REPERE PRAXIOLOGICE ALE SOCIALIZARII

REPERE PRAXIOLOGICE ALE SOCIALIZARII

"Umanitatea nu e alcatuita din suma oamenilor,ci umanitatea se creeaza prin oameni care trebuie sa fie oamen"

Dimitrie Gusti

1 Socializarea-obiect de cercetare interdisciplinara

Interesul ce se manifesta pentru problematica socializarii este de data recenta.In ultimele trei decenii, notiunea de socializare este un termen frecvent vehiculat in sociologie,psihologie,antropologie,pedagogie.

In asertiunea general acceptata,socializarea inseamna asimilarea experientei sociale (cunostinte,norme,roluri,idealuri),dezvoltarea capacitatilor actionale(productive, organizatorice),a conceptiilor,opiniilor,a trasaturilor de personalitate,a inteligentei sociale,dezvoltarea valorilor,motivelor si aspiratiilor personale sau collective.

Socializarea include atit organizarea motrica,cit si imbotirea continuturilor cognitive,modelarea afectiva si insusirea larga a experientei umane.Limbajul,operatiile logico-formale ,cunostiintele ti modalitatile practice de actionare,normele de comportament sunt toate cuprinse in sfera acesteia(Tucicov Bogdan A.1973,p.74).

Asimilarea progresiva a socialului este paralela cu convertirea acestuia in caracteristici specifice de personalitate,socializarea avind doua functii esentiale-cea de integrare si cea de diferentiere a indivizilor.

Socializarea nu se reduce la invatare sociala,care reprezinta unul din mecanismele de baza ale acesteia,alaturi de influenta sociala,controlul social,presiunea sociala si creativitatea sociala.Invatarea sociala,insa,este,in cea mai mare masura,responsabila de formarea nivelului psihosocial al constiintei sociale(Muresan P.,1980,p.17).Uneori se considera ca diferentierea notiunii de invatare de cea de invatare sociala inutila si ca delimitarea lor este indreptatita doar din motive operationale".(Geller P.,1976,p.33)

Este necesar sa delimitam conceptual sfera socializarii de cea a educatiei care este si ea un proces de socializare.Aceste concepte au numeroase puncte convergente,fara sa fie insa identice.Educatia constitue o activitate sociala permanenta de influentare a omului,esential fiind caracterul intentional,constient,cu o finalitate clara si precisa a formarii individuluEa este o activitate sociala exercitata constient si organizat de societate,in primul rind ,prin institutii si persoane specializate,prin imbinarea influentelor pozitive cu efort propriu.Socializarea nu este reductibila la educatie,ea fiind un proces mai amplu ce se realizeaza si in afara eductiei prin influente formale sau informale.In timp ce socializarea este un proces in care tot ceea ce este innascut se asimileaza prin invatare,eductia este conduita constienta a acestui proces de invatare(Paun E.,1982,p.81).

2 Teorii despre socializare

Concept central care,in cel mai larg sens,se refera la toate acele procese si interactiuni complexe si multi-aspectuale care transforma fiinta umana intr-un membru participant activ al societatiPe scurt,termenul se refera atit la modurile in care devenim,cit si la cele in care suntem facuti social

White(1977)sugereaza ca socializarea ar descrie"procesul lung si complicat al invatarii traiului in societate".

Desi multi teoreticieni sunt de acord cu acesta definitie generala,studiul socializarii este cel mai bine descris ca fiind locul comun al unui numar mare de probleme si teme care

sunt ele insele,produsul ciocnirilor dintre conceptiile diferite referitoare la stuctura societatilor,natura relatiilor sociale si culturale si problema individului subiect.

Prima chestiune pe care ar trebui s-o luam in considerare este in ce sunt socializati indivizii sau grupurile.Exista mai multe moduri de abordare.Mai intii,in ce intram noi sau oamenii in general,la nattere-in ce culturi,seturi de valori,ideologii si conditii sociale suntem socializatIn al doilea rind,ca rezultat ace sau ca reactie la ce devenim,devenim noi ceea ce devenim?Aceasta problema se asociaza dezbaterile referitoare la originile si dezvoltarea subiectivitatii noastre,a simtului sinelui si a identitatii individuale.Astel de probleme servesc la frmularea unui set de teme privind "circumstantele"socializarii-cum se realizeaza acest proces si cu ajutorul caror agent

Parerea generala si intuitiva,luata ca atare referitoare la socializare este ca aceasta priveste in mod esential,copilul si copilaria,ce reprezinta o forma timpurie de "antrenament total"sau de "modelare"prin care trec toti copiiAceasta viziune a stat la baza abordarilor sociologice si psihologice traditionale,in mai multe modurEste important sa notam procesul determinist,mecanic,unidirectional,pe care il presupune adesea.Copiii,prin definitie sunt imaturi si dezordonati,ceea ce implica,dupa cum observa si Campbell(1975)-"amenintari imense si incalculabile pentru ordinea sociala",sunt transformati in adulti,maturi,competenti si ordonati din punct de vedere social,cu ajutorul unui sistem programat de instruire,de recompense si pedepse.Copiii sunt ca niste"vase goale"ce asteapta sa fie umplute de catre rezervoarele sociale si culturale din care fac parte.Daca nu sunt "umpluti" sausocializati corect va rezulta un produs defect sau deviat.Din ce in ce mai mult,in ultimii ani ,acesta viziune rigida despre socializare a juns sa fie criticata,contestata si amendata.

