanele cu handicap fizic sau mintal;

persoanele cu boli cronice fara sustinatori legale;

persoanele batrane neajutorate;

persoanele care au suferit in urma calamitatilor naturale, sociale, persecutii si discriminari de orice tip;

Toate aceste categorii de persoane, pe o perioada mai scurta sau mai lunga, nu pot duce o viata activa, independenta, fara un ajutor din exterior. Astfel, pentru aceste persoane sau grupuri, asistenta sociala reprezinta un mod operativ de punere in aplicare a programelor de protectie sociala.

Asistenta sociala se poate plasa la nivelul individului - asistenta personalizata

(economica, morala, psihologica pentru persoanele in nevoie: saraci, someri, dependenti de alcool, drog, victime ale abuzurilor si discriminarilor) si la nivel interpersonal si de grup - consiliere si terapii de familie, ale cuplului, ale grupurilor marginalizate si la nivel comunitar - mobilizarea energiilor individuale si colective pentru rezolvarea problemelor comunitatii, rezolvarea conflictelor etnice, grupale.

Asistentul social promoveaza o testare inalt personalizata a nevoii prin consolidarea componentelor individuale, sociale, familiale.

Serviciile de asistenta sociala intervin in doua tipuri distincte de situatii;

a)      Situatii exceptionale, de urgenta - copii abandonati sau abuzati, victime ale actelor criminale; femei abuzate, victime ale violentei sau violate; copii si adolescenti antrenati in actiuni criminale; disparitia brusca a conditiilor elementare de viata (persoane aruncate in strada, mai ales femei cu copii, victime ale dezastrelor naturale sau sociale, ale parintilor cu probleme de crestere a copiilor, copii cu dificultati de integrare sociala sau scolara).

b)      Situatii de dificultate cronica, dublate de deficitul de capacitati proprii de depasire a dificultatilor - deficit cronic de resuse, in mod special situatiile de saracie, copii lipsiti de familie, persoane dependente de drog, persoane eliberate din inchisoare, mame singure, batrani care s-au izolat progresiv, cu capacitati deteriorate de a duce o viata independenta.

FUNDAMENTELE POLITICILOR SOCIALE IN DOMENIUL POPULATIEI SI FAMILIEI

Pentru inlaturarea consecintelor negative survenite din schimbarile in comportamentele demografice si pentru solutionarea unor probleme sociale s-au conturat anumite probleme sociale. Multe tari nu dispun de o politica a familiei propriu-zisa deoarece se presupune ca aceasta ar afecta drepturile fiecarui individ, ale fiecarei familii de a decide in mod liber asupra numarului de copii pe care sa-i aiba. Dincolo de susceptibilitatile privind drepturile democratice ale cetatenilor, tot mai multe guverne din tarile dezvoltate au recurs in ultimii ani la masuri de politica democratica si politica familiei. Aceste masuri isi propun sa intervina in anumite aspecte cum ar fi: incurajarea cresterii fertilitatii, sprijinirea femeilor necasatorite care au copii, sprijinirea familiilor cu multi copii, asistenta persoanelor varstnice. Politicile familiei elaborate in diverse tari au ca si scopuri asigurarea fortei de munca, cresterea calitatii vietii familiale, socializarea copiilor, asigurarea egalitatii sexelor.

Este banal a spune ca politicile sociale sunt raspunsul politic la problemele sociale, dintre care unele negative (saracie, marginalizare si inchizitie sociala, delincventa, risc social, violenta sociala, crestere urbana haotica, lipsa de locuinte, alienare, somaj), dar si unele pozitive (cresterea coeziunii sociale, asigurarea educatiei si a sanatatii, sprijinul familiilor cu copii, dezvoltare culturala, dezvoltarea stiintei). Intotdeauna politicile sociale au pornit de la evidenta unor asemenea probleme. Pentru a se pune pe baze stiintifice politicile sociale, este nevoie de a porni de la o metoldologie complexa de diagnoza a probleme lor sociale si a dinamicii lor. Este novoie de o masurare exacta a starii de saracie, a delincventei, a violentei, e.t.c..

