REPERE ALE IDENTITATII NATIONALE ROMANESTI: Natiune, popor, cetatenie

REPERE ALE IDENTITATII NATIONALE ROMANESTI

PROBLEME:

1. Natiune, popor, cetatenie

2. Simbolurile nationale ale romanilor. Enumerare si descriere.

3. Drapelul de lupta - simbol al onoarei, vitejiei si gloriei militare

1. Natiune, popor, cetatenie

Omul este prin natura lui o fiinta sociala a carei existenta se deruleaza intr-un cadru social. "Cel care ar trai cu desavarsire singur, spune Aristotel, ar trebui sa fie ori fiara, ori zeu." Omul mai curand devine om decat se naste om, "umanizarea" presupunand un ansamblu de influente de natura sa particularizeze, dar sa si uniformizeze, "sa particularizeze", pentru ca impactul asupra individului al diferitilor factori nu e acelasi pentru toti, "sa uniformizeze" , pentru ca in linii mari se pot constitui anumite modele, tipare cu valoare de reper pentru identitatea indivizilor. Astfel de repere in construirea identitatii individuale sunt fara indoiala: poporul, natiunea, cetatenia.

Poporul reprezinta, potrivit "Dictionarului de sociologie" Ed. Polirom, 1998, coordonat de G.Ferrol, "o grupare umana care poseda o limba, o cultura si trasaturi psihologice asemanatoare". Asemenea unei " totalitati vii transcedente", poporul este dincolo de ei si le confera acestora sentimentul apartenentei la aceeasi comunitate.

Cel de-al doilea concept - natiunea - are legatura cu aproape tot ce se intampla in jurul nostru. Astfel, dupa cum remarca si Dan Dungaciu ("Natiunea si provocarile post/modernitatii" - Tritonic, Ed, Bucuresti , 2004, pagina 16): "Cel mai important fenomen social cu care ne confruntam astazi (.) respectiv mult invocata "integrare europeana" nu poate fi inteleasa fara amprenta nationalului". Pentru ca "a vorbi despre identitatea europeana fara a vorbi despre cea nationala ar fi ca si cum ai bate din palme cu o singura mana". Existenta umana este procesuala, este o permanenta constituire de identitate. Fiecare din noi apartine unui popor, are o anumita nationalitate si cetatenie. In aceasta matca el se redefineste. De aceea si Joseph de Maistre spunea: " Am vazut, de-a lungul timpului, francezii, italieni si rusi (.), dar in ceea ce priveste omul, declar ca nu l-am intalnit niciodata in viata mea". Pentru ca nu poti fi om pur si simplu Natiunea este un principiu spiritual, un suflet constituit din doua elemente inextricabil sudate (care traieste in fiecare din noi). Un prim element sta in trecut, cel de-al doilea in prezent. Unul este posesia in comun a unei memorii bogate lasate drept mostenire; altul este consensul actual, de fiecare zi, dorinta de a trai impreuna, vointa de a perpetua valoarea mostenirii pe care cineva a primit-o intr-o forma nedivizata. Natiunea este culminatia unui trecut de straduinte, sacrificii si devotiune, e un mixaj subtil intre trecut si viitor.

Pe langa aceste doua elemente care ni se par esentiale G. Ferrol in dictionarul citat adauga si anumite legaturi materiale astfel ca natiunea este definita drept "o comunitate umana ai carei membri, uniti prin legaturi materiale (teritoriu, stat, interese economice comune) si spirituale (traditie, istorie, cultura), au constiinta ca formeaza o entitate".

Fara a intra in polemicele izvorate din dificultatea formularii unor definitii precise si complete vom evidentia stransa legatura care exista intre natiune si limba. Este adevarat ca toti cei care vorbesc aceeasi limba nu tind in mod necesar sa formeze o singura natiune (ex. francezii, belgienii, elvetienii), dar toti cei care apartin unei natiuni tind sa vorbeasca aceeasi limba . Pentru ca limba nu inseamna doar cuvinte, fiecare dintre ele poarta asocieri, sugestii etc. care fac sa vibreze sentimente si trezesc ganduri. Numai "cheia limbii" iti da accesul la mintea si inima natiunii, mai mult, o data limba invatata simti ca ai captat cu ea nu doar o formula tehnica, un instrument inert, ci ca ai dobandit accesul la un nou potential spiritual. De aceea, nici nu exista traduceri perfecte (Ex. cuvantul "dor" din limba romana, care este central pentru specificul lirismului autohton, nu are corespondent in alte limbi). Italienii adesea printr-un joc de cuvinte surprind tocmai acest lucru: "traduttore - traditore".

