Raportul politica sociala - politica economica

Raportul politica sociala - politica economica

Interesul pentru o politica sociala izvoraste din convingerea economistilor si a altor specialisti ca factorul social, in ansamblu sau, este nu doar o consecinta ci si premisa a cresterii economice. In multe studii se evidentiaza ca scopul dezvoltarii este atat cresterea productiei cat si modificarea nivelului, structurii si repartitiei acestei productii astfel incat sa devina posibila ameliorarea conditiilor de viata prezente si viitoare ale colectivitatii in ansamblul sau.

Specialistii in domeniu apreciaza ca dezvoltarea sociala este in stransa legatura cu cea economica, in sensul ca aceasta din urma sprijina emanciparea sociala, rezolva unele dintre problemele sociale, iar dezvoltarea sociala contribuie astfel la sporirea eficientei economice.

Se apreciaza ca o crestere economica al carei efect este imbogatirea celor deja bogati nu conduce la o dezvoltare durabila a comunitatii. Problema cresterii economice trebuie sa mearga mana in mana cu procesul de repartitie a veniturilor, pentru ca altfel inegalitatile se adancesc. Orice program de dezvoltare care se va limita la interactiuni pur economice, neglijand repercursiunile sociale este sortit esecului. Consecintele unei asemenea greseli se materializeaza intr-un ritm din ce in ce mai lent al cresterii economice, care in final conduce la regres social.

Invitand la luarea masurilor de elaborare si fundamentare a politicilor sociale, organizatiile internationale care se ocupa de aspectele sociale atrag atentia statelor membre asupra necesitatii de a se preocupa atat de realizarea unui bun climat social, de acoperirea unui nivel minim de viata si de o repartizare adecvata a veniturilor, cat si de stimularea cresterii economice. Aceasta latura nu poate fi neglijata, deoarece oriunde in lume exista dezvoltare economica necorespunzatoare si de slaba productivitate exista totdeauna si saracie.

Obiectivele de politica sociala si cele de crestere economica inalta nu sunt ireconciliabile, asa cum ar rezulta la prima vedere. Instituirea unei politici sociale corespunzatoare prin care sa se asigure protectie sociala si deci securitate sociala tuturor membrilor societatii influenteaza pozitiv dezvoltarea de ansamblu a societatii.

Sintetic, aceste influente pozitive se refera la:

crearea unui suport puternic pentru asigurarea unei forte de munca inalt      calificate, cu performante in activitate;

concomitent cu motivatia performantelor legate de veniturile personale, apare si se amplifica motivatia personala;

inhibarea procesului delincventei, economisindu-se resurse economice legate de acest proces;

promovarea unui climat social destins, de evitare a tensiunilor si conflictelor sociale.

In      cazul in care politica sociala nu este corect elaborata (adica se urmaresc prin intermediul ei in principal efectele populiste sau de tip electoral), atunci ea poate avea si un revers negativ, impiedicand dezvoltarea economica. De exemplu:

aplicarea unui regim de taxe si impozite ridicate limiteaza volumul investitiilor, demotivand individul;

elaborarea unui sistem de asigurari de somaj sau fixarea unui salariu minim la un asemenea nivel, care contribuie le eliminarea interesului individului pentru cautarea unui loc de munca sau cresterea calificarii;

practicarea unor transe de impozite negative pe venituri pornind de la un nivel ridicat de venituri;

atragerea fortei de munca in sectoare dificile prin avantaje anexe necorelate cu posibilitatile ramurii sau sferei de activitate. Avantajele anexe reprezinta conceptul corespunzator unui sistem de dispozitii corespunzatoare primite de angajati pe langa venitul salarial. Pot avea o forma materiala si una nemateriala, constituita prin drepturile sociale acordate lucratorilor.

Armonizarea politicii sociale cu politica economica reclama ca obiectivele politicii sociale sa nu se contrapuna si nici sa evolueze in defavoarea ocuparii fortei de munca sau a factorilor de crestere economica. Prevenirea unor astfel de riscuri necesita o imensa activitate de coordonare si corelare a masurilor de politica sociala cu cele economice, iar obiectivele de consum sa fie alese si justificate cu aceeasi grija ca cele de investitie.