Principala problema este cea a determinarii si a continuitatii sociale.

Wrong(1961) a considerat ca viziunea rigida,functionalista,a incercat sa minimalizeze functia conservatoare a socializarEl respinge hotarit notiunea de "societate"care conserva si se reproduce pe "sine",prin simplu fapt de a "fixa"indivizii in anumite roluri sociale predefinite.Numind-o viziune "supra-socializata",el sugereaza,mai departe ca aceasta nu poate explica in mod adecvat schimbarea sociala sau varietatea individuala.Din aceste critici se naste si problema participarii active a individulu

Interactionistii simbolici ,ca Mead sau Schutz,au argumentat ca individul implicat in socializare este un participant activ,din ce in ce mai capabil sa negocieze si sa redefineasca granitele si regulile situatiilor de de invatare.Aceasta implica o distantare considerabila de modelul pasiv al "absortiei",care a caracterizat viziunile traditionale asupra relatiei parinte-copil si edcator copil.

O distantare logica ulterioara fata de acest model apare,in mod implicit,in lucrarile mai recente.Dintr-o perspectiva rigida,socializarea este un proces care inceteaza gradat,pe masura ce subiectul trece de la copil prin adolescent la adult.Functia educatiei a fost considerata cruciala in mai multe privinte,iar terminarea scolii a fost identificata cu sfirsitul acestui proces sau,cel putin cu o intrerupere semnificativa,a luDoua chestiuni sunt importante aici:trebuie oare sa vedem socializarea ca proces finit,carein societatile industrializate,se termina odata cu adolescenta,sau ea este,de fapt ,un proces care dureaza toata viata ,un proces prezent in toate interactiunile vechi si noi,familiare sau nefamiliare.

Berger si Luckmann(1971)disting intre formele de socializare primara si secundara,dar noteaza ca "socializarea nu este niciodata totala,niciodata terminata".In al doilea rind ,acesta chestiune ridica ,in shimb,problema relatiei dintre socializarea timpurie,primara,a copiilorsi experienta ulterioara

Goffman(1968)a demonstrat in opera sa ca anumite procese de resocializare,prin ocupatii si situatii institutionale cum ar fi inchisorile si azilurile de boli mintale,pot provoca si altera grav identitatea individului si simtul sinelu

Abordarile contemporane iau in considerare problema relatiilor de putere,sugerind ca,in abordarile rigide ale conceptului,chestiunea inegalitatii si a controluli social a fost adesea eclipsata printrun consens presupus.

In acest sens,nu doar socializare,ci si conceptele de copilarie si tinerete au stat la baza reexaminarii critice(Arie,1962,Murdock ti McCron,1976).Mai precis relatiile dintre cei care socializeaza si cei care sunt socializati-parinti,profesori,copii-au fost plasate in contextul relatiilor dintre sexe si de clasa.Aceasta accentuare a redefinit considerabil functiile socializarii,in termenii reproducerii sociale si culturale a anumitor seturi de valori,idei si activitati care confirma si mentin relatiile de clasa socialaprecum si alte relatii,servind astfel la perpetuarea inegalitatilor si ideologiilor care izvorasc de aic

Socializarea este deci un termen care solicita o atentie speciala.Implicatiile ei pot fi utile,chiar in contextul dezbaterilor si diferentelor de interpretare,pentru ca ridica o serie de probleme fundamentale.

.3 Definirea conceptului de socializare

Socializarea reprezinta procesul prin care copilul neajutorat devine treptat o persoana constienta de sine,inteligenta,integrata in tipul de cultura in care s-a nascut.

Socializarea nu este o "programare culturala",in care copilul absoarbe in mod pasiv influentele cu care copilu intra in contact.De la nastere copilu este o fiinta activa.

Socializarea leaga intre ele diferite generatiFaptul de adeveni parinte leaga activitatile adultilor de cele ale copiilor pentru tot restul vietidesi procesul de invatare culturala este mult mai intens in perioada copilariei,decat ulterior,invatarea si adaptarea continua pe parcursul intregului ciclu de viata.

.4 Maturizarea biologica-premisa naturala a socializarii

Dezvoltarea psihocomportamentala a individului uman este rezultatul a doua procese fundamentale si a interactiunii dintre acestea:maturizarea biologica si socializarea.

Prima,avind determinanti de natura genetica este legata de dimensiunea naturala,ereditara a fiintei umane si reprezinta totalitatea schimbarilor ce survin la nivelul structurilor anatomice si neuro-psihice-fiziologice,care depind de tendinta na-turala de crestere a organismului(C.Rogers).

Cea de-a doua este de natura sociala si se poate defini ca proces fundamental de integrare si adaptare a individului la viata comunitatii sociale si de modelare a personalitatii prin construirea identitatii sociale a individuluIndividul uman devine un "actor social"in mod progresiv,pe masura ce invata sa ia parte la viata grupului si a societatii sale,asimilindu-i normele,valorile,credintele.Viitorul adult isi insuseste in cadrul

familiei,scolii,profesiei,produsele culturale care ii permit convietuirea in societate.

In procesul socializarii,organismul biologic este umanizat si transformat intro personalitate inzestrata cu constiinta de sine,cu idealuri,cu valori si aspiratii,intrun "eu"constient de propria identitate,capabila de disciplinarea si ordonarea propriului comportament.Socializarea armonizeaza conduita individului in conformitate cu cerintele,normele,valorile si modelele comportamentale impuse de o anumita comunitate sociala,dar in acelasi timp este o conditie indispensabila a formarii,prin individualizare si autoconstientizare,a unei personalitati sui generis,inzestrata cu originalitate si unicitate.