De asemenea, o stransa legatura exista intre natiune si teritoriu. Metaforic vorbind, natiunea are nevoie de un teritoriu asa cum un om are nevoie de o casa . Exceptii exista, dar adevaratele natiuni au un "camin" o "viata", in care se dezvolta tendintele si se forjeaza caracterul national. Daca ar fi sa imaginam o formula de creare a unei natiuni, scrie sir Barker (citat de Dan Dungaciu, opera citata, pag 152), aceasta ar fi: "Se ia mai intai un teritoriu ; se adauga unele forme de organizare (sau stat) pentru a mentine locuitorii acestuia impreuna; se lasa o limba chiar daca nu a fost acolo de la inceput, sa prevaleze si sa se impuna, treptat, prin ponderea ei; se lasa o comunitate de credinta si rugaciune sa uneasca spiritul omului - si atunci, din creuzetul timpului si fermentarea secolelor va aparea o natiune. "Scenariul este, evident, teoretic, dar el subliniaza ca o natiune inseamna intotdeauna un teritoriu.

Cetatenia este un concept de natura juridica, intrucat individul este definit din aceasta perspectiva ca subiect de drept. El dispune in aceasta calitate de drepturi civile si politice. Se bucura de libertati individuale, de libertatea de constiinta si exprimare, de libertatea de miscare, de prezumtia de nevinovatie etc. Se adauga drepturile politice: de a participa la viata politica si de a candida pentru oricare din functiile publice. In schimb, potrivit principiului "jus et obligatio sunt corelata", el are obligatia de a respecta legile, de a plati taxele si impozitele si de a apara, in caz de pericol, societatea al carui membru este.

Intelegerea cetateniei presupune intelegerea raporturilor dintre individ si stat. In acest scop vom utiliza teoria contractualista. Astfel, Th. Hobbes incearca sa clarifice aceste raporturi pornind de la ipoteza unei stari de natura in care nu exista statul ci doar indivizi egali. Din aceasta egalitate se ajunge insa la razboi, caci oamenii sunt atat de egali incat nimic nu-i poate impiedica sa-si doreasca acelasi lucru, deci sa devina rivali. Pentru a pune capat starii de razboi este intemeiat statul. La randul sau statul, creat printr-un contract al indivizilor, nu are putere nelimitata asupra acestora, ci este in slujba lor trebuind sa asigure respectarea unor drepturi pe care orice om le are prin insusi faptul de a se fi nascut: dreptul la viata, dreptul la libertate, dreptul la proprietate etc. Intrucat cei care reprezinta statul pot fi sedusi de puterea pe care o primesc din partea contractantilor, Montesquieu proclama: "Puterea trebuie sa limiteze puterea, intrucat puterea duce la excesul de putere". Se ajunge astfel la o separatie a puterilor in stat (puterea executiva, puterea judecatoreasca, puterea legislativa) si la suprematia Constitutiei, ca lege fundamentala si ca expresie a vointei membrilor societatii care astfel devin cetateni. Cetateanul nu este doar un detinator de drepturi individuale, ci si detinatorul unei parti din suveranitatea politica. Ansamblul cetatenilor, constituit in " comunitate a cetatenilor" este acela care, prin alegeri, isi hotaraste guvernantii. In acest sens el este "cetatean suveran". El contribuie astfel la luarea deciziilor adoptate de catre guvernanti. De cealalta parte, puterea pentru a-si putea realiza misiunea cu care a fost inzestrata pune in miscare un intreg ansamblu de institutii - de la cele privind educatia si sanatatea, pana la cele privind asigurarea ordinii si securitatii. Misiunea esentiala a acestora (deci si a serviciilor de politie), asa cum deriva ea din "contract" , este in slujba cetateanului , a carui libertate se defineste prin raport cu libertatea celuilalt.

2. Simbolurile nationale ale romanilor. Enumerare si descriere.

2.1. Heraldica si simbolistica romaneasca

Afirmarea individualitatii si evidentierea a ceea ce a fost mai de pret in creatia materiala si spirituala a poporului roman au fost sintetizate in simboluri, prin care tara noastra isi defineste codificat identitatea. Concepute astfel incat sa impresioneze vizual, auditiv si melodic, insemnele nationale sunt: drapelul, ziua nationala, imnul, stema si sigiliul statului.

Heraldica este stiinta care se ocupa cu studiul simbolurilor, al semnelor, blazoanelor, stemelor, inscriptiilor. Insemnele heraldice au constituit inca din antichitate semne ale puterii, ale realizarii si avutiei economice.

Unul dintre cei mai cunoscuti heralzi romani a fost fiul lui Ion Luca Caragiale, autorul "Crai de Curte-Veche", Mateiu Caragiale.