Saracia, abandonul familial, somajul, criminalitatea, toxicomania, prostitutia, insecuritatea si dezordinea sociala reprezinta situatii ce pot fi catalogate drept probleme sociale. Comunitatile umane au avut in componenta lor indivizi care, din cauze genetice, naturale sau sociale s-au aflat in imposibilitatea de a-si satisface trebuintele prin mijloace proprii.

In ciuda politicii de distributie relativ egalitara a costului insuficientei socialiste, a scaderii standardului de viata al practicii intregii populatii este in crestere segmentul de populatie care se afunda intr-o saracie tot mai accentuata. El este compus din somerii nerecunoscuti si care nu pot beneficia de nici un ajutor social, familii cu multi copii, cu parinti fara slujba sau cu un singur venit, familii fara locuinta cat de cat decenta de la stat.

Politica pronatalista agresiva lansata in 1966 a reprezentat o trauma majora pentru populatia tarii. Majoritatea populatiei a reusit sa reziste eficace acestei agresiuni, cu pretul eventual al unui copil in plus decat si-ar fi dorit.

Exista insa un segment al colectivitatii care, lipsit de resurse economice, sociale si culturale nu a putut opune o rezistenta eficace. Rezultatul a fost instalarea unui proces de dezorganizare sociala si personala, abandonul oricarei incercari de a controla activ nu numai dimensiunile familiei, dar si a propriei vieti. Consecinta a fost o natalitate ce a tins sa atinga limitele naturale, cresterea numarului de copii a reprezentat un factor de agravare rapida a situatiei economice a respectivelor familii care au fost prinse astfel intr-un ciclu vicios de dezagregare economica, sociala si morala. Acest segment a crescut in ultimul deceniu al regimului socialist fiind apoi amplificat de socul tranzitiei. O alta mostenire negativa a politicii pronataliste agresive o reprezinta numarul mare de copii crescut in institutii, adesea in conditii defavorabile formarii lor. O problema speciala o ridica copiii care atunci cand ating varsta majoratului sunt obligati sa paraseasca institutiile, cu sanse extrem de reduse de a se integra rezonabil in viata matura: lipsa de locuinta, de loc de munca, de orice suport care este vital in perioada actuala pentru tanara generatie.

Este greu de afirmat ca intr-o anumita tara se practica in mod permanent o anumita politica a familiei. Caracterul politicii familiei dintr-o anumita societate poate fi dedus din analiza ansamblului interventiilor si masurilor vizand familia. Drepturile omului se refera la drepturile fundamentale ale cuplurilor si indivizilor de a decide in mod liber si responsabil asupra numarului copiilor si peripoadelor dintre nasteri.

18.1. ASPECTE DEMOGRAFICE

Comportamentul demografic al populatiei a cunoscut o evolutie specifica care a fost responsabila de problemele acumulate timp de decenii si transmise si dupa caderea regimului socialist in 1989. In tranzitia demografica din tara noastra pot fi desprinse trei mari etape, care sunt caracterizate de probleme sociale distincte:

1. tranzitia demografica accentuata - reprezenta perioada modernizarii si industrializarii socialiste rapide. Politica demografica era liberala, nu existau constrangeri din partea statului in ceea ce priveste natalitatea (aprox 1957 - 1966) - tranzitia accelerata 1.
2. tranzitia franata - intre '66 - '89, in care politica pronatalista adoptata a fost brutala. Daca imediat dupa interzicerea brutala a avorturilor natalitatea se dubleaza, dupa 2 ani, natalitatea reincepe sa scada. In prima parte din aceasta faza, cand avortul era interzis, a crescut economia si standardul de viata al populatiei. In cea de-a doua parte a tranzitiei franate, (74 - 80) asupra standardului de viata isi pune amprenta stagnarea economica si declinul.
3. tranzitia accelerata 2 - a constat in reluarea accelerata a tranzitiei demografice. Dupa revolutie avorturile au fost legalizate ceea ce a dus la o scadere rapida a natalitatii. Din cauza politicii demografice liberale, tranzitia social- economica este caracterizata de caderea generala a standardului de viata si explozia saraciei.