Socializarea nu se poate produce decit in interdependenta si interactiune cu maturizarea biologica.Oricit de bine intentionati ar fi parintii cu privire la dezvoltarea copilului lor,ei nu il vor putea stimula sa progreseze decit daca actiunile lor educative vor fi in concordanta cu nivelul de dezvoltare psiho-motorie si neuro-fiziologica a organismuluSugarul de trei luni,de exemplu,nu poate fi antrenat sa invete sa maerga,pentru ca sistemul sau osos si cel muscular sunt insuficient dezvoltate.In acest caz,actul de socializare a mersului biped etueaza,pentru ca el devanseaza etapa de dezvolatare biologica.Daca,din potriva,copilul va fi lasat sa descopere mersul biped,el nu numai ca va face acest lucru foarte tirziu,dar insasi dezvoltarea sa psiho-motorie se va produce tardiv si cu mari dificultat

Maturizarea biologica,pe de alta parte,poate fi accelerata prin socializare in masura in care actiunea factorilor sociali este realizata in momentele optime ale dezvoltarii individului si in concordanta cu trebuintele,capacitatile si cu posibilitatile sale actionale.Aceasta influenta este exercitata initial de grupulprimar al familiei si ulterior de gradinita,scoala.

Pentru transformarea potentialului,cu care se naste un copil,in capacitati efective,ce pot fi actualizate in atitudinile si comportamentul unui individ,nu este suficienta numai maturizarea organica,biologica;este foarte importanta socializarea organismului biologic,adica producerea unor schimbari in structurile personale si in conduitele individului,ce rezulta din interactiunea cu altul.

Modalitatea de socializare la care individul poate fi supus este,intro masura hotaritoare,dependenta de gradul sau de receptivitate,de posibilitatile si capacitatile sale.Se cunoaste ca in ansamblul lor capacitatile depind intro mare masura de antrenament,de educatie.Aptitudinile,insa,par am fi innascute(inteligenta generala,talentul pentru muzica). De asemenea,trasaturile temperamentale(reactivitate afectiva si motorie, pasivitatea, activismul, iritabilitatea),avind un supor ereditar foarte bine structurat,restring sfera modalitatilor de influentare formativa,preventiva sau recuperatorie a individului,prin socializare(Cosmovici,A.).

Intro anumita masura,felul in care persoana va fi socializata depinde de potentialitatile,tendintele si capacitatile innascute sau dobindite.In mod firesc,copilul invata numai ce i se arata.Dar el nu poate invata decit in stinsa si directa interdependenta cu aptitudinile si capacitatile sale actionale si de intelegere.Un copil lipsit de aptitudini pentru muzica nu va putea sa invete sa cinte cu adevarat bine,oricit s-ar stradui edcatorii sau parinti

5 Factorii de socializare

Socializarea este un proces complex ce presupune indivizi,grupuri si institutii sociale.Acesti factori ai societatii pot reprezenta acele cai prin care societatea este implicata in socializare.

Factorii cei mai importanti in procesul de socializare sunt familia si gradinita.

Familia este prima lume sociala pentru sugar si copil.In interiorul familiei are loc stabilirea primelor relatii intime.Primele jocuri,capacitatea comunocativa,,invatarea limbii,toate acestea au loc initial in familie.Tot in cadrul familiei,sugarul si copilul intra in contact cu primele elemente cheie ale culturi

Familia reprezinta pentru sugar si copil spatiul principal al experientei lor.De maxima importanta din punct de vedere sociologic,familia asigura identitatea sociala initiala a copilului in raport cu rasa ,religia,clasa sociala si genul.Kohr,printre altii a aratat ca interactiunile parinte-copil difera in functie de clasa sociala,in parte datorita valorilor diferite pe care parintii din diferite clase sociale vor sa le insufle copiilor lor.Sansele generale in viata,sanatatea,longevitatea,gradul de educatie si tipul de ocupatie sunt puternic influentate de familia in care copilul se naste.

Scoala este o institutie sociala,care are menirea ,obligatia directa de a insufla individului informatii,deprinderi si valori pe care societatea le considera importante pentru viata sociala.Desi,chiar si in zilele noastre,multi considera ca scoala este locul unde se invata aritmetica,cititul si scrisul,rolul este mult mai mare in formarea si dezvoltarea personalitatii copilulu

Scoala asigura un cadru social diferit de cel oferit de familie.Relatiile din familie sunt intime.Oamenii isi trateaza membrii familiei diferit de cum trateaza pe cei care nu fac parte din familia lor.Parintii trebuie sa aibe sentimente si relatii speciale cu copiii lor.

In cadrul unei institutii de invatamant,cadrul didactic trebuie sa trateze toti copiii la fel.In acelasi timp actiunile cadralui didactic trbuie calauzite de ceea ce face copilul si nu de cine este copilul respectiv.Nu este normal ca un educator sa aibe "relatii speciale"cu unii dintre copiii de la clasa.O asemenea atitudine nu este corecta.

In scoala,copiii fac cunostinta cu sisteme formale de evaluare:note,caracterizari,care sunt cunoscute atat de elevi cat si de parintii lor.Aceasta nu corespunde cu ceea ce s-a intamplat in interiorul familiei,fiind o noua experienta pentru copii,uneori chiar dificila pentru unii dintre eInstititiile scolare reprezinta locul in care copiii invata multe deprinderi si interactiuni interpersonale:cum sa se raporteze la cei din jurul lor,cum sa colaboreze ce alte persoane,cum sa faca lucrurile la momentul potrivit,cum sa se compare cu egalii lor.Aceasta lume sociala noua pentru copii contribue substantial la socializarea lor.