2.2. Simbolurile nationale

Constitutia Romaniei, la art. 12, stabileste simbolurile nationale:

Drapelul Romaniei este tricolorul. Culorile sunt asezate vertical, in ordinea urmatoare, incepand de la lance: albastru, galben, rosu;

Ziua nationala a Romaniei este 1 Decembrie;

Imnul national al Romaniei este "Desteapta-te romane!";

Stema tarii si Sigiliul statului sunt stabilite prin legea privind arborarea drapelului Romaniei, intonarea imnului national si folosirea sigiliilor cu stema Romaniei de catre autoritati si institutiile publice.

a)      Drapelul de stat al Romaniei reprezinta unul dintre cele mai uzuale si frecvente semne distinctive ale statului.

Simbol al suveranitatii poporului, al unitatii sale nationale si al independentei tarii, el exprima deplinatatea puterii poporului roman.

Prin Legea 96 din 20 mai 1998, s-a instituit la 26 iunie, Ziua drapelului national.

Principalele momente ale istoriei drapelului national sunt:

Perioada de instruire a fost in epoca moderna. Aceasta a fost marcata de fixarea prin legi       fundamentale ale semnificatiei si infatisarii sale, precum si recunoasterea lui de catre toti cetatenii cu semn de individualitate.

Este semnificativ ca steagul revolutiei de la 1821 avea ciucuri tricolori, iar medalia batuta in 1838 de Societatea Filarmonica, poarta pe prima fata stemele Tarii Romanesti, Moldovei si Transilvaniei, reprezentate pe fond tricolor.

Fixarea in cadrul Regulamentelor Organice a steagurilor celor doua tari romane: Moldova - rosu si albastru; Tara Romaneasca - galben si azur.

In 1834, domnul Tarii Romanesti, Alexandru Dimitrie Ghica instituie cu aprobarea Portii, folosirea de catre ostire a drapelului tricolor care reunea culorile rosu, galben si albastru dispuse orizontal. In centrul drapelului era folosita stema Valahiei, respectiv acvila cruciata.

Revolutia de la 1848 a prilejuit afirmarea drapelului tricolor drept cel mai reprezentativ insemn national. Decretul din 1848 preciza: "steagul national va avea trei culori: albastru, galben si rosu". Deviza romana, care va fi inscrisa atat pe steaguri, cat si pe monumentele si decretele publice se va compune din doua cuvinte: "DREPTATE-FRATIE". Prin cel de-al doilea decret, emis la 13 iulie, se preciza: "Langa lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu falfaind!". Primele stiri despre steagurile Romanesti dateaza din secolul al XIV-lea. Mai tarziu, unele diplome de innobilare emise de Mihai Viteazul in perioada unirii celor trei tari romane au tenta tricolora, iar stolnicul Constantin Cantacuzino a realizat un insemn tricolor intocmit pe harta, la 1700.

De asemenea, tricolorul a intrat in 1765 in compunerea stemei Marelui Ducat al Transilvaniei.

Steagurile din 1863 cuprindeau tricolorul dispus pe orizontala, rosu fiind plasat in partea superioara. In centrul lor era gravata stema unita - acvila cruciata si capul de bour si erau inconjurate de o esarfa ce avea inscrisa deviza: "HONORE ET PATRIA!" .

Pe steag erau tesute si initialele domnului (A si I). Conform Constitutiei de la 1866 si legilor din 1869 si 1872, pe flamura drapelului tricolor se plaseaza o noua compozitie heraldica, cuprinzand simbolurile traditionale romanesti (acvila cruciata, capul de bour, insemnul Olteniei si a tinuturilor marii), doi lei, precum si blazonul familiei dominante (scut sfertuit, cuprinzand argintiu si negru) si deviza acestuia: "NIHIL SINE DEO".

Drapelul tricolor a fost modificat in 1921 doar in ceea ce priveste infatisarea stemei tarii, gravata pe suprafata sa. Dupa 1948 a fost modificat prin plasarea in centrul sau a unei steme ce simboliza Republica Populara, iar dupa 1965, cea socialista.

In decembrie 1989, drapelul tricolor a fluturat cu stema decupata, moment in care poporul roman a rasturnat regimul comunist.

Imbinarea armonioasa a celor trei culori - rosu, galben si albastru - reprezinta statul national unitar roman, stat democratic in relatiile sale fundamentale.

b)     Ziua nationala

Prin Constitutie, la art. 12, s-a stabilit ziua nationala a Romaniei la 1 decembrie.