Prima etapa: Tranzitia accelerata 1 - prabusirea natalitatii

Tranzitia demografica a fost accelerata pe fondul modernizarii rapide a modului de viata al populatiei, in conditiile unui standard de viata relativ scazut. Aceasta tranzitie demografica accelerata a fost caracteristica pentru toate tarile europene ce apartineau blocului socialist. Natalitatea a scazut dupa razboi in mod rapid, iar majoritatea populatiei, mai ales la orase, se orienteaza catre un copil, eventual doi copii. Cuplul fara copii este destul de frecvent.

Factori care au sustinut aceasta schimbare de comportament demografic:

desi industrializarea si urbanizarea sunt rapide, persista socul economic cumplit al perioadei de dupa razboi;

veniturile populatiei sunt modeste, asigura viata decenta a unei familii cu 1 - 2 copii (plusul de copii este compensat doar intr-o mica masura de sprijinul financiar al statului);

politica activa de a atrage participarea femeii in activitatile economice;

criza de locuinte din anii 40- 50;

constructia masiva de locuinte in zonele urbane (dar de dimensiuni mici - apartamente cu 2 camere);

asistenta medicala gratuita - avortul e inalt disponibil si extrem de ieftin.

Exista un model standard al scaderii natalitatii: proportia familiilor cu multi copii a scazut foarte mult si a inceput sa creasca ponderea familiilor cu 1,2 copii.

A doua etapa: Socul pronatalist - tranzitia franata

Natalitatea a scazut drastic in anii 60; in toate tarile socialiste au inceput sa se gaseasca solutii de redresare sau macar de stopare a declinului. In Romania s-a adoptat o pozitie extrem de dura: in 1966 s-au interzis prin lege avorturile. Pe langa interzicera avorturilor, s-au mai interzis si contraceptivele moderne si s-a introdus un impozit special pentru adultii care nu aveau nici un copil. Acest impozit nu a fost perceput ca un mijloc de transfer de venit de la cei fara copii la cei cu mai multi copii, ci mai mult ca o pedeapsa. Statul nu sprijinea in mod real natalitatea prin sprijinirea intensa a familiilor cu mai multi copii; alocatiile pentru mamele cu 3 sau mai multi copii erau foarte modeste, mai mult simbolice.

Rezultatul acestei politici pronataliste agresive a avut un impact pe termen lung asupra comunitatii. Natalitatea a crescut rapid, insa dupa o perioada de 2 - 3 ani a inceput sa scada treptat la nivelul anterior. A crescut mult insa proportia copiilor nedoriti, precum si incercarile empirice de avort.

In randul clasei de mijloc natalitatea a crescut, dar nu in mod spectaculos. Ea a crescut cel mai mult la segmentul sarac si marginal al populatiei din cauza lipsei de mijloace eficace de control al nasterilor. Numarul copiilor abandonati creste in mod dramatic.

Etapa a treia: Tranzitia accelerata 2 - noua liberalizare demografica

Dupa 1989, a urmat o liberalizare completa a avorturilor, dublata de un soc economic pentru populatie. Desi dupa 1990 a crescut intr-o oarecare masura standardul de viata, iar sperantele pentru viitor erau mari, apare un nou soc brutal al saraciei de dupa 1990. Natalitatea, care a fost mentinuta in mod fortat la un nivel ridicat, s-a prabusit, insa in paturile sarace proportia nasterilor nu a scazut chiar atat de rapid. Scaderile cele mai importante au aparut la proportia femeilor cu 4 - 5 copii; acestea au regresat la 0 - 2 copii.

Desi avortul a fost legalizat si mijloacele contraceptive au devenit inalt accesibile, natalitatea a scazut masiv, dar inegal: cel mai mult au scazut nasterile de nivel mediu (3 - 5 copii). Nasterile de rangul 8 si mai mare au crescut cu 15%, iar cele de rang 7 au scazut doar cu 10%. Dupa 1989, in Romania s-a inregistrat o explozie a numarului de avorturi.

Reactia diferentiata a natalitatii; sugestii explicative

Daca la majoritatea populatiei, politica pronatalista agresiva a avut ca efect doar incetinirea tranzitiei demografice, la unele segmente ale populatiei a avut loc un revers al tranzitiei, o contratranzitie. Unele segmente ale populatiei tind sa se caracterizeze printr-o crestere a proportiei familiilor cu foarte multi copii.