Grupa de varsta este un alt factor al socializariPrin definitie,grupa de varsta este compusa din egali in statut,adica de copii de aceeasi varsta si statut social general.In grupa de varsta o buna parte din socializare are loc,se pare,fara un plan gandit,spre deosebire de socializarea din carul familiei si al scolii,unde o buna parte din socializare este,deseori,gandita si planificata.

La fel ca si scoala,grupa de varsta are o importanta functie de a slabi legaturile copilului cu familia,care,initial,sunt atotcuprinzatoare.Grupele de varsta,cat si scoala asigura modele suplimentare,uneori alternativepentru comportament,dar si norme si valorCopiii trebuie sa invete si cum sa trateze parerile contradictorii printre cele considerate a fi importante-cele la care sociologii se refera ca "alte importante".

Toti factorii de socializare pe care i-am prezentat mai sus sus sunt implicati in contavtul interactiv si personal.Mass-media determina socializarea,oferind modele suplimentare si alternative de roluri,dar si norme sociale si valor

Unul din cele mai influente mijloace mass-media este televiziunea.cu ajutorul acesteia copiii au posibilitatea sa vada locuri si evenimente pe cre nu au posibilitatea sa le vada in direct,fiind prezentate intro forma atractiva pentru copiExista si o parte negativa in prezentarea programelor de televiziune,aceasta rezultand din prezentarea frecventa a violentei in multe programe adresate prescolarilor.

Alti factori specifici socializarii:institutiile religioase,vecini,organizatii de recreere,comunitatToate acestea contribue la formarea parerii despre lume a persoanei si la perceptiile sale a ceea ce este un comportament dorit si nedorit.Sunt situatii cand influenta lor poate fi importanta.

6 Socializarea de-a lungul vietii

Socializarea este un proces care dureaza toata viata.Chiar daca nu se termina in acelasi timp cu copilaria,socializarea dupa perioada copilariei nu mai este la fel din multe puncte de vedere.Problemele resocializarii sunt diverse:Socializarea continua presupune o continuare a socializarii,socializare ce incepe in copilarie.Socializarea continua este realizata de partea educativa anterioara;educatia formala este in mare masura o cale de socializare continua.

Resocializarea este procesul in urma caruia se realizeaza "extirparea si restructurarea atitudinilor,valorilor si identitatilor fundamentale".

Problemele resocializarii:

-Resocializarea voluntara este constata in cazuri de convertire religioasa sau in cele in care indivizii se supun in mod voluntar la psihoterapie.In cazul resocializarii voluntare scopul persoanei este sa-si inlocuiasca identitatea prezenta in una noua,iar in unele situatii sa-si schimbe valorile existente si modurile de comportament.

-Exista si situatii in care resocializarea se realizeaza involuntar ,cum este cazul in situatiile in care autoritatile baga oameni in inchisoare sau ii interneaza in spitale pentru boli mintale.In situatii de resocializare involuntara,ceea ce deseori se cere este ceea ce Goffman(1961) numeste o "institutie totala".Prin resocializarea involuntara persoana se rupe brusc de trecutul ei,dar are posibilitatea,in urma unui control specializat,sa-si corecteze viata de zi cu z

Resocializarea apare acolo unde socializarea se realizeaza intrun mediu anomic.In aceasta situatie trebuie corectate carentele de socializare.

Trebuie acordata o atentie deodebita copiilor care cresc intrun astfel de mediu,celor care sunt crescuti fara influenta adultilor,din diverse motive.

Copiii care sunt crescuti intro familie in care manifestarea violentei domestice este ceva firesc,ei vor suferi de izolare sociala,alaturi de mama lor.Sotul violent nu doreste ca restul familiei sa aiba legaturi cu mediul socialimediat:familia largita,vecinii,prietenii,colegii copiilor de joaca,scoala.astfel,functia principala a familiei,este distorsionata cu alrgi si dramatice consecinte pentru viitorul copiilor.Copilul nu va avea ocazia sa cunoasca si sa deprinda abilitatile si atitudinile necesare intro viata sociala normala:abilitatile de comunicare,toleranta,afectiunea,negocierea,compromisul.Propriile relatii cu ceilalti,cu familia,cu colegii,le va baza pe strategii care au ca scop dominarea agresiva sau fuga de sitautie.Copilu va ivata ca cel mai tare din punct de vedere fizic va invinge,iar cel mai slab trebuie sa se supuna.El traieste dupa o singura regula:sa se fereasca cu orice pret de agresiunCopilul va intelege ca toate relatiile lui sociale se sprijina pe raporturi de forta,de dominare,de supunere a celui mai slab de catre cel mai tare,iar mintea lui va fi mai tot timpul ocupata de cautarea si gasirea solutiilor pentru a iesi din situatii de genul acesta.

In aceste cazuri,scolii ii revine sarcina imensa de elimina si de a restructura atitudinile,valorile si identitatile copiluluIn acelasi timp,institutiile statului abilitate in ocrotirea minorilor,trebuie sa contribue la corectarea mediului in care traieste minorul,alaturi de cadrele didactice.

Nevoia de socializare dupa copilarie.