Primele actiuni menite sa marcheze ziua nationala au avut loc in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. La 24 ianuarie 1860, in special in Bucuresti si Iasi au avut loc ample manifestari publice pentru marcarea implinirii unui an de la faurirea Unirii Principatelor Romane, Moldova si Muntenia.

In 1861, la manifestarea a doi ani de la unire, manifestarile au evocat obiectivele revolutionarilor pasoptisti, iar in 1862 a avut loc o adevarata sarbatoare.

Neoficial, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, romanii din Transilvania au sarbatorit in fiecare an, ziua de 3 (15) mai ca zi nationala.

Dupa venirea principelui Carol de Hohenzollern, ziua de 10 mai a constituit Ziua Nationala pana in 1948.

Incepand din 1948, ziua nationala a devenit 23 august, zi in care Romania s-a alaturat coalitiei Natiunilor Unite.

Dupa revolutia de la 1989, Ziua Nationala a fost fixata la 1 Decembrie, zi in care, in anul 1918 s-a faurit, prin vointa intregului popor, unirea romanilor intr-un singur stat national.

Ziua de 1 Decembrie concentreaza simbolic intreaga istorie a luptei pentru unitate si independenta a poporului roman.

c)      Imnul national

Termenul de "imn" vine din greaca veche si desemneaza cantarile solemne prin care se preamaresc viii si eroii legendari, iar in epoca moderna constituie o specie a liricii care are drept scop cinstirea unui eveniment national, preamarirea unui ideal.

In tara noastra, prin art. 12 din Constitutia Romaniei s-a stabilit ca imnul national este "Desteapta-te Romane", iar prin Legea 75 din 19 iulie 1994 este reglementata intonarea acestuia. Prin Legea 99 din 26 mai 1998 s-a instituit sarbatorirea Zilei imnului national la 29 iulie.

Un prim moment in instituirea imnului nostru s-a consemnat in timpul Revolutiei de la 1821, cand unele stihuri (Mugur Mugurel) transpuse in limbaj muzical au avut o larga circulatie.

O mare putere de expresivitate a avut cantecul "Desteapta-te romane", care s-a impus drept liant de suflet al revolutionarilor romani.

Primele preocupari in vederea alcatuirii unui imn national au avut loc in timpul domniei lui Cuza.

In urma unui concurs s-a folosit ca imn national melodia care a obtinut premiul intai - "Mars triumfal spre primirea steagului Mariei Sale printul domnitor" compus de D. Eduard Hlub.

In 1948, imnul tarii se intitula "Zdrobite catuse in urma raman", iar in 1953, imnul Republicii Populare Romane a fost cantecul "Te slavim Romanie".

In 1975 a fost adoptat ca imn de stat cantecul "Pe-al nostru steag e scris unire", compus de Ciprian Porumbescu, iar in 1977, cantecul "Trei culori", tot creatia lui Ciprian Porumbescu, devine imnul Republicii Socialiste Romania

In ianuarie 1990 a fost adoptat drept imn national "Desteapta-te romane!". Acest imn a izvorat din clocotul revolutiei de la 1848 si a reflectat tumultul celei de la 1989.

d)     Stema tarii si Sigiliul statului

Prin Legea 102 din 19 septembrie 1992 s-a stabilit noua stema a Romaniei.

Ea se infatiseaza astfel: in scut albastru, o acvila de aur cu ciocul si ghearele rosii, cu zborul deschis, tinand in cioc o cruce ortodoxa de aur, iar in gheare insemnele puterii; in dreapta, o sabie de argint, in stanga, un sceptru din acelasi metal. Pasarea heraldica mentionata poarta pe piept un scut sfertuit cu insertiune astfel mobilat:

In cartierul prim, pe camp rosu - blazonul Tarii Romanesti - o acvila de aur cu ciocul si ghearele rosii, tinand in cioc o cruce ortodoxa de aur, insotita de un soare la dreapta, o semiluna la stanga, ambele din aur.

In cartierul secund, pe fond rosu, capul de bour natural avand intre coarne o stea de aur cu cinci raze, insotit in dreapta de o raza de argint, in stanga de o semiluna de argint - simbolurile Moldovei.

In cea de-a treia parte, pe rosu, intalnim figurile heraldice ce desemneaza Oltenia si Banatul: un leu cu labele pe dinapoi, tinand in laba dreapta superioara un palos de argint si trecand peste un pod cu doua deschideri boltite, plasat peste valuri nationale.