Categoria socio-profesionala

Recensamantul din 1992 ofera date asupra relatiei dintre natalitate si categoria socio-profesionala. Din datele obtinute se observa ca natalitatea cea mai ridicata nu se intalneste la categoria de tarani. Familiile cu numarul cel mai mare de copii se plaseaza in categorii marginale, aflate intr-o situatie economica si sociala confuza, instabila, care impinge la un proces de dezorganizare sociala (dezorganizarea sociala creste natalitatea).

1. ipoteza dezorganizarii sociale - segmentul slab al societatii, din cauza

insuficientei mijloacelor eonomice, culturale si sociale, nu a reusit sa reziste eficace politicii nataliste agresive a statului, si a dezvoltat o atitudine de abandon a controlului asupra propriei vieti.

Neputinta de a promova un control asupra dimensiunilor familiei, de a rezista politicii pronataliste progresive a generat un ciclu complex de pierdere a puterii asupra propriei vieti. Acest ciclu are doua componente:

mai multi copii - saracie mai ridicata, rezistenta mai scazuta la politica pronatalista;

mijloace reduse de rezistenta, scaderea dorintei de a decide asupra dimensiunilor familiei, nasteri mai multe, cresterea abandonului.

2. ipoteza regresului la patternurile traditionale (familia cu multi copii) -

dificultatea de a promova planningul familial a generat un abandon asupra controlului natalitatii.

In concluzie, dezorganizarea sociala creaza o tendinta de abandon a controlului asupra natalitatii sustinuta de reminiscentele patternului de viata traditional, care, in acest fel, este si el revigorat. Saracia este un factor care accentueaza regresul la patternul traditional.

Urmatoarele segmente de populatie prezinta comportamentul demografic de abandon al controlului propriei vieti:

populatia de rromi,

culte religioase cu adresabilitate mare la paturile sarace si cu optiune pronatalista puternica,

grupuri satesti izolate care s-au mentinut tot timpul destul de apropiat de comportamentul demografic traditional si au continuat sa traiasca in relativa saracie,

familii in situatii de saracie severa mostenita sau dobandita dublata de dificultati de control asupra propriei vieti in mediul urban,

Grupurile foarte sarace si marginale continua a avea acces economic, social si cultural dificil la mijloacele contraceptive inclusiv la avort. Costul informal mult mai susbstantial decat cel formal, departarea geografica si cea sociala, atitudinea de descurajare de catre personalul medical a femeilor din grupurile sarace si marginale, lipsa de acces la mijloace contraceptive.

Saracia a intarit sentimentul de abandon, patternurile traditionale, abandonul scolar, casatoria timpurie.

Dinamica natalitatii la populatia de rromi

Populatia de rromi este social si economic mai vulnerabila si are o traditie mai apropiata de natalitatea crescuta. In timp a cunoscut un proces demografic apropiat patternurile traditionale. Populatia de rromi se caracterizeaza printr-o natalitate semnificativ mai ridicata decat restul populatiei.

In conditii normale, in momentul cresterii standardului de viata si a modernizarii vietii se oberva o scadere masiva a natalitatii. La populatia de rromi, insa, natalitatea se mentine ridicata si din cauza standardului de viata scazut si a traditiei.

Modernizarea socialista liberala demografic scade natalitatea la ambele populatii, politica pronatalista ridica din nou natalitatea la cele doua populatii, dar de asemenea cu diferente semnificative. Daca la populatia de romani natalitatea creste foarte usor, plasandu-se insa semnificativ sub cea a generatiei traditionale, la populatia de rromi ea creste substantial devenind mai ridicata decat a generatiei traditionale.

Dinamica natalitatii la cateva culte religioase

Exista culte religioase care au oferit un suport puternic pentru intretinerea natalitatii ridicate.

Se observa faptul ca doua culte religioase caracterizate prin valori pronataliste si care se adreseaza unor segmente sarace ale populatiei - penticostalii si crestinii dupa evanghelie - prezinta o natalitate de tipul celei constatate la populatia de rromi: scade sub efectul modernizarii si liberalizarii nataliste si creste sub impactul politicii pronataliste agresive si a saracirii, depasind chiar nivelul generatiei traditionale.