Se stie,ca pe masura ce ne maturizam,obtinem "diferite statute si jucam noi roluri"(Brim si Wheeler,1966).Aceste statute-profesionale,maritale-nu ne erau accesibile datorita varsteDin acest motiv cerintele noilor roluri nu se cunosc,iar experientele suplimentare de socializare ,cum sunt pregatirea profesionala formala sau calificarea la locul de munca,sunt necesare pentru a umple golul.

La rolurile marital si parintesc,pregatirea initiala este,de multe ori,insuficienta si este necesara socializarea continua.

Socializarea dupa copilarie este necesara si atunci cand o schimbare sociala rapida modifica normele.O situatie specifica este data de rolul asociat cu statutul pe care il denumim "femeie".Acesta a suferit o schimbare importanta.Conceptiile despre comportamentul potrivit rolului de gen,invatate in copilarie,acum douazeci de ani,nu mai sunt la fel de utile astazPentru femeia moderna sunt necesare norme,valori si comportamente noAcest lucru se realizeaza prin continuarea socializari

Schimbari in continutul socializari

De multe ori,o mare parte din ce invatam in copilarie se schimba,difera de ce invatam dupa copilarie.In timpul copilariei se invata norme generale si valori,in timp ce dupa copilarie accentul este pus pe comportamentul clar si observabil.Copilul devenit adult stie acum ce trebuie sa faca,iar atentia cade asupra modului cum face,astfel incat totul sa fie bine.Unul din aspectele dificile ale socializarii in viata de mai tarziu consta in modul de conlucrare cu lumea intro maniera realista,fara ca sa-ti abandonezi idealurile."Socializarea dupa copilarie necesita

o schimbare de la dependenta la autonomie si apoi la influenta asupra altora"(Goodman,1985,pg.82-83).Dar inainte de a realiza toate acestea trebuie sa invatam deprinderile necesare.     

7 Finalitatile socializarii

In procesul de socializare prescolarii sunt instruiti in legatura cu ceea ce trebuie sa stie si cu felul in care trebuie sa se comporte,pentru a se integra in societate,pentru a evolua in directia maturitatii si autorealizari

Prin intermediul socializarii sunt transmise regulile fundamentale ale vietii sociale:norme,interdictii,obiceiuri,credinte,mentalitati,de la cele mai simple si elementare deprinderi pina la cele mai complexe si sofisticate abilitati implicate in activitatile de cercetare,inovare,descoperire stiintifica sau in actul creatiei artistice.

Dupa cum se stie,comportamentul indisciplinat are un caracter instinctual,fiind generat de impulsuri imediate,hedoniste sau agresive,concomitent cu ignorarea consecintelor viitoare.Dimpotriva,un comportament disciplinat,modelat prin educatie,renunta la recompensa imediata ti se adapteaza in conformitate cu diverse obiective mai indepartate,dar mai importante.Uneori ca raspuns la aprobarea sau acordul societatii,alteori de dragul idealului de perspectiva,individul isi modifica comportamentul chiar si cu pretul pierderii sau aminarii unor satisfactii imediate.

Ca deziderat, procesul socializarii are menirea de a promova increderea reciproca si cooperarea intre oameni,prin stimularea si valorizarea tendintelor altruiste,a disponibilitatii fata de celalalt, a acelor acte psiho-comportamentale "orientate spre ajutorarea,protejarea,sprijinirea celorlalte persoane,fara asteptarea unei recompense externe",denumite in sociologie -prosociale(Septimiu Chelcea,Comportamentul prosocial,1996).

Prin socializare ,rolurile sociale se interiorizeaza,dar si atitudinile pe care acestea le presupun.Individul este constrins,sub influenta presiunilor exercitate de societate,prin intermediul diverselor grupuri si organizatii,sa "invete viata sociala",

sa-si formeze si sa-si dezvolte abilitatea specifica de a juca roluri sociale,cit mai specializate si cit mai variate.

Socializarea induce indemnari,abilitati,priceperNumai,dobindind indemnarile necesare indivizii se pot integra in societate.In societatile primitive,acesta sarcina a socializarii se realizeaza oarecum spontan,practicile traditionale fiind transmisa din generatie in generatie si fiind,de obicei,invatate prin imitatie si practicarea de zi cu z

In societatile moderne ,din punct de vedere tehnologic,educatia noilor generatii nu se mai poate realiza in mod empiric.Educatia formala a devenit,o conditie necesara a socializarii eficiente,iar responsabilitatea efectuariiacesteia este atribuita institutiilor instructiv-educative specializate.

Alaturi de transmiterea normelor,valorilor,mentalitatilor,caracteristice unei comunitati sociale,in mod inevitabil socializarea induce un anumit grad de conformitate.Oamenii nascuti in circumstante asemanatoare tind sa se asemene unii cu altii in obiceiuri,mentalitati si configuratia personalitati.Nu intodeauna socializarea impune conformarea totala la normele impuse de societate.Se poate intilni,in acelasi timp,si factori ce incurajeaza individualitatea si unicitatea(Bloom si Seleznic,1976).

Intre constiinta umana si sistemul socio-cultural se stabilesc raporturi diverse:de acceptare sau de respingere,de acord sau dezacord,de asimilare sau de conflict,de adaptare sau de provocare.Nonconformitatea poate fi o valoare in sine transmisa,ca si alte valori,prin socializare.De exemplu,indivizii traind intrun anume context social pot ajunge sa-i admire pe cei independenti,inovatori,devianti sau rebeli si sa incerce,la rindul lor,sa adopte aceleasi modele nonconformiste de comportament.