In cartierul patru, desemnand Transilvania cu Maramuresul si Crisana, avem un scut taiat de un brau ingust rosu; in partea superioara, pe azur, acvila naturala cu ciocul de aur iesind din linia despartitoare, insotita in partea superioara, in dreapta, de un soare de aur, in stanga, de o semiluna de argint conturata; in partea inferioara, pe aur, sapte turnuri rosii, crenelate dispuse patru - trei.

e)      Sigiliul Statului

Sigiliul este elementul juridic care transpune in practica atributele institutiilor supreme.

Sigiliul garanteaza obligatiile pe care tara si le asuma in cadrul schimburilor bilaterale si multilaterale.

Capitolul II al Legii 102 din 19 septembrie 1992 prevede: "Sigiliul statului este insemnul suveranitatii si garanteaza autenticitatea actelor statului; pe sigiliul statului este reprezentat stema tarii cu ROMANIA, in partea inferioara; sigiliul statului se pastreaza la Ministerul Afacerilor Externe si se aplica, potrivit dispozitiilor ministrului afacerilor externe, pe actele externe incheiate de Romania".

3. Drapelul de lupta - simbol al onoarei, vitejiei si gloriei militare

Drapelul de lupta al unitatii este simbolul onoarei, vitejiei si gloriei militare. El evoca trecutul glorios de lupta al poporului roman pentru libertate nationala si traditiile de lupta ale unitatii, amintind totodata fiecarui militar datoria sfanta de a servi cu credinta patria, de a apara cu orice pret hotarele tarii, suveranitatea si independenta Romaniei.

El este pazit in permanenta de santinele special destinate. Ca semn al respectului deosebit ce i se acorda drapelului de lupta, atunci cand trec prin apropierea lui, militarii in formatie ii dau onorul, iar cei izolati il saluta ostaseste.

Cele mai vechi marturii se refera la stramosii nostri daci, "sarpele cu cap de lup si gura deschisa", fiind de fapt drapelul de lupta sub flamura caruia s-au incumetat atunci sa infrunte cea mai puternica forta militara cunoscuta in antichitate - armata romana.

In epoca moderna, primele drapele de lupta au fost inaintate unitatilor militare din Muntenia, in anul 1834.

Numeroase marturii istorice ne reamintesc cum drapelul i-a insufletit in lupta pe vitejii nostri osteni in timpul luptelor sangeroase din Dealul Spirii, in timpul asalturilor date de trupele romane asupra redutelor otomane in 1877, in razboiul de reintregire din 1916-1918, ca si in celalalt din 1941-1945.

Noi pagini de vitejie s-au scris sub faldurile drapelelor de lupta in aprigele batalii din seara anului 1917, la Marasti, Marasesti si Oituz.

Dupa 1989, unitatilor militare le-au fost inaintate drapelele de lupta ce simbolizeaza noile misiuni pe care le au in statul de drept.

Drapelele de lupta au insotit unitatile militare care au participat la operatiunile de mentinere a pacii in Somalia, Angola, Bosnia, Irak, Afganistan si Albania.

Pentru a intelege mai usor si a ne insusi mai bine semnificatia drapelului de lupta, un ajutor pretios il ofera descrierea acestuia.

In compunerea lui intra: flamura, hampa, insemnele, inscriptionarile si accesoriile.

Flamura este partea drapelului confectionata din matase, cu forma dreptunghiulara, avand trei fasii dispuse vertical, corespunzatoare tricolorului din care albastrul este dispus langa hampa.

Hampa, caruia i se mai spune si lance, este confectionata din lemn de esenta tare si culoare neagra pe care sunt fixate un inel si un manson.

Insemnele sunt amplasate pe panza si pe hampa.

Stema Romaniei este brodata central pe fasia galbena, iar la fiecare colt al flamurii este brodat insemnul categoriei de forte armate, inconjurat de o cununa de frunze de stejar.

Acvila cruciata, care tine in gheare un fluier de fulgere, confectionata din bronz, asezata pe placuta, este fixata la varful hampei cu un manson metalic.

"Onoare si Patrie" este inscriptionarea reprodusa pe reversul placutei dintre acvila si hampa, iar pe reversul ei si pe inel - denumirea in clar a unitatii.

Accesoriile drapelului de lupta sunt: husele, cravatele pe care urmeaza sa fie fixate decoratiile acordate unitatii.

Ca dimensiuni, flamura are laturile de un metru si respectiv optzeci de centimetri, iar hampa este lunga de doi metri si are diametrul de trei centimetri.

Drapelul de lupta se acorda unitatilor militare la infiintarea acestora, prin decret al presedintelui Romaniei; la propunerea ministrului apararii nationale, a ministrului administratiei si internelor sau a directorului S.R.I..

Drapelul de lupta este simbolul gloriei militare, al unitatii, suveranitatii si independentei nationale a Romaniei.