Dinamica natalitatii in functie de educatie

Lipsa de scoala este asociata cu proportiile foarte ridicate ale familiilor numeroase.

Liceul si invatamantul superior produc o scadere drastica a natalitatii. Este clar ca in spatele educatiei stau si alte variabile cum ar fi faptul ca o mare parte din femeile cu educatie foarte scazuta apartin populatiei rrome.

Cultura natalitatii

Cauza principala a schimbarii drastice a patternului cultural al familiei o reprezinta cresterea costurilor cresterii copilului in contextul unei modernozari rapide dar cu resurse economice extrem de limitate.

Costul pentru cresterea unui copil, platit de familie, era foarte ridicat in raport cu resursele disponibile ale acesteia. In momentul de fata, o politica demografica nu este nici oportuna si nici fezabila, desi poate ar fi necesara. In schimb este nevoie de o politica sociala centrata pe copil si care sa incurajeze cresterea natailtatii.

Pentru aceasta ar trebui sa fie luate in considerare:

servicii de sanatate de calitate, complet gratuite pentru mame si copii;

invatamant de calitate care sa cuprinda totalitatea copiilor la nivelul obligatoriu si sa ofere sanse largi marii majoritati a copiilor in invatamantul postobligatoriu;

suport economic pentru familiile cu multi copii (sub forma de alocatii si subventii);

sprijin special pentru familiile sarace cu multi copii, inclusiv in priviinta locuintei;

modalitati de corectare a carentelor de alimentare acolo unde este cazul;

servicii profesioniste de asistenta sociala care sa ofere un suport multiplu copiilor si familiilor aflati in dificultate.

Politicile ce vizeaza populatia si familia cuprind mai multe tipuri de actiuni:

masuri legislative care reprezinta un ansamblu de reglementari prin care se actioneaza in mod direct asupra comportamentelor demografice si asupra structurii si functiilor familiei. Aceste masuri urmaresc aspecte cantitative, printre care si reglarea natalitatii. Masurile legislative cel mai des utilizate sunt reglarea accesului la mijloacele de control al fecunditatii, reglementarea legislativa a avorturilor, reglementarile privind celibatul si familiile fara copii, reglementarea legislativa a divorturilor, reglementarile privind cuplurile consensuale;

masuri economice si sociale de politica a familiei care urmaresc sa influenteze, indirect, comportamentele demografice si structura, si functiile familiei. Acestea vizeaza aspectele calitative ale vietii de familie si cele mai frecvent folosite sunt masurile de asistenta ale familiei, de ameliorare a statutului femeii, de dezvoltare a serviciilor sociale.

Toate aceste masuri incurajeaza anumite tipuri de comportamente demografice si familiale considerate dezirabile din punct de vedere societal, franeaza sau elimina comportamente demografice si familiile indezirabile din punct de vedere social si directioneaza intr-un sens preciscomportamentele demografice si familiale reglementand relatiile familiale.

Interventiile si masurile luate se pot inscrie in trei tipuri de politici demografice si politici sociale privind familia:

a)      politici pronataliste care stimuleaza cresterea fertilitatii si dimensiunilor familiei;

b)      politici antinataliste care urmaresc scaderea fertilitatii si dimensiunilor familiei;

c)      politici neutraliste prin care se urmareste ameliorarea situatiei familiei, dar care lasa indivizilor si cuplurilor libertatea de a hotari asupra numarului de copii pe care sa-l aiba.

Tarile dezvoltate in care rata cresterii populatiei este foarte scazuta sau chiar negativa au stabilit masuri de planning familial si alte masuri in scopul ameliorarii sanatatii mamei si copilului si unele masuri de stimulare indirecta a natalitatii.

18.2. SITUATIA ROMANIEI DUPA EVOLUTIILE DEMOGRAFICE DIN ANII ′ 90:

Demografia Romaniei la sfarsit de secol si de mileniu este o demografie bolnava. Ea reprezinta una din fasadele unei societati bolnave in ansamblul sau. Profunzimea si duritatea schimbarilor politice, economice si sociale din anii ′90 si-au pus amprenta pe manifestarile fenomenelor si proceselor demografice.