8 Forme de manifestare ale socializarii

Socializarea,ca actiune sociala sociala inevitabila si specifica oricarei comunitati umane, nu este in mod necesar constientizata si nu exprima intodeauna adevaratele obiective si intentii ale factorului socializant.Adeseori ea poate avea un caracter spontan,intamplator.O mare parte din socializarea in interiorul familiei este deliberata.Adultii transmit in mod explicit anumite valori,exprimandu-le verbal si acordand in acelasi timp recompense si pedepse.Curatenia,ordinea,promptitudinea sunt exemple de raspuns recompensat.

Socializarea este si produsul interactiunii umane spontane,astfel socializarea nu se limiteaza doar la educatia realizata voluntar.Exista si o socializare inconttienta,,efectuata in afara sfaturilor,recompenselor si pedepselor pe care parintii le dau direct si in mod explicit.Copilul este influentat si de modelele de comportament cotidian ale membrilor familiei sale,ale prietenilor din grupul de joaca.Adesea copii descopera si asimileaza norme de valori implicite care n-au fost prezentate ca reguli care se impun.Atitudinile si valorile neverbalizate sunt un important element de socializare,atunci cand sunt concretizate tn comportamentul fata de copil.Indicatiile,sfaturile,interdictiile verbale sau non-verbale care nu sunt inradacinatein viata si atitudinea parintilor,a institutiei de invatamant pe care o frecventeaza prescolarul,sunt relativ ineficiente.

Modelarea personalitatii copilului nu se realizeaza,in mod necesar,ca urmare a deciziei deliberate de a "educa"sau de "a lua atitudine"fata de o anumita comportare a copilului,ci "se consolideaza" in urzeala relatiilor traite in copilarie,adica in relatiile de comportament cu persoanele intalnite zilnic,cu modul lor de a explica,de a comanda,de a cere,de a exprima sentimente,preocupari,preferinte.

9. Etapele socializarii:socializare primara si socializare secundara

Socializarea indeplineste functii diferite si actioneaza prin intermediul unor agenti sociali diferiti: familia, scoala, grupul de apartenenta sau de referinta, fiind uneori mai intensa si mai rapida, alteori mai lenta si anevoiasa.

La varsta scolaritatii mici si mijlocii (6-11 ani), de exemplu, principala sarcina a socializarii este transmiterea sarguintei si a constiinciozitatii, la nivel atitudinal, comportamental si motivational, prin intermediul controlului social exercitat de principalul agent al socializarii din aceasta etapa, institutia scolara.

In procesul de modelare socio-psihologica a personalitatii, momentele de interiorizare a normelor, valorilor si standardelor sociale alterneaza cu momente de "individualizare", de "personalizare", a asimilarilor latente ale socialulu Astfel, in primii sai ani de viata copilul absoarbe, asemeni unui burete, "mesajele" socio-culturale ale comunitatii in care traieste si se

dezvolta, pentru ca mai tarziu, la varsta adulta, sa manifeste el insusi, in maniera sa personala, conduitele, normele si valorile pe care le-a interiorizat in etapele anterioare ale socializari

Aceasta face ca fiecare individ sa fie in anumite privinte"ca toti ceilalti", relevandu-si astfel calitatea sa de fiinta umana care il situeaza in categoria fiintelor vi El este caracterizat, de asemenea,"ca nimeni altul", de o personalitate individuala, specifica, care-l fac sa fie unic, singular, diferit de ceilalti oamen Dar el este de asemenea "ca multi altii", datorita apartenentei sale la o societate, la categorii sociale sau grupuri determinate (dupa P. Badin, 1977).

Pentru a preciza mai riguros caracteristicile fundamentale ale socializarii pe parcursul ciclurilor vietii omului, in literatura de specialitate se face distinctia intre socializarea primara si socializarea secundara.

Prima desemneaza socializarea initiala, care se realizeaza in perioada copilariei, in cadrul grupurilor primare si in mod special in cadrul mediului familial; cea de a doua reprezinta socializarea ulterioara, aferenta adolescentei si varstelor adulte, care se deruleaza prin intermediul grupurilor secundare sau

referentiale - de tipul scolii, grupului de munca, cluburi, organizatii diverse, precum si al unor factori socializanti ce au o influenta difuza si insuficient structurata, cum ar fi: mass-media, literatura (beletristica si de specialitate) consumata ocazional, nesistematic.

Socializarea primara

La venirea sa pe lume, fiinta umana nu intra in contact doar cu mediul fizic, ci si cu mediul social, reprezentat initial de familie, care va procura noului nascut primele experiente ale interactiunii cu Altul - fundamentul implicit al oricarei insertii sociale ulterioare. Primele raspunsuri ale

parintilor la solicitarile copilului se bazeaza pe obiceiurile, regulile, credintele si valorile personale ale acestora, formate intr-un mediu socio-cultural determinat.