Implicatiile politicii economice asupra politicii sociale se manifesta in urmatoarele directii:

a         determinantele principale ale bunastarii sociale sunt de ordin economic;

b        de modul cum sunt repartizate resursele depinde si modul in care      acestea sunt afectate, utilizate si administrate in cadrul politicilor sociale;

c         opiniile privind evolutia economiei (tendintele lineare sau fluctuante, stagnante sau dinamice) determina si caracterul politicii sociale (de tip ofensiv, defensiv, reparatoriu, compensatoriu, redistributiv).

Analiza raportului dintre politica economica si politica sociala se realizeaza prin intermediul a 4 aspecte: componente, scop, mijloace, mecanisme.

Analiza componentelor evidentiaza faptul ca intre cele doua politici exista o relatie de corespondenta. De exemplu, politica financiar-monetara, componenta a politicii economice, va avea corespunzator in domeniul politicii sociale politica de indexare, ca raspuns protectiv la eventualele efecte inflationiste asupra populatiei.

Scopul politicii economice se va regasi in scopul politicii sociale astfel: politica economica de restructurare economica va fi secondata de politica de reconversie profesionala sau, dezvoltarea sectorului tertiar va avea la nivelul politicilor sociale reverberatii asupra modificarii programelor de consum etc.

Mijloacele utilizate de politica economica sub forma instrumentelor (pret, taxe, impozite) vor lua forma specifica a politicii sociale (compensatii, asigurari, impozit negativ pe venit etc.).

Analiza mecanismelor utilizate in politica economica, pornind de la realitatea economica (de exemplu: libertatea economica, libera initiativa, rationalitatea, concurenta) va evidentia etica deciziei sociale, eficienta sociala, justitia sociala si altele, ca modalitati de functionare a socialului si respectiv ca raspuns voit temperat oferit de politica sociala la provocarea economica.

La fel de importanta ca si cunoasterea legaturilor dintre politica economica si politica sociala, si totodata la fel de necesara este si aprecierea dezvoltarii politicii sociale separat de politica economica. Problema se pune in special in legatura cu finantarea obiectivelor sociale. In mod similar se pune si problema impactului socialului asupra economiei si asupra intregului sistem politic in cazul in care, spre exemplu, urgenta modelului de ocupare a fortei de munca transforma politica sociala intr-o "mare afacere" de care beneficiaza intreaga societate.

Cheia deciziilor privind resursele sectorului de politici sociale va fi considerata ca o decizie de politica economica.

S-a sugerat ca in timp ce unele suprafete de politica sociala marcate de probleme conflictuale s-ar afla la granita dintre social si economic (de exemplu, ocuparea fortei de munca), sa fie luate in considerare orice alte politici (chiar cele neincluse in categoria de politici sociale convenctionale) pentru a rezolva starea tensionata (de exemplu, migratia internationala a fortei de munca).

Limitele politicii sociale nu sunt usor de definit. In principiu, se poate argumenta ca este necesar a considera laolalta toate politicile care se refera la distribuirea resurselor si a oportunitatilor comunitatii, precum si caile prin care se poate modifica aceasta distributie. O astfel de abordare va acoperi mai multe politici, considerate mai mult economice decat sociale. De exemplu: unele probleme ale saraciei sunt conditionate de politicile regionale ale ocuparii. In sens invers, acceptarea sociala a politicilor economice poate sa depinda de instrumente sociale potrivite. De exemplu: legaturile dintre politica preturilor din sectorul public si siguranta sociala orientata catre saracie.

Desi in elaborarea politicii sociale punctul de plecare il reprezinta nevoile esentiale care stau la baza determinarii standardului de viata, tipologia si clasificarea acestora difera de la o tara la alta sub influenta unor factori specifici care tin nu doar de nivelul de dezvoltare economica, ci si de traditia in elaborarea politicilor sociale, de cadrul politic, de conceptia despre social, precum si de disputa dintre ideologie si teoria economica.