Evolutiile demografice de dupa 1989 au fost divizate in evolutii previzibile cum ar fi: evolutia fertilitatii, evolutia migratiei interne si externe precum si evolutii imprevizibile referitoare la mortalitate si nuptialitate. In functie de cresterea economica, de progresul societatii si de cresterea standardului de viata, mortalitatea ar fi trebuit sa se inscrie pe o curba descendenta, nuptialitatea ar fi beneficiat de un context economic pozitiv, iar migratia s-ar fi modelat in functie de geografia noilor realitati economice.

In prezent se observa schimbari importante in evolutia demograficului in noul mediu politic si socio-economic. Aceste schimbari variaza de la un fenomen demografic la un altul, de acumulari trecute, de particularitatile si sensibilitatea fenomenelor si proceselor demografice.

EVOLUTIA NATALITATII, NUPTIALITATII SI DIVORTULUI

18.3.1. Natalitatea

Nivelul ridicat al natalitatii dinainte de 1990 era putin fortat si o data cu abrogarea restrictiilor asupra avortului scaderea s-a declasat. In anii 1997-1998 apare o usoara revenire a natalitatii provenita din cresteri autentice ale ratelor de fertilitate pe varste si nu din schimbari ale dimensiunii ori structurii numarului de femei in varsta fertile.

In Romania situatia este din nou diferita fata de alte tari. Numarul de nascuti vii este mai mic cu 36% in 1998. In noul context de criza, in materie de planificare familiala tanarul cuplu nu a urmarit in mod privitor renuntarea la copii. Acest lucru este demonstrat de structura cresterilor din 1997 si 1998. Numarul de copii nascuti vii este mai mare cu aproape 6000. Varsta mamelor acestor nascuti este cuprinsa intre 30-34 de ani. Ne aflam in fata unui fenomen bine determinat, de recuperare. O parte din cuplurile care in prima parte a anilor ′90 au avut primul copil nu au renuntat la decizia de a avea al doilea copil, ci au amanat nasterea in speranta unei zile mai bune. Dar cum, pe de o parte acele zile nu au venit, iar avansarea in varsta (care ar duce la decalajul de varsta dintre copii, la femeile care aveau deja un copil) este un proces implacabil, cuplurile respective au fost puse in fata unei realiutati lipsite de echivoc: acum ori niciodata!

18.3.2. Nuptialitatea

In Romania, nuptialitatea a avut valori ridicate. O natalitate relativ ridicata a mentinut populatia in varsta de 15-30 de ani si astfel piata casatoriei a fost ridicata nuptialitatii.

Deteriorarea contextului socio-economic, somajul, criza locuintelor din mediul urban, incertitudinea, au influentat negativ nuptialitatea, iar in 1999 rata totala a nuptialitatii se afla in scadere. Varsta medie la prima casatorie a continuat sa fie de 23 de ani la femei si de 27 de ani la barbati. Astfel modelul casatoriei romanesti cunoaste inevitabile schimbari. Noile realitati socio-economice si cele care se intrevad duc la o diferentiere a modelului romanesc de cel vest-european, caracterizat printr-o prevalenta mai redusa si o varsta medie considerabil mai ridicata.

Deoarece peisajul demografic se afla in plina mutatie, divortialitatea este remarcabila: in jur de numai 1,5 divorturi la mie. Exista doua ipoteze: pe de o parte faptul ca societatea se confrunta cu violenta si agresivitate, iar individul cauta un refugiu, familia reprezentand acest mediu, si situatia economica a individului, somajul si incertitudinea care constituie factori nefavorabili divortului. Dezvoltarile ulterioare ale divortialitatii vor fi instructive asupra modului in care schimbarile de ordin economic, social si cultural isi pun amprenta pe familie.