Copilul, la randul sau, va reactiona la raspunsurile, modelate social, ale parintilor si astfel, prin intermediul interactiunii mutuale primare, va debuta indelungata si practic interminabila "aventura" a socializari

In consecinta, prin prisma reciprocitatii interactiunilor dintre parinti si copii socializarea poate fi privita ca proces bidirectional (Lerner & Hultsch, 1983, p.189). In cadrul acestuia putem distinge:

. raspunsurile parentale la necesitatile fiziologice si socio-afective ale

copilului

. reactiile noului nascut la calitatea ingrijirii acordate de parint

De exemplu, una din trebuintele elementare ale copilului este nevoia de hrana si din acest motiv, in mod firesc, primele sale experiente sociale sunt centrate in jurul actului de alimentatie. Obiceiurile alimentare difera de la o societate la alta si chiar de la o familie la alta: in unele grupuri copilul este hranit cu regularitate, la ore fixe, in altele numai cand isi exprima dorinta de a manca, prin plans sau scancet; in unele familii va fi hranit pina la satietate, in altele dupa retete stricte, prescrise de specialist

Maniera de satisfacere sau de ignorare a trebuintelor biologice si socio-afective ale copilului, calitatea ingrijirii acordate de parinti vor constitui punctul de plecare al viziunii asupra lumii in general si asupra propriei persoane, in mod special: sumbra sau optimista, capricioasa sau increzatoare , de la sfarsitul capitolului). Raspunsurile parintilor, in mod special ale mamei, fata de primele solicitari ale copilului vor juca un rol decisiv in formarea imaginilor pozitive sau negative despre lume (inteleasa in dubla sa acceptiune, de natura si cultura) si despre sine. Inca din aceasta faza initiala de dezvoltare subiectul uman interiorizeaza imaginile "obiectului bun" si ale "obiectului rau", pe care le va proiecta apoi asupra realitatii externe (Melanie Klein). In functie de continutul lor, pozitiv sau negativ, individul va percepe lumea ca pe un univers prietenos si stimulativ sau, dimpotriva,ca pe un mediu potrivnic si ostil. Daca aceste imagini vor fi intarite de experientele ulterioare ale subiectului, ele se vor integra in structura profunda a personalitatii devenind trasaturi stabile, caracteristice viitorului adult. Atitudinile de acceptare sau respingere, atitudinile tensionate sau destinse sunt automat si inevitabil asociate de copil cu atentia, grija si afectiunea ce i se acorda. In actul hranirii, de exemplu, care este insotit de atitudinile implicite si de postura fizica a mamei, copilul poate resimti rigiditate sau permisivitate, incurajare sau obstructie, duiosie sau indiferenta.

Pe masura dezvoltarii copilului, concomitent cu eforturile de satisfacere din ce in ce mai adecvate a trebuintelor acestuia, reactiile de raspuns emotional ale parintilor se modifica, devin mai nuantate si dobandesc o importanta sporita in stimularea capacitatii sale de exprimare afectiva, pe de o parte, si de exersare a autocontrolului, pe de alta parte. In acest fel, atitudinile, firesti si flexibile, de aprobare sau dezaprobare ale mamei, il vor incuraja sa renunte la placerea de a fi hranit de altii, pe care o va inlocui cu satisfactia de a se alimenta singur. Curand, va invata sa-si controleze sfincterele si sa micsoreze dependenta fizica fata de mama in privinta curatenie

Pe intreaga perioada a relatiei si comunicarii mutuale, preverbale, de natura afectiv-instinctuala, anterioara aparitiei limbajului, parintii transmit copilului propria lor perceptie asupra infatisarii sale fizice, asupra calitatilor si defectelor sale. In functie de pozitia sociala si de status-rolul pe care il detin, in functie de nomele, valorile, mentalitatile segmentului social caruia ii apartin, ei raspund copilului in termenii propriilor imagini culturale pe care le au in legatura cu sperantele si ambitiile lor referitoare la destinul copilulu

Reprezentarile sociale si cliseele perceptive pe care le au parintii cu privire la fiii lor joaca un rol decisiv in formarea personalitatii acestora (Berne, 1971). Asimilate involuntar de copil in primii sai ani de viata, aceste clisee perceptive parentale reprezinta adevarate scheme de derulare a existentei viitoare a fiului /fiicei, devin "planul de viata", "programarea destinului", "scenariul" impus de parinti, care, asemeni unui pat al lui Procust, il obliga pe copil sa urmeze o anumita linie de dezvoltare si sa-si insuseasca o serie intreaga de "decizii" ca si cand ar fi ale sale, asupra propriei identitati, asupra atitudinii globale fata de sine si fata de ceilalti, asupra viitoarei profesiuni etc.

Primele semne de reactivitate ale copilului sunt raspunsuri biologice fata de propriile stari de confort sau indispozitie organica. Pe plan comportamental, formele lui de manifestare direct observabile sunt: plinsul, surasul, scancetul etc. Repetand si exersand aceste reactii copilul va invata treptat sa le distinga, sa le diferentieze si sa le selecteze pe cele care ii procura satisfactie sau care provoaca raspunsurile cele mai agreabile din partea mame

Pe masura ce va reusi sa asocieze propriile reactii cu raspunsurile parentale primite, copilul va invata sa transmita primele mesaje "celorlalti semnificativi", si in mod special mamei, intrand, astfel, in campul interactiunii si comunicarii interpersonale.

Socializarea secundara. Dincolo de prima copilarie, cind tanara fiinta incepe sa se desprinda treptat de influentele socio-culturale si psiho-afective ale familiei, pentru a traversa etapa cu etapa fiecare ciclu de crestere si dezvoltare, pana la cele mai inaintate varste ale maturitatii, fiinta umana este nevoita sa-si adapteze atitudinile, sistemul de valori, credintele si comportamentul in functie de normele diverselor grupuri sociale la care participa sau cu care interactioneaza. Experientele prilejuite de noile comunitati sociale cu care va intra in contact isi vor pune amprenta asupra felului sau de a gandi, de a se comporta si de a actiona, obligand-o sa se adapteze, constructiv sau regresiv, la situatiile multiple si adesea inedite pe care viata sociala i le ofera.

Paradoxul socializarii secundare. De remarcat este, in acest context, un fenomen in aparenta paradoxal si anume: pe de o parte, socializarea, prin intermediul parghiilor obiective sau subiective, deliberate sau spontane prin care actioneaza, il obliga pe individ la conformare si supunere, in ultima instanta la uniformitate; pe de alta parte, prin intermediul acelorasi mecanisme, socializarea incurajeaza individualizarea, unicitatea si originalitatea personalitati

In realitate cele doua procese sunt interdependente si inseparabile. Dupa cum am aratat anterior, fiinta umana nu poate sa se dezvolte si nici sa supravietuiasca in afara ambientului socio-cultural, intrucat singurul medium capabil sa converteasca potentialul sau genetic intr-un "eu" ce isi poate construi propria identitate este universul social. Cu alte cuvinte, unicitatea si originalitatea personalitatii reprezinta produsul exclusiv al socializari

In egala masura, insa, trebuie sa observam ca influentele socializarii, de orice natura ar fi, stimulative sau inhibitorii, nu pot actiona decat in limitele datului bio-ereditar si ale programarii genetice. Opera de modelare si interferenta culturala a educatiei, precum si a tuturor celorlalte forme de interventie si control social poate doar sa prelucreze, sa configureze "substanta" psihodinamica a personalitatii, dar nu sa o creeze sau sa o substituie.

Socializarea secundara are un grad mai inalt de penetrabilitate in perioadele cruciale de traire intensa, in extremis, a vietii, atunci cand situatiile si conjunctura determina o bulversare impredictibila a destinului individual. Astfel de evenimente cruciale (cum ar fi: casatoria, cresterea si educarea copiilor, divortul, decesul celor apropiati, succesul sau falimentul financiar) devin matrici de evolutie constructiva a personalitati

Treptat, constrangerea factorilor exogeni, de control social nu mai actioneaza doar din exteriorul personalitatii ci, prin subtilul proces al internalizarii, devin motivatii, credinte, idealuri asimilate in structurile profunde ale eului sau, cu alte cuvinte, factori determinativi endogen

10.Principalele instante ale socializarii

Socializarea individului se realizeaza succesiv prin antrenarea a numerosi factori ce conditioneaza realizarea potentialitatilor de crestere si dezvoltare personala si asigura constructia sociala a personalitatiIn functie de natura si competentele lor,diversele instante ale socializarii au responsabilitati distincte in formarea si modelarea sociopsihologica a persoanei umane.Desi familia se ocupain primii ani de viata de educarea copilului,ea nu poate oferi gradul de instructie reclamat de standardele de performanta ale civilizatiei contemporane.In consecinta,in societatile moderne,educatia publica a devenit o institutie sociala fundamentala.Agentii socialzarii se completeaza si se presupun reciproc,dar intre ei pot sa apara conflicte ce se pot reflecta negativ in dezvoltarea individuluIn timpul primilor ani de vaita familia este principalul cadru socio-cultural de configurare a personlitatii viitorului individ adult.Din acest motiv,trasaturile pshiho-morale si caracteriale ale copilului sunt determinate de valorile parintilor saPentru inceput,copilul considera sistemul de valori familiale ca universal.Insa pe masura ce se dezvolta si intra in contact cu complexitatea si diversitatea vietii sociale,el invata ca sursele de satisfactii si impliniri sunt mult mai diverse si ca societatea ii da posibilitatea sa-si aleaga si alte valori decat cele pe care le-a deprins in familie.

In societatile primitive,copilul are acces la o mare parte din cultura.Viata societatii se desfasoara sub ochii sai,putine fiind elementele care nu sunt direct accesibile observatiei sale.In aceste societati cultura accede usor la copil.De aceea,agentii socializarii nu actioneaza divergent asupra copilului;fiecare agent socializant il ajuta,il completeaza pe celalalt in socializarea copiluluDimpotriva,in societatile moderne si eterogene,factorii socializanti trebuie sa identifice cele mai adecvate strategii de interventie si modelare socio-psihologica a individului si sa creeze conditiile cele mai oportune,astfel incat influenta socio-psihologica sa fie profunda,stabila si durabila,nu superficila si pasagera.

Influentarea copilului nu poate fi facuta decat de cei care intra in interactiune sociala directa,nemediata,cu el:parinti,profesori,prietenPe masura evolutiei sale,individul ajunge in contact cu cartile,radioul,televiziunea,putand astfel sa fie influentat de la distanta.

Cand interactiunea interpersonala permite jocul liber al emotiei,socializarea este incurajata intensiv.Una din ratiunile pentru care sunt considerate primare grupurile in care relatiile emotional-afective sunt predominante este ca ele actioneaza ca primii agenti de socializare a individului(familia,gradinita).De aceea,socializarea in si prin intermediul grupurilor primare are un impact profund asupra fiintei umane.Socializarea individului este intro anumita masura conditionata si de accesibilitatea sa psihologica.In diferite momente ale vietii persoana se afla sub diferite influente si locuri ale controluluDisponibilitatile sale sunt afectate in mare masura de valorile achizitionate in trecut.Unele instante ale socializarii,in special cele care au actionat timpuriu,in perioada copilariei,tind sa limiteze aria in care individul ramane deschis influentei altor factori de modelare si interventie sociala.