18.3.3. Mortalitatea

Evolutia mortalitatii populatiei dupa schimbarile din 1989 se poate include in categoria evolutiilor demografice care depindeau exclusiv de noul context economic si social. Se stia ca starea de sanatate a populatiei era proasta si in deteriorare. Nivelul sperantei de viata la nastere oglindea adevarata stare de sanatate a populatiei. Schimbarilor politice nu le-au urmat si asteptatele schimbari de ordin economic si social care sa amelioreze nivelul de trai al populatiei si calitatea asistentei medicale. Romania a cunoscut o deteriorare continua a situatiei sale economice si astfel s-au observat urmarile asupra starii de sanatate si mortalitatii populatiei. Exista insa diferente importante si semnificative intre cele doua sexe. Mortalitatea pe varste nu a crescut decat la populatia masculina, la femei inregistrandu-se un recul

Cresterea ratei brute a mortalitatii nu provine la femei decat din influenta schimbarilor de structura pe varste, a procesului de imbatranire demografica. In 1996 speranta de viata a barbatilor a scazut cu un an. Scaderea din 1998 fata de 1997 este ceva mai mare la ambele sexe: 4,8% la barbati si 2,2% la femei. Cresterile relative au semnificatia lor care nu poate fi neglijata. Ele sunt expresia gradului doferit de sensibilitate a mortalitatii prin diferite cauze. Daca se examineaza structura cresterii numarului de decese se constata ca peste 80% din crestere se situeaza la decesele prin bolile aparatului circulator, urmate de cele prin tumori si maladii ale aparatului digestiv. Datele din 1997 si 1998 indica o stagnare a degradarii natalitatii si mortalitatii si chiar o redresare moderata.

Masuri si interventii in domeniul populatiei si familiei

In cadrul diverselor politici privind populatia si familia s-au practicat anumite masuri care au avut rolul de control si de reglementare a comportamentelor demografice. Una dintre masurile de control a comportamentelor demografice este planning-ul familial. Acesta constituie principalul mijloc guvernamental de influentare a fertilitatii atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare.

Dintre mijloacele de planning familial cele mai utilizate sunt contraceptivele si sterilizarea voluntara. La nivel mondial, peste 250 de milioane de cupluri apeleaza la una dintre metodele de control ale fertilitatii. Guvernele din majoritatea tarilor lumii au favorizat in ultimii 30 de ani extinderea utilizarii contraceptivelor, extinderea categoriilor de lucratori autorizati sa distribuie contraceptive si imbunatatirea informarii publice. Utilizarea contraceptivelor nu este legata in mod rigid de nivelul fertilitatii dintr-o tara. Sunt tari cu o rata scazuta a fertilitatii in care planning-ul familial nu este sprijinit de catre guverne. Si ponderea femeilor care utilizeaza aceste mijloace este diferita de la o tara la alta, de la o categorie sociala la alta. Femeile cu un nivel mai ridicat de instructie si calificare utilizeaza contraceptive intr-o masura mai mare decat femeile din mediile sociale cu populatie cu un nivel mai scazut de instructie si calificare. Cercetarile facute in mai multe tari dezvoltate arata ca utilizarea acestora a avut efecte pozitive, a inlaturat consecintele grave ale utilizarii unor mijloace chimice vechi sau ale abuzului de avorturi. Tarile dezvoltate, chiar si cele care se vor confrunta cu declinuri demografice serioase isi propun sa perfectioneze mijloacele contraceptive pentru a le face mai sigure si mai sanatoase.

Dintre masurile de reglementare a comportamentelor demografice amintim reglementarea avorturilor si reglementarea divorturilor.

18.4. REGLEMENTAREA AVORTURILOR

Impactul utilizarii mijloacelor contraceptive asupra fecunditatii si fertilitatii este considerat a fi mai mare decat cel datorat avorturilor. Efectul absolut al avorturilor asupra fecunditatii este considerabil, dar si diferit de la o tara la alta. Ca mijloc de control al fecunditatii, avortul este supus reglementarilor guvernamentale in toate tarile dezvoltate.

Utilizarea avortului este determinata nu numai de legislatiile nationale, dar si de factorii culturali si religiosi. Experienta din mai multe tari arata ca in conditiile in care avortul nu poate fi practicat in mod liber, multe femei apeleaza totuti la avort: fie merg pentru a avorta in alte tari unde avortul se practica liber, fie recurg la mijloace ilegale de avort.

Interzicerea sau limitarea foarte stricta a avorturilor nu produce efecte sigure de lunga durata asupra fertilitatii. Este adevarat ca natalitatea poate sa creasca si datorita limitarii sau interzicerii avortului prin fertilitate nedorita. Daca nu este insotita de masuri pronataliste imitative, interzicerea avortului nu este o masura suficienta de crestere a natalitatii.

18.5. REGLEMENTAREA DIVORTURILOR

In prezent, reglementarile divorturilor din tarile dezvoltate sunt orientate pe trei conceptii diferite: divortul sanctiune, divortul faliment si divortul remediu.

Legislatia divortului sanctiune stabileste ca divortul nu poate fi acordat decat daca se stabileste culpa unuia dintre soti. Legislatia divortului sanctiune are o serie de consecinte negative. Hotararea partenerilor de a divorta poate sa nu se intemeieze pe greseala unuia dintre ei.

Daca exista o vina pentru falimentul casatoriei, aceasta revine ambilor soti. Divortul faliment nu prevede o vina a unuia dintre soti. El apare cand legtura dintre soti este grav afectata incat cei doi soti sunt constienti ca uniunea lor nu mai poate continua.

Divortul remediu este influentat de autoritati atunci cand continuarea casatoriei ar pune in pericol sanatatea sau integritatea unui membru al unei familii.

Politicile sociale in acest domeniu sunt orientate in directia prevenirii divortului si acordarii de asistenta persoanelor divortate si copiilor din familiile divortate.

Obiectivele de dezvoltare ale mileniului

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) constituie componenta principala a Declaratiei Mileniului, adoptata n septembrie 2000 la Summit-ul Mileniului, de 191 tari, printre care si Romnia. Declaratia Mileniului este unica agenda globala n domeniul dezvoltarii asupra careia exista un acord la cel mai nalt nivel ntre majoritatea statelor lumii.

Prin adoptarea de catre fiecare tara a unor tinte corelate ODM, specifice contextului national, s-a constituit un mecanism de monitorizare a progresului la scara nationala, regionala si globala. La nivelul tarii noastre, monitorizarea va fi facuta de catre Guvern, cu sprijinul agentiilor ONU din Romnia si a unor organizatii neguvernamentale.

Raportul privind ODM pentru Romania poate fi gasit aici

Baza de date cu indicatorii ODM poate fi gasita aici

Lista oficiala a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului
(revizuita in 2007)

Toti indicatorii sunt dezagregati in functie de sex si zona (urban-rurala)

^a Acolo unde sunt disponibili si pentru a monitoriza tendintele de saracie ale unei tari, se folosesc indicatori bazati pe limitele nationale ale saraciei
^b Numarul exact al persoanelor care locuiesc in mahalale este aproximat in functie de populatia urbana care traieste in gospodarii ce indeplinesc cel putin una dintre urmatoarele patru caracteristici: nu au acces la o sursa curenta de apa, nu au acces la canalizare, suprapopulare (3 sau mai multe persoane locuiesc in aceeasi camera) si numarul de maghernite.

BIBLIOGRAFIE:

Esping-Andersen, G., 1990 - The Three Worlds of Welfare       Capitalism - Cambridge, Polity Priss.

Esping-Andersen, G., (editor), 1996 - Welfare State in Transition: National Adaptation in Global Economies - Sage, London

Ghimpu, S., Ticlea, A. si Tufan, C., 1998 - Dreptul Securitatii Sociale - Editura All, Bucuresti

Zamfir, C., Zamfir, E., 1994 - Romania '89-'93, Dynamics of Welfare and Social Protection - Expert, Bucharest

Zamfir, E., Zamfir, C., (co-ord.), 1993 - Tiganii intre ignorare si ingrijorare (Romany between neglect and concern)- Alternative, Bucharest

Zamfir, C., Zamfir, E., (co-ord.) 1995 - Politici Sociale - Romania in Context European, Editura Alternative, Bucuresti

Zamfir, C. (co-ord), 1999 - Politici Sociale in Romania '90-'98 - Editura Expert, Bucuresti

Zamfir, E., Badescu I., Zamfir C., (co-ord), 2000 - Starea Societatii Romanesti dupa 10 ani de tranzitie - editura Expert, Bucuresti

Zamfir, E. (co-ord.) - Strategii antisaracie si dezvoltare comunitara - Editura Expert, Bucuresti, 2000